Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 61/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 61/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 05-02-2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 61
Ședința publică de la 05 februarie 2015
PREȘEDINTE G. C.- judecător
GREFIERMarian I.
Ministerul Public reprezentat prin procuror A. G., din cadrul
DIICOT – Serviciul Teritorial C.
***
Pe rol, judecarea contestației formulată de inculpatul P. V. F., arestat preventiv în Penitenciarul C., împotriva încheierii nr. 19 din 28 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul O. – Secția penală, în dosarul nr._ 14 - supliment, având ca obiect verificare măsuri preventive (art.206 NCPP).
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul inculpat P. V. F., în stare de arest, asistat de avocat T. M. E., apărător desemnat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat declararea în termen a contestației, după care.
Contestatorul inculpat P. V. F., a depus la dosarul cauzei un memoriu și înscrisuri referitoare la situația familială.
Instanța constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra contestației.
Avocat T. M. E., pentru contestatorul inculpat P. V. F., a solicitat admiterea contestației, desființarea încheierii și pe fond înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu.
A arătat că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice menținerea măsurii arestului preventiv, prin luarea altei măsuri preventive nu ar fi împiedicată buna desfășurare a procesului penal.
A mai susținut că inculpatul este arest de aproximativ 8 luni, iar măsura arestului la domiciliu ar fi oportună având în vedere și situația familială a inculpatului, soția având grave probleme de sănătate, neavând cetățenie română, iar condițiile în care trăiește cu fiul inculpatului sunt precoce.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, a solicitat respingerea contestației ca nefondată și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, subzistând în continuare temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, raportat și la gravitatea faptelor pentru care a fost cercetat și condamnat inculpatul – art. 367 Cod penal și art. 2 din Legea nr. 143/2000.
Contestatorul inculpat P. V. F., având cuvântul, a arătat că își însusește concluziile avocatului.
CURTEA
Asupra cauzei de față:
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 19 din 28 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul O. – Secția penală, în dosarul nr._ 14, în baza art. 242 rap la art. 399 alin. 10 din NCPP a fost respinsă cererea formulată de inculpatul P. V. F., fiul lui V. și E., născut la data de 04.02.1974, în mun. Slatina, cu domiciliul în mun. Slatina .. 32, jud. O., CNP_7, în prezent deținut în PMS C., având ca obiect înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu, ca nefondată.
În baza art. 275 alin. 3 din NCPP a fost obligat inculpatul la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a constatat că prin cererea înregistrată la Tribunalul O. la data de 23.01.2015 în dosarul_ 14 al Tribunalului O. după pronunțarea în fond a instanței, inculpatul P. V. F. a solicitat înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.
În motivare a arătat că la momentul procesual de față este suficientă măsura arestului la domiciliu întrucât nu ar mai putea influența martorii și nu s-ar sustrage procesului penal, cu atât mai mult cu cât ceilalți inculpați trimiși în judecată au fost deja audiați.
Oral, cu prilejul ascultării acestuia de către judecătorul cauzei inculpatul a arătat că are un copil minor în vârstă de doi ani iar concubina sa este cetățean moldovean este suferindă de o boală gravă la cap din cauza căreia oricând ar putea paraliza și nu beneficiază de asistență medicală iar mama sa în vârstă de 70 de ani nu ar putea să îngrijească minorul pe timpul cât soția sa ar merge să își rezolve problema actelor pe teritoriul României.
În drept s-a invocat art. 242 din NCPP.
În dovedirea susținerilor sale inculpatul nu a atașat la dosar înscrisuri doveditoare deși a precizat că s-a aflat în posesia acestora la momentul la care a înaintat cererea tribunalului însă a omis acest lucru, solicitând pentru aceasta un alt termen de judecată, cerere care i-a fost respinsă acestuia.
Din actele și lucrările dosarului prima instanță a constatat și reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 331/19.12.2014 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul_ 14 a fost condamnata inculpatul P. V. F. la:
- un an și șase luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev și ped de art. 367 alin. 1 din NCP cu aplicarea art. 41 alin. 1, și art. 43 alin. 5 din NCP;
În baza art. 55 și art. 67 alin. 2 din NCP a fost aplicată inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a) și b) din NCP pe o durată de trei ani după executarea pedepsei principale.
- trei ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev și ped de art.2 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 1, 43 alin. 5 și art. 35 din NCP;
În baza art. 55 și art. 67 alin. 2 din NCP a fost aplicată inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a) și b) din NCP pe o durată de trei ani după executarea pedepsei principale.
- patru ani pentru săvârșirea infracțiunii prev și ped de art. 9 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 1, art. 43 alin. 5 și art. 35 din NCP;
În baza art. 55 și art. 67 alin. 2 din NCP a fost aplicată inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a) și b) din NCP pe o durată de trei ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 38 și art. 39 alin. 1 lit. b) din NCP a fost obligat inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 5 (cinci) ani și 4 (patru) luni închisoare.
În baza art. 54 și art. 65 alin. 1 și 3 din NCP a fost aplicată inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a) și b) din NCP pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 45 alin. 2 și art. 67 alin. 2 din NCP a fost aplicată inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a) și b) din NCP pe o durată de trei ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 396 alin. 5 din NCPP rap. la art. 16 lit. a) din NCPP a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev și ped de art. 3 alin. 1 din Legea 140/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 1, art. 43 alin. 5 și art. 35 din NCP.
În baza art. 399 alin.1 din NCPP a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului P. V. F. deoarece infracțiunile reținute în sarcina acestuia și pentru care i s-au aplicat pedepsele precizate anterior sunt deosebit de grave iar inculpatul ar prezenta pericol pentru ordinea publică dacă ar fi lăsat în stare de libertate.
În baza art. 399 alin. 1 din NCPP și art. 72 alin. 1 din NCP a fost dedusă din pedeapsa de executat perioada reținerii și arestului preventiv de la data de 23.05.2014, la zi.
Potrivit art. 242 alin.2 NCPP „măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1)”.
Cu privire la prima cerință prevăzute de lege, respectiv îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru luarea unei măsuri preventive mai ușoare, cum ar fi arestul la domiciliu, simpla îndeplinire a acestor condiții creează doar o vocație și nu atrage de drept înlocuirea măsurii arestului preventiv.
Cu privire la cea de a doua cerință prevăzută de legiuitor, respectiv aceea ca “în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1)” instanța fondului apreciază că nu este îndeplinită.
a) Analizând împrejurările concrete ale cauzei vom avea în vedere următoarele aspecte:
În primul rând, persistența suspiciunii rezonabile că inculpatul P. V. F. ar fi comis infracțiunile reținute de acuzare, pentru că nu putem vorbi la acest moment procesual despre dispariția acestora, cu atât mai mult cu cât în cauză a fost pronunțată o sentință de condamnare în ce-l privește pe inculpat.
În al doilea rând, referitor la durata măsurii arestului preventiv, chiar dacă a trecut un interval de timp de opt luni de la luarea măsurii arestului preventiv, caracterul rezonabil al duratei detenției preventive nu se pretează la o evaluare abstractă ci trebuie apreciată în funcție de circumstanțele specifice ale cauzei.
Or având în vedere gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului, gravitate subliniată inclusiv prin cuantumul pedepsei prevăzute de legiuitor, de la 3 la 10 ani și luând în considerare buna desfășurare a procesului penal, perioada de 8 luni de detenție provizorie nu poate avea semnificația unei durate excesive a arestului preventiv în ceea ce privește pe inculpatul în cauză.
Cu referire la pericol special pentru ordinea publică, este adevărat că odată cu trecerea timpului acesta se estompează, însă în speță acesta nu este singurul motiv avut în vedere la aprecierea măsurii arestului preventiv ca fiind singura măsură preventivă la acest moment procesual de natură să asigure o bună desfășurare a procesului penal.
Or, anumite infracțiuni, cum este în speță și acelea prev de art. 367 alin. 1 din NCP, art. 2 alin. 1 și art. 9 din Legea 143/2000 privind traficul de droguri, prin gravitatea lor particulară dar și prin reacția comunității locale din care face parte atât inculpatul P. V. F. pot provoca o tulburare socială de natură a justifica o detenție provizorie.
b) Raportat la conduita procesuală a inculpatului, tribunalul observă că inculpatul nu a recunoscut faptele pentru care a fost trimis în judecată.
Măsura preventivă a arestului la domiciliu chiar și în situația în care s-ar impune anumite obligații inculpatului legat de acest aspect, nu ar putea oferi garanții cu privire la buna desfășurare a procesului penal.
Tribunalul a apreciat că toate aceste motive sunt pertinente și suficiente pentru a justifica în continuare măsura arestului preventiv ca fiind proporțională cu gravitatea acuzațiilor, în sensul că inculpatul P. V. F. împreună cu alți membrii ai grupului organizat alcătuit din inculpații P. V., G. S. L., P. L. M., M. I. C. și M. M. D. a distribuit droguri inculpatului consumator de droguri R. A. D., a finanțat cumpărarea de droguri de mare risc din Spania fapte care se caracterizează în concret, printr-o periculozitate semnificativă, astfel că sunt îndeplinite, în continuare, condițiile prevăzute de art. 202 alin. 3 NCPP și nu se impune o altă măsură preventivă mai ușoară, respectiv arestul la domiciliu, așa cum s-a solicitat prin cererea ce face obiectul analizei de față.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul P. V. F..
Contestația este nefondată.
Instanța de fond a reținut în mod corect că în speță nu sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții prevăzute de art. 242 alin. 2 Cod de procedură penală respectiv îndeplinirea cerințelor prevăzute de lege pentru luarea unei noi măsuri preventive mai ușoare precum și aprecierea că este suficientă o măsură preventivă mai ușoară pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 Cod de procedură penală, ca urmare a evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și conduitei procesuale a inculpatului.
Se constată astfel că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au modificat întrucât probele administrate în cauză justifică presupunerea că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de către instanța de fond respectiv de art. 367 alin. 1 din NCP, art. 2 alin. 1 și art. 9 din Legea 143/2000 privind traficul de droguri, infracțiuni a căror gravitate pot conduce la concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol pentru ordinea publică.
Din actul de sesizare al instanței rezultă că inculpatul P. V. F. împreună cu inculpații M. I. C., M. M. D., P. V., G. S. I., P. L. M. și P. F. P. au constituit un grup de criminalitate organizată care avea ca principală activitate procurarea de droguri de risc (cannabis) din Spania pe care le introduceau fraudulos în România, aducându-le pe raza municipiului Slatina unde le comercializau la diferite persoane de pe raza județului O., municipiului C. jud. D., mun. Pitești, jud. Argeș și mun. Râmnicu V., jud. V.. Inculpatul P. V. F., alături de inculpații M. I. C. și M. M. D., se ocupa cu procurarea drogurilor din Spania totodată asigurând introducerea ilegală a drogurilor în țară, atât prin colete trimise prin firme de curierat (Eli Tour), cât și prin transportul drogurilor în bagajele personale.
În privința conduitei procesuale a inculpatului, s-a apreciat de asemenea în mod just că nu se constată elemente care să justifice concluzia că luarea unei alte măsuri preventive mai blânde ar fi de natură să asigure o bună desfășurare a procesului penal.
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 421/5 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală se va respinge ca nefondată contestația formulată iar în temeiul art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația formulată de contestatorul P. V. F., fiul lui V. și E., născut la data de 04.02.1974, în mun. Slatina, cu domiciliul în mun. Slatina .. 32, jud. O., CNP_7, în prezent deținut în Penitenciarul C., împotriva încheierii nr. 19 din 28 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul O. – Secția penală, în dosarul nr._ 14 – supliment, ca nefondată.
Obligă contestatorul la 150 lei cheltuieli judiciare avansate de stat din care 100 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Februarie 2015.
Președinte,
G. C.
Grefier,
M. I.
Red.jud.G.C.
j.f.D.M.C.
M.I. 05.03 2015
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 43/2015.... | Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
