Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 128/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 128/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 16-03-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 128/2015
Ședința publică de la 16 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. C. G. – JUDECĂTOR
Grefier - F. U.
Ministerul Public reprezentat de procuror A. G., de la DIICOT – S.T. C.
……………
Pe rol, soluționarea contestației formulată de inculpatul GULUȘ M. (deținut în prezent în Penitenciarul C.) împotriva Încheierii din data de 12 martie 2015, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul cu nr._/63/2014.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul – inculpat, asistat de avocat ales B. C..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, instanța a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat B. C., pentru contestatorul – inculpat, a solicitat admiterea contestației, desființarea încheierii instanței de fond și, în rejudecare, înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu sau controlul judiciar, motivând că trebuie reapreciată incidența art. 223alin. 2 Cod procedură penală față de durata măsurii activitatea infracțională a inculpatului; astfel, s-a arătat că părțile vătămate nu au declarat că inculpatul ar fi săvârșit acte de violență, iar acesta s-a prezentat benevol în fața organelor judiciare și a manifestat o atitudine procesuală sinceră, neavând posibilitatea să influențeze în vreun fel buna desfășurare a procesului penal, cu atât mai mult cu cât părțile vătămate sunt în Italia și nu intenționează să le contacteze; în final, s-a precizat că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, punerea acestuia în libertate neprezentând pericol pentru ordinea publică, impactul social al infracțiunii fiind estompat prin trecerea unei perioade mari de timp de la data inițierii procedurii.
Având cuvântul, reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a contestației, ca nefondată, arătând că se impune în cauză menținerea arestării preventive, deoarece nu s-a finalizat cercetarea judecătorească, această măsură este proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului și servește bunei desfășurări a procesului penal.
Contestatorul – inculpat Guluș M., în ultimul cuvânt, își însușește concluziile formulate de apărătorul său.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra contestației de față;
Prin Încheierea din data de 12 martie 2015, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul cu nr._/63/2014, printre altele, în baza art. 208 al.4 NCPP, s-a dispus menținerea măsurii arestului preventiv luată față de inculpata L. D. M. prin încheierea nr.134 din data de 21.08.2014 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului D., menținerea măsurii arestului preventiv luată față de inculpatul GULUȘ M. prin încheierea nr. 147 din data de 05.09.2014 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului D., precum și menținerea măsurii arestului preventiv luată față de inculpatul D. P. prin încheierea nr. 156 din data de 16.09.2014 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului D..
Totodată, prin aceeași încheiere s-a respins cererea inculpaților Guluș M. și D. P., de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu sau a controlului judiciar.
În baza art. 275 alin 3 N. Cod Procedură Penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că la data de 15.10.2014, s-a înregistrat rechizitoriul cu nr. 181D/P/2013 privind pe inculpații: L. D. M., cercetată pentru săvârșirea infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. 1,2,3 și 6 Cp, complicitate la trafic de minori prev. de art. 48 alin. 1 Cp rap. la art. 211 alin. 1 Cp, trafic de persoane prev. de art. 210 alin. 1 lit. a Cp, proxenetism prev. de art. 213 alin. 1 și 2 Cp și spălare de bani prev. de art. 29 alin. 1 lit. c din Legea 656/2002, modificată, toate cu aplic. art. 38 alin. 1 Cp.; D. P., pentru săvârșirea infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. 1,2,3 și 6 Cp, trafic de minori prev. de art. 211 alin. 1 Cp, trafic de persoane prev. de art. 210 alin. 1 lit. a Cp, proxenetism prev. de art. 213 alin. 1 și 2 Cp și spălare de bani prev. de art. 29 alin. 1 lit. c din Legea 656/2002, modificată, toate cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod Penal; GULUȘ M., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. 1,2,3 și 6 Cp, trafic de persoane prev. de art. 210 alin. 1 lit. a Cp și spălare de bani prev. de art. 29 alin. 1 lit. c din Legea 656/2002, modificată, toate cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod Penal; L. V., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. 1,2,3 și 6 Cp, trafic de persoane prev. de art. 210 alin. 1 lit. a Cp și spălare de bani prev. de art. 29 alin. 1 lit. c din Legea 656/2002, modificată, toate cu aplic. art. 38 alin. 1 Cp.
În fapt, s-a reținut că, în cursul anilor 2008-2012, inculpații L. Vsilică, L. D. M., ajutați de inculpații D. P. și Guluș M., au constituit un grup infracțional, specializat în comiterea de infracțiuni de trafic de persoane și spălare de bani, care sub promisiunea oferii unor locuri de muncă bine plătite în Italia, au racolat, transportat și exploatat sexual în zonele Arosio, regiunea Lombardia mai multe tinere domiciliate pe raza județului D..
Astfel, au racolat-o pe minora Lacatoș A. N. care domicilia la acea vreme în mun. Caracal, jud. O. și a convins-o să se mute la domiciliul său din ., jud. D..
Împreună cu inculpata L. D. M. și D. P. au convins-o pe minoră să meargă în Italia și să practice prostituția deoarece i-au promis că va câștiga o mare sumă de bani din această activitate.
După ce numita Lacatoș A. N. a împlinit vârsta de 18 ani, împreună cu inculpații L. D. M. și D. P. a plecat în Italia în zona Como .> În perioada 2008 – 2012 numita Lacatoș A. N. a practicat prostituția fără a fi bătută sau amenințată de câtre inculpați, iar banii în mare parte au fost încasați de către inculpatul D. P.. De asemenea și inculpata L. D. M. i-a perceput numitei Lacatoș A. N., lunar, sume de bani cuprinse între 200 – 500 euro
La data de 06.05.2014, partea vătămată D. L. a formulat plângere penală împotriva inculpaților L. D. M., L. V. și D. P., precizând faptul că, în cursul anului 2011, a fost racolată de către inculpatul D. P., prin înșelăciune, acesta promițându-i că avea posibilitatea să-i găsească un loc de muncă în Italia ca menajeră.
După ce a transportat-o în Italia și a cazat-o, D. P. prin amenințări a determinat-o să practice prostituția la stradă în localitatea Arosio, iar mai târziu, nefiind mulțumit de sumele obținute din prostituție a vândut-o pentru suma de 3.000 de euro celorlalți inculpați, L. V. și L. D. M..
La data de 27.05.2014 partea vătămată B. D. A. a formulat plângere penală împotriva inculpaților L. D. M., L. V. și Guluș M., arătând că în cursul lunii august 2012 cei trei au racolat-o prin promisiunea oferirii unui loc de muncă în Italia ca menajeră. După ce a fost găzduită în locuința inculpatului Guluș M., aceasta a fost transportată în Italia de către L. V. împreună cu T. A. și G. A..
În Italia, partea vătămată a practicat prostituția în folosul inculpaților L. D. M., L. V. și Guluș M. împotriva cărora se constituie parte civilă cu suma de 10.000 euro reprezentând despăgubiri pentru traumele suferite pe perioada exploatării respectiv 2012 – 2013.
La data de 24.06.2014, partea vătămată G. P. a formulat plângere penală împotriva inculpatului Guluș M., arătând că, în cursul anului 2013, acesta, prin exercitarea de violențe asupra ei, a obligat-o să practice prostituția în Italia, unde ajunsese cu sprijinul soților L. D. M. și L. V. .
La data de 19.08.2014, partea vătămată P. S. I. a sesizat organele de poliție din cadrul BCCO C. despre faptul că, în vara anului 2012 a fost victima infracțiunii de trafic de persoane, făptuitorul fiind inculpatul Guluș M.. Astfel, în timp ce se afla în Italia și practica prostituția în folosul soților L. D. M. și L. V., datorită faptului că nu obținea venituri mulțumitoare pentru cei doi aceștia au plasat-o inculpatului Guluș M. care a transportat-o în G. cu avionul și a cazat-o într-o locuința unde locuia acesta cu concubina sa T. A..
Ulterior, inculpatul Guluș M. a obligat-o să întrețină raporturi sexuale cu diferiți bărbați de origine pakistaneză care plăteau câte 30 euro pentru un raport sexual.
Analizând măsura arestării preventive luată față de inculpații L. D. M., Guluș M. și D. P., în raport cu actele și lucrările dosarului, instanța de fond a apreciat că arestarea preventivă este legală si temeinică, temeiurile care au determinat luarea și ulterior prelungirea măsurilor preventive dispuse în speță se mențin, nu s-au modificat până la acest moment procesual și impun în continuare măsura privativă de libertate, pentru următoarele considerente:
Astfel, din probele existente la dosarul de urmărire penală (declarațiile persoanelor vătămate; procesul-verbal întocmit de organele de poliție, declarațiile martorilor) a rezultat suspiciunea rezonabilă a săvârșirii de către inculpați a faptelor reținute în sarcinile acestora.
Față de criteriile prev. de art. 223 alin. 2 C.p.p., evaluând gravitatea faptelor (generată de nerespectarea dispozițiilor legale privind libertatea vieții sexuale), modul și circumstanțele de comitere a acesteia, caracterul transfrontalier al faptelor, profitând de situația materială precară a persoanelor vătămate și de naivitatea acestora, faptul că proveneau din mediul rural, iar unele erau minore la data săvârșitorii faptelor, perioada de timp îndelungată în cate inculpații au desfășurat activitatea ilicită, dar și beneficiile ilicite mari realizate de aceștia, s-a apreciat de instanța de fond că se impune menținerea privării de libertate a inculpaților L. D. M., Guluș M. și D. P., aceasta fiind necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, dar și pentru împiedicarea inculpaților de a se sustrage procesului penal.
La stabilirea pericolului public s-au avut în vedere atât date ce sunt legate de persoana inculpaților, cât si date referitoare la faptele reținute în sarcinile acestora, acestea fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concurează la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
În cauza de față, s-a considerat de prima instanță există că pericol pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpaților, acest pericol rezultând din gravitatea faptelor, respectiv cuantumul mare al pedepsei prevăzută de lege, pentru infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații. Astfel, în condițiile în care există date suficiente de natură a convinge un observator obiectiv cu privire la implicarea inculpaților în săvârșirea faptelor care, prin natura și modul de comitere, prezintă un grad ridicat de pericol social, precum și datele privind persoana inculpaților, s-a considerat justificată privarea de libertate a acestora, motiv pentru care nu s-a putut conchide că a fost încălcat principiul libertății persoanei, această restrângere a libertății inculpatului fiind conformă cu dispozițiile legale.
Pentru toate aceste considerente, s-a apreciat că se impune menținerea stării de arest preventiv, măsură care este totodată proporțională cu gravitatea acuzației aduse inculpaților și necesară pentru realizarea scopului prev. de art. 202 Cod Procedură Penală, iar o altă măsură preventiva nu ar fi suficientă pentru realizarea acestui scop, neputându-se reține ca temei al revocării măsurii preventive atitudinea procesuală a inculpaților, întrucât doar inculpata L. D. M. a declarat că recunoaște fapta, căci aceasta nu echivalează cu o recunoaștere a săvârșirii infracțiunilor, iar pe de altă parte, măsura arestării preventive s-a dispus avându-se în vedere gradul de pericol concret pentru ordinea publică, dată fiind gravitatea faptei săvârșit, dar și atitudinea inculpatei, care a săvârșit faptele reținute în sarcină pe parcursul unei perioade îndelungate.
În plus, s-a reținut că durata arestării preventive a inculpaților nu a depășit un termen nerezonabil, acestea datând din 21.08.2014 pentru L. D. M., 05.09.2014 pentru Guluș M. și 16.09.2014 pentru D. P..
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul GULUȘ M., solicitând desființarea încheierii instanței de fond și, în rejudecare, înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu sau controlul judiciar, motivând că trebuie reapreciată incidența art. 223 alin. 2 Cod procedură penală față de durata măsurii activitatea infracțională; astfel, a arătat că părțile vătămate nu au declarat că ar fi săvârșit acte de violență, ‚s-a prezentat benevol în fața organelor judiciare și a manifestat o atitudine procesuală sinceră, neavând posibilitatea să influențeze în vreun fel buna desfășurare a procesului penal, cu atât mai mult cu cât părțile vătămate sunt în Italia și nu intenționează să le contacteze; în final, s-a precizat că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, punerea acestuia în libertate neprezentând pericol pentru ordinea publică, impactul social al infracțiunii fiind estompat prin trecerea unei perioade mari de timp de la data inițierii procedurii.
Examinând contestația de față, se reține:
Contestatorul – inculpat Guluș M. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv prin rechizitoriul nr. 181D/P/2013 din 15.10.2014 pentru săvârșirea infracțiunilor de: constituire de grup infracțional organizat prev de art. 367 alin. 1 – 3 și alin. 6 Cod Penal alături de coinculpații D. P., L. V. și L. D. M.; trei infracțiuni de trafic de persoane prev de art. 210 alin. 1 lit. a Cod Penal față de persoanele vătămate B. D. A., P. S. I. și G. P. și trei infracțiuni de spălare de bani prev de art. 39 alin. 1 lit. c din Lg. 656/2002, în final cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod Penal, în fapt reținându-se:
- în august 2012, persoana vătămată B. D. A. a fost racolată de inculpații L. D., L. V. și Guluș M., care i-au promis că-i pot asigura un loc de muncă în Italia, menajeră, oferindu-se să-i plătească transportul; astfel, în august 2012, L. D. și Guluș M. au transportat-o pe persoana vătămată din localitatea de domiciliu (.) în ., ., la locuința inc. Guluș, de unde a plecat peste o săptămână în Italia cu inculpatul condus de inc. L. V.; în Italia, persoana vătămată a fost constrânsă să se prostitueze până în luna mai 2014, în folosul celor trei inculpați;
- persoana vătămată G. P. a fost angajată de inculpații L. D. și V. pentru a le face menajul, fiind transportată în acest scop în Italia, în perioada noiembrie 2012- martie 2013, însă în anul 2013 a fost constrânsă de inc. Guluș M., prin exercitare de violențe, să se prostitueze în folosul acestuia până în luna august 2013;
- persoana vătămată P. S. I. a arătat că s-a prostituat în Italia pentru inculpații L. D. și L. V. și, întrucât aceștia nu erau mulțumiți de câștigurile obținute, au plasat-o inc. Guluș Mitrel, care a transportat-o în G., a cazat-o într-un imobil în care locuia el și concubina sa – T. A. – și, prin exercitare de violențe, a determinat-o să practice prostituție în favoarea sa, până când persoana vătămată a fugit; deoarece inculpatul Guluș M. a descoperit-o, persoana vătămată a fost silită să revină în locuință, fiind agresată în mod repetat, după care a fost transportată în România, la locuința inc. GULUȘ, unde a fost ținută 2 săptămâni, a fost bătută și obligată să presteze munci agricole în gospodărie.
Împotriva inculpatului Guluș M. s-a dispus măsura arestării preventive prin Încheierea nr. 147 din 05.09.2014 pronunțată de Tribunalul D., în temeiul art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, fiind ulterior prelungită și menținută în cauză conform dispozițiilor art. 236 Cod procedură penală și art. 207 și 208 Cod procedură penală.
În prezenta cauză, inculpatul a invocat modificarea temeiurilor de fapt constând în aceea că, în cauză a început cercetarea judecătorească, a fost audiată majoritatea persoanelor vătămate, iar față de durata intervalului de timp împlinit de la data punerii în executare a măsurii preventive, pericolul pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpatului s-a diminuat, estompându-se și impactul asupra comunității.
Examinând aceste critici, Curtea reține însă că inculpatul a fost trimis în judecată pentru trei infracțiuni de trafic de persoane, că a fost audiată numai una dintre persoanele vătămate, care a învederat că-și menține în totalitate plângerea formulată și a precizat că actele de constrângere exercitate asupra sa s-au concretizat în bătăi repetate, că inculpatul este o persoană violentă și că și în prezent are aceeași stare de temere față de acesta; în acest context, reținând că este în desfășurare cercetarea judecătorească asupra infracțiunilor de trafic de persoane imputate inculpatului Guluș M., precum și că acesta a avut o conduită constant agresivă față de persoanele vătămate, ceea ce a condus la intimidarea acestora, măsura preventivă este în continuare justificată pentru buna desfășurare a procesului penal.
Totodată, în ceea ce privește durata detenției preventive, se constată că aceasta ființează de 6 luni și 16 zile, perioadă în care urmărirea penală a fost finalizată, s-a parcurs etapa de Cameră Preliminară și a început etapa de cercetare judecătorească în primă instanță, ceea ce demonstrează că instrumentarea cauzei a avut loc în condiții de celeritate, nefiind depășit un termen rezonabil.
În aceste condiții se constată că, în continuare subzistă temeiul prev de art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, respectiv că inculpatul este dedus judecății pentru infracțiuni grave, care fac parte din categoria celor stipulate de legiuitor drept infracțiuni pentru care măsura arestării preventive este justificată, din circumstanțele reale și personale evidențiate de actele de urmărire penală (modalitatea de racolare a persoanelor vătămate, tratamentul violent și umilitor la care acestea au fost supuse, conduita agresivă constantă a inculpatului) rezultând că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.
Față de acestea, se reține că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, fiind nefondată contestația formulată de inculpat, ce va fi respinsă în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală coroborat cu art. 208 Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art. 275alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația declarată de inculpatul GULUȘ M. (deținut în prezent în Penitenciarul C.) împotriva Încheierii din data de 12 martie 2015, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul cu nr._/63/2014, ca nefondată.
Obligă contestatorul la plata a 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Martie 2015.
Președinte,
M. C. G.
Grefier,
F. U.
Dact. 2 ex./A.T. – 28 aprilie 2015
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 343/2015. Curtea de... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
