Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Decizia nr. 1441/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1441/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 06-11-2015 în dosarul nr. 1441/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIA PENALĂ Nr. 1441
Ședința publică de la 06 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. E.
Judecător T. C. B.
Grefier Ș. C. D.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror M. B.
din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. C.
Pe rol judecarea apelului declarat de P. DE PE L. J. B. DE A. împotriva sentinței penale nr. 43 din data de 25.06.2015 pronunțată de J. B. de A. în dosarul nr._, având ca obiect sesizarea cu acordul de recunoaștere a vinovăției (art.483 NCPP) privind pe inculpatul R. I. G..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit inculpatul R. I. G., reprezentat de avocat B. A. în substituire pentru avocat B. C., apărător ales și intimații C. I. și O. S. PARÂNGURL M..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea apelului parchetului așa cum a fost formulat, desființarea sentinței penale atacate și admiterea acordului de recunoaștere a vinovăției încheiat între inculpat și procuror întrucât acesta îndeplinește condițiile prevăzute de lege și au fost avute în vedere la individualizarea pedepsei scopul pedepsei, criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite și persoana inculpatului.
Avocat B. A., având cuvântul, solicită admiterea apelului formulat de parchet și admiterea acordului de recunoaștere a acordului de vinovăție, apreciind că este just individualizată pedeapsa aleasă de procuror.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.43 din data de 25.06.2015 pronunțată de J. B. de A. în dosarul nr._, în baza art.485 alin.1 lit.b c.p.p., s-a respins acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat la data de 13.02.2015 între inculpatul R. G. și procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă J. B. de A. și trimite dosarul procurorului în vederea continuării urmăririi penale împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual.
În baza art.275 alin. (3) c.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat AU rămas în sarcina acestuia. Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei, conform delegației nr.468/12.03.2015, a rămas în sarcina statului.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că la data de 01 iulie 2015 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei B. de A. cauza cu nr._, instanța fiind sesizată cu acordul de recunoaștere a vinovăției privind pe inculpatul R. G., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, faptă prevăzută de art. 289 din Codul penal de la 1969, cu aplicarea art.5 din Codul penal și sancționată cu închisoare de la 6luni la 5 ani.
S-a reținut în acordul de recunoaștere a vinovăției din data de 13.02.2015 că, la data de 30.10.2013 organele de urmărire penală din cadrul Secției de Poliție Rurală nr. 4 B. de A. – Postul de poliție B. s-au sesizat din oficiu cu privire la comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu, fals intelectual și uz de fals, prevăzute de art. 246, art. 289 și art. 291 din Codul penal de la 1969, constând în aceea că numitul R. G., în calitate de pădurar silvic în cadrul Ocolului S. Parângu M., a întocmit cu date contrare realității avizul de însoțire primar nr._ din data de 29.10.2013, pe care ulterior l-a predat unei alte persoane în scopul de a fi folosit ca document justificativ pentru transportul de masă lemnoasă.
Prin rezoluția din data de 18.11.2013, confirmată de procuror la data de 22.11.2013, a fost începută urmărirea penală față de învinuitul R. G. sub aspectul comiterii infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 din Codul penal de la 1969 și față de învinuitul C. I. sub aspectul comiterii infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 din Codul penal de la 1969.
Prin ordonanța din data de 01.02.2014 a organelor de cercetare penală, urmare intrării în vigoare a Noului Cod penal, s-a dispus în baza art. 311 alin. 1 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care s-a început urmărirea penală din infracțiunea prevăzută de art. 289 din Codul penal de la 1969, în infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. 1 Cod penal și din infracțiunea prevăzută de art. 291 din Codul penal de la 1969, în infracțiunea prevăzută de art. 323 din Codul penal.
După administrarea probelor din cauză, prin ordonanța din data de 20.10.2014 a Parchetului de pe lângă J. B. de A. s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului R. G., pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. 1 Cod penal și față de inculpatul C. I., pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 323 din Codul penal.
În fapt, s-a reținut că la data de 29.10.2013 inculpatul C. I. din localitatea D., județul D., s-a deplasat pe raza localității B., județul M., cu autoutilitara marca F. cu nr. de înmatriculare BP 5194 BA ( Bulgaria), în scopul de a ridica material lemnos pentru încălzirea locuinței de la numitul S. D., cu care convenise anterior acest fapt, la schimb cu produse agricole.
În prealabil inculpatul C. I. a trecut prin localitatea Ilovița, județul M., la locuința inculpatului R. G., pădurar silvic în cadrul Ocolului S. Parângu M., care avea în pază și gestiune terenurile cu vegetație forestieră din UP IV Balta, pentru a i se întocmi aviz de însoțire primară, document justificativ ce îi era necesar pentru transportul masei lemnoase la domiciliul său.
În pofida faptului că materialul lemnos urma să fie ridicat de la numitul S. D., care fusese tăiat din punctul Între Râuri, pădurarul silvic R. G., care nu s-a deplasat la fața locului pentru verificarea și marcarea pentru transport a masei lemnoase, așa cum prevăd dispozițiile legale, a întocmit fictiv avizul de însoțire primară nr._ din 29.10.2013, în care a consemnat fals că materialul lemnos provine din partida_ deschisă anterior pe numele de P. C., partidă care la data întocmirii avizului de însoțire primară fals era deja închisă, așa cum a rezultat și din declarația ulterioară a inculpatului R. G..
După încărcarea masei lemnoase de la numitul S. D., inculpatul C. I. a fost oprit în trafic la orele 20.30, ocazie cu care organele de poliție s-au sesizat că avizul de însoțire primară prezentat de acesta este fals.
Prin procesul verbal din data de 04.12.2014, i s-a adus la cunoștință inculpatului R. G., înainte de a fi audiat, că prin ordonanța din data de 20.10.2014 a Parchetului de pe lângă J. B. de A., s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva sa pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. 1 din Codul penal și pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani.
Cu aceeași ocazie în aplicarea dispozițiilor art.108 alin.(4) C.pr.pen., organele de cercetare penală i-au pus în vedere inculpatului posibilitatea încheierii, în cursul urmăririi penale, a unui acord ca urmare a recunoașterii vinovăției, iar inculpatul a solicitat acest lucru .
Potrivit art. 321 alin. 1 din Codul penal, infracțiunea de fals intelectual se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani.
Pe de altă parte, potrivit art. 289 din Codul penal de la 1969, infracțiunea de fals intelectual se pedepsea cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.
Cum infracțiunea din cauză a fost comisă la data de 29.10.2013, ne aflăm într-o situație tranzitorie constatând că dispozițiile din Codul penal de la 1969 sunt mai favorabile.
Față de aceste împrejurări, prin ordonanța din data 19.01.2015 a Parchetului de pe lângă J. B. de A. s-a dispus din nou schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. 1 Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art. 289 din Codul penal de la 1969, cu aplicarea art. 5 din Codul penal.
S-a reținut în acordul de recunoaștere a vinovăției că fapta inculpatului R. G. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, faptă prevăzută de art. 289 din Codul penal de la 1969, cu aplicarea art. 5 din Codul penal și sancționată cu închisoare de la 6 luni la 5 ani .
În conformitate cu prevederile art. 76 alin. 1 lit. e din Codul penal de la 1969 „când minimul special al pedepsei închisorii este de 3 luni sau mai mare, pedeapsa se coboară sub acest minim, până la minimul general, sau se aplică o amendă care nu poate fi mai mică de 250 lei”.
S-a mai arătat că, inculpatul R. G. este pentru prima dată în conflict cu legea penală, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar, iar din caracterizările aflate la dosar a rezultat că nu a mai avut alte abateri disciplinare la locul de muncă, iar în societate este cunoscut cu un comportament corespunzător. La urmărirea penală a colaborat cu organele de urmărire penală, a avut un comportament sincer și a recunoscut comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa, inculpatul având vârsta de 64 ani, fiind în prag de pensionare.
S-au reținut în cauză circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a și c din Codul penal de la 1969.
În ceea ce îl privește pe inculpatul C. I., care nu a solicitat întocmirea unui acord de recunoaștere a vinovăției, prin ordonanța din data de 11.02.2015 s-a procedat la disjungerea cauzei pentru art. 323 alin. 1 Cod penal și soluționarea acesteia în mod separat.
Cu privire la avizul de însoțire primar nr._ din data de 29.10.2013, care a fost întocmit în fals de inculpatul R. G., instanța de judecată urmează a proceda la desființarea și anularea acestui înscris oficial.
Astfel, potrivit art. 487 din Codul de procedură penală, instanța soluționează acordul de recunoaștere a vinovăției printr-o sentință.
Conform art. 487 lit. a Cod procedură penală, sentința cuprinde în mod obligatoriu, printre altele, mențiunile prevăzute la art. 404.
Așa fiind, potrivit art. 404 alin. 4 lit. g și i Cod procedură penală, dispozitivul trebuie să mai cuprindă, după caz, cele hotărâte de instanță cu privire la restabilirea situației anterioare și rezolvarea oricărei alte probleme privind justa soluționare a cauzei.
Fiind ascultat la data de 13.02.2015, în prezența apărătorului din oficiu – avocat Năsărîmbă A. - inculpatul a declarat expres că recunoaște în totalitate fapta și este de acord cu încadrarea juridică a faptei pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală.
În urma acordului, s-a stabilit ca inculpatul R. G. să execute următoarea pedeapsă:
- 2 .000 de lei amenda penală, în regim de executare a pedepsei, în baza art. 289 din Codul penal de la 1969, cu aplicarea art. 74 lit. a și c, art. 76 alin. 1 lit. e din Codul penal de la 1969 și cu aplicarea art. 5 din Codul penal.
Instanța a reținut, potrivit disp. art. 479 Cpp „Acordul de recunoaștere a vinovăției are ca obiect recunoașterea comiterii faptei și acceptarea încadrării juridice pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală și privește felul și cuantumul pedepsei precum și forma de executare a acesteia”
Analizând acordul de recunoaștere a vinovăției, instanța a constatat că, din punct de vedere al formei, acesta cuprinde mențiunile obligatorii prev. de art. 482 C.p.p.
Pe fond, a apreciat că soluția cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror și inculpat este nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului.
Astfel, pedeapsa negociată între procuror și inculpat este de 2.000 lei amendă penală, în regim de executare a pedepsei în baza art. 289 din Codul penal de la 1969, cu aplicarea art. 74 lit. a și c, art. 76 alin. 1 lit. e din Codul penal de la 1969 și cu aplicarea art. 5 din Codul penal.
Potrivit prevederilor art. 76 alin. 1 lit. e din Codul penal de la 1969 „când minimul special al pedepsei închisorii este de 3 luni sau mai mare, pedeapsa se coboară sub acest minim, până la minimul general, sau se aplică o amendă care nu poate fi mai mică de 250 lei”.
Instanța a reținut că, inculpatul R. G. este pentru prima dată în conflict cu legea penală, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar, iar din caracterizările aflate la dosar a rezultat că nu a mai avut alte abateri disciplinare la locul de muncă, iar în societate este cunoscut cu un comportament corespunzător, la urmărirea penală a colaborat cu organele de urmărire penală, a avut un comportament sincer și a recunoscut comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa, inculpatul având vârsta de 64 ani, fiind în prag de pensionare.
S-a constatat că inculpatul este pădurar silvic în cadrul Ocolului S. Parângu M., astfel că acesta era obligat să vegheze la respectarea legii și nu să întocmească cu date contrare realității avizul de însoțire primar nr._ din data de 29.10.2013, pe care ulterior l-a predat unei alte persoane în scopul de a fi folosit ca document justificativ pentru transportul de masă lemnoasă.
Având în vedere motivele expuse anterior instanța, în baza art.485 al. 1 lit. b C.p.p., a respins acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat la data de 13.02.2015 între inculpatul R. G. și procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă J. B. de A. și a trimis dosarul procurorului în vederea continuării urmării penale împotriva inculpatului R. G. pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual.
Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel P. de pe lângă J. B. de A., precizând că hotărârea pronunțată în cauză este neîntemeiată, deoarece instanța, în mod eronat, a apreciat că soluția cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror și inculpat este nejustificat de blândă în raport de gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului.
Analizând temeinicia și legalitatea sentinței apelate prin prisma motivelor de apel formulate, având în vedere și disp. art. 417 alin. 2 CPP C. reține următoarele:
În fapt se reține că la data de 29.10.2013 inculpatul C. I. din localitatea D., județul D., s-a deplasat pe raza localității B., județul M., cu autoutilitara marca F. cu nr. de înmatriculare BP 5194 BA ( Bulgaria), în scopul de a ridica material lemnos pentru încălzirea locuinței de la numitul S. D., cu care convenise anterior acest fapt, la schimb cu produse agricole.
În prealabil inculpatul C. I. a trecut prin localitatea Ilovița, județul M., la locuința inculpatului R. G., pădurar silvic în cadrul Ocolului S. Parângu M., care avea în pază și gestiune terenurile cu vegetație forestieră din UP IV Balta, pentru a i se întocmi aviz de însoțire primară, document justificativ ce îi era necesar pentru transportul masei lemnoase la domiciliul său.
Deși materialul lemnos urma să fie ridicat de la numitul S. D., pădurarul silvic R. G. a întocmit fictiv avizul de însoțire primară nr._ din 29.10.2013, în care a consemnat fals că materialul lemnos provine din partida_ deschisă anterior pe numele de P. C., partidă care la data întocmirii avizului de însoțire primară fals era deja închisă
După încărcarea masei lemnoase de la numitul S. D., inculpatul C. I. a fost oprit în trafic la orele 20.30, ocazie cu care organele de poliție s-au sesizat că avizul de însoțire primară prezentat de acesta este fals.
Potrivit art. 321 alin. 1 din Codul penal, infracțiunea de fals intelectual se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani, iar reglementarea anterioară-art. 289 din Codul penal de la 1969, infracțiunea de fals intelectual se pedepsea cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani, apreciindu-se că aceasta ultimă lege este mai favorabilă.
C. constată că în speță sunt îndeplinite condițiile de fond prev. de art. 480 CPP privind încheierea acordului de vinovăție, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care este învinuit inculpatul fiind mai mică de 7 ani iar din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultând suficiente date cu privire la vinovăția acestuia. De asemenea inculpatul a fost asistat din oficiu de avocat N. A..
Totodată instanța constată și că acordul de recunoaștere a vinovăției cuprinde toate mențiunile prev. de art. 482 CPP respectiv data și locul încheierii, numele prenumele și calitatea celor între care se încheie, datele privind persoana inculpatului, descrierea faptei ce formează obiectul învinuirii, încadrarea juridică a faptei și pedeapsa prevăzută de lege, probele și mijloacele de probă, declarația expresă a inculpatului prin care recunoaște săvârșirea faptei și acceptă încadrarea juridică, felul și cuantumul pedepsei precum și forma de executare.
În cuprinsul acordului de mediere se reține că inculpatul R. G. este pentru prima dată în conflict cu legea penală, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar, iar din caracterizările aflate la dosar a rezultat că nu a mai avut alte abateri disciplinare la locul de muncă, iar în societate este cunoscut cu un comportament corespunzător. Totodată la urmărirea penală inculpatul a colaborat cu organele de urmărire penală, a avut un comportament sincer și a recunoscut comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa, având vârsta de 64 ani, fiind în prag de pensionare.
Față de aceste circumstanțe, stabilirea unei pedepse de 2000 de lei amendă penală nu se poate reține ca fiind prea blândă, în condițiile în care minimul prevăzut de legea anterioară este de 250 lei. Se mai reține si că în raport de circumstanțele personale ale inculpatului, care până la vârsta de 64 de ani nu a avut abateri disciplinare la locul de muncă și nici nu este cunoscut cu antecedente penale, pedeapsa stabilită prin acordul de vinovăție a fost just individualizată.
Față de cele expuse, în temeiul art.421 alin. 1 pct. 2 lit. a CPP va admite apelul Parchetului de pe lângă J. B. de A., va desființa în totalitate sentința și în baza art. 485 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. va admite acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de P. de pe lângă J. B. de A. cu inculpatul R. I G..
În baza art. 289 CP de la 1969 cu aplicarea art. 74 lit. a și e și art. 76 lit. e C. pen. de la 1969 și a art. 5 Cp, va dispune condamnarea inculpatului R. I G., la 2.000 lei amendă penală.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. va fi obligat pe inculpatul la plata sumei de 360,20 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat., onorariul cuvenit apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei rămânând în sarcina statului. Cheltuielile judiciare aferente apelului vor rămânând în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul Parchetului de pe lângă J. B. de A., formulat împotriva sentinței penale nr.43 din data de 25.06.2015 pronunțată de J. B. de A. în dosarul nr._ .
Desființează în totalitate sentința și rejudecând:
În baza art. 485 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. admite acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de P. de pe lângă J. B. de A. cu inculpatul R. I G. cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 CP de la 1969 care face obiectul cauzei penale nr. 569/P/2013.
În baza art. 289 CP de la 1969 cu aplicarea art. 74 lit. a și e și art. 76 lit. e C. pen. de la 1969 și a art. 5 Cp, condamnă pe inculpatul R. I G., fiul lui I. și M., născut la data de 26.09.1950 în ., domiciliat în comuna Ilovăț, ., CNP_, la 2.000 lei amendă penală.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. obligă pe inculpat la plata sumei de 360,20 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei rămâne în sarcina statului.
Cheltuielile judiciare aferente apelului rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 06.11.2015.
Președinte, Judecător,
I. E. T. C. B.
Grefier,
Ș. C. D.
Red.jud.I.E.
J.fond:C.A.U.
S.G. 03.12.2015/5ex.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 44/2016.... | Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 1447/2015.... → |
|---|
