Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Decizia nr. 344/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 344/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 13-03-2015 în dosarul nr. 1952/311/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIE Nr.344
Ședința publică de la 13 Martie 2015
PREȘEDINTE C. C.
Judecător A. D.
Grefier V. D.
Ministerul public a fost reprezentat prin procuror D. S. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C..
Pe rol, judecarea apelului declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA SLATINA, privind pe inculpatul S. M., împotriva sentinței penale nr.909 din data de 27.10.2014, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns, partea civilă R. G., lipsind partea civilă S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C. și apelantul inculpat - S. M.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Constatând că nu mai sunt cereri de formulat, instanța constată apelul în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, critică pentru netemeinicie hotărârea pronunțată de instanța de fond, apreciind că pedeapsa amenzii penale de 1000 lei pe care instanța de fond a aplicat-o pentru loviri și alte violențe individualizate. După cum instanța cunoaște faptele de violență sunt din ce în ce mai dese în cadrul fenomenului infracțional. Aceste fapte de violențe sunt de asemenea grave. Fapta imputabilă inculpatului a cauzat victimei leziuni care au necesitat 18 zile de îngrijiri medicale, așadar a cauzat leziuni grave mai precis pe motivul că o pisică a tăiat cale fratelui inculpatului, părțile s-au certat, inculpatul și victima au intervenit. Inculpatul a luat o piatră și a lovit-o pe victimă în cap producându-i leziuni grave, sângerare în zona capului, lăsându-l în stare de inconștiență, o asemenea faptă e pedepsită cu amendă de 1000 lei. Inculpatul după cum se observă nu se prezintă la proces, nu are o atitudine corespunzătoare, consideră că fie pedeapsa închisorii, fie o amendă într-un cuantum mult mai mare decât cel stabilit de instanța de fond ar fi în măsură să asigure îndreptarea inculpatului și să realizeze acel scop al prevenției pe care trebuie să-l aibă, pedeapsa față de aceste critici. Solicită admiterea apelul, desființarea hotărârii instanței de fond și rejudecând pe fondul cauzei, să fie pronunțată o hotărâre temeinică a amenzii într-un cuantum mai ridicat sau pedeapsa închisorii de asemenea, într-un cuantum ridicat cu suspendare condiționată.
Concluzionând asupra apelului inculpatului solicită respingerea acestuia ca nefondat, cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat, având în vedere că nu s-au formulat și depus de către acesta motive de apel.
Partea civilă R. G., având cuvântul arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea apelurilor declarate de P. de inculpat.
După strigarea cauzei s-a prezentat apelantul inculpat - S. M..
Instanța învederează apelantului inculpat S. Gheorge, cum cauza a fost strigată la ordine în timpul acestei judecăți el a lipsit la strigarea cauzei, aducând în vedere acestuia că reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii asupra apelului formulat solicitând agravarea pedepsei.
La interpelarea instanței, inculpatul arată că a formulat apel fiind nemulțumit de sentința instanței de fond care s-a condamnat pe baza declarațiilor de martori care sunt rude cu partea civilă, că între el și familia părții civile există dușmănie de 20 de ani, susținând că este nevinovat declarațiile martorilor și părții civile fiind nesincere.
În ceea ce privește apelul declarat de P. solicită respingerea acestuia, ca nefondat, avțnd în vedere că nu a săvârșit infracțiunea.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 909 din data de 27.10.2014, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, În baza art 386 alin. 1 C.p.p a fost admisă cererea procurorului și s-a dispus schimbarea încadrării juridice data faptei din infracțiunea prevăzută de art. 193 alin.1,2 NC.p., cu aplic. art. 5 NC.p., în infracțiunea prev. de art. în art. 180 alin. 1 și 2 C.p.1969 și art. 5 NC.p.
În baza art.180 alin. 1 și 2 C.p.1969 cu aplic. art. 5 NC.p., a fost condamnat inculpatul S. M., fiu lui I. și Victorița, născut la data de 19.10.1969 în Piatra O., jud. O., domiciliat în com. Costești ., jud. V. fără forme legale în Piatra O., ., jud. O., căsătorit, studii medii, fără ocupație, CNP –_, la 1.000 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violente in dauna părții vătămate R. G., CNP-_.
Au fost puse in vedere inculpatului dispozitiile art. 631 Vechiul Cod penal.
În baza art. 19 și 397 C.p.p. a fost admisă actiunea civilă formulată de partea civila S. C. Județean de Urgență C. și obligă inculpatul la plata sumei de 998.75 RON către acesta cu titlu de cheltuieli de spitalizare.
În baza art. 19 și 396 NC.p.p. a fost admisă in parte acțiunea civilă si s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de daune materiale către partea civilă R. G..
În baza art. 274 alin.1 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1200 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina nr. 5870/P/2012 a fost trimis in judecata, in stare de libertate, inculpatul S. M. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 1, 2 din noul Cod penal, reținându-se în actul de sesizare că la data de 14.09.2012, în jurul orelor 07.20, în timp ce se afla pe . Piatra O., pe fondul unei altercații între familii, inculpatul S. M. având în mână o piatră, l-a lovit pe partea vătămată R. G., provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 16-18 zile de îngrijiri medicale conform certificatului medico-legal nr. 1139/C/20.09.2012 emis de SJML O..
În cursul cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul S. M., care nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis in judecată și a depus acte în circumstanțiere. A fost audiată partea vătămată R. G., care s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5000 lei daune materiale și martorii din acte S. P., S. R., G. I. I., S. M., S. M., G. C., R. I. D., C. L. și C. V. F., declarațiile fiind consemnate și atașate la dosar.
Tot pe parcursul cercetării judecătorești, S. C. Județean de Urgență C. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 998.75 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare (filele 16-24).
Instanța a pus în discuție cererea procurorului de schimbare a încadrării juridice data faptei din infracțiunea prevăzută de art. 193 alin.1,2 NC.p., cu aplic. art. 5 NC.p., în infracțiunea prev. de art. în art. 180 alin. 1 și 2 C.p.1969 și art. 5 NC.p.
Din ansamblul probelor administrate în cauză instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul S. M. are vârsta de 45 de ani și locuiește în orașul Piatra O., iar partea vătămată R. G. locuiește pe raza aceleiași localități și sunt vecini.
La data de 14.09.2012, în jurul orelor 07.20, pe fondul unei altercații între S. P. (fratele inculpatului) și R. I. D. (fratele părții civile) pe motiv că pisica celui din urmă „îi tăiase calea” celui dintâi, au intervenit rudele ambelor familii, fapt ce a degenerat, intervenind în altercație atât inculpatul S. M., nepotul acestuia S. M., incident ce a avut loc la intrare în curtea locuinței martorului R. I. D.. Partea civilă R. G., auzind gălăgie în curtea fratelui său, a mers la locuința acestuia și la poartă a fost lovit cu o piatră în zona capului de către inculpatul S. M.. În urma acestei lovituri, partea civilă a căzut la pământ, inconștient și plin de sânge, iar incidentul dintre cele două familii s-a stins, fiecare mergând la locuințele lor. Ulterior la fața locului au sosit organele de poliție și salvarea, care i-a luat pe partea civilă R. I. D. și S. P. și i-a dus la S. Județean Slatina pentru investigații. Partea civilă a fost internată în perioada 14.09.-19.09.2012 la S. de Urgență C. – Secția Chirurgie Maxilo-facială cu diagnosticul traumatism cranio-facial acut, fractură perete lateral orbită stângă cu minimă deplasare, leziuni pentru care i-au fost acordate 16-18 zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicații (filele 45-46 d.u.p.).
În drept, fapta inculpatului S. M., care în ziua de 14.09.2012, în jurul orelor 07.20, în timp ce se afla pe . Piatra O., pe fondul unei altercații între familii, având în mână o piatră, l-a lovit pe partea vătămată R. G., provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 16-18 zile de îngrijiri medicale, s-a apreciat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. și ped. de art. 180 alin. 2 C.p.
În raport de încadrarea juridică mai sus reținută, instanța în baza art 386 alin. 1 C.p.p a admis cererea procurorului și a dispus schimbarea încadrării juridice data faptei din infracțiunea prevăzută de art. 193 alin.1,2 NC.p., cu aplic. art. 5 NC.p., în infracțiunea prev. de art. în art. 180 alin. 1 și 2 C.p.1969 și art. 5 NC.p., cu motivarea că limitele de pedeapsă pe vechea reglementare sunt mult mai mici și mai favorabile în raport de dispozițiile art. 193 alin. 2 Cod penal actual.
La stabilirea acestei situații de fapt și a vinovăției inculpatului, instanța a avut în vedere plângerea și declarația părții vătămate care se coroborează cu concluziile certificatului medico-legal existent în cauză și din care rezultă fără putință de tăgadă că partea vătămată a fost victima unei agresiuni în ziua de 14.09.2012, când a fost lovit cu și de obiecte contondente, precum și cu declarațiile martorilor, care confirmă existența incidentului dintre părți. Deși inculpatul a negat săvârșirea faptei, precizând că nu a văzut cine a lovit pe partea civilă în incidentul dintre aceasta și fratele său S. P., și nu a avut nicio implicație în lovirea părții civile, această apărare este combătută inclusiv de declarațiile martorilor C. L., C. V. F. propuși de inculpat în apărare. De asemenea, faptul că inculpatul a lovit partea civilă rezultă din declarațiile martorilor S. M., G. C., R. I. D., G. I. I..
Instanța a înlăturat de la stabilirea situației de fapt declarațiile martorilor S. P., S. R. și S. M. întrucât sunt subiective, neconforme cu probele mai sus analizate și din care rezultă cu certitudine existența faptei și vinovăția inculpatului, în condițiile în care aceștia (martorii) sunt rude cu inculpatul (frate, cumnată și nepot) și au o poziție procesuală părtinitoare.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța a tinut seama de dispozițiile art. 52 si art. 72 C.p., de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele de pedeapsa fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, de circumstanțele personale ale inculpatului.
S-a reținut că scopul preventiv-educativ și sancționator al pedepsei și al legii penale poate fi atins în cauză prin aplicarea unei pedepse cu amendă penală inculpatului, în limitele prevăzute de lege ținând seama de gravitatea faptei comise și împrejurările în care a fost comisă această faptă și s-a atras atenția inculpatului asupra dispoz. art. 63 ind. 1 V.C.p. privind înlocuirea amenzii penale dacă se va sustrage cu rea credință de la executarea acesteia.
Potrivit art. 1357 Cod civil, orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara, iar omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a fost cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a fost cauzat prin neglijența sau imprudența sa.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, fapt pentru care în baza art. 19 și 397 C.p.p. a admis actiunea civilă formulată de partea civila S. C. Județean de Urgență C. și a obligat inculpatul la plata sumei de 998.75 RON către acesta cu titlu de cheltuieli de spitalizare, astfel că - în baza art. 19 și 396 NC.p.p. a admis in parte acțiunea civilă si va dispune obligarea inculpatului la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de daune materiale către partea civilă R. G., întrucât inculpatul se face vinovat de săvârșirea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii materiale și morale, existând o strânsă legătură de cauzalitate între această faptă și prejudiciul încercat de partea vătămată, prejudiciu ce trebuie acoperit prin obligarea inculpatului la o sumă de bani corespunzătoare faptei comise și gravității acesteia, în condițiile în care acesta și-a manifestat disponibilitatea de a achita prejudiciul cauzat în situația în care va fi găsit vinovat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Slatina, și inculpatul S. M..
În motivarea apelului a susținut că pedeapsa amenzii în cuantum de 1000 nu este just individualitată, fiind ignorată gravitatea faptei comise în urma căreia s-au produs părții vătămate leziuni care au necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale, astfel cî aceasta nu îndeplinește cerințele de proporționalitate cu scopul legitim urmărit, nefiind de natură a contribui la îndreptarea conduitei inculpatului.
La rîndul său, inculpatul a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că în mod greșit prima instanță a dispus condamnarea sa pe baza declarațiilor unor martori nesinceri, cu care se află în dușmănie de 20 de ani, rude apropiate ale părții civile.
În drept, apelurile au fost întemeiate pe disp. art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală.
Analizând sentința apelată, prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu cauza, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că apelul declarat de inculpatul S. M. este nefondat, iar apelul declarat de P. este fondat, pentru următoarele considerente :
În privința stării de fapt, verificând probatoriul cauzei în raport de criticile aduse de inculpat, Curtea constată că în cauză, prima instanță a dat eficiență dispozițiilor art. 103 Cod procedură penală, referitoare la aprecierea probelor reținând o corectă situație de fapt.
Prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpatul a fost răsturnată în cursul cercetării judecătorești, ansamblul probelor administrate în cauză stabilind în mod cert vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii faptei pentru care a fost trimis în judecată.
În esență, Curtea reține că din probele administrate rezultă cu certitudine faptul că, la data de 14.09.2012, în jurul orelor 720 între membrii familiei inculpatului și membrii familiei părții vătămate a izbucnit un conflict având pretext minor, conflict în cadrul căruia inculpatul S. M. l-a lovit cu o piatră pe R. G., cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 16-18 zile îngrijiri medicale.
Apărările inculpatului referitoare la lipsa de obiectivitate a martorilor acuzării, care s-ar afla în dușmănie cu el și familia sa, fiind totodată rude apropiate ale părții civile nu pot fi reținute, concluzia privind vinovăția inculpatului nefiind fundamentată exlusiv pe declarațiile acestor martori.
Astfel, declarațiile părții vătămate R. G., care a susținut constant că în data de 14.09.2012 a fost lovită de inculpat cu o piatră în zona ochiului, se coroborează cu concluziile certificatului medico-legal și fișei de observație clinică întocmită de S. C. Județean de Urgență C., sub aspectul zonei de amplasare a leziunilor, datei și a medcanismului de producere, fiind confirmate nu doar de declarațiile martorilor membrii ai familiei, dar și de declarațiile martorei S. M., vecină cu părțile, a cărei obiectivitate nu poate fi pusă la îndoială.
De asemenea, Curtea reține că apărarea inculpatului care a susținut că nu a participat în niciun fel la conflict, intervenind după ce R. G. și S. P. fuseseră agresați, nu a fost confirmată de probele administrate, chiar martora propusă de inculpat - C. L. infirmând aceste susțineri, relatând că l-a văzut pe inculpat în timp de ce certa cu partea vătămată
În concluzie, și în opinia instanței de apel, probatoriul administrat în cauză confirmă învinuirea adusă inculpatului prin actul de sesizare și pentru care instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului.
Referitor la individualizarea pedepsei, Curtea constată că instanța de fond nu a respectat criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, aplicând o sancțiune disproporționat de bândă în raport cu gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, si cu gravitatea faptei de lovire asupra părții vătămate, concretizate în numărul mare de zile de îngrijiri medicale (16-18 zile).
Astfel, pentru infracțiunea de loviri sau alte violențe care au pricinuit vătămări ce nescesită pentru vindecare cel mult 20 de zile de îngrijiri medicale, art. 180 alin. 2 Cod penal de la 1969 prevede pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani, alternativ cu amenda, această din urmă sancțiune fiind aplicabilă faptelor de o gravitate redusă, reflectată ca atare de actele medicale.
Or în speță, durata îngrijirilor medicale se apropie de durata maximă prev. de art.180 alin. 2, iar celelalte elemente de individualizare, inclusiv datele ce caracterizează persoana inculpatului, nu permit identificarea unor elemente favorabile, care să determine concluzia că aplicarea pedepsei amenzii este suficientă pentru reeducarea inculpatului.
Astfel, inculpatul a săvârșit fapta de violență pe fondul unui conflict determinat de un pretext pueril și minor, a avut o atitudine procesuală nesinceră, adoptând o atitudine constată de negare a faptei, în condițiile existenței probelor de vinovăție, neasumându-și consecințele și dând dovadă de lipsă de empatie pentru partea vătămată, împrejurări ce nu permit concluzia că reeducarea se poate realiza prin aplicarea unei pedepse cu amenda.
În concluzie, apelul Parchetului este fondat și urmează a fi admis sub acest aspect iar în urma desființării în parte a sentinței, procedând la o nouă individualizare judiciară a pedepsei, Curtea va dispune condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an închisoare.
Datele personale favorabile inculpatului, constând în lipsa antecedentelor penale, existența unei familii legal constituite, vor fi avute în vedere la individualizarea modalității de executare a pedepsei, respectiv prin aplicarea art. 81 Cod penal de la 1969, privind suspendarea condiționată, Curtea apreciind că reeducarea inculpatului este posibilă prin simpla aplicare a pedepsei și chiar fără executarea acesteia nu va mai săvârși infracțiuni.
Față de aceste considerente, în baza art. 421 pct.1 lit.b) Cod procedură penală, Curtea va respinge apelul declarat de inculpatul S. M., ca nefondat, cu consecința obligării acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, așa cum prevăd disp. art. 275 alin.2 Cod procedură penală.
În baza art. 421 pct.2 lit.a) Cod procedură penală, va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Slatina, va desființa în arte sentința penală apelată, și rejudecând se va proceda conform considerentelor anterioare, menținându-se restul dispozițiilor.
Văzând și disp. art. 275 alin.3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de inculpatul S. M. împotriva sentinței penale nr.909 din data de 27.10.2014, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, ca nefondat.
Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Slatina împotriva acestei sentințe penale.
Desființează în parte sentința penală apelată, pe latură penală și rejudecând,
În baza art. 180 alin 1 și 2 Cod penal de la 1969, cu aplic. art. 5 Cod penal, condamnă pe inculpatul S. M. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violență.
În baza art. 71 alin. 1 Cod penal de la 1969 interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit.a teza a II-a, lit. b Cod penal de la 1969 pe durata prev. de art. 71 alin. 2 Cod penal de la 1969.
În baza art. 81 Cod penal de la 1969 suspendă condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani stabilit potrivit art.82 Cod penal de la 1969.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal de la 1969 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii.
Atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 83 și art.84 Cod penal de la 1969 privind revocarea suspendării executării pedepsei.
Menține restul dispozițiilor sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Obligă apelantul inculpat la plata către stat a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului declarat de P. rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Martie 2015
C. C. A. D.
Grefier,
V. D.
Red.jud. CC.
j.f.D.P.
V.D./IB
| ← Mandat european de arestare. Sentința nr. 59/2015. Curtea de... | Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr.... → |
|---|
