Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 14/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 14/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 16-01-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 14
Ședința publică de la 16 ianuarie 2015
PREȘEDINTE A. C. M.- judecător
Grefier F. I.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror A. G. din cadrul
DIICOT – Serviciul Teritorial C.
***
Pe rol, soluționarea contestației formulată de inculpatul P. C. Ș. împotriva încheierii nr. 4 din data de 12 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul inculpat P. C. Ș., în stare de arest, asistat de avocat P. Ș. C., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se că nu au fost depuse alte cereri la dosar, după care, instanța aduce la cunoștința părților că s-a dispus atașarea spre observare a dosarului înregistrat sub nr._, dat fiind că în dosarul disjuns prin încheierea din data de 29 septembrie 2014 (înregistrat sub nr._ 14) nu au fost atașate în fotocopie înscrisurile relevante.
Se permite apărătorului desemnat din oficiu să ia legătura cu inculpatul, aducându-i-se acestuia la cunoștință că apărătorul ales, fiind contactat telefonic a arătat că nu se poate prezenta la acest termen.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat P. Ș. C. pentru contestatorul inculpat P. C. Ș., având cuvântul, solicită admiterea contestației, desființarea încheierii și pe fond revocarea măsurii preventive apreciind că nu mai subzistă temeiurile care au justificat inițial luarea acestei măsuri.
Arată că inculpatul este arestat de 11 luni, a solicitat încă din luna septembrie 2014 judecarea sa în procedură simplificată dând declarații în acest sens și a adoptat o conduită procesuală sinceră colaborând chiar cu organele de anchetă prin formularea unor denunțuri.
În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației ca nefondată apreciind că în cauză măsura arestării preventive este necesară pentru asigurarea scopurilor prev. de art. 202 C.p.p. Chiar dacă inculpatul a solicitat judecarea sa în procedură simplificată rămân de discutat cererile de schimbare a încadrării juridice, și în plus, prin lăsarea în libertate a inculpatului se creează premisele reiterării comportamentului infracțional, fapt dedus în principal din natura și durata activității infracționale anterioare.
Contestatorul inculpat P. C. Ș., având cuvântul, arată că este de acord cu concluziile apărătorului.
CURTEA
Prin încheierea nr. 4 din data de 12 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, în baza art. 208 alin. 4 C.p.p. s-a constatat temeinicia și legalitatea arestării preventive a inculpatului P. C. Ș. zis „F.”, în prezent deținut în Penitenciarul C..
A fost menținută arestarea preventivă a acestuia.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul, a reținut în primul rând, că în cazul inculpatului P. C. Ș., obiect al acestei obligații de verificare este arestarea ca măsură preventivă care prin efectul legii nu a încetat, inclusiv în cazul de față în care mandatul de arestare preventivă a fost pus în executare. În sprijinul acestei constatări s-a reținut că acest obiect ale verificării este măsura preventivă a arestării inculpaților, așa cum pretinde art. 207 alin.2 Cpp, indiferent de punerea sau nu în executare a măsurii preventive deoarece norma în cauză nu distinge în raport de această situație. Altfel spus, ceea ce se verifică în cursul judecății de către instanță este conformitatea cu legea dar și cu situația de fapt a acestei măsuri preventive, anume cu cazurile de arestare prevăzute de art. 223 alin.1 și 2 Cpp, dar și că de la această verificare nu poate fi exclus inculpatul față de care măsura a fost executată nu numai pentru cele arătate dar și pentru aplicarea garanției procesuale de acces la o instanță oferită de art. 6 din Convenția EDO dar și în baza jurisprudenței Curții EDO având la bază dispozițiilor art. 5 alin. 4 din art. 5 al aceleiași Convenții care cere ca o instanță să examineze periodic persistența motivelor lipsirii de libertate la intervale care nu ar trebui să depășească 3 luni, persoana fiind în drept să obțină într-un termen scurt o hotărâre asupra legalității măsurii dispuse împotriva sa, ( a se vedea Curtea EDO, P. contra României din 3 iunie 2003, cererea nr._/96).
În al doilea rând, s-a constatat că subzistă condițiile din ipoteza normei de la art. 223 alin. 2 Cpp care au determinat luarea măsurii arestării preventive. În concret, cu privire la suspiciunea rezonabilă că acest inculpat menționat a comis infracțiunile având încadrările juridice de mai sus se constată că sunt probele rezultând din declarațiile de părți vătămate minore și una majoră potrivit cărora acestea au fost recrutate de către inculpați constituiți într-un grup organizat în timp ce se aflau în România în scopul exploatării sexuale prin promisiunea că vor practica prostituția Italia, urmată de transportul acestora în același scop până la frontiera română și apoi până în Italia unde au desfășurat activități de exploatare sexuală a acestora, prin supravegherea victimelor, prin constrângerea morală a acestora și prin însușirea de către inculpați a sumelor obținute din serviciile sexuale și prin confecționarea de cărții de identitate false prin întrebuințarea identității reale a unor persoane care atestau majoratul minorelor. De asemenea, s-a reținut că aceste probe se coroborează cu cele rezultând din declarația inculpatului P. C. Ș. care recunoaște comiterea faptelor penale dar și cu probele rezultând din celelalte mijloace de probă între care declarații de martori. De asemenea, sub aspectul condiției stării de pericol pentru ordinea publică al lăsării în libertate a inculpaților s-a constatat că aceasta rezidă în certitudinea că în libertate deplină sau restrânsă aceștia vor comite noi fapte similare, așa cum rezultă din conduita sa de mai sus referitoare la comiterea unei pluralități de infracțiuni sub forma concursului real, din faptul că este vorba de mai multe victime supuse exploatării sexuale dar și din situația penală a inculpatului care în cazierul judiciar prezintă mențiuni referitoare la punerea în mișcare a acțiunii penale de către procuror pentru o infracțiune de violență.
În al treilea rând, durata arestării preventive a inculpatului P. C. Ș. de aproape 11 luni s-a constatat ca rezonabilă în raport de criteriile menționate anterior .
În al patrulea rând, argumentația invocată de către inculpat prin apărător în cadrul dezbaterilor susmenționate care se referă la necesitatea înlocuirii măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai blândă ori a revocării măsurii preventive a arestării este neîntemeiată deoarece criteriile menționate mai sus impun menținerea acesteia ca fiind necesară pentru realizarea scopului bunei desfășurări a procesului penal și împiedicării inculpatului de a comite noi fapte penale, așa cum este menționat de art. 202 alin. 1 C.p.p.
În consecință, în baza art. 208 alin. 4 C.p.p. s-a constatat temeinicia și legalitatea arestării preventive a inculpatului P. C. Ș. și a fost menținută arestarea preventivă a acestuia.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul P. C. Ș., criticând încheierea primei instanțe sub aspectul temeiniciei pentru motivele expuse în preambulul prezentei decizii.
În vederea soluționării contestației s-a dispus atașarea spre observare a dosarului înregistrat sub nr._, dat fiind că în dosarul disjuns prin încheierea din data de 29 septembrie 2014 (înregistrat sub nr._ 14) nu sunt atașate în copie înscrisurile esențiale (rechizitoriu, declarații inculpat, declarații martori, etc...)
Contestația este fondată și urmează să fie admisă în consecință pentru următoarele considerente.
În cauză, inculpatul a fost reținut la data de 18 februarie 2014 și ulterior arestat preventiv prin încheierea din data de 19 februarie 2014 emisă de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului O. ca urmare a propunerii formulate de parchet în dosarul înregistrat sub nr. 72/D/P/2012.
În acest dosar a fost emis rechizitoriul la data de 10 martie 2014 dispunându-se trimiterea în judecată a inculpatului pentru comiterea a cinci infracțiuni în concurs real (fapte din luna iulie 2012) dosarul înregistrat pe rolul Tribunalului O. sub nr._ .
La data de 04 mai 2014 inculpatul a fost trimis în judecată într-un alt dosar (rechizitoriu întocmit în dosarul nr. 24 D/P/2014) pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului O. sub nr._ la data de 05 iunie 2014.
Cele două dosar au fost reunite prin încheierea din data de 08 septembrie 2014 sub nr._ .
În aceste dosare reunite inculpatul a fost audiat la data de 29 septembrie 2014, ocazie cu care a arătat că solicită judecarea sa în procedură simplificată (declarația fiind atașată la fila 21 vol. III din dosarul nr._ ) și la același termen instanța a dispus disjungerea cauzei în ceea ce îl privește pe inculpatul P. C. Ș. și formarea unui nou dosar (dosarul în care s-a formulat prezenta contestație înregistrat cu nr._ 14).
După momentul disjungerii, față de inculpatul P. C. s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive succesiv prin încheierile din data de 13 octombrie 2014, 24 noiembrie 2014 și 12 ianuarie 2015 (filele 68, 113 și 140 dosar nr._ 14).
Prin încheierea contestată, din data de 12 ianuarie 2015, prima instanță a dispus menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat, în esență, în baza datelor despre gravitatea faptelor comise și a numărului acestora precum și din analiza datelor relevante din cazierul judiciar al inculpatului, împrejurări față de care s-a reținut că există certitudinea că prin lăsarea sa în libertate inculpatul ar comite noi fapte similare (paragraful ultim de la fila 3 din încheiere).
Curtea constată că în cauză în raport de durata arestării preventive până în prezent (aproximativ 11 luni) menținerea măsurii preventive nu mai poate fi justificată exclusiv pe considerente ținând de gravitatea abstractă a faptelor de care este acuzat inculpatul, magistratul fiind obligat să evalueze într-o manieră detaliată și datele despre comportamentul său procesual și comportamentul său anterior trimiterii în judecată pentru a stabili dacă o măsură preventivă mai ușoară poate asigura în egală măsură realizarea scopurilor prev. de art. 202 C.p.p.
În orice caz, furnizarea unor motivări absolut identice pe o durată de aproximativ patru luni (încheierile din 13 octombrie 2014, 24 noiembrie 2014 și 12 ianuarie 2015) axate exclusiv pe date privind gravitatea abstractă a faptelor, fără o evaluare măcar tangențială a posibilității de a dispune măsuri alternative, nu poate constitui o motivare suficientă pentru menținerea în stare de arest preventiv a unei persoane private de libertate timp de aproape un an.
Măsurile preventive sunt măsuri de constrângere puse la dispoziția organelor judiciare exclusiv pentru realizarea scopurilor prev. de art. 202 C.p.p. ele având caracter reversibil și provizoriu tocmai datorită faptului că implică restrângeri severe ale libertății individuale. Ca orice excepție de la regulă detenția provizorie, mai ales după trecerea unei perioade semnificative de timp trebuie să facă obiectul unei analize pertinente și suficiente a tuturor datelor despre faptă și persoană, dar și a modului în care se derulează procesul penal, în special diligența manifestată de autorități în soluționarea cu celeritate a cauzei.
În concret, fără a contesta faptul că infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului (astfel cum au fost recunoscute de acesta la termenul din 29 septembrie 2014) prezintă un grad de pericol social abstract ridicat, astfel cum demonstrează și limitele de pedeapsă fixate de legiuitor (maximul special cel mai mare este de 12 ani pentru infracțiunea de trafic de minori), Curtea reține că faptele au fost comise în urmă cu doi ani și jumătate (activitatea infracțională se reclamă a fi săvârșită începând cu luna iulie 2012), acestea au făcut obiectul fazei de urmărire penală, și au fost recunoscute de inculpat în urmă cu patru luni înainte de începerea cercetării judecătorești, rămânând ca prima instanță să lămurească doar problema încadrării juridice și eventuala incidență în speță a unor cauze de reducere a pedepsei – ca urmare a formulării unui denunț de către inculpat către DIICOT – Biroul Teritorial O. (în acest sens solicitarea apărătorului inculpatului de la termenul din data de 03 noiembrie 2014 – fila 94 dosar fond).
Prin urmare, dat fiind stadiul procesual actual al dosarului și în principal opțiunea manifestată de inculpat de a fi judecat în procedura simplificată nu se mai poate prezuma un interes al acestuia de a împiedica buna derulare a procesului penal sau de a influența în vreun fel probatoriul, dat fiind că în ceea ce îl privește instanța urmează să se pronunțe în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe necontestate.
De asemenea, durata de timp scursă de la momentul luării măsurii arestării preventive și până în prezent a atenuat în mod inevitabil impactul social al faptelor de care este acuzat inculpatul, starea de pericol concretă pentru ordinea publică, înțeleasă ca potențial pericol pentru o întreagă comunitate ne mai putând fi dedusă exclusiv din percepția membrilor comunității asupra gravității faptelor sau asupra reacțiilor pe care organele judiciare trebuie să le aibă față de cei acuzați de comiterea acestora, instanțele fiind datoare să indice în concret elementele de fapt care legitimează prelungirea privării de libertate.
Curtea nu poate împărtăși concluzia primei instanțe că prin lăsarea în libertate a inculpatului există „certitudinea” că acesta va comite noi fapte similare, o astfel de prezumție nefiind susținută de elemente de fapt actuale, și de altfel putând fi atenuată prin măsuri preventive mai blânde, de natură a permite un control eficient asupra conduitei sale.
Trebuie remarcat că perioada de arest preventiv are un efect de intimidare asupra oricărei persoane, determinând în mod inevitabil o schimbare a comportamentului acesteia în sensul conformării la normele elementare de conduită, și în plus, procesul penal în derulare și permanenta supraveghere pe care organele de poliție o pot exercita asupra inculpatului ca efect al dispunerii altor măsuri preventive pot reprezenta garanții suficiente că prin înlocuirea măsurii arestului preventiv nu se creează nici o stare de pericol, și nici nu creează premisele influențării procesului penal.
Curtea constată că în cauză se impune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu, aceasta din urmă răspunzând în mod real principiilor proporționalității și necesității care operează în materia măsurilor procesuale și reprezentând o adaptare necesară a măsurii preventive la evoluția cauzei penale, ținându-se seama în special de vârsta inculpatului, conduita sa procesuală sinceră și colaborarea efectivă cu organele de anchetă în vederea investigării altor infracțiuni grave (adresa nr. 91 D/VIII/1/2014 emisă de DIICOT – B.T. O. de la fila 17 dosar) dar și de durata măsurii arestării preventive până în prezent, durată care în aprecierea curții la acest moment nu mai are caracter rezonabil mai ales că începând cu data de 29 septembrie 2014 și până la data pronunțării prezentei decizii prima instanță nu a mai efectuat acte esențiale în dosar fiind acordate cinci termene de judecată (13.10., 03.11, 24.11, 15.12.2014 și 12.01.2015) exclusiv pentru a se discuta cereri de schimbare a încadrării juridice formulate succesiv de apărătorul inculpatului și de instanță din oficiu și pentru a se obține relații cu privire la un alt dosar care îl privea pe inculpat și care a fost soluționat de Judecătoria Corabia la 21 martie 2014 (relații atașate la dosar încă din 12 noiembrie 2014 – filele 98 – 100).
Pentru aceste considerente în baza art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 2 lit. a C.p.p se va admite contestația formulată de inculpatul P. C. Ș., se va desființa in parte încheierea în ceea ce privește măsura preventivă și rejudecându-se cauza, în baza art. 206 alin. 7 C.p.p rap. la art. 242 alin. 2 și art. 202 alin. 4 pct. d) C.p.p va fi înlocuită măsura arestării preventive luata fata de inculpatul P. C. Ș. zis „F.” ,în prezent deținut în Penitenciarul C., cu măsura arestului la domiciliu.
Inculpatul P. C. Ș. va fi obligat să nu părăsească imobilul în care locuiește, situat în localitatea ., . numărul 48, jud. O. fără permisiunea organului judiciar în fața căruia se află cauza.
In condițiile art. 221 alin. 2 C.p.p pe durata măsurii arestului la domiciliu inculpatul va respecta următoarele obligații:
a) să se prezinte în fața organului de urmărire penala, a judecătorului de drepturi și libertăți, a judecătorului de camera preliminară sau a instanței de judecată ori de câte ori este chemat.
b) să nu comunice cu inculpații Tisoaica A. A. si C. A. I. precum si cu părțile vătămate M. M. - F., Râmariu M. - D., Râmariu A. si V. Victorița N.
Respectarea măsurii și a obligațiilor va fi verificată de Politia orașului Corabia
Se va atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea credință a măsurii sau a obligațiilor ce îi revin, măsura arestului la domiciliul poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
C. a prezentei încheieri se va comunica inculpatului, Politiei orașului Corabia, Serviciului public comunitar de evidenta a persoanelor si organelor de frontiera.
Se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului P. C. Ș. zis „F.” - mandat de arestare numărul 2/2014 emis de Tribunalul O. - dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, suma reprezentând onorariu avocat oficiu (delegația numărul 534/2015) urmând a se avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 2 lit. a C.p.p admite contestația formulată de inculpatul P. C. Ș., împotriva încheierii din 12.01.2015, pronunțată de Tribunalului O. în dosarul nr._ 14, desființează in parte încheierea în ceea ce privește măsura preventivă și rejudecând:
1) În baza art. 206 alin. 7 C.p.p rap. la art. 242 alin. 2 și art. 202 alin. 4 pct. d) C.p.p înlocuiește măsura arestării preventive luata fata de inculpatul P. C. Ș. zis „F.” ,în prezent deținut în Penitenciarul C., cu măsura arestului la domiciliu.
Inculpatul P. C. Ș. are obligația de a nu părăsi imobilul în care locuiește, situat în localitatea ., . numărul 48, jud. O. fără permisiunea organului judiciar în fața căruia se află cauza.
In condițiile art. 221 alin. 2 C.p.p pe durata măsurii arestului la domiciliu inculpatul are următoarele obligații:
a) să se prezinte în fața organului de urmărire penala, a judecătorului de drepturi și libertăți, a judecătorului de camera preliminară sau a instanței de judecată ori de câte ori este chemat.
b) să nu comunice cu inculpații Tisoaica A. A. si C. A. I. precum si cu părțile vătămate M. M. - F., Râmariu M. - D., Râmariu A. si V. Victorița N.
Respectarea măsurii și a obligațiilor va fi verificată de Politia orașului Corabia
Atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea credință a măsurii sau a obligațiilor ce îi revin, măsura arestului la domiciliul poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
C. a prezentei încheieri se va comunica inculpatului, Politiei orașului Corabia, Serviciului public comunitar de evidenta a persoanelor si organelor de frontiera.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului P. C. Ș. zis „F.” - mandat de arestare numărul 2/2014 emis de Tribunalul O. - dacă nu este arestat în altă cauză.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, suma reprezentând onorariu avocat oficiu (delegația numărul 534/2015) urmând a se avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 ianuarie 2015.
Președinte,
A. C. M.
Grefier,
F. I.
Red.jud.A.C.M.
j.f.Gh.B.
O.A. 20 Ianuarie 2015
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 54/2015.... | Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr.... → |
|---|
