Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 108/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 108/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 02-03-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 108
Ședința publică de la 02 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. C. B.
Grefier Ș. C. D.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror I. S.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
Pe rol judecarea contestației formulată de inculpatul S. C. împotriva încheierii de ședință din data de 25.02.2015 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ 15, având ca obiect verificare măsuri preventive (art.206 NCPP) .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul inculpat S. C., asistat de avocat P. D., apărător ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat P. D., având cuvântul pentru contestatorul inculpat S. C., solicită admiterea contestației, desființarea încheierii instanței de fond și totodată înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură mai puțin restrictivă de libertate și anume arestul la domiciliu.
Analizând actele și lucrările dosarului apreciază că se impune a se constata că în această fază procesuală nu se mai impune menținerea arestului preventiv, întrucât din probele existente nu se mai poate considera că punerea în libertate a inculpatului mai prezintă pericol pentru ordinea publică.
De asemenea solicită să fie avute în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, astfel acesta nu este cunoscut ca având antecedente penale, provine dintr-o familie organizată și are în îngrijire un copil minor și are un domiciliu stabil. Pentru acestea se apreciază că are suficiente garanții alături de cele ce pot fi impuse de către instanță pentru a se înlocui măsura arestului preventiv. Mai trebuie avută în vedere conduita inculpatului pe parcursul procesului penal, inculpatul recunoscând săvârșirea faptei, faptul că urmărirea penală a fost finalizată și trebuie reținute circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, inculpatul lovind o singură dată victima, după ce aceasta l-a lovit pe nepotul inculpatului și a dat drumul la câine care l-a mușcat pe inculpat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației formulată de inculpat cu obligarea la cheltuieli judiciare statului apreciind ca fiind legală și temeinică încheierea instanței de fond.
Criticile formulate de inculpat sunt nefondate în condițiile în care instanța de fond a menținut măsura arestului preventiv întrucât temeiurile pentru care s-a dispus luarea măsurii nu s-a modificat și subzistă în continuare. Trebuie avută în vedere natura și gravitatea faptei săvârșite în raport de urmarea avută, și anume suprimarea vieții unei persoane, rezonanța pe care săvârșirea acestui gen de infracțiuni o are în societate și nevoia unei reacții ferme din partea organelor judiciare. De asemenea se arată că a mai fost analizată de instanța de control judiciar o cerere de înlocuire a măsurii arestului preventiv în cauză, aceasta fiind respinsă.
Contestatorul inculpat S. C., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu apărătorul ales.
Dezbaterile fiind închise.
CURTEA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 25.02.2015 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ 15, În baza art. 362 alin. 2 CPP rap. la art. 208 Cp.p., art. 207 alin. 4 Cp.p., art. 223 alin. 2 și art. 202 alin. 4 lit. e din C.p.p., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispusă, față de inculpatul S. C., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 195 C.p. și s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului S. C., pe o durată de 60 de zile.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că la data de 28.01.2015, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului M., sub nr._ 15, rechizitoriul nr. 1/P/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul M., prin care a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul S. C. pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, faptă prevăzută de art. 195 C.p.
În fapt, s-a reținut că în seara zilei 23.12.2014, B. I. împreună cu T. M.-P. zis D., M. M.-A. zis B. și Al-Ștefanei I.-L. au plecat la colindat pe raza satul Braniștea.
În timp ce colindau pe ulițele satului, acești au aruncat cu petarde iar B. I. cânta la un saxofon, făcând gălăgie și întărâtând câinii din curți.
La un moment dat, întâlnindu-se cu inculpatul S. C., zis C., care este unchiul numitului B. I. și care era în stare de ebrietate, acesta s-a alăturat grupului de colindători.
În jurul orei 22,00, grupul de colindători, a ajuns la locuința victimei P. I., care, a ieșit la poartă și le-a spus să nu mai facă gălăgie, întrucât întărâtă câinii.
Grupul de colindători și-a continuat drumul, oprindu-se în dreptul altei locuințe, dar, inculpatul S. C., împreună cu nepotul său, martorul B. I., a rămas să se certe cu victima, care a deschis poarta, iar câinele l-a mușcat pe inculpat de picior.
În acel moment, inculpatul i-a aplicat o lovitură, cu pumnul, în zona feței victimei, care a căzut jos.
Inculpatul împreună cu nepotul său B. I. și T. M.-P. a continuat să colinde pe raza satului Braniștea.
Victima a fost găsită, în jurul orei 23,00, căzută în mijlocul drumului, de către B. M., B. I. și M. A., acesta din urmă sesizând SNUAU 112.
Victima a fost transportată la Spitalul Județean de Urgență din Drobeta T. S. și apoi la Spitalul Județean de Urgență C. unde a decedat în data de 31.12.2014.
Din raportul de expertiză medico-legală nr. 4 din 27.01.2015, încheiat de Institutul de Medicină Legală C. rezultă că moartea victimei P. I. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei și dilacerării meningo-cerebrale, consecința unui traumatism cranio-cerebral cu fractură craniană; leziunile de violență s-au putut produce prin lovire cu sau de corp dur; între leziunile de violență și deces există legătură de cauzalitate directă, necondiționată; moartea victimei poate data din 31.12.2014.
În drept, s-a arătat că fapta inculpatului S. C. care, în data de 23.12.2014, în jurul orei 22,00, i-a aplicat o lovitură cu pumnul victimei P. I., în timp ce aceasta se afla în dreptul locuinței sale din ., în urma loviturii primite victima căzând jos și suferind un traumatism cranio-cerebral cu fractură craniană, care a dus la decesul acesteia în data de 31.12.2014, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, faptă prev. de art. 195 C.p..
Sub aspectul laturii civile, s-a arătat că, fiind audiată soția victimei P. A., la data de 14.01.2015, a precizat că se constituie parte civilă cu o sumă pe acre o va preciza ulterior.
Totodată, fiind audiată fiica victimei M. S., la data de 15.01.2015, a arătat că se constituie parte civilă împreună cu mama sa P. A., cu suma de 515.000 lei, din care 15.010 reprezintă cheltuieli efectuate cu îngrijirile acordate victimei și cheltuielile de înmormântare, iar 500.000 lei reprezintă daune morale.
Sub aspect probator, au fost indicate următoarele mijloace de probă: proces verbal de sesizare (f.1); proces verbal de cercetare la fața locului și planșe foto ( f.7-8; 9-12); declarații suspect/inculpat S. C. (f.15-16; 19); declarație parte civilă P. A. ( f.25); declarație parte civilă M. S. ( f.26); declarații martori M. E.-G. (f.28), B. I. (f.29-30; 32-33), T. M.-P.(f.34-35;37-38),Al-Ștefanei I. - L. (f.40-41), M. M.-A. (f.43-45; 47-48), M. Severian (f.50-51), Bauleșteanu I. (f.53-54), Bauleșteanu M. (f.56-57); raport medico-legal de necropsie nr.4 din 27.01.2015, încheiat de I.M.L. M., privind pe P. I. (f.63-66).
În ceea ce privește persoana inculpatului, s-a arătat că din fișa de cazier (f.24) rezultă că inculpatul S. C. nu are antecedente penale, iar în cursul urmăririi penale, acesta a avut o atitudine nesinceră.
Prin ordonanța din data de 01.01.2015, a Parchetului de pe lângă Tribunalul M., s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul S. C., pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, faptă prev. de art. 195 C.p.(f.17).
Prin ordonanța din data de 01.01.2015 a Parchetului de pe lângă Tribunalul M., s-a dispus reținerea inculpatului S. C., pe o durată de 24 ore, începând cu data de 01.01.2015, ora 21,30 până la data de 02.01.2015, ora 21,30 (f.78).
Prin încheierea nr. 1 din 02.01.2015, Tribunalul M. – Secția penală în dosarul nr._ a dispus arestarea preventivă a inculpatului S. C., pe o durată de 30 zile, începând cu data de 02.01.2015 până la data de 31.01.2015, inclusiv, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 1/UP/2.01.2015 (f.85).
Încheierea a rămas definitivă prin respingerea contestației formulată de către inculpat.
Examinând actele și lucrările cauzei, cu privire la legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, dispusă față de inculpat, s-au constatat următoarele:
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului M., sub. nr._ 15, în procedură de cameră preliminară.
Prin încheierea din 29 ianuarie 2015, Tribunalului M., în baza art. 348 alin. 1 și 2 CPP rap. la art. 207 alin. 1 și 2 și art. 242 alin. 2 C.p.p., precum și, art. 202 alin 4 lit. d C.p.p., art. 218 C.p.p. și art. 221 C.p.p., a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive dispusă, față de inculpatul S. CONSTANTI, prin încheierea nr. 1 din data de 02.01.2015, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._, cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, pe o durată de 30 de zile, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, dată la care va fi pus în libertate de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 1 din 02.01.2015 emis de Tribunalul M..
În baza art. 221 alin. (1) C. proc. pen., s-a impus inculpatului obligația de a nu părăsi imobilul din ., jud. M., fără permisiunea organului judiciar în fața căruia se află cauza.
În baza art. 221 alin. (2) C. proc. pen., pe durata arestului la domiciliu, inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor obligații: să se prezinte în fața organului de urmărire penală, a judecătorului de drepturi și libertăți, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată ori de câte ori este chemat; să nu comunice, direct sau indirect, cu persoanele vătămate, P. A. și M. S., precum și, martorii M. E. G., B. I., T. M. P., Al-Ștefanei I. L., M. M. A., M. Severian, Bauleșteanu I. și Bauleșteanu M..
În baza art. 221alin. (4) C. proc. P.., s-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
Supravegherea respectării măsurii arestului la domiciliu si a obligațiilor se va face de către lucrătorii Inspectoratului de Poliție al Județului M..
Potrivit art. 221 alin 8 C.p.p., copie a încheierii se comunică inculpatului, Inspectoratului de Poliție al Județului M., Postului de Poliție Braniștea, Serviciului public comunitar de evidenta a persoanelor și organelor de frontieră.
În urma contestației declarată de Ministerul Public, prin încheierea nr. 35/31.01.2015, Curtea de Apel C. a dispus admiterea acestuia, desființarea încheierii atacate și menținerea stării de arest a inculpatului S. C..
În motivarea hotărârii pronunțate, Curtea a reținut că măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul S. C. este legală și temeinică și pe deplin justificată, fiind necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la judecată ori al prevenirii săvârșirii de către acesta a unor alte infracțiuni.
Pe de altă parte, măsura arestului preventiv este proporțională cu gravitatea acuzației aduse inculpatului și se impune a fi menținută în continuare, în raport de gradul de pericol social ridicat al faptei pentru care este trimis în judecată, infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte - prev. de art.195 Cod penal, de modalitatea concretă de săvârșire a faptei, dar avându-se în vedere și atitudinea subiectivă a inculpatului ulterior comiterii acesteia, constând în abandonarea victimei căzută la pământ în urma loviturii cu pumnul în față aplicată de inculpat și lăsarea acesteia fără ajutor, inculpatul continuând să colinde pe raza satului Braniștea împreună cu nepotul său, B. I. și T. M. P., victima fiind găsită după aproximativ o oră de la comiterea faptei, căzută în mijlocul drumului de către martorii B. M., B. I. și M. A., acesta din urmă sesizând SNUAU 112.
Așa fiind, s-a constatat că judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului M. a apreciat în mod greșit că în raport de conduita procesuală a inculpatului care a recunoscut fapta și de împrejurarea că urmărirea penală a fost finalizată, măsura arestării preventive nu mai este în continuare proporțională cu scopul urmărit.
Dimpotrivă, Curtea a reținut că în cauză sunt îndeplinite în continuare condițiile prev. de art. 202 Cod pr. penală rap. la art.223 Cod pr. penală, din probele administrate până la acest moment procesual rezultând suspiciunea rezonabilă că inculpatul este autorul infracțiunii dedusă judecății și la dosarul cauzei există probe certe în sensul că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din natura și gravitatea faptei comise, o infracțiune contra vieții persoanei, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 6 la 12 ani, astfel încât privarea de libertate a inculpatului este necesară pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică.
În raport de aceste împrejurări, Curtea a constatat că subzistă în continuare temeiurile avute în vedere la luarea inițială a măsurii arestului preventiv față de inculpat, iar în favoarea acestuia nu au intervenit elemente de fapt și de drept care să justifice înlocuirea arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.
Art. 202 din N.C.p.p. stabilește scopul, condițiile generale de aplicare și categoriile măsurilor preventive:
„(1) Măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
(2) Nicio măsură preventivă nu poate fi dispusă, confirmată, prelungită sau menținută dacă există o cauză care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale.
(3) Orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
(4) Măsurile preventive sunt: reținerea; controlul judiciar; controlul judiciar pe cauțiune; arestul la domiciliu; arestarea preventivă.”
Art. 223 din N.C.p.p. reglementează condițiile și cazurile de aplicare a măsurii arestării preventive:
„(1) Măsura arestării preventive poate fi luată de către judecătorul de drepturi și libertăți, în cursul urmăririi penale, de către judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară, sau de către instanța de judecată în fața căreia se află cauza, în cursul judecății, numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune și există una dintre următoarele situații:
a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte;
b) inculpatul încearcă să influențeze un alt participant la comiterea infracțiunii, un martor ori un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament;
c) inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o înțelegere frauduloasă cu aceasta;
d) există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune sau pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni.
(2) Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.”
Totodată, conform art. 208 alin. 4 C.p.p., în cursul judecății, instanța, din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive și a măsurii arestului la domiciliu dispuse față de inculpat.
Raportând starea de fapt reținută prin actul de sesizare la aceste dispoziții legale s-a constatat că măsura arestului preventiv este legală și temeinică și, pentru buna desfășurare a procesului penal, se impune menținerea acesteia.
Măsura preventivă apare ca fiind proporțională cu gravitatea acuzației aduse inculpatului - infracțiunea prev. de art. 195 C. penal - și este necesară pentru realizarea scopului pentru care a fost dispusă, acest scop fiind urmărit în continuare.
În același timp, s-a constatat că sunt realizate condițiile prevăzute de art. 223 alin. 2 din N.C.p.p..
Probele administrate în cursul urmăririi penale - așa cum sunt ele reținute prin actul de sesizare a instanței, fără să înlăture prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpatul - induc suspiciunea rezonabilă că acesta a comis o infracțiune dintre cele la care se face referire în art. 223 alin. 2 din N.C.p.p..
De asemenea, criteriile de evaluare a necesității privării de libertate a inculpatului - prevăzute de art. 223 alin. 2 partea finală din N.C.p.p. - relevă că inculpatul este presupus autor al unor infracțiuni grave, cu urmări grave - suprimarea vieții unei persoane - și, deși nu prezintă antecedente penale, lăsarea sa în libertate ar putea crea o stare de pericol pentru ordinea publică, în raport de considerentele judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul instanței de control judiciar, care a dispus menținerea stării de arest a inculpatului în procedura de cameră preliminară la data de 31.01.2015, iar de la acel moment nu au intervenit elemente noi care să justifice revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive.
Astfel, s-a reținut că temeiurile avute în vedere la momentul arestării preventive și menținerii acestei măsuri, subzistă și în prezent, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică în raport de cele menționate mai sus, motiv pentru care, în baza art. 362 alin. 2 CPP rap. la art. 208 Cp.p., art. 207 alin. 4 Cp.p., art. 223 alin. 2 și art. 202 alin. 4 lit. e din C.p.p., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispusă, față de inculpatul S. C. și s-a dispus menținerea arestării preventive, pe o durată de 60 de zile.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul S. C., solicitând admiterea contestației, desființarea încheierii instanței de fond și totodată înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură mai puțin restrictivă de libertate și anume arestul la domiciliu, întrucât în această fază procesuală nu se mai impune menținerea arestului preventiv, din probele existente nu se mai poate considera că punerea în libertate a inculpatului mai prezintă pericol pentru ordinea publică.
Analizând contestația formulată, cât și încheierea primei instanțe, potrivit dispozițiilor art.206 c.p.p., se constată că aceasta este nefondată, astfel încât, urmează a 0 respinge.
În mod temeinic și legal prima instanță a apreciat că, în cauză sunt întrunite pe mai departe cerințele impuse de art.208 c.p.p., în ceea ce privește existența temeiurilor care au determinat luarea măsurii arestului preventiv împotriva inculpatului, pe mai departe.
Astfel, corect judecătorul fondului a apreciat că inculpatul se regăsește în situația reglementată de art.223 alin.2 c.p.p., atât în ceea ce privește existența unei suspiciuni rezonabile, că inculpatul a săvârșit infracțiunea dedusă judecății, aceasta și în raport de poziția procesuală adoptată, respectiv infracțiunea prevăzută de art.195 C.p., cât și sub aspectul gravității faptee, în funcție de modul și circumstanțele de comitere a acesteia și persoana inculpatului.
Gravitatea deosebită a faptei penale cercetate, urmările grave ale acesteia, suprimarea vieții victimei, impactul asupra comunității, reprezentat de lăsarea în libertate a persoanelor ce atentează la viața semenilor lor, sunt de asemenea criterii justificative, corect alese de judecătorul de drepturi și libertăți ce a dispus asupra menținerii măsurii arestării preventive.
În temeiul art.275 alin.2 c.p.p., va obliga pe fiecare contestator la 50 lei, câte 100 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, cheltuieli judiciare statului
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DE C I D E
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul S. C., fiul lui O. și E., născut la data de 09.06.1982, în mun. Orșova, jud. M., domiciliat în ., jud. M., cetățenie română, căsătorit, un copil minor, posesor al C.I. . nr._, CNP_ împotriva încheierii de ședință din data de 25.02.2015 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ 15.
Obligă contestatorul la 50 lei, cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Martie 2015.
Președinte,
T. C. B.
Grefier,
Ș. C. D.
Ș.D. 27.03 2015/5 ex.
| ← Alte cereri privind executarea. Decizia nr. 302/2015. Curtea de... | Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP.... → |
|---|
