Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 62/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 62/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 05-02-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 62/2015
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 05 FEBRUARIE 2015
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE V. T.
GREFIER M. I.
Ministerul Public reprezentat prin procuror R. N., din cadrul
DNA – Serviciul Teritorial C.
Pe rol, judecarea contestația formulată de contestatorul L. M. împotriva încheierii nr. 18 din 27 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul O. – Secția penală, în dosarul nr._ 14, având ca obiect verificare măsuri preventive (art.206 NCPP).
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul inculpat L. M. asistat de avocat M. P., apărător ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat declararea în termen legal a contestației, după care, instanța constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra contestației.
Avocat M. P., pentru contestator inculpat L. M., a solicitat admiterea contestației așa cum a fost formulată, desființarea încheierii atacate și pe fond revocarea măsurii controlului judiciar luată față de inculpat.
A arătat că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri, inculpatul s-a prezentat de fiecare dată că a fost chemat, iar la dosarul cauzei nu sunt probe din care să rezulte că, odată lăsat în libertate, inculpatul ar încerca să se sustragă de la judecarea cauzei sau că ar influența buna desfășurare a procesului penal.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul a solicitat respingerea contestației ca nefondată și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică.
A arătat că inculpatul a fost de acord cu luarea măsurii controlului judiciar, inculpatul a lipsit în mod nejustificat de la termenele de judecată și nu au fost administrate alte probe din care să rezulte că s-au schimbat sau diminuat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii.
Contestatorul inculpat L. M., având cuvântul, a solicitat admiterea contestației și ridicarea măsurii controlului judiciar întrucât acesta este administratorul unei societăți cu 60 de angajați, situație care presupune deplasarea în țară pentru a negocia diverse contracte, iar deplasările câteodată putând dura și câteva zile. A mai arătat că este de acord cu apărătorul său ales.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 18 din 27 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul O. – Secția penală, în dosarul nr._ 14, În baza art. II alin.2 din O.U.G.82/2014 rap. la art. 362 Cod procedură penală și la art.208 alin.2 C.p.p a fost constatată legalitatea și temeinicia măsurii preventive a „controlului judiciar”privind pe inculpatul L. M., fiul lui G. și O., născut la 03.05.1970 în ., cu domiciliul în Mun. Slatina, ., județul O., CNP -_.
În baza art.208 alin.3 C.p.p. rap. la art.207 alin.4 C.p.p a fost menținută măsura preventivă față de inculpat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, la data de 30.09.2014 a fost înregistrat pe rolul Tribunalului O. sub nr._ 14 cauza privind pe inculpatul L. M., trimis în judecată în stare de libertate prin rechizitoriul nr. 213/P/2013 din data de 26.09.2014, al Parchetului de pe lângă ICCJ - DNA - Serviciul Teritorial C. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 6 din legea 78/2000 rap. la art. 291 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 5 C.p.
În fapt, în sarcina inculpatului s-a reținut că în data de 11.01.2013 după discuții preliminare avute anterior (sfârșitul lunii decembrie 2012 – începutul lunii ianuarie 2013) a pretins de la martorul denunțător V. L. D. suma de 50.000 euro, primind efectiv (în intervalul ianuarie 2013 – aprilie 2013) suma de 43.000 euro, susținând că are influență asupra unei persoane importante, nenominalizate din cadrul DIICOT – Serviciul Teritorial C. „mult mai influentă decât procurorul de caz L. B.” și că în schimbul emiterii sumei de bani, poate obține pentru martorul denunțător, inculpat în dosarul nr. 174D/P/2011 al acelei unități de parchet o soluție favorabilă de netrimitere în judecată.
După înregistrarea cauzei s-a fixat termen pentru verificarea legalității si temeiniciei măsurii preventive a controlului judiciar având în vedere solicitarea organului de urmărire penală, ca în temeiul art. 330 C.p.p. rap. la art. 214 alin. 1 C.p.p. să se mențină această măsură preventivă pe durata camerei preliminare, motivat de faptul că temeiurile care au justificat luarea acestei măsuri subzistă în continuare, fiind necesară pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.
Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, judecătorul de cameră preliminară a constatat că într-adevăr prin ordonanța nr. 213/P/2013 din data de 18.09.2014, ora 15,50, față de inculpatul L. M. a fost luată măsura controlului judiciar „pe întreaga durată a urmăririi penale”, motivat de faptul că din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a săvârșit o infracțiune de corupție iar pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, este necesară măsura preventivă pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.
În plus, s-a reținut că această măsură este justificată și din perspectiva prevenirii influențării martorilor audiați în cauză dar și în vederea sustragerii de la urmărirea penală, găsindu-se îndeplinite astfel condițiile prev. de art. 202, art. 203 alin. 2 și 4, art. 211 alin. 1, art. 212 alin. 1-4 și art. 215 C.p. dar și art. 82 și 83 din legea 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.
Pe durata controlului judiciar, conform art. 215 alin. 1 C.p.p s-a dispus ca inculpatul să se prezinte la Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial C. ori de câte ori este chemat și să informeze această instituție cu privire la schimbarea locuinței dar și să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea sa, respectiv la Biroul supraveghere judiciară din cadrul I.P.J. O. - Serviciul de Investigații Criminale, conform programului de supraveghere întocmit de acesta sau ori de câte ori este chemat;
De asemenea, în baza art. 215 alin. 2 C.p.p., pe timpul controlului judiciar, s-a dispus ca inculpatul să nu părăsească teritoriul României decât cu încuviințarea prealabilă a procurorului și să nu se apropie de martorul denunțător V. L. D. și martorii din acte V. R. A., E. C., P. M., N. G., M. Eugeniu Nicușor precum și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect pe nicio cale.
Având în vedere însă solicitarea organului de urmărire penală, așa cum a fost formulată, în temeiul art. 330 C.p.p. judecătorul de cameră preliminară în considerarea art. 214 alin. 1 C.p.p. a dispus luarea măsurii preventive a controlului judiciar față de inculpat, la cererea motivată a procurorului și nu menținerea acestei măsuri preventive, tocmai în considerarea duratei strict determinate pentru care a fost dispusă în faza de urmărire penală.
Prin încheierea nr. 82 din data de 31.10.2014 în baza art. 346 alin. 2 C.p.p. judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 213/P/2013 emis de DNA - Serviciul Teritorial C. privind pe inculpatul L. M., trimis în judecată în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. și ped. de art. 6 din legea 78/2000 rap. la art. 291 alin. 1 C.p. și a dispus începerea judecății.
Conform. art. 362 C.p.p. în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice legalitatea și temeinicia măsurii preventive procedând potrivit dispozițiilor art. 208 C.p.p.
Potrivit art.208 alin. (2) C. proc. pen., instanța de judecată verifică din oficiu, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea acesteia.
În conformitate cu dispozițiile legale precitate în cursul judecății, respectiv, la data de 04.11.2014a fost verificată măsura preventivă a controlului judiciar și constatându-se legalitatea și temeinicia acesteia, s-a dispus menținerea măsurii preventive.
Verificand legalitatea și temeinicia măsurii preventive, la acest moment procesual, în baza art. II alin. 2 din O.U.G.82/2014 rap. la art. 362 Cod procedură penală și la art.208 alin.2 C.p.p., în raport de actele și lucrările dosarului, instanța a apreciat că există și în prezent temeiul care a justificat luarea acestei măsuri preventive în cursul urmăririi penale, fiind incidente dispozițiile prev. de art. 202, art. 203 alin. 2 și 4, art. 211 alin. 1, art. 212 alin. 1-4 și art. 215 C.p., deoarece din probele administrate în faza de urmărire penală rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune de corupție iar pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, măsura preventivă este încă necesară pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.
Astfel, conform dispoz. art. 211 și urm. C.p.p. măsura controlului judiciar poate fi luată dacă există probe directe sau indirecte ori indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune, (indiferent de pedeapsa prevăzută de lege) că nu există o cauză care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale, din cele prevăzute de art. 16 C.p.p., și că măsura preventivă este necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal și proporțională cu gravitatea adusă inculpatului.
Verificând îndeplinirea acestor condiții, instanța a constatat că la acest moment procesual în cauză există încă indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul L. M. a săvârșit o infracțiune, această noțiune raportându-se la sensul oferit în jurisprudența Curții Europene referitor la existența unor date și informații care să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi săvârșit o infracțiune dar și că măsura preventivă este încă necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la o eventuală judecată, cât și pentru prevenirea săvârșirii unei alte infracțiuni, fiind totodată proporțională cu gravitatea acuzației adusă acestuia.
Fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție la acest moment procesual, instanța a constatat că în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei, a situației de fapt expusă în actul de sesizare și a impactului negativ al faptei și urmărilor acesteia în comunitatea în care trăiește inculpatul, de rezonanța negativă a acesteia, de necesitatea eradicării acestui fenomen de natură a stârni o puternică reacție de oprobriu și un sentiment de neîncredere în actul de justiție, și in plus in raport cu împrejurarea ca nu s-a început cercetarea judecătorească, in senul ca nu a fost audiat inculpatul pentru a se cunoaște poziția sa procesuala, măsura preventivă a controlului judiciar este pe deplin justificată.
S-a apreciat așadar că, în pofida caracterului excepțional al măsurilor preventive, prezervarea ordinii publice este apreciata ca un element pertinent si suficient pentru instituirea controlului judiciar în privința inculpatului câtă vreme se bazează pe fapte de natura sa certifice împrejurarea ca luarea măsurii preventive este încă necesară pentru bunul mers al procesului penal.
În consecință, constatând necesitatea menținerii măsurii preventive a controlului judiciar în limitele și cu obligațiile impuse în faza de urmărire penală și pe durata procedurii de cameră preliminară, precum și caracterul necesar și proporțional al acesteia, în raport cu gravitatea acuzației aduse inculpatului, în baza art. 362 Cod procedură penală rap. la art.208 alin.2 C.p.p. s-a menținut măsura controlului judiciar față de inculpatul L. M. așa cum aceasta a fost luată prin încheierea judecătorului de cameră preliminară la data de 2.10.2014.
În ceea ce privește susținerile inculpatului prin apărătorul ales, de revocare a măsurii preventive întrucât îi este îngrădit dreptul la liberă circulație existând riscul afectării activității societăților comerciale al căror administrator este, instanța a apreciat că atingerea adusă acestor drepturi este justificată și determinată de necesitatea prezervării ordinii publice, interesul public de asigurare a bunei desfășurări a procesului penal dar și al prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, prevalând în acest moment procesual în cauza dedusă analizei, restricția fiind conformă dispozitiilor. art.53 din Constituția României.
Pe cale de consecință, nu au putut fi primite concluziile acestora, revocarea măsurii preventive neputându-se dispune câtă vreme în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 242 alin. 1 C.p.p., respectiv nu au încetat temeiurile care au determinat luarea acesteia și nici nu au apărut împrejurări noi din care să rezulte nelegalitatea măsurii.
Cu atât mai puțin nu au putut fi primite concluziile apărătorului ales al inculpatului, de a se constata încetată masura preventivă a controlului judiciar motivat de faptul că ultima verificare a acesteia în cursul judecății s-ar fi realizat la data de 04.11.2014.
Conform art. 241 C.p.p. masura preventivă încetează de drept, printre alte situații, „la expirarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de organele judiciare”, singura situație posibilă incidentă în cauză, față de celelalte cazuri în care poate înceta o măsură preventivă.
Ori, această situație nu s-a regăsit în cauză deoarece anterior, în cursul prezentei proceduri, masura preventivă a controlului judiciar nu a fost luată pe o perioadă strict delimitată din punct de vedere al duratei acesteia, nici de organul judiciar și nici în considerarea unor dispoziții legale, așa cum rezultă din încheierea judecătorului de cameră preliminară nr. 197/02.10.2014.
Este adevărat că în prezent dispozițiile art. 208 C.p.p. cuprind un nou aliniat, astfel cum a fost introdus prin O.U.G. 82/2014, potrivit căruia‚ „ în tot cursul judecății instanța verifică din oficiu, dar nu mai târziu de 60 de zile dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive a controlului judiciar„ dispoziție legală în vigoare începând cu data de 15.12.2014 ( data publicării în M.O.F. nr. 911 a O.U.G. 82/10.12.2014).
În egală măsură însă, conform art. II alin.1 din O.U.G. 82/2014 pentru modificarea și completarea Legii 135/2010 privind C.p.p, „ măsura preventivă a controlului judiciar, aflată în curs de executare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, continuă și se menține până la efectuarea verificării prevăzute la alin. 2”
Potrivit art. II lin. 2 din O.U.G. 82/2014‚ „în termen de cel mult 60 de zile de la . prezentei O.U.G, instanța în cursul judecății verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive a controlului judiciar, ori dacă există temeiuri noi dispunând după caz mentinerea sau revocarea măsurii preventive”.
Așadar în raport cu dispozițiile legale precitate s-a constatat că măsura controlului judiciar nu a încetat, deoarece conform OUG 82/2014 instanța avea obligația verificării legalității și temeiniciei acestei măsuri preventive în termen de 60 de zile de la data de 15.12.2014 (data intrării în vigoare a actului normativ), obligație pe care a respectat-o la acest termen de judecată.
Împotriva acestei încheieri inculpatul L. M. a formulat contestație.
Contestația este nefondată urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Examinând încheierea atacată sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că în mod corect Tribunalul O. a constatat în baza art. II alin.2 din OUG nr. 82/2014 rap. la art. 363 cod pr.penală și art. 208 alin.2 Cod procedură penală, legalitatea și temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar privind pe inculpatul L. M., iar în baza art. 208 alin.3 cod pr.penală rap. la art. 207 alin.4 Cod procedură penală, a menținut această măsură preventivă față de inculpat, întrucât subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri.
Pe de altă parte se apreciază că măsura dispusă este legală și temeinică și pe deplin justificată, iar în favoarea inculpatului nu au intervenit elemente de fapt și de drept care să justifice revocarea măsurii preventive și judecarea sa în stare de libertate, măsura dispusă fiind necesară pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, din probele administrate în cauză rezultând că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 7 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 alin.1 cod penal, constând în aceea că la 11 ianuarie 2013, după discuții preliminare avute anterior, a pretins de la martorul denunțător V. L. D. suma de 50.000 euro primind efectiv suma de 43.000 euro, susținând că are influență asupra unei persoane importante, nenominalizate din cadrul D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial C. și că în schimbul remiterii sumei de bani poate obține o soluție favorabilă de netrimitere în judecată a martorului denunțător, inculpat în dosarul nr. 174D/P/2011 al Parchetului sus menționat.
Curtea mai constată că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 202, 203 alin.2 și 4, art. 211 alin.1 și art. 212 alin.1 – 4, art. 215 cod penal, din probatoriile administrate în cauză până la acest moment procesual rezultând suspiciunea rezonabilă că inculpatul este autorul infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, infracțiune de corupție care prezintă un grad ridicat de pericol social prin modul și mijloacele reale de comitere a acesteia dar și a circumstanțelor reale de săvârșire a faptei.
De asemenea, este nefondată solicitarea apărătorului ales al inculpatului în sensul de a se constata încetată măsura preventivă a controlului judiciar deoarece ultima verificare a acesteia s-ar fi realizat la data de 4 noiembrie 2014, întrucât conform OUG nr. 832/2014, instanța de fond avea obligația verificării legalității și temeiniciei acestei măsuri preventive în termen de 60 zile de la data de 15 decembrie 2014 – data intrării în vigoare a actului normativ, astfel încât legalitatea și temeinicia măsurii controlului judiciar a fost verificată în interiorul termenului susmenționat, respectiv la data de 27 ianuarie 2015.
Așa fiind și pentru motivele arătate întrucât încheierea pronunțată de Tribunalul O. este legală și temeinică, urmează a se respinge contestația formulată, ca nefondată.
Văzând și disp. art. 275 alin. 2 cod pr.penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația formulată de contestatorul L. M., fiul lui G. și O., născut la 03.05.1970 în ., cu domiciliul în Mun. Slatina, ., județul O., CNP –_, împotriva încheierii nr. 18 din 27 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul O. – Secția penală, în dosarul nr._ 14.
Obligă contestatorul la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Februarie 2015.
Președinte,
V. T.
Grefier,
M. I.
Red.jud. V.T.
j.f.L.O.
M.I. 13 Februarie 2015
| ← Mandat european de arestare. Sentința nr. 13/2015. Curtea de... | Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
