Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 181/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 181/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 20-04-2015 în dosarul nr. 2898/104/2014/a4
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 181
Ședința publică de la 20 aprilie 2015
PREȘEDINTE A. D.- judecător
Grefier V. D.
Ministerul public a fost reprezentat prin procuror R. N. din cadrul
D. N.A – Serviciul Teritorial C.
***
Pe rol judecarea contestației formulată de inculpatul L. M., împotriva încheierii nr. 86 din data de 14 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: contestatorul inculpat L. M., asistat de avocat M. P. și avocat D. C., ambii apărători aleși.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, nemaifiind alte cererii, de formulat constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat M. P., pentru contestatorul inculpat, având cuvântul solicită admiterea contestați așa cum a fost formulată, menținerea nu se mai justifică, mai este un singur martor de audiat la fond, probele nu mai poate fi influențate într-un fel, s-a estompat ecoul in localitatea unde trăiește inculpatul. In consecință solicită ca instanța să dispună admiterea contestației așa cum a fost formulată si să fie înlăturată măsura impusă de instanța de fond.
Avocat D. C., pentru contestatorul inculpat, având cuvântul, arată că achiesează la aceleași concluzii, cu o singură precizare, instanța de fond se referă la gravitatea faptei, prin această măsură dispusă de instanța de fond inculpatul trebuie să se prezinte la serviciul de probațiune de două ori pe săptămână. Acesta fiind singurul asociat si administrator la o firmă la care lucrează 50-60 de oameni prin natura activității comerciale pe care o desfășoară, inculpatul nu se poate deplasa în țară pentru a încheia contrate în vederea desfășurării activității firmei pe care o deține.
De asemenea, se solicită admiterea contestației, revocarea măsurii controlului judiciar și judecarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului public, având cuvântul, arată că încheierea pronunțată de instanța de fond este temeinică si legală, nu s-au schimbat temeiurile care s-au luat cu privire la măsura controlului judiciar, inculpatul a fost de acord cu luarea acestei măsurii a controlului judiciar atunci când s-a dispus si la luat această măsură, solicită respingerea contestației.
Inculpatul, L. M., având cuvântul, arată că este de acord cu concluziile apărătorilor.
CURTEA
Asupra contestației de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 86 din data de 14 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, în baza art. 362 C.p.p. rap. la art. 208 alin. 2 și 5 C.p.p. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii preventive a „controlului judiciar” privind pe inculpatul L. M., fiul lui G. și O., născut la 03.05.1970 în ., cu domiciliul în Mun. Slatina, ., județul O., CNP -_.
În baza art.208 alin.3 C.p.p. rap. la art.207 alin.4 C.p.p. a fost menținută măsura preventivă față de inculpat.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a constatat că la data de 30.09.2014 a fost înregistrat pe rolul Tribunalului O. sub nr._ 14 cauza privind pe inculpatul L. M., trimis în judecată în stare de libertate prin rechizitoriul nr. 213/P/2013 din data de 26.09.2014, al Parchetului de pe lângă ICCJ - DNA - Serviciul Teritorial C. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 6 din legea 78/2000 rap. la art. 291 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 5 C.p.
În fapt, în sarcina inculpatului s-a reținut că în data de 11.01.2013 după discuții preliminare avute anterior (sfârșitul lunii decembrie 2012 – începutul lunii ianuarie 2013) a pretins de la martorul denunțător V. L. D. suma de 50.000 euro, primind efectiv (în intervalul ianuarie 2013 – aprilie 2013) suma de 43.000 euro, susținând că are influență asupra unei persoane importante, nenominalizate din cadrul DIICOT – Serviciul Teritorial C. „mult mai influentă decât procurorul de caz L. B.” și că în schimbul emiterii sumei de bani, poate obține pentru martorul denunțător, inculpat în dosarul nr. 174D/P/2011 al acelei unități de parchet o soluție favorabilă de netrimitere în judecată.
După înregistrarea cauzei s-a fixat termen pentru verificarea legalității si temeiniciei măsurii preventive a controlului judiciar având în vedere solicitarea organului de urmărire penală, ca în temeiul art. 330 C.p.p. rap. la art. 214 alin. 1 C.p.p. să se mențină această măsură preventivă pe durata camerei preliminare, motivat de faptul că temeiurile care au justificat luarea acestei măsuri subzistă în continuare, fiind necesară pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.
Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, judecătorul de cameră preliminară a constatat că într-adevăr prin ordonanța nr. 213/P/2013 din data de 18.09.2014, ora 15,50, față de inculpatul L. M. a fost luată măsura controlului judiciar „pe întreaga durată a urmăririi penale”, motivat de faptul că din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a săvârșit o infracțiune de corupție iar pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, este necesară măsura preventivă pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.
În plus, s-a reținut că această măsură este justificată și din perspectiva prevenirii influențării martorilor audiați în cauză dar și în vederea sustragerii de la urmărirea penală, găsindu-se îndeplinite astfel condițiile prev. de art. 202, art. 203 alin. 2 și 4, art. 211 alin. 1, art. 212 alin. 1-4 și art. 215 C.p. dar și art. 82 și 83 din legea 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.
Pe durata controlului judiciar, conform art. 215 alin. 1 C.p.p s-a dispus ca inculpatul să se prezinte la Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial C. ori de câte ori este chemat și să informeze această instituție cu privire la schimbarea locuinței dar și să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea sa, respectiv la Biroul supraveghere judiciară din cadrul I.P.J. O. - Serviciul de Investigații Criminale, conform programului de supraveghere întocmit de acesta sau ori de câte ori este chemat;
De asemenea, în baza art. 215 alin. 2 C.p.p., pe timpul controlului judiciar, s-a dispus ca inculpatul să nu părăsească teritoriul României decât cu încuviințarea prealabilă a procurorului și să nu se apropie de martorul denunțător V. L. D. și martorii din acte V. R. A., E. C., P. M., N. G., M. Eugeniu Nicușor precum și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect pe nicio cale.
Având în vedere însă solicitarea organului de urmărire penală, așa cum a fost formulată, în temeiul art. 330 C.p.p. judecătorul de cameră preliminară în considerarea art. 214 alin. 1 C.p.p. a dispus luarea măsurii preventive a controlului judiciar față de inculpat, la cererea motivată a procurorului și nu menținerea acestei măsuri preventive, tocmai în considerarea duratei strict determinate pentru care a fost dispusă în faza de urmărire penală.
Prin încheierea nr. 82 din data de 31.10.2014 în baza art. 346 alin. 2 C.p.p. judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 213/P/2013 emis de DNA - Serviciul Teritorial C. privind pe inculpatul L. M., trimis în judecată în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. și ped. de art. 6 din legea 78/2000 rap. la art. 291 alin. 1 C.p. și a dispus începerea judecății.
Conform. art. 362 C.p.p. în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice legalitatea și temeinicia măsurii preventive procedând potrivit dispozițiilor art. 208 C.p.p.
Potrivit art.208 alin. (2) C. proc. pen., instanța de judecată verifică din oficiu, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea acesteia.
În conformitate cu dispozițiile legale precitate în cursul judecății, respectiv, la termenele din data de 04.11.2014, 27 .01. 2015 și 10.03.2015 a fost verificată măsura preventivă a controlului judiciar și constatându-se legalitatea și temeinicia acesteia s-a dispus menținerea măsurii preventive.
Verificând legalitatea și temeinicia măsurii preventive, la acest moment procesual, în baza art. 362 Cod procedură penală și art.208 alin.2 și 5 C.p.p., în raport de actele și lucrările dosarului, instanța apreciază că există și în prezent temeiul care a justificat luarea acestei măsuri preventive în cursul urmăririi penale, fiind incidente dispozițiile prev. de art. 202, art. 203 alin. 2 și 4, art. 211 alin. 1, art. 212 alin. 1-4 și art. 215 C.p., deoarece din probele administrate atât în faza de urmărire penală cât și ulterior pe parcursul cercetării judecătorești până la acest termen, rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune de corupție iar pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, măsura preventivă este încă necesară pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.
Astfel, conform dispoz. art. 211 și urm. C.p.p. măsura controlului judiciar poate fi luată dacă există probe directe sau indirecte ori indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune, (indiferent de pedeapsa prevăzută de lege) că nu există o cauză care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale, din cele prevăzute de art. 16 C.p.p., și că măsura preventivă este necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal și proporțională cu gravitatea adusă inculpatului.
Verificând îndeplinirea acestor condiții că la acest moment procesual, după epuizarea administrării probei testimoniale privind pe martorii conceptați în rechizitoriu, prima instanță a constatat existența indiciilor temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul L. M. a săvârșit o infracțiune, această noțiune raportându-se la sensul oferit în jurisprudența Curții Europene referitor la existența unor date și informații care să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi săvârșit o infracțiune, dar și că măsura preventivă este încă necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, cât și pentru prevenirea săvârșirii unei alte infracțiuni, fiind totodată proporțională cu gravitatea acuzației adusă acestuia.
S-a apreciat că în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei, a situației de fapt expusă în actul de sesizare și a impactului negativ al faptei și urmărilor acesteia în comunitatea în care trăiește inculpatul, a rezonanței negative a acesteia și a necesității eradicării acestui fenomen, de natură a stârni o puternică reacție de oprobriu și un sentiment de neîncredere în actul de justiție, și având în vedere elementele noi relevate de depozițiile martorilor audiați la acest termen, măsura preventivă a controlului judiciar este pe deplin justificată.
S-a apreciat așadar că, în pofida caracterului excepțional al măsurilor preventive, prezervarea ordinii publice este apreciată încă ca un element pertinent și suficient pentru menținerea controlului judiciar față de inculpat, câtă vreme se bazează pe fapte de natura sa certifice împrejurarea ca menținerea măsurii preventive este încă necesară pentru bunul mers al procesului penal.
În consecință, constatând necesitatea menținerii măsurii preventive a controlului judiciar în limitele și cu obligațiile impuse în faza de urmărire penală și menținută ulterior pe durata procedurii de cameră preliminară, dar și în cursul cercetării judecătorești până la acest termen precum și caracterul proporțional al acesteia, în raport cu gravitatea acuzației aduse inculpatului, în baza art. 362 Cod procedură penală rap. la art.208 alin.2 C.p.p. a fost menținută măsura controlului judiciar față de inculpatul L. M. așa cum aceasta a fost luată prin încheierea judecătorului de cameră preliminară la data de 02.10.2014.
În ceea ce privește susținerile inculpatului prin apărătorul ales, de revocare a măsurii preventive întrucât îi este îngrădit dreptul la liberă circulație existând riscul afectării activității societăților comerciale al căror administrator este, prima instanță a apreciat că atingerea adusă acestor drepturi este justificată și determinată de necesitatea prezervării ordinii publice și interesului public de asigurare a bunei desfășurări a procesului penal, precum și pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, elemente care prevalează în acest moment procesual în cauza dedusă analizei, restricția impusă inculpatului fiind conformă dispozițiilor art.53 din Constituția României.
Pe cale de consecință, s-a reținut că nu pot fi primite concluziile acestora, revocarea măsurii preventive neputându-se dispune câtă vreme în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 242 alin. 1 C.p.p., respectiv nu au încetat temeiurile care au determinat luarea acesteia și nici nu au apărut împrejurări noi din care să rezulte nelegalitatea măsurii.
Potrivit art. 215 alin. 7 C.p.p. s-a adus la cunoștința inculpatului că în cazul încălcării cu rea credință a obligațiilor ce-i revin se poate dispune înlocuirea măsurii preventive a controlului judiciar cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura arestului preventiv.
Conform art. 215 alin. 5 C.p.p. copia prezentei încheieri se va comunica inculpatului, Poliției municipiului Slatina, Biroul de Supraveghere Judiciară din cadrul I.P.J.O. – Serviciul de Investigații Criminale, Serviciului Public Comunitar de Evidență a Persoanelor, Poliției de Frontieră Române.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul L. M.. Concluziile ministerului public, ale apărătorului inculpatului, precum și ultimul cuvânt al acestuia au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, motiv pentru care nu vor mai fi reluate
Examinând contestația declarată inculpatul L. M., C. constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Curtea nu poate împărtăși opinia apărării, că lăsarea inculpatului în libertate, fără nicio obligație procesuală, în acest moment procesual, prin revocarea măsurii controlului judiciar, este justificată prin argumentele de ordin personal, constând în imposibilitatea desfășurării activității în cadrul societății comerciale pe care inculpatul o administrează, întrucât acestea trebuie interpretate în mod corelat cu temeiurile de fapt și de drept ce justifică menținerea măsurii controlului judiciar, în continuare, luând în considerare mai cu seamă natura activității infracționale, condițiile concrete în care aceasta s-a desfășurat, astfel cum au fost expuse în actul de inculpare.
Potrivit Codului de procedură penală similar reglementărilor din majoritatea legislațiilor europene, menținerea unei măsuri preventive neprivative de libertate este condiționată de îndeplinirea cumulativă a două condiții de fond: să existe probe privind săvârșirea unei infracțiuni, iar măsura preventivă este necesară pentru realizarea scopului conferit de art. 202 alin.1 Cod procedură penală și proporțională cu gravitatea acuzației potrivit alin.3 al aceluiași articol.
În cauză, se constată că, în continuare există probe care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 alin.1 Cod penal, de care este acuzat.
Cercetarea inculpatului în stare de libertate, fără nicio restricție sau condiție, în stadiul actual al procesului ar crea o rezonanță socială negativă în rândul opiniei publice, o stare de neîncredere în actul de justiție dată fiind natura cauzei, prin faptul că în data de 11.02.2013 a pretins de la martorul denunțător V. L. D. suma de 50.000 euro, din care a primit efectiv suma de 43.000 euro, susținând că are influență asupra unei persoane importante, nenominalizate din cadrul DIICOT – Serviciul Teritorial C. „ mult mai influentă decât procurorul de caz” și că în schimbul remiterii sumei de bani, poate obține pentru martorul denunțător, inculpat într-un dosar al acestui parchet, o soluția favorabilă de netrimitere în judecată.
Sub acest aspect, dat fiind că, în prezent, cauza se află la momentul fazei de cercetare judecătorească, care va continua cu audierea martorului P. P., existând cel puțin teoretic posibilitatea reaudierii martorilor, asupra cărora poate exista încercarea inculpatului de influențare, precum și faptul că inculpatul a fost trimis în judecată printr-un rechizitoriu Direcția Națională Anticorupție, pentru fapte de corupție, săvârșite în prin traficarea unei influențe reale sau imaginare asupra unei persoane cu funcție dintr-un parchet, se constată că din actele și lucrările dosarului se relevă indicii pe care se întemeiază, în mod rezonabil, aprecierea că inculpatul ar săvârși sau ar întreprinde acțiuni de natură a influența probatoriul în cauză, în situația în care nu ar mai avea nicio obligație de respectat.
Examinând situația inculpatului pe tărâmul art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea constată totodată că, măsura controlului judiciar, cu toate restricțiile impuse, cel puțin pentru moment, întrunește exigența proporționalității între scopul legitim urmărit și dreptul la viață.
Orice măsură preventivă conformă legii implică prin natura sa și o restrângere a dreptului la viață privată și familială și o restricție a libertății de circulație. În atare situație este de constatat că nu sunt îndeplinite condițiile revocării măsurii, controlul judiciar constituind o garanție că buna desfășurare a procesului penal nu ar fi în nici un fel tulburată, astfel încât se apreciază că instanța de fond aplicând dispozițiile art. 211 și urm. art. 362 raportat la art. 208 alin.2 și 5 Cod procedură penală, a pronunțat sub acest aspect o soluție nelegală și netemeinică.
Referitor la termenul rezonabil, Curtea constată că menținerea măsurii preventive a controlului judiciar timp de aproximativ 8 luni, într-o cauză în care inculpatul ar putea zădărnici aflarea adevărului atâta timp cât în cadrul cercetării judecătorești nu au fost audiați toți martorii, constituie o durată rezonabilă.
Pentru aceste considerente, contestația formulată de inculpatul L. M., împotriva încheierii nr. 86 din data de 14 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ va fi respinsă, ca nefondată.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul L. M., împotriva încheierii nr. 86 din data de 14 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ .
Obligă inculpatul la cheltuieli judiciare către stat, în sumă de 100 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 aprilie 2015.
Președinte,
A. D.
Grefier,
V. D.
Red.jud.A.D.
j.f.L.O.
V.D. 21 Aprilie 2015
| ← Redeschiderea procesului penal (la judecarea în lipsă)... | Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 559/2015. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
