Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 262/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 262/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 29-05-2015 în dosarul nr. 3079/101/2015/a2
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.262
Ședința publică de la 29 Mai 2015
Instanța constituita din
PREȘEDINTE E. M. M.
GREFIER C. G.
Ministerul Public reprezentat de procuror E. P. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
***
Pe rol se afla judecarea contestației formulată de P. DE PE L. TRIBUNALUL M., împotriva încheierii din data de 21 Mai 2015, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._ 15, având ca obiect verificarea măsurii preventive (art.206 NCPP) - înlocuire măsură arest preventiv
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpat J. C. C., în prezent deținut în Centrul de Reținere și Arestare Preventivă al IPJ M., asistat de avocat S. L. în substituire pentru avocat ales Valon M..
Procedura este legal îndeplinita .
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-au declarat deschise dezbaterile judiciare .
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea contestației formulată de P. DE PE L. TRIBUNALUL M., împotriva încheierii din 21 Mai 2015, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._ 15 întrucât subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive a arestului preventiv și menținerea arestului preventiv față de inculpatul J. C. C..
A. S. L., având cuvântul, solicită respingerea contestației formulată de P. DE PE L. TRIBUNALUL M., împotriva încheierii din 21 Mai 2015, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._ 15, considerând că încheierea din data de 21 Mai 2015 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ 15 este temeinică și legală.
Arată că aplicarea față de inculpat a măsurii preventive a arestului la domiciliu nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică întrucât a trecut o perioadă suficientă de timp de când acesta se află în arest preventiv, singura probă care mai trebuie administrată în cauză este întocmirea unui referat de evaluare privindu-l pe inculpat. Arestul la domiciliu este o măsură preventivă necesară, neimpunându-se menținerea stării de arest preventiv. S-a menționat că stare de arest preventiv în care se află inculpatul, a fost luată pentru a proteja membrii familiei sale, acest argument nu este suficient în menținerea stării arestului preventiv.
Măsura preventivă a arestului la domiciliu este o măsură suficientă pentru ca procesul să se desfășoare în bune condiții.
Inculpatul J. C. C., având ultimul cuvânt, arată că regretă cele întâmplate, menționând că nu este certat cu familia sa.
CURTEA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 21.05.2015 în dosarul_, În baza art. 362 Cpp, rap.la art. 208 alin.4 Cpp, rap. la art. 242 alin.2 Cpp și art. 218 Cpp, s-a înlocuit măsura arestării preventive, dispusă față de inculpatului J. C.-C. prin Încheierea nr.4/13.02.2015, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, definitivă prin încheierea nr. 67/19.02.2015 a Curții de Apel C., în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 3/UP din 13.02.2015, cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.
În baza art. 221 alin. (1) C.p.p., i s-a impus inculpatului J. C.-C., obligația de a nu părăsi imobilul din . de Jos, județul M., fără permisiunea instanței în fața căreia se află cauza.
În baza art. 221 alin. (2) C.p.p., pe durata arestului la domiciliu, inculpatul are următoarele obligații: să se prezinte în fața instanței de judecată ori de câte ori este chemat; să nu comunice cu persoana vătămată L. V. D. sau membrii de familie ai acestuia, respectiv cu martorii cauzei.
În baza art. 221 alin. (4) C.p.p., s-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
Supravegherea respectării măsurii arestului la domiciliu și a obligațiilor se va face de către Poliția orașului Vânju M., județul M..
În condițiile art. 221 alin. 8 C.p.p., copia prezentei încheieri se comunică inculpatului, Politiei orașului Vânju M. – organ de supraveghere conform art. 125 din Legea 254/2013, Postului de Poliția Livezile, județul M., în a cărui circumscripție locuiește inculpatul, Serviciului public comunitar de evidență a persoanelor și organelor de frontieră.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că la data de 03.04.2015, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului M., sub nr._ 15, rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul M. nr. 44/P/2015 din 03.04.2015, prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului J. C.-C., pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la infracțiunea de omor, portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase și tulburarea ordinii și liniștii publice, fapte prev. de art. 32 alin.1 C.p. rap.la art. 188 alin.1 și 2 C.p., art. 372 alin.1 lit.a C.p. și art. 371 C.p., fiecare cu aplic. art. 113 și urm. C.p. și toate cu aplic. art. 38-39 C.p.
În actul de sesizare, s-a reținut, în esență, că, în fapt, conform obiceiului locului, pe raza satului M., în ajunul Crăciunului, se organizează un foc de tabără la capătul satului, unde se adună mai multe persoane, atât de pe raza satului M., cât și din alte sate, după care pleacă în colindat, oprindu-se pe la toate casele.
În data de 24.12.2014, în jurul orei 17,00, persoana vătămată L. V.-D. a venit în satul M., ., împreună cu G. O.-C., zis C., A. C.-O., zisă C., N. T. și P. D., cu autoturismul aparținând martorului N. T., marca Seat, cu nr. de înmatriculare_, condus de acesta din urmă.
După ce au intrat în . autoturismul parcat la poarta unchiului persoanei vătămate, respectiv a martorului L. G., zis N., persoana vătămată împreună cu cei care o însoțeau, s-a deplasat, pe jos, la capătul satului pentru a participa la focul de tabără, unde se adunaseră în jur de 30-40 persoane.
După aproximativ o oră, tot grupul de persoane, au plecat să colinde pe la locuințe și când au ajuns în dreptul bisericii s-au întâlnit cu inculpatul J. C.-C., zis C., care era însoțit de P. A.-M., C. O. G., R. A.-R. și C. Ș., aceștia fiind, de asemenea, la colindat pe raza satului M..
Grupul din care făcea parte și inculpatul, s-a alăturat grupului de colindători în care se afla și persoana vătămată.
Inculpatul se afla în stare de ebrietate și purta asupra lui un cuțit, deși participa la o adunare publică.
Ultima oprire a grupului de colindători a fost la locuința unchiului persoanei vătămate, respectiv la locuința martorului L. G., unde acesta i-a servit cu colindeți, must și vin.
În timp ce stăteau la poarta martorului, inculpatul s-a manifestat violent, proferând injurii și împingând-o pe mătușa sa, J. L.-P., în momentul în care aceasta a încercat să intervină și să-l liniștească pe inculpat să nu mai facă scandal.
De asemenea, inculpatul a avut un schimb de replici cu G. O.-C., zis C., în legătură cu un conflict mai vechi între ei, cu privire la o fată.
În jurul orei 21,00, inculpatul J. C.-C. a plecat împreună cu cei care-l însoțeau, respectiv P. A.-M., C. O. G., R. A.-R. și C. Ș., înapoi spre satul Cacoț.
Imediat, după plecarea inculpatului, a plecat și persoana vătămată cu autoturismul, împreună cu numiții G. O.-C., zis C., A. C.-O., zisă C., N. T. și P. D., autoturismul fiind condus și de această dată de către N. T..
Persoana vătămată L. V.-D. s-a așezat în autoturism pe locul din stânga spate.
Din cauza drumului accidentat, au fost nevoiți să se deplaseze cu viteză redusă și, după 200 m, ajungându-l din urmă pe inculpat, în momentul în care au trecut cu autoturismul pe lângă acesta, inculpatul, care se deplasa prin stânga autoturismului, le-a spus să-l ia și pe el în autoturism.
Cei din autoturism i-au răspuns că nu este loc și, în acel moment, inculpatul a început să-i înjure și să lovească cu pumnii și picioarele în autoturism.
Atunci, N. T. a oprit autoturismul și, în momentul în care persoana vătămată a coborât, inculpatul i-a aplicat o lovitură cu un cuțit, în zona hemitoracelui stâng.
Persoana vătămată era îmbrăcată într-o haină groasă din fâș căptușită, iar lama cuțitului a pătruns prin haine, în trupul persoanei vătămate. Atât persoana vătămată, cât și inculpatul au declarat că nu au putut să extragă cuțitul din plagă, acesta fiind extras la spital de către cadrele medicale.
Din certificatul medico-legal nr. 798 din 29.12.2014, emis de SML M., în data de 29.12.2014, a rezultat că victima a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale, leziunile fiind produse cu un corp tăietor-înțepător.
În actul de sesizare s-a mai arătat că, inculpatul a avut o atitudine nesinceră, nerecunoscând fapta săvârșită, declarând că se afla în stare avansată de ebrietate și că persoana vătămată și ceilalți ocupanți ai autoturismului, au fost cei care i-au blocat calea și au fost agresivi, astfel că a lovit victima, de frică.
S-a precizat că, starea de fapt menționată s-a probat cu: plângere și proces verbal de sesizare (f.1-2, 4); proces verbal de cercetare la fața locului și planșe foto ( f.12-13, 14-16); proces-verbal de ridicare cuțit și planșe foto (f.17, 20); declarații suspect/inculpat J. C.-C. (f.26-27, 30); declarații persoană vătămată L. V.-D. (f.35-36, 38-39); declarații martori R. A.-R. ( f.40), A. C.-O. (f.42, 44), N. T. (f.46), P. A.-M. (f.48), C. O. G. (f.51), G. O.-C. ( f.54, 56), L. G. ( f.59), J. L.-P. (f.61), L. L. (f.63), L. Nuți (f.65), P. E.-Neluț (f.68), D. S.-C. ( f.71), L. C.-D. (f.73), L. I.-C. (f.75), P. A.-I. (f.77), P. M.-C. (f.79), C. J. (f.82), B. C. (f.84), Băzvan D.-M. (f.86), B. F.-Nătălica (f.88), L. I.-C. (f.91), I. P.-O. (f.93), V. D. Delian (f.95), B. V. P. ( f.97), F. G. G. ( f.99);
- certificat medico-legal nr. 798 din 29.12.2014, eliberat de S.M.L. M., privind pe L. V.-D. (f.105).
De asemenea, cu ocazia deplasării la Spitalul Județean de Urgență Drobeta T. S., lucrătorii din cadrul SIC - IPJ M. au ridicat de la Secția de chirurgie,PROBA nr. 1 - obiect tăietor, cu lama rabatabilă, lungimea totală 162 mm, lungime mâner 90 mm, lățime lamă 21 mm, proba fiind ambalată în plic din hârtie, sigilată cu ștampila Parchetului de pe lângă Tribunalul M. și înaintată o dată cu dosarul cauzei la Tribunalul M..
Față de faptul că inculpatul J. C.-C. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, în temeiul art. 208 alin.2 Cpp, la acest termen, instanța a procedat la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive, constatând următoarele:
Prin Încheierea nr.4/13.02.2015, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, definitivă prin încheierea nr. 67/19.02.2015 a Curții de Apel C., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului J. C.-C., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 13.02.2015, până la 14.03.2015, inclusiv, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 3/UP din 13.02.2015.
La luarea măsurii arestării preventive s-a avut în vedere că, din actele existente în dosarul de urmărire penală nr. 44/P/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul M., respectiv, declarația persoanei vătămate, declarațiile martorilor, raportul medico legal întocmit în cauză, precum și declarația inculpatului dată în fața procurorului, existau probe din care rezulta suspiciunea rezonabilă că inculpatul J. C.-C. a comis fapta de tentativă la infracțiunea de omor, faptă prevăzută de art. 32 alin.1 C.p. rap. la art.188 alin. 1 și 2 C.p, constând în aceea că, în seara zilei de 24.12.2014, i-a aplicat victimei L. V. D. o lovitură cu un cuțit, în zona toraco-abdominală stângă, provocând o plagă penetrantă cu retenția armei albe, leziuni ce au necesitat 12-14 zile de îngrijiri medicale.
De asemenea, s-a reținut că, în cursul cercetărilor, inculpatul a avut o atitudine nesinceră, nerecunoscând fapta săvârșită, acesta declarând că, fiind în stare avansată de ebrietate, persoana vătămată și ceilalți ocupanți ai autoturismului i-au blocat calea și au fost agresivi, el fiind nevoit să lovească victima de frică.
Judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat că infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor, pentru care există o suspiciune rezonabilă că a fost săvârșită de inculpatul J. C. C., este de natură să genereze temerea că prin lăsarea sa în libertate, această persoană ar putea să comită și pe viitor astfel de fapte, autoritățile judiciare, ca structură a autorităților publice ale statului, având însă obligația de a ocroti comunitățile, de a asigura dreptul acestora de a conviețui în siguranță.
De asemenea, s-a constatat că sunt îndeplinite cerințele art. 223 alin. 2 C.p.p. pentru a se dispune arestarea preventivă a inculpatului, măsura preventivă fiind proporțională cu gravitatea acuzației aduse și necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal.
S-a mai apreciat că, deși inculpatul era minor la data sesizării cu propunerea de arestare preventivă, acesta mai având doar câteva zile până la majorat, măsura arestului preventiv nu poate avea efecte negative semnificative asupra personalității și dezvoltării acestuia, iar evitarea escaladării situației evident tensionate din comunitatea respectivă către un nou conflict este primordială.
Prin încheierea nr. 67/19.02.2015, Curtea de Apel C. - Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr._ /a1, a respins contestația formulată de inculpat, ca nefondată.
Prin încheierea din 11.03.2015, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, s-a prelungit arestarea preventivă a inculpatului J. C.-C., pe o durată de 30 zile, începând cu data de 11.03.2015, până la data de 09.04.2015, inclusiv, încheierea rămânând definitivă prin încheierea nr.112/19.03.2015, pronunțată de Curtea de Apel C..
După înregistrarea rechizitoriului pe rolul Tribunalului M., prin încheierea din 06.04.2015, pronunțată în dosarul nr._ 15, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispusă față de inculpatul J. C. C., minor la data săvârșirii faptei, și s-a menținut arestarea preventivă față de acesta. Încheierea a rămas definitivă prin încheierea nr. 164/14.04.2015, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ 15/a1.
De asemenea, prin încheierea din 04.05.2015, pronunțată în dosarul nr._ 15, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispusă față de inculpatul minor la data săvârșirii faptei și s-a menținut arestarea preventivă față de acesta, încheierea rămânând definitivă prin necontestare.
Prin încheierea nr. 27/05.05.2015, Judecătorul de cameră preliminară a dispus începerea judecății în cauză.
Potrivit art. 208 alin.1 C.p.p., Judecătorul de cameră preliminară înaintează dosarul instanței de judecată cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea măsurii preventive, iar, în conformitate cu disp.art. 208 alin.2 C.p.p., instanța de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.
Din interpretarea logico-juridică a acestui text de lege rezultă obligativitatea judecătorului de Cameră Preliminară de a verifica periodic și, evident, înainte de expirarea arestării preventive, dacă temeiurile acesteia subzistă, dacă există temeiuri noi, care să justifice privarea de libertate, sau din contră, dacă au încetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive și nu există temeiuri noi care să o justifice ori în cazul în care au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive.
Potrivit art. 504 Cpp, judecarea infracțiunilor săvârșite de minori se face potrivit procedurii obișnuite, cu completările și derogările prevăzute de lege în capitolul III al titlului IV și în secțiunea a 8-a a cap. I din titlul V al părții generale din Codul de procedură penală.
În conformitate cu disp.art. 507 alin.3 Cpp, inculpatul care a săvârșit infracțiunea în timpul când era minor este judecat potrivit procedurii aplicabile în cauzele cu infractori minori, dacă la data sesizării instanței nu a împlinit 18 ani.
În speță, inculpatul J. C.-C. a săvârșit faptele la data de 24.12.2014, a împlinit 18 ani la data de 24.02.2015, iar rechizitoriul s-a emis ulterior, la 03.04.2015; în consecință, judecarea cauzei se va face potrivit procedurii obișnuite.
La acest moment procesual, fără a se antama probele existente în dosarul de urmărire penală, se constată că, în speță, există în continuare suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de tentativă la omor asupra părții vătămate L. V. D., căruia i-a aplicat o lovitură cu un cuțit, în zona toraco-abdominală stângă, provocându-i leziuni ce au necesitat 12-14 zile de îngrijiri medicale, faptă prev. de art. 32 alin.1 C.p. rap. la art.188 alin. 1 și 2 C.p, infracțiune pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și cu privire la care legea penală prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare, dar și infracțiunile de port sau folosire fără drept de obiecte periculoase și tulburarea ordinii și liniștii publice, fiind așadar incidente disp.art. 223 Cpp.
De asemenea, pe baza evaluării gravității faptelor – una dintre infracțiunile reținute în sarcina inculpatului a vizat viața persoanei - a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora, se constată că, este necesar în continuare să se înlăture starea de pericol pentru ordinea publică și să se evite escaladarea situației tensionate din comunitatea din care face parte inculpatul.
Pe lângă cele mai sus expuse, instanța este obligată să aibă în vedere însă și faptul că, la acest moment procesual, inculpatul a recunoscut în totalitate faptele, astfel cum au fost reținute ele în actul de sesizare, și a solicitat ca judecarea cauzei să aibă loc doar în baza probelor administrate la urmărirea penală, cerere care a și fost admisă de instanță, astfel că nu se mai poate invoca faptul că inculpatul ar putea să mai influențeze în vreun fel cercetarea judecătorească, astfel încât să nu se mai ajungă la aflarea adevărului în cauză.
Pe de altă parte, instanța trebuia să țină cont și de faptul că regula de bază în procesul penal o constituie judecarea inculpatului în stare de libertate, măsura arestării preventive fiind una de excepție.
De asemenea, s-a constatat că a trecut un interval de timp, apreciat de instanță ca fiind rezonabil, de la data săvârșirii faptelor, dar și de la data arestării preventive a inculpatului, care era minor la momentul săvârșirii infracțiunilor.
În consecință, față de toate cele de mai sus, s-a apreciat că, în cauză, trebuie analizată cu atenție posibilitatea aplicării unor măsuri mai blânde față de inculpat, care să respecte proporționalitatea între atingerea adusă libertății persoanei și necesitatea de a proteja un interes public.
În cauză, așa cum s-a arătat și mai sus, inculpatul J. C.-C. a săvârșit faptele la data de 24.12.2014, în timp ce era minor, și a fost arestat încă din faza de urmărire penală, la data de 13.02.2015, fiind trimis în judecată la data de 03.04.2015, iar la termenul de judecată din data de 21.05.2015, inculpatul, recunoscând în totalitate, faptele, a solicitat ca judecarea cauzei să aibă loc doar în baza probelor administrate la urmărirea penală.
Pornind de la aceste aspecte, în mod evident măsura arestării preventive dispusă față de inculpat a depășit o durată rezonabilă, și în mod cert ea nu mai este proporțională cu scopul vizat de art. 202 C.p.p., respectiv buna desfășurare a procesului penal.
Pericolul pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a unei persoane îl poate prezenta se diminuează în mod natural, prin trecerea timpului, estompându-se și reacția membrilor comunității față de comiterea unor infracțiuni chiar cu o gravitate sporită.
Ca atare, având în vedere necesitatea realizării scopului prev. de art. 202 alin. 1 C.p.p., și ținând totodată cont de datele despre durata măsurii până în prezent, datele personale ale inculpatului (vârsta fragedă - fiind minor la data săvârșirii faptelor, lipsa antecedente penale, situația familială), conduita procesuală sinceră a acestuia dar și faptul că cercetarea judecătorească nu mai poate fi influențată în niciun fel, instanța apreciază că se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, urmând a-i impune inculpatului obligații care să garanteze, pe de o parte, că acesta nu va săvârși alte fapte de natură penală și că se va prezenta în continuare în fața instanței de judecată, iar pe de altă parte, care să asigure și protecția interesului public, autoritățile având în continuare o reacție fermă față de persoanele acuzate de săvârșirea unor infracțiuni grave.
Față de cele de mai sus, în baza art. 362 Cpp, rap.la art. 208 alin.4 Cpp, rap. la art. 242 alin.2 Cpp și art. 218 Cpp, s-a înlocuit măsura arestării preventive, dispusă față de inculpatului J. C.-C. prin Încheierea nr.4/13.02.2015, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, definitivă prin încheierea nr. 67/19.02.2015 a Curții de Apel C., în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 3/UP din 13.02.2015, cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.
În baza art. 221 alin. (1) C.p.p., i s-a impus inculpatului J. C.-C., obligația de a nu părăsi imobilul din . de Jos, județul M., fără permisiunea instanței în fața căreia se află cauza.
Față de disp.art. 221 alin. (2) C.p.p., pe durata arestului la domiciliu, inculpatul va avea următoarele obligații: să se prezinte în fața instanței de judecată ori de câte ori este chemat; să nu comunice cu persoana vătămată L. V. D. sau membrii de familie ai acestuia, respectiv cu martorii cauzei.
În raport de disp.art. 221 alin. (4) C.p.p., se va atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
Copia prezentei încheieri se comunică inculpatului, Politiei orașului Vânju M. – organ de supraveghere conform art. 125 din Legea 254/2013, Postului de Poliția Livezile, județul M., în a cărui circumscripție locuiește inculpatul, Serviciului public comunitar de evidență a persoanelor și organelor de frontieră.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație P. de pe lângă Tribunalul M., precizând că hotărârea pronunțată în cauză este netemeinică, întrucât, în mod greșit, instanța a înlocuit măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul J. C. C., cercetat pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, faptă prev.de aet.32 al.1 C.p. rap.la art. art.188 al.1 și 2 C.p. cu aplic.art.113 și urm.C.p., cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, fără a ține cont de pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din natura și gravitatea infracțiuni comise, precum și din împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta.
Verificând încheierea contestata, instanța de control judiciar retine următoarele:
Conform art.208 C.p.p., menținerea măsurii arestării preventive este condiționată de subzistența temeiurilor care au determinat luarea și respectiv menținerea anterioară a măsurii preventive, noțiunea de temeiuri incluzând atât latura de fapt, cât și cea de drept.
Persistenta în timp a motivelor de a se bănui că inculpatul posibil ar fi săvârșit faptele pentru care este trimis în judecată, potrivit jurisprudenței C.E.D.O., reprezintă un element care legitimează o detenție provizorie, fiind justificată menținerea în continuare a măsurii privării de libertate, conform art. 208 rap. la art. 362 Cpp..
Din analiza încheierii atacate în raport cu dosarul cauzei, se constată că în mod greșit prima instanță a dat eficientă dispozițiilor art. 242 din C. proc. pen. în sensul înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura privativa a arestului la domiciliu.
Trebuie avute în vedere în analiza existentei „pericolului pentru ordinea publică”, ce nu trebuie confundat cu „pericolul social al faptelor”: reacția publică declanșată din cauza faptelor presupus si recunoscut a fi comise, starea de nesiguranță ce ar putea fi generată prin lăsarea sau punerea inculpatului la domiciliul sau, precum si profilul personal al acestuia. Cu toate acestea, în examinarea condiției relativă la pericolul concret pentru ordinea publică determinat de lăsarea în libertate a inculpatului nu se poate face abstracție de gravitatea faptelor despre care există indicii că ar fi fost comise de inculpat, modalitatea în care acesta este acuzat ca ar fi acționat .
Pericolul concret pentru ordinea publică se deduce în fiecare caz individual si se particularizează în concret, fiind o noțiune cu conținut dinamic si variabil, determinat de circumstanțele cauzei, persoana inculpatului si infracțiunile despre care se presupune că le-a comis.
Menținerea arestării preventive a inculpatului se constata că este justificată prin existenta interesului public, respectiv buna desfășurare a procesului penal, aceasta implicând lămurirea cauzei pe baza administrării de probe în cursul judecății, precum si protejarea ordinii de drept si ordinii sociale prin îndepărtarea riscului repetării unor fapte de același gen sau altele menite a zădărnici scopul procesului penal.
Recunoașterea prezumției de nevinovăție nu exclude luarea măsurii preventive, ci garantează că acestea nu vor fi luate decât în cadrul și în condițiile riguros prevăzute de normele constituționale și de dispozițiile procedurii penale.
Concilierea dintre existenta și aplicarea măsurilor preventive privative de libertate și recunoasterea și prezenta perpetuă a prezumției de nevinovăție pe tot parcursul procesului penal se realizează prin observarea dinamicii acesteia din urmă, a modului în care, dintr-o noțiune abstractă cu valoare de garantie a drepturilor fundamentale ale individului, aceasta capătă substantă pe măsura derulării procesului penal.
Art. 5 lit. c) din C.E.D.O. condiționează legalitatea privării de libertate de existenta unor motive verosimile, temeinice că s-a săvârșit sau că se va săvârși o infracțiune sau autorul va fugi după săvârșirea unei infracțiuni. Noțiunea de motive verosimile a fost interpretată de Curtea Europeană în sensul existentei unor date, informații, care să convingă un observator obiectiv că e posibil ca persoana respectivă să fi săvârșit infracțiunea ce face obiectul judecății. Aceste date nu trebuie să aibă aceeași forță cu cele necesare pentru a justifica o condamnare sau pentru a sustine acuzarea, astfel ca daca in final nu se va ajunge la o soluție de condamnare, nu va însemna ca măsura arestării a avut caracter nelegal, întrucât condițiile pentru dispunerea măsurii privative de libertate prev de art. 223 Cpp si cele pentru dispunerea soluției de condamnare prev de art. 396 alin 2 Cpp sunt complet diferite, beneficiind de o fizionomie juridica proprie, individuala, si de sine stătătoare.
Recunoașterea faptelor care formează obiectul acuzației in materie penala si opțiunea pentru procedura simplificata a recunoașterii învinuirii, prev de art. 375 si 377 Cpp nu echivalează de plano cu modificarea temeiurilor care au determinat măsura preventiva inițiala, si conferirea caracterului suficient al unei alte masuri preventive mai ușoare, chiar daca tot privative de libertate. Eficienta juridica a conduitei procesuale a inculpatului care a optat pentru judecarea conform procedurii simplificate este data de dispozițiile art. 396 alin 10 Cpp si nu poate fi extinsa si in alte cazuri, cu rol exclusiv sau predominant in adoptarea altor decizii judiciare .
Probele administrate în cursul procesului configurează, în acest moment procesual, un mediu social în care s-a dezvoltat persoana inculpatului, ce nu corespunde întrutotul tiparelor legale și sociale:
Din declarația martorului R. A. a rezultat că inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice, a insultat alte persoane, s-a cercetat cu acestea, iar în momentul în care, aflându-se pe drumul public a observat apropierea unui autoturism, a exclamat dorința de a-i tăia pe cei din interiorul autoturismului.
Martora Aracu C. O. a relatat că deși inculpatului i s-a explicat imposibilitatea urcării în autoturism din cauza lipsei locurilor vacante, inculpatul a început să adreseze injurii, să lovească cu pumnii și picioarele în autoturism, după care, a înjunghiat partea vătămată L. Danie, în partea stângă a abdomenului. Inculpatul a părăsit în fugă locul faptei, neexprimând nici un sentiment de preocupare pentru soarta persoanei vătămate.
Situația de fapt a fost reiterată și de martorii N. T., P. A. M., C. O. G., care au confirmat starea vădită de ebrietate în care se afla inculpatul, deși minor la acea vreme, dar și obiceiul acestuia de a consuma alcool în mod frecvent.
Starea de minoritate a inculpatului reprezintă un aspect izolat, predominat de datele cu efect agravant ce se repercutează atât asupra persoanei sale, cât și asupra comportamentului social: consumă frecvent alcool, a manifestat o conduită injurioasă în raport de alte persoane, deținea asupra sa un briceag, cu care a și înjunghiat-o pe persoana vătămată, a exercitat acte de violență asupra autoturismului în care se afla persoana vătămată, prin lovire cu picioarele și pumnii, astfel cum rezultă din declarația martorului G. O. C., nu a manifestat o preocupare umană în legătură cu soarta persoanei înjunghiate. Martorul L. G., unchiul inculpatului a susținut că acesta a avut un comportament agresiv față de ceilalți tineri, îi insulta și îi provoca, încercând să declanșeze o agresiune, dar tinerii erau retrași și nu i-au răspuns comportamentului provocator.
Circumstanțele personale ale inculpatului, lipsa antecedentelor penale, studiile, proveniența din familie organizata, nu pot fi evaluate sub aspectul măsurilor preventive, decât în contextul gravității concrete a faptelor si scopului urmărit prin luarea unei astfel de măsuri, după cum prevăd dispozițiile art. 223 alin 2 C. proc. pen.
Durata arestării preventive nu a depășit limita caracterului rezonabil, care nu se calculează matematic, astfel cum a procedat prima instanța, ci vor fi luate in considerare principiile care rezulta din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Durata arestării preventive de aproximativ 3 luni si jumătate până în acest moment, nu a depășit principiul rezonabilității, luând în considerare stadiul procesual, complexitatea cauzei, mijloacele de probă ce au fost administrate de organele de urmărire penală, care nu au înregistrat momente de pasivitate inexplicabile, gravitatea infracțiunii ce urmează obiectul acuzației penale, importanța probelor administrate.
Argumentul primei instanței pentru înlocuirea cu măsura arestului la domiciliu a inculpatului potrivit căruia în cauză s-a depășit termenul rezonabil al acestei măsuri nu poate fi reținut, cu atât mai mult cu cât, aprecierea duratei rezonabile a detenției potrivit art. 5 parag. 3 C.E.D.O. se analizează „in concreto” în funcție de trăsăturile fiecărui caz în parte. Considerentele de genul: probatoriul de administrat, complexitatea cauzei, comportamentul părților au relevantă în jurisprudenta Curții Europene atunci când se face o apreciere asupra duratei rezonabile a procedurii din perspectiva art. 6 parag. 1 C.E.D.O.
În jurisprudența C.E.D.O. au existat cazuri în care deși nu se vorbea de cauze complexe, grupuri infracționale organizate, preventia a durat 2 ani (Labita c Italia), 2 ani și 7 luni (Tomasi c Franței), 5 ani și 7 luni (Letellier c Franței) nu s-a decis că s-a încălcat termenul prevăzut de art. 5 parag. 3 C.E.D.O., așa încât nu se poate vorbi în prezenta cauză de o încălcare a termenului rezonabil.
Aprecierea „limitelor rezonabile” ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz pentru a se vedea în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate, or în speță fapta presupusa a inculpatului care aduce atingere bunei desfășurări a ordinii sociale si siguranței raporturilor juridice reclamă menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.
Considerentele de ordin personal, medical, familial pot fi valorificate la momentul soluționării cauzei, o data cu individualizarea măsurii educative ce ar putea fi aplicata inculpatului si nu la soluționarea contestației privind starea de arest a acestuia.
Subzistența temeiului legal prev.de art.223 alin.2 C.p.p., pentru menținerea stării de arest preventiv a inculpatului nu înseamnă că odată pus în libertate aceasta ar putea săvârși alte infracțiuni, ci măsura procesuală luată reprezintă un instrument juridic de natură a asigura eficientizarea activității de înfăptuirea justiției, salvarea eforturilor de realizarea procedurii penale până la acest moment.
Față de datele ce caracterizează infracțiunea obiect al acțiunii penale, particularitățile persoanei inculpatului, minor la data presupusei savarsiri a infracțiunii de care este acuzat, fără antecedente penale, nu pot avea un efect precumpănitor în sensul lăsării în libertate, chiar și restrânsă ori controlată, ori dispunerii măsura arestului la domiciliu întrucât un minor - care este acuzat că a pregătit material și moral o agresiune asupra unei alte persoane, pe timpul nopții, a ieșit in spațiul public purtând un cuțit folosit ulterior la comiterea presupusei agresiuni, ar fi avut un comportament violent psihic si in momentele premergătoare înjunghierii persoanei vătămate - necesită adoptarea unor măsuri proporționale cu gravitatea comportamentului infracțional de care este acuzat, și cu efectele acestuia asupra ordinii sociale și juridice.
Pentru aceste considerente, in temeiul art. 206 C.p.p. se va admite contestația formulata de P. de pe langa Tribunalul Mehedinti, se va desființa încheierea din data de 21.05.2015 a Tribunalului Mehedinti, si rejudecând: in baza art. 208 si 362 C.p.p. se va menține starea de arest a inculpatului J. C. C. ca fiind legala si temeinica. In baza art. 275 alin 3 C.p.p. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 206 C.p.p. admite contestația formulata de P. de pe langa Tribunalul M. .
Desființează încheierea din data de 21.05.2015 a Tribunalului M., si rejudecând:
In baza art. 208 si 362 C.p.p. menține starea de arest a inculpatului J. C. C., fiul lui N. și A.-M., născut la data de 24.02.1997, în Drobeta T. S., județul M., domiciliat în . de Jos, județul M., cetățenie română, necăsătorit, stagiul militar neîndeplinit, 8 clase, posesor al C.I. . nr._, eliberat de SPCLEP Vînju M., CNP –_, ca fiind legala si temeinica.
In baza art. 275 alin 3 C.p.p. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică la data de 29.05.2015..
Președinte,
E. M. M.
Grefier,
C. G.
Red.MEM/ tehnored. GS
J.fond:F.B.
08.06.2015
5ex.
| ← Infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006).... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 879/2015. Curtea de... → |
|---|
