Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1520/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 1520/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 20-11-2015 în dosarul nr. 1520/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

C. DE A. C.

SECȚIA PENALĂ ȘI P. CAUZE CU MINORI

INSTANȚA DE A.

DECIZIA PENALĂ Nr. 1520

Ședința publică de la 20 Noiembrie 2015

Instanța constituita din:

PREȘEDINTE R. E. C.- președinte secție

Judecător M. E. M.

Grefier L. M. P.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror D. T.

din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. C.

Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la 13 noiembrie 2015, consemnate prin încheierea de ședință de la această dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie penală având ca obiect apelurile formulate de P. DE PE L. J. T. J., inculpat C. V., părți civile U. I. R., U. M. C., F. N. și partea resp. civilmente . SA împotriva sentinței penale nr. 1412 din 05.06.2015 pronunțată de J. Tg.J., având ca obiect ucidere din culpă (art.178 C.p.), când instanța a decis stabilirea termenului pentru deliberare si pronunțare la data de 20.11.2015.

La apelul nominal părțile nu se citează, conform art. 405 alin 2 Cpp.

Procedura legal îndeplinită.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale deduse judecații, constată următoarele:

Prin sentința penala nr. 1412/2015 a Judecătoriei T. J. s-au dispus următoarele:

În baza art. 386 CPP, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului C. V. din infracțiunea prev. de art.192 alin. 1 și 2 N.Cod Penal în infracțiunea prev. de art. 178 alin1, alin2 Cod penal din 1969, cu referire la art.5 N Cod Penal.

În baza art. 178 alin.1, alin. 2 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 74 alin.1 lit.a –art. 76 alin.1 lit. d Cod penal din 1969 cu aplicarea art.5 alin.1 N.Cod Penal, a condamnat inculpatul C. V., la pedeapsa închisorii de 1 an și 8 luni.

În baza art. 71 Cod penal din 1969, i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal din 1969.

În baza art. 81 Cod penal din 1969, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani și 8 luni, termen calculat potrivit art. 82 C.p de la 1969.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969, s-a dispus suspendarea executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

S-a atrase atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal din 1969.

În baza art. 25 raportat la art. 397 C.p.p. admite acțiunea civilă formulată de S. C. de Urgență București și a obligat asigurătorul . S.A. cu sediul în București, ..3, ..10, sector 3, CUI_, la plata sumei de 11.454,01 lei cu dobânda legală până la data plății efective, cu titlu de despăgubiri materiale.

În baza art. 25 raportat la art. 397 C.p.p., s-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă F. N..

În baza art. 25 raportat la art. 397 C.p.p., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă U. I.-R. si a obligat asigurătorul . S.A. la plata sumei de 100.000 lei reprezentând daune morale și a sumei de 6500 lei reprezentând daune materiale, urmare a decesului victimei U. A. M. C..

În baza art. 25 raportat la art. 397 C.p.p., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă U. C. M. si a obligat asigurătorul . S.A. la plata sumei de 100.000 lei, reprezentând daune morale și a sumei de 6500 lei reprezentând daune materiale, urmare a decesului victimei U. A. M. C. .

S-a respins cererea de constituire ca parte civilă în prezentul proces penal formulată de F. N., pentru prejudiciile suferite de acesta prin posibila accidentare a sa de către inculpat.

S-a luat act că S. Județean de Ambulanță G., S. Județean de Urgență Tg-J. și I. pentru situații de urgență,, Lt.col.D. P.,, nu s-au constituit părți civile în cauză.

În baza art. 274 alin.1 C.p.p., a obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 276 alin.2 C.p.p., a obligat inculpatul la plata către părțile civile U. C. M. și U. I.-R. a câte 2000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Prima instanța de judecata a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. Tg-J. cu nr. 4822/P/2011, înregistrat pe rolul Judecătoriei T.-J. sub nr._, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. V. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin.1 și 2 C.p.

În actul de sesizare, s-a reținut, în esență, că la data de 21.08.2011 organele de cercetare penală din cadrul P.. mun. Tg-J. – Biroul rutier au fost sesizate prin apelul de urgență 112, cu privire la săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, constând în aceea că inculpatul C. V., în calitate de conducător auto al autoturismului marca Skoda O. cu nr. de înmatriculare_, a produs un accident de circulație pe DN 67, în localitatea Câlnic, în urma căruia a rezultat decesul numitei U. A. M. C., ce se afla ca pasager în autoturismul marca Renault Clio cu nr. de înmatriculare_, condus de suspectul F. N..

S-a arătat că din materialul de urmărire penală administrat la dosarul cauzei a rezultat că în ziua de 21.08.2011, în jurul orei 13:30, suspectul F. N. conducea autoturismul marca Renault Clio cu nr. de înmatriculare_, pe DN 67, în direcția Motru - Tg-J., având ca pasageri pe locul din dreapta față pe numitul M. F. A., iar pe bancheta din spate pe victima U. A. M. C. și pe mama acesteia, U. I. R.. S-a menționat că, la ieșirea din localitatea Câlnic, după ce s-a asigurat că poate efectua manevra de depășire și a semnalizat corespunzător această intenție, F. N. s-a angajat în depășirea unui autoturism care circula în fața sa, iar, ulterior, a continuat deplasarea pe cealaltă bandă de mers, intenționând să depășească și autoturismul marca Skoda O. cu nr. de înmatriculare_, condus de inculpatul C. V..

S-a menționat că autoturismul condus de inculpatul C. V. se afla la o distanță mică în fața autoturismului depășit inițial de F. N., iar în acel moment, fără a observa că din spate, autoturismul condus de F. N. se angajase în depășirea sa, inculpatul a semnalizat și a schimbat brusc direcția de mers spre stânga, intenționând să vireze stânga, într-o intersecție nesemnalizată corespunzător, cu intenția de a pătrunde pe drumul comunal al satului Câlnicul Nou.

S-a mai menționat că F. N. a efectuat depășirea în mod regulamentar, întrucât în zonă nu erau amplasate indicatoare care să interzică efectuarea acestei manevre, intersecția nu era semnalizată, iar marcajul longitudinal al drumului ce desparte cele două sensuri de deplasare este linie simplă discontinuă.

S-a reținut că, în urma schimbării direcției de mers, autoturismul cu nr. de înmatriculare_ condus de F. N. a intrat în impact cu ușa stângă față a autoturismului marca Skoda O. cu nr. de înmatriculare_ condus de inculpat, împrejurare în care cele două autoturisme au intrat în viraj spre stânga, autoturismul marca Renault Clio părăsind suprafața carosabilă și căzând în canalul ce subtraversează DN 67.

S-a reținut că inculpatul a realizat că nu s-a asigurat corespunzător la schimbarea direcției de mers, iar în urma impactului a virat spre dreapta, intrând pe o traiectorie de redresare și s-a oprit la o distanță de 40-42 m de locul impactului.

S-a arătat că, inițial, victima a fost preluată cu salvarea și în drum spre S. Județean de Urgență Tg-J., a suferit un stop cardio-respirator, fiind resuscitată la Secția UPU.

S-a precizat că, ulterior, victima a fost transportată cu elicopterul SMURD, în stare gravă, comă profundă, midriază fixă bilaterală, reflexe de trunchi cerebral abolite, traumatism cranio-cerebral grav, insuficiență respiratorie acută, insuficiență circulatorie, șoc traumatic, fiind internată la S. C. de Urgență București, în perioada 21 - 25.08.2011.

S-a arătat că, deși i-a fost acordată asistență medicală de specialitate, la data 25.08.2011, victima a decedat în această unitate sanitară, în urma unui stop cardiac pe suport ventilator ireductibil.

S-a mai precizat că din RCML nr. A_ a rezultat că moartea numitei U. A. M. C. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale, consecința unui traumatism cranio-cerebral cu fractură craniană, hematom subdural bilateral și contuzie cerebrală difuză, complicată în final cu bronhopneumonie.

S-a reținut că același act medico-legal a concluzionat că leziunile traumatice constatate la necropsie au putut fi produse prin lovire de corp/plan dur, posibil în condițiile unui accident rutier, între leziunile traumatice și deces existând legătură de cauzalitate directă și necondiționată.

S-a mai arătat că numita U. I. R. a prezentat un . major după decesul fiicei sale, ceea ce semnifică o suferință psihică care nu poate fi cuantificată prin zile de îngrijiri medico-legale.

S-a mai reținut că din buletinele de analiză toxicologică-alcoolemie nr._/1674, 1113/1675 și 1110/1672, 1111/1673 din 22.08.2011 întocmite de SML G. a rezultat că atât inculpatul C. V., cât și F. N., nu se aflau sub influența băuturilor alcoolice, iar pentru stabilirea împrejurărilor și modalității de producere a accidentului de circulație, dar și a culpei ce revine fiecăreia din părțile implicate, organele de cercetare penală au dispus în cauză efectuarea unei expertize tehnice auto.

S-a arătat că raportul de expertiză a concluzionat că accidentul de circulație din data de 21.08.2011 s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului C. V., care a schimbat direcția de mers a autoturismului marca Skoda O. cu nr. de înmatriculare_, pe care îl conducea, fără să se asigure, încălcând prevederile art. 54 alin. 1 din OUG 195/2002.

S-a menționat că expertul C. G. a arătat că accidentul de circulație putea fi evitat de inculpat, dacă în deplasarea sa pe drumul public respecta reglementările legale privind circulația vehiculelor pe drumurile publice, iar în condițiile date, F. N., în calitate de conducător al autoturismului marca Renault Clio cu nr. de înmatriculare_, nu putea evita producerea accidentului.

S-a arătat că aceleași concluzii au fost menținute și în raportul de expertiză criminalistică nr. 9/15.01.2014 întocmit de INEC - Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București.

Astfel, s-a reținut că experții au motivat că F. N. nu putea evita producerea evenimentului rutier, chiar dacă se deplasa cu o viteză de 60 km/h, întrucât viteza ce ar fi permis oprirea autovehiculului (cea. 45 km/h) era inferioară limitei admise pe acel sector de drum (50 km/h), iar din probele administrate în cauză nu rezultă alte elemente care să fi impus reducerea vitezei de deplasare.

S-a mai arătat că producerea accidentului s-a datorat pătrunderii autoturismului condus de C. V. pe contrasens, în condițiile în care un alt autovehicul era angajat în depășirea sa.

S-a mai reținut că, potrivit celor menționate la punctul 3 din raportul de expertiză, inculpatul C. V. putea preveni producerea accidentului în cazul în care ar fi efectuat virarea la stânga doar după o prealabilă și temeinică asigurare că manevra respectivă nu împietează asupra desfășurării traficului rutier.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarații suspect/inculpat, declarații persoană vătămată, declarații martori, raport de constatare medico-legală, buletinele de analiză toxicologică-alcoolemie, buletine de examinare clinică, rapoarte de expertiză tehnică auto, note de constatare, proces-verbal de cercetare la fața locului, schița locului accidentului, planșă fotografică, înscrisuri.

Prin încheierea din data de 20.11.2014 s-a respins excepția de nelegalitate a actelor de urmărire penală, invocată de inculpatul C. V.. În baza art. 346 alin. 1 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 4822/P/2011 al Parchetului de pe lângă J. Tg-J. privind pe inculpatul C. V. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin.1 și 2 C.p. și s-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul C. V..

În cauză a fost audiat inculpatul și s-a administrat proba cu martori.

Analizând ansamblul materialului probator, instanța de fond a reținut următoarele:

În data de 21.08.2011, în jurul orei 13:30, numitul F. N. a condus autoturismul marca Renault Clio cu nr. de înmatriculare_, pe DN 67, în direcția Motru - Tg-J., în autoturism aflându-se pe locul din dreapta față martorul M. F. A., iar pe bancheta din spate victima U. A. M. C. și mama acesteia, U. I. R..

La ieșirea din localitatea Câlnic, F. N. s-a angajat în depășirea unui autoturism care circula în fața sa, după care, a continuat deplasarea pe cealaltă bandă de mers, cu intenția de a depăși și autoturismul marca Skoda O. cu nr. de înmatriculare_, condus de inculpatul C. V..

Inculpatul C. V. a schimbat brusc direcția de mers, intenționând să vireze stânga, într-o intersecție nesemnalizată corespunzător, cu intenția de a pătrunde pe drumul comunal al satului Câlnicul Nou, autoturismul condus de acesta aflându-se la o distanță mică în fața autoturismului depășit inițial de numitul F. N.. Urmare a schimbării direcției de mers, autoturismul cu nr. de înmatriculare_ condus de F. N., care avea o viteză peste limita legală, a intrat în impact cu ușa stângă față a autoturismului marca Skoda O. cu nr. de înmatriculare_ condus de inculpat, cele două autoturisme intrând în viraj spre stânga, autoturismul marca Renault Clio părăsind suprafața carosabilă și căzând în canalul ce subtraversează DN 67, ceea ce a determinat ca victima U. A. M. C. să fie proiectată în exteriorul autoturismului, suferind leziuni multiple ce au condus la decesul acesteia. După momentul impactului, inculpatul a virat spre dreapta, intrând pe o traiectorie de redresare, oprindu-se la o distanță de 40-42 m de locul impactului.

Starea de fapt astfel expusă este reținută de instanță având în vedere ansamblul materialului probator: declarații suspect/inculpat, declarații martori, raport de constatare medico-legală, buletinele de analiză toxicologică-alcoolemie, buletine de examinare clinică, rapoarte de expertiză tehnică auto, note de constatare, proces-verbal de cercetare la fața locului, schița locului accidentului, planșă fotografică, înscrisuri.

Astfel, raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză a concluzionat că viteza de deplasare a autoturismului Clio a fost de 52 km/h, iar în condițiile în care conducătorul autoturismului Renault Clio, cu nr. de înmatriculare_ nu putea evita producerea accidentului, accidentul putea fi evitat de conducătorul autoturismului Skoda O. cu nr. de înmatriculare_, dacă în deplasarea sa pe drumul public respecta reglementările legale privind circulația vehiculelor pe drumurile publice. S-a arătat că, în deplasarea pe drumul public, conducătorul autoturismului Skoda O. cu nr. de înmatriculare_, nu a respectat prevederile art.54 alin.1 din OUG 195/2002, nerespectarea acestor reglementări legale generând și determinând producerea accidentului.

De asemenea, raportul de expertiză criminalistică nr.9/15 ianuarie 2014 efectuat de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București a concluzionat că viteza autoturismului marca Skoda O. cu nr. de înmatriculare Gj-91-ASI în momentul impactului a fost de cca 25 km/h iar cea a autoturismului Renault Symbol de cca 60 km/h, aceste valori fiind asimilate și valorilor inițiale de deplasare ale autoturismelor.

S-a mai arătat că C. V. putea preveni producerea accidentului în cazul în care ar fi efectuat virarea la stânga doar după o prealabilă și temeinică asigurare că manevra respectivă nu împietează asupra desfășurării traficului rutier, reținându-se totodată că numitul F. N. nu putea evita în aceste condiții producerea evenimentului rutier, întrucât viteza ce ar fi permis oprirea autovehiculului era inferioară limitei maxime admise pe sectorul de drum respectiv. Astfel, s-a menționat că producerea accidentului s-a datorat pătrunderii autoturismului condus de C. V. pe contrasens în condițiile în care un alt autovehicul era angajat în depășirea sa.

Starea de fapt reținută este confirmată și de declarația martorului M. F. A. care a arătat că autoturismul condus de F. N. a intrat în depășirea unui autoturism și având în vedere că în fața acestuia mai era un alt autoturism, a încercat să-l depășească și pe acesta, arătând totodată că autoturismul din față a semnalizat stânga, nu s-a asigurat și a efectuat manevra stângă, cele două autoturisme intrând în coliziune. A menționat martorul că, după ce a semnalizat, autoturismul respectiv a virat stânga destul de repede ,,cam imediat,, ,precizând și faptul că autoturismul condus de F. N. avea o viteză de cca 70 km/h.

Instanța a aretat că cele relatate de inculpatul C. V. referitor la faptul că s-a asigurat atunci când a efectuat manevra de virare la stânga nu sunt susținute de probele administrate în cauză, declarația martorului C. V. din cursul urmăririi penale fiind apreciată de instanța ca subiectivă având în vedere că acesta este fiul inculpatului.

Din RML nr. A_ rezultă că moartea numitei U. A. M. C. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale, consecința unui traumatism cranio-cerebral cu fractură craniană, hematom subdural bilateral și contuzie cerebrală difuză, complicată în final cu bronhopneumonie.

Același act medico-legal a concluzionat că leziunile traumatice constatate la necropsie au putut fi produse prin lovire de corp/plan dur, posibil în condițiile unui accident rutier, între leziunile traumatice și deces existând legătură de cauzalitate directă și necondiționată.

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor Deciziei nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale a României, instanța apreciază că legea penală mai favorabilă inculpatului este Codul Penal din 1969, avându-se în vedere modalitățile de individualizare judiciară a pedepsei, în condițiile în care limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de uciderea din culpă săvârșită ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru desfășurarea unei activități nu s-au modificat.

Astfel, în drept, fapta inculpatului C. V. care la data de 21.08.2011, în jurul orei 13,30, în timp ce conducea autoturismul marca Skoda O. cu număr de înmatriculare_, pe DN 67, în localitatea Câlnic, a produs un accident de circulație, în urma căruia a rezultat decesul numitei U. A. M., ce se afla ca pasager în autoturismul marca Renault Clio cu nr. de înmatriculare_, condus de numitul F. N., realizează conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 178 alin.1 și 2 C.P.

În consecință, față de cele expuse anterior, în baza art. 386 CPP s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului C. V. din infracțiunea prev. de art.192 alin. 1 și 2 N.Cod Penal în infracțiunea prev. de art. 178 alin1, alin.2 Cod penal din 1969, cu referire la art.5 N Cod Penal.

Cum săvârșirea infracțiunii și vinovăția inculpatului au fost dovedite, instanța a dispus condamnarea acestuia proporțional gradului de pericol social al faptei comise și periculozității.

La alegerea pedepsei, precum și la individualizarea cuantumului acesteia, instanța, conform art. 72 C.p. de la 1969, a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei și anume: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în codul penal, gradul de pericol social concret, obiectul juridic lezat, împrejurările și modul de comitere, rezultatul socialmente periculos.

Astfel, pe de o parte, instanța a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei concretizat în valorile sociale care au fost vătămate - viața persoanei -, urmările acesteia - decesul victimei, avându-se în vedere totodată că viteza autoturismului condus de celălalt conducător auto era peste limita legală. De asemenea, față de atitudinea inculpatului anterioară săvârșirii faptei, acesta nefiind cunoscut cu antecedente penale, este integrat în societate, instanța va reține incidența în cauză a prevederilor art. 74 alin.1 lit.a –art. 76 alin.1 lit. d Cod penal din 1969.

În consecință, în baza art. 178 alin.1, alin. 2 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 74 alin.1 lit.a –art. 76 alin.1 lit. d Cod penal din 1969 cu aplicarea art.5 alin.1 N.Cod Penal, a condamnat pe inculpatul C. V. la pedeapsa închisorii de 1 an și 8 luni.

Față de prevederile art.12 din Legea 187/2012, în baza art. 71 Cod penal din 1969 va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal din 1969.

În ceea ce privește modalitatea de individualizare a executării pedepsei, instanța a apreciat că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 81 C.p. din 1969. Astfel, pe de o parte, pedeapsa este mai mică de 3 ani închisoare, inculpatul nemaifiind condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, astfel cum rezultă din cazierul judiciar. Pe de altă parte, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia. Prin urmare, în baza art. 81 Cod penal din 1969 a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani și 8 luni, termen calculat potrivit art. 82 C.p de la 1969. În baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969 s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal din 1969.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că s-au constituit părți civile în cauză părinții victimei U. A. M. C., respectiv U. I.-R. și U. C. M., care au solicitat fiecare obligarea inculpatului la plata a câte 500.000 euro ( contravaloarea în lei) reprezentând daune morale și 70.000 lei reprezentând daune materiale, persoana vătămată U. I.-R. solicitând totodată și o rentă viageră reprezentând diferența dintre salariul pe care îl primea și pensia de handicap.

De asemenea F. N., bunicul victimei, a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 100.000 euro ( contravaloarea în lei) reprezentând daune morale și 20.000 lei reprezentând daune materiale, aceste sume solicitându-le pentru prejudiciul cauzat de decesul victimei U. A. M. C.. A mai solicitat și obligarea inculpatului la plata sumei de 50.000 lei reprezentând daune morale și 20.000 lei despăgubiri civile pentru leziunile pe care le-a suferit în urma accidentului.

Instanța a constatat totodată că s-a constituit parte civilă în cauză S. C. de Urgență București solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 11.454,01 lei cu dobânda legală până la data plății efective, cu titlu de despăgubiri materiale.

Conform înscrisurilor de la dosar (fila 168 d.u.p.), inculpatul avea încheiată polița de asigurare de răspundere civilă auto RCA ./02/X1/SP nr._ cu asigurătorul . SA.

Având în vedere aspectele concrete reținute pe latura penală a cauzei, s-a apreciat că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prev. de art. 1349 C.civ., în privința persoanelor vătămate S. C. de Urgență București, U. I.-R., U. C. M., fiind incidente în cazul persoanelor vătămate U. I.-R. și U. C. M. și prevederile art. 1391 alin.2 C. civ și art. 1392 C.civ.

În consecință, în baza art. 25 raportat la art. 397 C.p.p. s-a admis acțiunea civilă formulată de S. C. de Urgență București și a obligat asigurătorul . S.A. la plata sumei de 11.454,01 lei cu dobânda legală până la data plății efective, cu titlu de despăgubiri materiale.

Referitor la cererile persoanelor vătămate U. I.-R. și U. C. M., cu privire la daunele morale, având în vedere legătura de cauzalitate dintre infracțiune și trauma psihică produsă acestor părților civile, prin prisma relațiilor cu victima care era fiica lor, dispariția violentă, se constată întemeiate cererile privind acordarea unei compensații sub forma daunelor morale, pentru prejudiciul nepatrimonial suferit, însă nu în cuantumul solicitat.

În ceea ce privește cuantumul sumei, s-a acordat pentru fiecare dintre părțile civile U. I.-R. și U. C. M. cu titlu de daune morale, instanța având în vedere vârsta victimei, legăturile de familie, durerea provocată de dispariția acesteia.

Astfel, instanța a apreciat că suma de 100.000 lei cu titlu de daune morale acordată fiecăreia dintre părțile civile U. I.-R. și U. C. M. reprezintă un prejudiciu just.

Cu privire la daunele materiale din înscrisurile existente la dosar și din declarațiile martorilor audiați pe latură civilă, instanța a reținut existența unui prejudiciu material în cuantum de_, reprezentând cheltuieli de înmormântare și de pomenire, cheltuieli efectuate de părțile civile U. I.-R. și U. C. M., martorii audiați relatând că au fost respectate toate tradițiile.

Având în vedere aceste aspecte, în baza art. 25 raportat la art. 397 C.p.p. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă U. I.-R. și a obligat asigurătorul . S.A. la plata sumei de 100.000 lei reprezentând daune morale și a sumei de 6500 lei reprezentând daune materiale, urmare a decesului victimei U. A. M. C..

În baza art. 25 raportat la art. 397 C.p.p. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă U. C. M. și a obligat asigurătorul . S.A. la plata sumei de 100.000 lei, reprezentând daune morale și a sumei de 6500 lei reprezentând daune materiale, urmare a decesului victimei U. A. M. C..

În ceea ce privește cererea formulată de partea civilă F. N. prin care solicită acordarea de daune materiale și morale pentru prejudiciul suferit ca urmare a decesului nepoatei sale U. A. M. C., instanța apreciază că, deși este incontestabilă suferința suportată de toate rudele, nu a acordat daunele morale solicitate de către acesta, întrucât acordarea unor despăgubiri bănești pentru prejudiciu moral are rolul de a compensa pierderea suferită, fără însă, a se transforma într-un mijloc de îmbogățire, considerându-se că, prin evoluția firească, bunicul nu va resimți lipsa nepoatei în aceeași măsură ca părinții acesteia.

De asemenea, a apreciat instanța că din probatoriul administrat nu rezultă existența unui prejudiciu material cert suferit de F. N..

În consecință, în baza art. 25 raportat la art. 397 C.p.p. a respinge acțiuns civilă formulată de partea civilă F. N..

Referitor la cererea de constituire ca parte civilă în prezentul proces penal formulată de F. N., pentru prejudiciile suferite de acesta prin posibila accidentare a sa de către inculpat, s-a arătat că prin actul de sesizare s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă iar potrivit art.371 C.p.p. judecata se mărginește la faptele și la persoanele arătate în actul de sesizare a instanței.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel P. de pe langa J. T. J., inculpatul si părțile civile U. I. R., U. M. C., Fratila N. si asigurator . SA.

Prin apelul formulat P. de pe lângă judecătoria T. J., a susținut că pedeapsa aplicată inculpatului a fost greșit individualizată în raport de criteriile prev.de art.72 C.p. de la 1969, întrucât instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.178 al.1 și 2 V.C.p. la pedeapsa de 1 an și 8 luni cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, deși pedeapsa pentru această infracțiune din vechiul cod penal este închisoare de la 2 la 7 ani, ori, în prezenta cauză, instanța de fond a aplicat o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege reținând incidența dispozițiilor art.74 alin.1 lit.a C.p. de la 1969.

Din materialul probator administrat a rezultat un pericol social deosebit de ridicat al infracțiunii săvârșite de inculpat.

De altfel, raportul de expertiză întocmit în cauză a concluzionat că accidentul de circulație s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului, care a schimbat direcția de mers a autoturismului pe care îl conducea fără să se asigure, încălcând prevederile art.54 al.1 din OUG 195/2002 R, aceleași concluzii fiind menținute și în raportul de expertiză criminalistică nr.9/15.01.2014 întocmit de INEC –Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București.

Mai mult, atât în faza de urmărire penală cât și în timpul judecății, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei arătând că se consideră nevinovat de producerea accidentului rutier ce a avut ca urmare decesul victimei U. A.-M. C., având deci un comportament procesual nesincer.

Inculpatul C. V. a susținut că în mod greșit instanța de judecată l-a condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev.de art.178 al.1 și 2 C.p, din 1969, soluția legală fiind cea de achitare, întrucât nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii, deoarece a respectat dispozițiile legale prevăzute de OUG 195/2002, cât și regulile de conducere preventivă.

Toate acuzațiile aduse privind reținerea infracțiunii de ucidere din culpă, se bazează pe concluziile a două rapoarte de expertize pe care le-a contestat, solicitând instanței de judecată efectuarea unei noi expertize de către Laboratorul central, propunând în acest sens și obiective, probă ce a fost respinsă, pe care o consideră imperios necesară, solicitând în acest sens efectuarea acestei expertize.

Părțile civile U. I. R., U. M. C., Fratila N., au solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței șie pe fond, obligarea asiguratorului și inculpatului la plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri materiale și daune morale în cuantumul solicitat în cererea de constituire parte civilă.

În ceea ce privește despăgubirile materiale, să se aprecieze asupra acestora atât prin prisma actelor doveditoare cât și prin declarațiile martorilor audiați în cauză, ținând seama de cheltuielile ocazionate cu înmormântarea și cu pomenirile ulterioare.

Cu privire la daunele morale, chiar dacă datorită naturii lor nepatrimoniale o evaluare a acestora nu este posibilă, asiguratorul trebuia obligat în solidar cu inculpatul la plata sumelor de bani solicitate cu acest titlu în vederea suferinței părților civile datorate decesului victimei.

Cu privire la cheltuielile de judecată, să se țină cont de întinderea în timp, respectiv 4 ani și de cheltuielile efectuate de către părțile civile pe parcursul cercetărilor penale cât și în timpul cercetării judecătorești care au dus la costuri ridicate.

În ceea ce privește latura penală a cauzei, solicită condamnarea inculpatului la o pedeapsă mai mare de4cât cea aplicată de instanță având în vedere că acesta nu a recunoscut fapta, a tergiversat aflarea adevărului și soluționarea dosarului, formulând diverse cereri pentru a evita judecarea cauzei.

Asigurator . SA, critică hotărârea instanței de fond pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea apelului, casarea sentinței prin care a fost soluționată latură civilă a procesului penal și rejudecarea cauzei și reaprecierea cuantumului daunelor materiale și admiterea unui cuantum al despăgubirilor are să reflecte cheltuielile efective ale părții civile ocazionate de accident și probate cu documente justificative..

Instanța de fond nu a făcut o detaliere a cheltuielilor materiale justificate cu înscrisuri de părțile civile și a celor probate cu martori, nu s-a reiterat pentru ce cheltuieli au fost acordate daunele materiale. A făcut o apreciere subiectivă a daunelor materiale fără coroborare cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei din care să reiasă efectiv cheltuielile ocazionate contrar prevederilor legale menționate anterior.

In cursul judecații in apel a fost audiat inculpatul, conform art. 420 alin 4 Cpp, a cărui declarație este consemnata si atașata la dosarul cauzei. In cursul soluționării caii de atac, s-a respins cererea de administrare a unei noi probe constând in expertiza criminalistica, reținându-se următoarele: in cursul urmăririi penale s-a întocmit un raport de expertiza tehnica auto, dar si un raport de expertiza tehnica criminalistica de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București . Parților din aceasta cauza penala li s-a adus la cunoștința necesitatea administrării acestor probe, astfel cum rezulta din conținutul declarațiilor date de inculpat la datele de 17.09.2012( fila 94 d.u.p.), 17.06.2014, 03.07.2014, 16.08.2014 ( filele 90-91 d.u.p.), au exercitat dreptul de a lua cunoștința de conținutul rapoartelor de expertiza si de a formula obiecțiuni.

Nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 181 Cpp pentru încuviințarea unei noi expertize, neexistând probe conform cărora concluziile rapoartelor de expertiza efectuate anterior sunt neclare ori contradictorii, sau ar fi in contradicție cu faptele si evenimentele ce formează conținutul raportului de expertiza. Numai contestarea de către inculpat a concluziilor celor doua expertize nu reprezintă un argument legal si suficient pentru admiterea in mod automat a cererii de încuviințare a unei probe, întrucât in caz contrar ar însemna ca orice cerere de probe formulate de parți sa nu mai fie spusa filtrului judiciar conform dispozițiilor art. 100 Cpp, ceea ce ar însemna o dezlegare inadmisibila. Totodată, in procesul penal, instanța va avea in vedere la pronunțarea unei hotărâri ansamblul probelor administrate, motivând rațiunile juridice pentru care retine anumite probe ca fiind utile cauzei, si le înlătura pe altele.

Verificând hotărârea apelata, prin prisma motivelor de apel, dar si din oficiu, conform art. 417- 418 Cpp, instanța de control judiciar retine temeinicia caii de atac exercitate de inculpat, care se va admite pentru argumentele ce vor urma si netemeinicia cailor de atac exercitate de ceilalți participanți la procesul penal:

Prioritar se vor analiza apărările formulate de inculpat privind încălcarea dreptului la apărare in cursul urmăririi penale, faza procesuala in care susține ca nu a fost asistat de un apărător. Criticile privind legalitatea administrării probelor si efectuării actelor de urmărire penala in cursul urmăririi penale trebuie sa formeze exclusiv obiectul fazei procesuale a camerei preliminare, conform dispozițiilor art. 342 si urm Cpp.

Astfel, conform art. 342 C.pr.pen. obiectul procedurii de cameră preliminară îl constituie verificarea după trimiterea în judecată a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor, ori a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. În această etapă a procesului penal se verifică deci legalitatea sesizării instanței, competența acesteia, legalitatea administrării probelor și a efectuării urmăririi penale, aceasta presupunând deci ca judecătorul de cameră preliminară să verifice dacă rechizitoriul a fost întocmit de către un procuror din cadrul parchetului competent, dacă actul de sesizare cuprinde mențiunile prevăzute de art. 328 C.pr.pen., dacă sunt descrise faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, dacă procurorul a dispus cu privire la toate faptele și cu privire la toți inculpații și dacă rechizitoriul a fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei.

Verificarea legalității administrării probelor presupune verificarea condițiilor impuse în codul de procedură penală în legătură cu probele, mijloacele de probă și procedeele probatorii, neincluzând aspecte legate de temeinicia trimiterii în judecată.

Conform art.342 C.p.p., obiectul camerei preliminare constă în verificarea legalității sesizării instanței, a competenței acesteia, verificarea legalității administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală. De esența acestei proceduri prealabile judecății este că în cadrul ei se verifică legalitatea dosarului întocmit de către procuror și aptitudinea lui de a declanșa judecata asupra fondului.

In prezenta cauza penala, inculpatul a formulat critici privind nelegalitatea actelor de procedura efectuate in cursul urmăririi penale, pe care le-a dezvoltat in scris, prin cererea înregistrata pe rolul instanței la data de 31._, si care a fost soluționata prin încheierea de camera preliminara nr. 52/2014 a Judecătoriei T. J., prin care judecătorul de camera preliminara a reținut următoarele:

Potrivit art. 90 C.p.p. asistența juridică este obligatorie:

a) când suspectul sau inculpatul este minor, internat într-un centru de detenție ori într-un centru educativ, când este reținut sau arestat, chiar în altă cauză, când față de acesta a fost dispusă măsura de siguranță a internării medicale, chiar în altă cauză, precum și în alte cazuri prevăzute de lege

b) în cazul în care organul judiciar apreciază că suspectul sau inculpatul nu și-ar putea face singur apărarea

c) în cursul judecății în cauzele în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani.

Constată judecătorul de cameră preliminară că inculpatul nu s-a regăsit în cursul urmăririi penale într-una din situațiile anterior menționate, cazul prev. la lit b al art. 90 C.p.p lăsând la latitudinea organului de urmărire penală necesitatea asigurării apărării.

Mai arată judecătorul de cameră preliminară că asistența juridică a inculpatului nu era obligatorie nici prin raportare la art. 171 alin 2 V.C.P.P

Astfel, apreciază judecătorul de cameră preliminară că, în cauză, nu este incident niciunul dintre cazurile prev. la art. 281 alin1 C.p.p. de natură a atrage nulitatea unui act, nefiind aplicabil nici art. 282 C.P.P, inculpatul nedovedind existența vreunei vătămări.

Soluționarea cererilor si excepțiilor privind legalitatea administrării probelor si actelor de urmărire penala, formulate in procedura de camera preliminara, prin încheierea devenita definitiva( in speța inculpatul nu a formulat contestație conform art. 347 Cpp împotriva încheierii de camera preliminara nr. 52/2014, aceasta încheiere devenind definitiva prin necontestare) determina inadmisibilitatea invocării acelorași probleme de drept in faza ulterioara a procesului penal, respectiv a judecatii, a cărei destinație procesuala este, exclusiv, de a verifica substanța temeiniciei acuzației penale formulate împotriva unei persoane. Legalitatea actelor de urmărire penala si a administrării probelor se poate invoca numai in faza procesuala a camerei preliminare, iar modul in care judecătorul de camera preliminara legal investit a soluționat cererile si excepțiile, prin încheiere rămasa definitiva, intra in autoritate de lucru judecat, instanța de judecata in cursul cercetării judecătorești neputând sa nesocotească acest efect substanțial al unei hotărâri judecătorești si sa repună in discuție aspectele de drept care formează exclusiv obiectul altei faze a procesului penal. In caz contrar s-ar incalca principiul separației funcțiilor judiciare, reglementat prin dispozițiile art. 3 Cpp.

Funcționalitatea procesuala camerei preliminare, recunoscuta drept faza procesuala autonoma a fost subliniata si de C. Constituționala prin decizia 641/2014, prin care a statuat: probele, odată ce au fost excluse, nu mai pot fi avute în vedere la judecata în fond a cauzei, iar pe de altă parte, judecătorul de cameră preliminară este suveran asupra stabilirii legalității administrării probe lor si a efectuării actelor de urmărire, fiind singurul care poate aprecia asupra acestor elemente. Astfel, actele pe care acesta le îndeplinește au o influentă directă asupra desfășurării si echității procesului propriu - zis. O. începută judecata, judecătorul fondului nu mai poate aprecia asupra probelor excluse, dar nici asupra legalității administrării probelor ce au rămas câștigate procesului. După rămânerea definitivă a soluției dispuse de judecătorul de cameră preliminară, nu mai există niciun temei legal în baza căruia inculpatul să poată ridica cereri ori excepții referitoare la aspecte deja analizate în camera preliminară.

Din perspectiva situației de fapt calificate juridic de prima instanța de judecata, instanța de control judiciar retine următoarele:

La data de 21.08.2011, astfel cum rezulta din procesul verbal din data de 21.08.2011, s-a produs un accident de circulație pe DN 67, km 65 +600 m, în localitatea Câlnic, jud G., constând în aceea că inculpatul C. V., în calitate de conducător auto al autoturismului marca Skoda O. cu nr. de înmatriculare_, a intrat in coliziune cu un alt autoturism condus de Fratila N., în urma căruia a rezultat, după câteva zile, decesul numitei U. A. M. C., ce se afla ca pasager în autoturismul marca Renault Clio cu nr. de înmatriculare_, condus de F. N..

Procesul verbal nr._/21.08.2011 si planșele foto aferente întocmite atesta mecanismul de producere a accidentului de circulație, si avariile produse, acestea din urma fiind localizate la nivelul autoturismului condus de inculpat in partea stânga, pe lungimea autoturismului, respectiv ambele portiere, fata si spate stânga fiind înfundate . In cazul celui de-al doilea autoturism, aceste avarii au fost produse la nivelul parții din fata, respectiv faruri, bara protecție fata, parbriz, dar exista avarii si in partea din dreapta a acestui din urma autoturism, in sensul ca aripa dreapta spate, ușa dreapta spate, zgâriate si respectiv înfundate ușor.

Din declarațiile formulate de conducătorul auto Fratila N. formulate la data de 16.03.2012 rezulta ca în ziua de 21.08.2011, în jurul orei 13:30, conducea autoturismul marca Renault Clio cu nr. de înmatriculare_, pe DN 67, la ieșirea din localitatea Cilnic, jud G., în direcția Motru - Tg-J., având ca pasageri pe locul din dreapta față pe numitul M. F. A., iar pe bancheta din spate pe victima U. A. M. C. și pe mama acesteia, U. I. R.. La ieșirea din localitatea Câlnic, a efectuat manevra de depășire a autoturismului din fata sa, a semnalizat, după care s-a angajat în depășirea acestuia, insa ulterior a continuat deplasarea pe sensul opus de mers, intenționând să depășească și următorul autoturism condus de inculpatul C. V..

Cel de-al doilea conducător auto a declarat ca a observat când autoturismul condus de inculpat a semnalizat intenția de efectuare a unui viraj la stânga, manevra asupra căreia a si fost atenționat de către pasagerul din dreapta, martorul M. F. A.. Acest lucru nu l-a împiedicat pe acest conducător auto sa continue efectuarea manevrei de depășire a acestui al doilea autoturism succesiv primului depășit, considerându-se ca autorul acestei manevre se va asigura corespunzător înainte de efectuarea ei propriu - zisa. A. declarație a celui de-al doilea conducător auto - care nu a fost audiat in cursul cercetării judecătorești in prima instanța din cauza stării de sănătate, astfel cum rezulta din procesul verbal de executare a mandatului de aducere din data de 03.03.2015( fila 146 dosar fond), si incheierea de ședința din data de 17.03.2015( are ., atestata prin adeverința medicala din data de 20.02.2015- pacient nedeplasabil) - este confirmata prin declarația martorului M. F. A. . Acest martor a susținut, in toate declarațiile formulate, ca cel de-al doilea conducător auto, in al cărui autoturism se si afla pe bancheta din fata -dreapta, a efectuat manevra de depășire a unui vehicul care circula in fata, si apoi a „ a încercat sa depaseasca si al doilea autoturism”, care a semnalizat stânga si a efectuat manevra de virare spre stânga aproape imediat. Martorul a susținut ca l-a avertizat, in momentul anterior producerii accidentului, pe cel de-al doilea conducător auto ca vehiculul ce urma sa fie depășit a semnalizat stânga, acesta a claxonat si a tras stânga de volan pentru a evita impactul, rezultat care insa s-a produs.

În urma schimbării direcției de mers, autoturismul cu nr. de înmatriculare_ condus de F. N. a intrat în impact cu ușa stângă față a autoturismului marca Skoda O. cu nr. de înmatriculare_ condus de inculpat, împrejurare în care cele două autoturisme au intrat în viraj spre stânga, autoturismul marca Renault Clio părăsind suprafața carosabilă și căzând în canalul ce subtraversează DN 67.

În urma șocului produs ca urmare a căderii în canalul ce subtraversează DN 67, victima U. A. M. C., care ocupa locul din dreapta al banchetei din spate a fost proiectată afară din autoturism, suferind leziuni multiple. Victima a fost preluată cu salvarea și în drum spre S. Județean de Urgență Tg-J., a suferit un stop cardio-respirator, fiind resuscitată la Secția UPU. S-a precizat că, ulterior, victima a fost transportată cu elicopterul SMURD, în stare gravă, comă profundă, midriază fixă bilaterală, reflexe de trunchi cerebral abolite, traumatism cranio-cerebral grav, insuficiență respiratorie acută, insuficiență circulatorie, șoc traumatic, fiind internată la S. C. de Urgență București, în perioada 21 - 25.08.2011. Urmarea imediata a constata in decesul victimei, la data 25.08.2011.

Din conținutul raportului medico- legal de necropsie nr. A_ a rezultat că decesul numitei U. A. M. C. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale, consecința unui traumatism cranio-cerebral cu fractură craniană, hematom subdural bilateral și contuzie cerebrală difuză, complicată în final cu bronhopneumonie; leziunile traumatice constatate la necropsie au putut fi produse prin lovire de corp/plan dur, posibil în condițiile unui accident rutier, între leziunile traumatice și deces existând legătură de cauzalitate directă și necondiționată.

Coroborând conform dispozițiilor art. 103 Cpp probele administrate pe parcursul procesului penal, rezulta ca accidentul de circulație din data de 21.08.2011 s-a produs din culpa inculpatului C. V., care a schimbat direcția de mers a autoturismului marca Skoda O. cu nr. de înmatriculare_, pe care îl conducea, fără să se asigure, încălcând prevederile art. 54 alin. 1 din OUG 195/2002, in forma in vigoare la data savarsirii faptei: conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcției de mers, de ieșire dintr-un rând de vehicule staționate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o altă bandă de circulație sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic.

Nerespectarea acestor dispoziții privind reglementarea circulației pe drumurile publice rezulta din coroborarea rapoartelor de expertiza tehnica auto si criminalistica cu declarațiile martorilor, si declarațiile inculpatului C. V., care in depoziția din 05.09.2014, in cursul urmăririi penale a relatat ca după ce a redus viteza si a semnalizat intenția de schimbare a direcției de mers, a observat in ultimul moment îndreptarea celui de-al doilea autoturism pe sensul opus de mers, fiind angajat in depășirea sa . De asemenea, in aceeași declarație inculpatul a arătat ca „ înainte de a intra pe sensul opus de deplasare m-am uitat in oglinzi, dar fiind deja puțin oblic, aproape de axul drumului, unghiul nu îmi permitea sa vad in spate” . Din propria declarație a inculpatului se retine ca momentul in care s-a asigurat, raportat la circulația din spatele sau, daca poate efectua manevra de schimbare a direcției de mers in siguranța, a fost unul întârziat, întrucât aceste diligente trebuia depuse in momentul anterior începerii executării manevrei de schimbare a direcției de mers spre stânga si nu simultan cu începerea schimbării direcției de mers. In acest sens sunt si prevederile art. 54 alin 1 din OUG 195/2002, al căror scop este unul preventiv, de asigurare a precauției in efectuarea manevrelor in cadrul circulației pe drumurile publice, întrucât scopul asigurării este evitarea perturbării circulației sau punerea în pericol a siguranței celorlalți participanți la trafic . De aceea, nu poate fi primita susținerea inculpatului in sensul semnalizării intenției de schimbare a direcției de mers cu aproximativ 100 m înainte de a efectua virajul, întrucât si in caz afirmativ, simpla intenție de schimbare a direcției de mers, necorelata cu întreprinderea tuturor mecanismelor impuse de legislația in materia circulației pe drumurile publice, nu este de natura a absolvi de vinovatie pe autorul unui accident, atâta timp cat obligația de diligenta nu a fost una efectiva, iar conducătorul auto nu s-a asigurat corespunzător înainte de începerea efectuării virajului( inculpatul însuși susținând ca asigurarea prin observarea in oglinda retrovizoare a efectuat-o in momentul in care autoturismul era deja in poziție oblica fata de axul drumului, reieșind astfel ca începuse sa execute manevra de schimbare a direcției de mers)

Conform dispozițiilor art. 116 din HG 1191/2006 pentru punerea in aplicare a OUG 195/2002, conducătorii de vehicule sunt obligați sa semnalizeze schimbarea direcției de deplasare, depășirea, oprirea si punerea în mișcare.

Intenția conducătorilor de autovehicule, tramvaie sau mopede de a schimba direcția de mers, de a ieși dintr-un rând de vehicule staționate sau de a intra într-un asemenea rând, de a trece pe o alta banda de circulație sau de a vira spre dreapta ori spre stânga sau care urmează sa efectueze întoarcere, depășire ori oprire se semnalizează prin punerea în funcțiune a luminilor indicatoare de direcție cu cel puțin 50 m în localitati si 100 m în afara localităților, înainte de începerea efectuării manevrelor.

Nerespectarea acestor obligații regulamentare rezulta din declarațiile celor doi conducători auto, respectiv Fratila N., ca de altfel si martorul M. F. A. ( aflat pe bancheta din fata dreapta) susținând ca intervalul de timp de la data semnalizării de către inculpat a schimbării direcției de mers pana la începerea executării efective a manevrei a fost foarte redus.

Se rețin concluziile expertizei tehnice auto conform cărora accidentul de circulație a presupus coliziunea celor doua autoturisme in partea fata a autoturismului Renault si partea dreapta a autoturismului Skoda, existând urme de frânare pe o distanta de aprox. 11 m pe asfalt, apoi se paraseste drumul, si pe spațiul verde se prelungește urma pe o distanta de 3,5 m . Ulterior coliziunii, autoturismul marca Renault paraseste partea carosabila, virând spre stânga, si cade . autoturismul marca Skoda, din poziția spre stânga, pe care începuse a o efectua in momentul coliziunii, schimba direcția înspre dreapta, iar spațiul in care se formează frânarea si oprirea este de 25 m. Viteza de circulație a autoturismului condus de inculpat a fost stabilita prin acest mijloc de proba ca fiind de 46 km/ora, iar viteza celui de-al doilea autoturism a fost stabilita la nivelul a 52 km/ora. Se susține ca acest accident de circulație putea fi evitat de inculpat, dacă în deplasarea pe drumul public inculpatul respecta reglementările legale privind circulația vehiculelor pe drumurile publice, cuprinse in art 54 din OUG 195/2002, aceleiași concluzii fiind fost menținute și în raportul de expertiză criminalistică nr. 9/15.01.2014 întocmit de INEC - Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București.

Prin raportul de expertiza criminalistica nr. 9/2014 întocmit de Laboratorul Interjudetean de Expertize Criminalistice București s- au arătat următoarele: accidentul de circulație s-a produs pe raza localității Calnic, județul G., in zona km 65 +600 m; s-a constatat ca forța principala de impact a acționat asupra parții laterale dreapta a autoturismului marca Skoda condus de inculpat ; viteza de deplasare a autoturismului marca Renault a fost de 60 km/ora, iar a autoturismului marca Skoda a fost de 25km/ora .

S-a constatat prin același raport de expertiza criminalistica amplasarea autoturismului marca Renault condus de Fratila N. pe contrasens, fiind angajat prin urmare in depășirea autoturismelor din fata sa, in momentul in care inculpatul a inițiat schimbarea direcției de deplasare înspre stânga, constatare ce se coroborează cu declarațiile martorului M. F. A., conform căruia inculpatul a efectuat aceasta manevra . de redus, deși dispozițiile art. 54 din OUG 195/2002 îl obligau la întreprinderea unor demersuri rezonabile astfel incat sa nu fie pusa in pericol siguranța traficului si a participanților la circulația pe drumurile publice.

Concluziile rapoartelor de expertiza tehnica auto si criminalistică - conform cărora F. N. nu putea evita producerea evenimentului rutier, chiar dacă se deplasa cu o viteză de 60 km/h, întrucât viteza ce ar fi permis oprirea autovehiculului (cea. 45 km/h) era inferioară limitei admise pe acel sector de drum (50 km/h) - nu trebuie examinate si analizate in mod izolat, prin ignorarea altor probe administrate in mod legal in cursul procesului penal, întrucât instanța trebuie sa analizeze in cadrul conținutului constitutiv al infracțiunii de ucidere din culpa toți factorii contributivi la realizarea urmăririi imediate, chiar daca acești factori, daca ar fi avut alta contribuție, destinație sau orientare, ar fi determinat nu înlăturarea realizării efective a elementului material al laturii obiective, ci o alta configurație a acestuia, o alta forma, mai puțin grava, sau cu urmări mai atenuate.

Concluziile rapoartelor de expertiza tehnica auto si criminalistica se vor retine insa prin analizarea lor in contextul ansamblului probelor administrate in cauza penala, si din perspectiva prevederilor legale aplicabile in materia circulației pe drumurile publice.

Chiar daca se susține in conținutul acestor mijloace de proba ca cel de-al doilea conducător nu putea evita producerea accidentului si daca ar fi circulat cu o viteza conforma cu cea legala, de 50km/ora, organele judiciare, in virtutea rolului lor de aplicare a principiului legalității, nu pot face abstracție de aceasta activitate derulata de al doilea conducător auto implicat in accident, constând in conducerea unui autoturism pe drumurile publice cu o viteza superioara celei legale.

Conform art. 103 Cpp, in luarea deciziei asupra existentei infracțiunii si a vinovatiei inculpatului, instanța hotărăște motivat, cu trimitere la toate probele evaluate.

Este incontestabil ca producerea accidentului s-a datorat pătrunderii autoturismului condus de C. V. pe contrasens, în condițiile în care un alt autovehicul era angajat în depășirea sa, contrar dispozițiilor art. 54 din OUG 195/2002, astfel cum s-a reținut prin cele doua rapoarte de expertiza tehnica auto si criminalistica, iar inculpatul putea preveni producerea accidentului în cazul în care ar fi efectuat virarea la stânga doar după o prealabilă și temeinică asigurare in sensul că manevra respectivă nu impietează asupra desfășurării traficului rutier.

Nu se poate face abstracție de existenta altor prevederi legale neaplicate si nerespectate in contextul împrejurărilor pe care s-a grefat accidentul de circulație produs, prevederi cuprinse in art. 45 din OUG195/2002 privind circulația pe drumurile publice, si care influențează întinderea răspunderii stabilite in sarcina inculpatului: depășirea este manevra prin care un vehicul trece înaintea altui vehicul ori pe lângă un obstacol, aflat pe același sens de circulație, prin schimbarea direcției de mers și ieșirea de pe banda de circulație sau din șirul de vehicule în care s-a aflat inițial.(2) Conducătorul vehiculului care se angajează în depășire trebuie să se asigure că vehiculul care circulă în fața sau în spatele lui nu a inițiat o asemenea manevră.

Manevra de depășire este reglementata in dispozițiile cuprinse in Subsectiunea a treia din secțiunea 2 a capitolului V din OUG 195/2002( art. 45-46), iar conform dispozițiilor art. 100 alin 3 lit. e din OUG 195/2002( in forma in vigoare la data faptei), constituie contravenție nerespectarea regulilor privind depășirea.

De asemenea, manevra de depășire este reglementata in subsectiunea 3 din secțiunea 3 a capitolului V din HG 1191/2006 pentru punerea in aplicare a dispozițiilor OUG 195/_ in forma in vigoare la data faptei), respectiv in conținutul art. 118 – 120. Printre obligațiile conducătorului de vehicul care efectuează depășirea se regăsesc in art. 118 lit. a si d din HG 1191/2006: sa se asigure ca acela care îl urmează sau îl preceda nu a semnalizat intenția începerii unei manevre similare si ca poate depăși fara a pune în pericol sau fara a stânjeni circulația din sens opus; sa reintre pe banda sau în șirul de circulație inițial după ce a semnalizat si s-a asigurat ca poate efectua aceasta manevra în condiții de siguranța pentru vehiculul depășit si pentru ceilalți participanți la trafic.

Declarațiile conducătorului auto Fratila N., confirmate prin declarațiile martorului M. F. A. sunt in sensul ca primul dintre aceștia nu a revenit pe banda si pe sensul sau de circulație după ce a depășit primul autoturism ( deși era obligat in acest sens prin dispozițiile art. 118 lit. d din HG 1191/2006). Dimpotrivă, a continuat sa circule pe sensul opus de mers, dorind sa depaseasca si al doilea vehicul, observând cu puțin timp înainte ca acesta din urma semnalizase schimbarea direcției de mers înspre stânga - deși din punct de vedere al reglementarii circulației pe drumurile publice se regăsea situația cuprinsa in art. 118 lit. a din HG 1191/2006 care stipula una dintre obligațiile esențiale ale conducătorului auto ce efectuează o manevra de depășire - sa se asigure ca acela care îl urmează sau îl preceda nu a semnalizat intenția începerii unei manevre similare.

O alta dispoziție legala incidenta care produce repercusiuni asupra întinderii contribuției inculpatului la producerea accidentului de circulație, este cuprinsa in art. 36(1) din OUG 195/2002( in forma in vigoare la data savarsirii faptei): conducătorii de autovehicule și persoanele care ocupă locuri prevăzute prin construcție cu centuri sau dispozitive de siguranță omologate trebuie să le poarte în timpul circulației pe drumurile publice, cu excepția cazurilor prevăzute în regulament. Din declarațiile martorilor si ale parților civile nu rezulta ca victima ar fi purtat centura de siguranța in momentul producerii accidentului de circulație, deși era obligata in acest sens. Martorul M. F. A. a declarat in fata instanței de judecata ca nu știa daca victima purta centura de siguranța.

Prin raportul de expertiza criminalistica nr. 9/2014 întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București s- a arătat ca viteza de deplasare a autoturismului marca Renault a fost de 60 km/ora, constatare de specialitate care releva nerespectarea dispozițiilor cuprinse in art. 49 din OUG 195/2002 conform cărora limita maxima de viteza in localitati este de 50 km/ora. Viteza de circulație a acestui al doilea autoturism a fost insa perceputa mai mare de către conducătorul auto Fratila N. si martorul M. F. A., ambii au declarat ca viteza cu care circulau era de aproximativ 70km/ora.

In drept, fapta inculpatului care in timp ce desfășura activitatea de conducere pe drumurile publice a unui autoturism, a schimbat direcția de mers înspre stânga, fara o asigurare prealabila corespunzătoare, contrar dispozițiilor art. 54 din OUG 195/2002, intrând in coliziune cu un autoturism ce se afla in depășirea unui alt autoturism situat intre cele doua, producându-se decesul victimei ce ocupa locul din dreapta spate al autoturismului ce efectua manevra de depășire, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpa prev. de art. 178 alin 1,2 Cp.

In lanțul cauzal care a condus la decesul victimei se regăsește atitudinea inculpatului de nerespectare a dispoziții legale cuprinse in art. 54 din OUG 195/2002 care reglementează condițiile in care se desfășoară activitatea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul, in special efectuarea manevrelor de schimbare a direcției de mers.

In urma coroborării probelor administrate in cursul procesului penal, având in vedere considerentele expuse se constata ca încadrarea juridica data faptei prin actul de sesizare este corecta, insa analizând impactul faptei ilicite a inculpatului in contextul ansamblul împrejurărilor cauzei, se retine in sarcina acestuia o vinovăție exclusiva in proporție de șaptezeci la suta( 70%).

Individualizarea pedepsei trebuie sa aibă in vedere criteriile prev de art 72 Cp anterior, legea penala anterioara fiind stabilita in mod corect de prima instanța ca fiind lege mai favorabila, potrivit considerentelor deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014. Pedeapsa stabilita trebuie sa aibă in vedere o analiza coroborata a datelor ce caracterizează gravitatea faptei si periculozitatea inculpatului, prin prisma dispozițiilor art. 72 Cp anterior, insa in egala măsura trebuie sa reflecte si natura si măsura contribuției la savarsirea infracțiunii, la producerea urmării imediate. De aceea, calea de atac ordinara exercitata de Ministerul Public va fi respinsa, iar calea de atac a apelului formulat de inculpat se va admite, urmând ca pedeapsa sa fie redusa in mod proporțional cu elementele personale si reale caracteristice cauzei: inculpatul a circulat cu o viteza legala, in interiorul unei localitati, a incalcat dispozițiile art. 54 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, urmarea imediata constând in decesul unei persoane tinere, inculpatul nu a împiedicat cu nimic modul de desfășurare a procesului penal; nerecunoașterea acuzației penale nu echivalează cu o încercare de împiedicare a aflării adevărului, întrucât nimeni nu este obligat sa recunoască o acuzației penala oficiala, dreptul de a nu contribui la propria incriminare reprezentând o componenta a principiului fundamental al dreptului la un proces echitabil si o garanție a prezumției de nevinovatie - regula de drept si principiu fundamental al procesului penal. Inculpatul nu are antecedente penale, are o situație socio - familiala si profesionala adecvata, a avut o participare procesuala constanta.

C. procedând la reevaluarea aspectelor relative la fapta si persoana inculpatului, relevante în procesul de individualizare a modalității de executare, apreciaza că pentru realizarea functiei educative a pedepsei, în cauză se impune reducerea pedepsei aplicate de prima instanță și executarea pedepsei rezultate în modalitatea suspendării conditionate conform art 81 Cp anterior, având în vedere consecințele faptei inculpatului, gradul său de vină, conduita inculpatului după săvârșirea faptei, poziția procesuală a inculpatului pe parcursul procesului penal. în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, C. considera că aceasta este cea mai adecvată modalitate de reeducare a inculpatului, iar privarea de libertate a acestuia nu este necesară.

Sub aspectul laturii civile, se rețin următoarele: prejudiciul material sau cel moral este supus reparațiunii in cadrul procesului penal daca sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale prev. de art. 998-999 cod civil anterior( in vigoare la data comiterii faptei) prin raportare la art. 19 Cpp: existenta unei fapte ilicite, in speța a unei infracțiuni ce a atras declanșarea atât a actinii penale, cat si a acțiunii civile, accesorie fata de prima, temeiul juridic unic al celor doua acțiuni fiind o caracteristica esențiala a acțiunii civile; producerea unui prejudiciu material sau moral; legătura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciul produs; acesta din urma trebuie sa fie cert atât sub aspectul existentei cat si a posibilității de evaluare, prejudiciul sa nu fie reparat si sa existe manifestarea de voința a persoanei vătămate de a i se repara prejudiciul produs prin infracțiune .

Daunele morale au fost stabilite in mod adecvat de prima instanța, ele urmând a fi reduse in etapa procesuala a apelului, corespunzător culpei proprii a inculpatului, gradului de participare ilicita proprie, astfel încât in aceste limite urmează a fi admis si apelul exercitat de asigurator .

Apelul exercitat de părțile civile este nefondat, daunele fiind supuse reparațiunii de către instanța de judecata in măsura in care prejudiciul invocat de către persoanele vătămate este dovedit sub aspectul existentei si întinderii.

Stabilirea cuantumului daunelor morale acordate pentru repararea prejudiciului nepatrimonial cauzat prin săvârșirea unei infracțiuni presupune o apreciere, în raport de criterii precum: consecințele negative suferite de partea civila în plan fizic și psihic, importanța valorilor sociale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care victimei i-a fost afectată situația familială, profesională și socială. Prin urmare, procesul de apreciere ce caracterizează prejudiciul nepatrimonial nu este expresia unei realități materiale (I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 542 din 14 februarie 2008).

Daunele morale sunt apreciate ca reprezentând atingerea adusă existenței fizice a persoanei, integrității corporale și sănătății, cinstei, demnității și onoarei, prestigiului profesional, iar pentru acordarea de despăgubiri nu este suficientă stabilirea culpei autorității, ci trebuie dovedite daunele morale suferite.

Partea care solicită acordarea daunelor morale este obligată să dovedească existenta faptei ilicite producătoare de prejudicii si legătura de cauzalitate existentă intre aceste elemente ale răspunderii civile delictuale . Despăgubirile pentru daune morale nu se probează sub aspectul întinderii, ci se stabilesc pe baza unei evaluări a organului judiciar. În cazul infracțiunilor contra persoanei, această evaluare, pentru a nu fi una pur subiectivă ori pentru a nu tinde către o îmbogățire fără just temei, trebuie să aibă în vedere suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta inculpatului, și în raport cu toate consecințele acesteia, astfel cum sunt relevate de înscrisuri ori de alte probe administrate.

Victima avea o vârstă tânără, prin deces i s-a curmat viața într-un mod violent și mult prematur. Caracterul reparatoriu și compensatoriu al daunelor morale este destinat să realizeze o estompare a pierderii efective suferite și să permită membrilor familiei persoanei decedate să își regăsească echilibrul emoțional, pierdut în momentul producerii infracțiunii a cărei victima a fost tânăra . Cuantumul daunelor morale cuvenite părinților victimei, reduse proporțional in funcție de gradul de culpa exclusiva a inculpatului, este suficient pentru ca răspunderea civila sa isi îndeplinească rolul de compensare a prejudiciului psihic suferit de părinții victimei, iar o eventuala majorare ar echivala cu o posibila îmbogățire fără justa cauza a titularilor acțiunii civile.

Susținerile formulate de partea civila mama victimei privind problemele de sănătate pe care le-a întâmpinat ulterior decesului fiicei sale au fost valorificate in cadrul analizei îndeplinirii condițiilor legale pentru angajarea răspunderii civile delictuale, fără insa a putea obține o alta semnificatei juridica. Este incontestabila suferința indurata de aceasta parte civila, insa, in egala măsura, instanța de judecata trebuie sa soluționeze acțiunea civila conform ansamblului probelor administrate in cursul procesului penal, astfel cum rezulta din dispozițiile art. 103 si 98 Cpp. Se constata ca incă din anul 1999, prin certificatul nr. 3578/10.08.1999, parții civile U. I. R. i s-a stabilit capacitate de munca pierduta in cea mai mare parte, din cauza unor probleme oftalmologice, deci anterior producerii accidentului de circulație finalizat cu decesul fiicei sale. Invocarea deciziilor medicale asupra capacitații de munca nr. 145/2015, 191/2014, 176/2013 in susținerea majorării cuantumului daunelor morale nu este legala, atâta timp cat cauza medicala este anterioara accidentului de circulație din data de 21.08.2011, nefiind stabilita o legătura de cauzalitate directa si necondiționata dintre acțiunea finalizata cu uciderea din culpa a fiicei sale si problemele de sănătate invocate care sunt preexistente.

În ceea ce privește daunele materiale, potrivit art. 98 lit. b Cpp constituie obiect al probei faptele privitoare la răspunderea civila, atunci când exista parte civila. Spre deosebire de daunele morale, al căror cuantum se stabilește de către instanță pe bază de apreciere, existența daunelor materiale și a întinderii acestora trebuie dovedite prin administrarea de probe. Instanța ține cont la acordarea daunelor materiale numai de acele prejudicii care au legătură de cauzalitate directă cu infracțiunea pentru care este trimis în judecată inculpatul. Sub aspect material s-a avut în vedere în primul rând că partile civile au depus la dosarul cauzei înscrisuri care indică sumele cheltuite de la data decesului si ulterior, cu prilejul comemorării memoriei victimei. Coroborând conținutul informativ al înscrisurilor depuse la dosarul cauzei cu declarațiile martorilor, rezulta ca prima instanța a efectuat o evaluare obiectiva a existentei si cuantumului prejudiciului material suferit.

Prin declarațiile martorilor audiați in prima instanța nu au fost evidențiate aspectele de fapt complementare fata de conținutul informativ al înscrisurilor, ci aceste probe au fost lămuritoare, martorii relatând pe larg modul in care a decurs ceremonia de înmormântare, dar si ceremoniile ulterioare de comemorare a memoriei victimei, indicând numărul cunoscut de persoane participante la ceremonii, frecventa acestora, costurile financiare estimate, iar nu cunoscute in mod cert si obiectiv, amploarea ceremoniilor. Martorii au declarat ca au fost împărțite obiecte constând in prosoape, batiste, meniul constând in jurul sumei de 100 lei, insa aceste susțineri trebuie completate cu conținutul informativ al înscrisurilor reprezentând chitanțe si bonuri fiscale - documente justificative in ceea ce privește existenta si costurile obiectelor si bunurilor achiziționate de părțile civile.

Răspunderea civila delictuala, deși este angajata pentru orice fel de culpa, trebuie sa fie proporționala cu gradul de vinovăție la producerea urmării imediate, care intra in conținutul constitutiv al infracțiunii de ucidere din culpa prev. de art. 178 alin 1 si 2 Co anterior, conform principiului personalității răspunderii penale. De aceea, cuantumul daunelor materiale si morale care rezulta din ansamblul probelor administrate in cursul procesului penal va fi redus corespunzător gardului de vinovatie proprie a inculpatului, in aceste limite procesuale urmând a se admite apelurile formulate de inculpat si asigurator.

Astfel, in baza art. 25 raportat la art. 397 C.p.p. se va obliga asigurătorul . S.A. la plata sumei de 8019 lei cu dobânda legală până la data plății efective, cu titlu de despăgubiri materiale, către partea civila S. C. de Urgenta București. În baza art. 25 raportat la art. 397 C.p.p se va obliga asigurătorul . S.A. la plata sumei de 70.000 lei reprezentând daune morale și a sumei de 4550 lei reprezentând daune materiale, către partea civila U. I. R. . În baza art. 25 raportat la art. 397 C.p.p. se va obliga asigurătorul . S.A. la plata sumei de 70.000 lei, reprezentând daune morale și a sumei de 4550 lei reprezentând daune materiale, către partea civila U. C. M. .

În cazul în care paguba a fost cauzată atât prin culpa autorului, cât și prin alte contribuții, nu există niciun temei juridic ca partea din pagubă cauzată prin acestea din urma să fie reparată de autor. D. urmare, despăgubirile civile, de care este răspunzător autorul, nu vor reprezenta, în asemenea situații, repararea integrală a pagubei, ci numai a unei părți a acesteia. Fixarea cuantumului acestor despăgubiri se va face ținându-se seama de gravitatea culpei autorului stabilită pe baza probelor dosarului .(Plen Trib. Suprem, dec. de îndrumare nr. 10/1961).

Solicitarea parților civile de a fi obligat numai inculpatul la plata daunelor morale si materiale nu are fundament legal, întrucât așa cum rezultă din actele dosarului, la data de 21.08.2011, când s-a produs evenimentul rutier, autoturismul condus de inculpat era asigurat de răspundere civilă obligatorie la . SA (polița de asigurare de răspundere civilă auto RCA din 14.03.2011 valabilă până la 18.03.2012 - fila 168 d.u.p.), despăgubirile acordându-se, astfel cum se prevede în art. 49 și art. 50 din același act normativ, pentru sumele pe care inculpatul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare persoanelor păgubite prin decesul victimei, respectiv părților civile .

Ca urmare, având în vedere că despăgubirile pentru care inculpatul este ținut să răspundă față de părțile civile, în limitele prevăzute de art. 998-999 C. civ. și art. 28 alin. (1) din Ordinul nr. 14/2011 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, sunt incluse în categoria celor acoperite de contractul de asigurare, iar daunele materiale au fost dovedite cu documente justificative, conform prevederilor art. 49 pct. 2 lit. a), b) și d) din același Ordin, C. apreciază că își găsesc aplicabilitatea în cauză dispozițiile art. 54 alin. (1) din Legea nr. 136/1995, asigurătorul in mod corect fiind obligat direct la repararea prejudiciului cauzat părților civile prin fapta culpabilă a inculpatului.

Motivul de apel privind cuantumul cheltuielilor de judecata cuvenite conform art 276 Cpp parților civile este neîntemeiat, întrucât prima instanța a avut in vedere la acordarea sumei de 2000 lei cu acest titlu fiecărei parți civile chitanțele aflate la dosarul cauzei – nr. 03/2015, 04/2015. Reducerea cheltuielilor de judecata solicitate de partile civile are fundament legal in dispozițiile art. 276 alin 2 Cpp, conform cărora in caz de admitere numai in parte a acțiunii civile, instanța poate acorda in totul sau in parte cheltuielile de judecata. Neacordarea cu acest titlu si a sumei de 2000 lei prevăzuta prin chitanțele nr. 42/2011 si 43/2011 se întemeiază pe necesitatea respectării principiului proportionalitatii, si se justifica prin dispozițiile art. 276 alin 2 Cpp, interpretate in lumina jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, care a stabilit: conform jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor de judecată decât în măsura în care se stabilește caracterul real, necesar și rezonabil al acestora - cauza C. N. împotriva României - 2015.

Partea civila Fratila N. nu este îndreptățita la plata sumei avansate cu titlu de cheltuieli de judecata, conform chitanței nr. 17/2013 aflate la dosarul cauzei, întrucât acțiunea civila exercitata de acesta atât in nume personal, cat si in calitate de moștenitor a fost respinsa, fiind incidente astfel dispozițiile art. 276 alin ultim Cpp.

Apelul formulat de partea civila Fratila N. va fi respins cu argumentul suplimentar, expus de altfel si de prima instanța de judecata, si anume inexistenta unei acțiuni penale puse in mișcare, al cărei accesoriu sa fie acțiunea civila exercitata de aceasta persoana vătămata.

Prevederile art.19 alin.2 C.p.p. stabilesc titularul acțiunii civile exercitate în cadrul procesului penal: acțiunea civilă se exercită de persoana vătămată sau de succesorii acesteia. Fratila N. nu poate fi considerat o persoană care a suferit, prin comiterea infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis in judecata o vătămare fizică materială sau morală, cerințe impuse prin dispozițiile art.79 C.p.p., pentru ca o persoană să reprezinte subiect procesual principal. Dimpotrivă, aceasta persoana a avut calitate procesuala de persoana vătămata in raport de o cu totul alta infracțiune si anume art. 184 alin 2 si 4 Cp anterior. In urma intrării in vigoare a unui nou Cod Penal la data de 01.02.2014, s-a dispus prin ordonanța din data de 06.02.2014 schimbarea încadrării juridice in infracțiunea prev. de art. 196 alin 2 si 3 Cp nou, iar ulterior prin rechizitoriul Parchetului de pe langa J. T. J. s-a dispus clasarea fata de inculpatul C. V., pentru aceasta infracțiune, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni .

In aceasta situație, fata de dispozițiile art. 371 Cpp, conform cărora judecata se mărginește la fapta si persoana arate in actul de sesizare, nu exista un temei legal pentru ca instanța de judecata sa soluționeze acțiunea civila exercitata in lipsa unei acțiuni penale, legal exercitate de către procuror.

F. de același inculpat, acțiunea penala pentru savarsirea infracțiunii prev. de art. 196 Cp s-a stins fara trimitere in judecata, lipsind de fundament legal acțiunea civila exercitata de persoana pretins vătămata prin aceasta din urma infracțiune . In raport de aceasta infracțiune prev. de art. 196 Cp, care nu a format obiectul sesizării instanței de judecata, Fratila N. are calitate de titular al unor drepturi si interese legitime pretins vătămate, spre deosebire de calitatea sa de succesor in drepturi fata de victima decedata in urma accidentului de circulație .

In calitate de succesor in drepturi al victimei decedate in urma producerii accidentului de circulație, considerentele expuse de prima instanța sunt temeinice, nu vor fi reluate de instanța de control judiciar, astfel incat numai o legatura de rudenie dintre victima si persoana constituita parte civila nu este suficienta pentru îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale in raport de aceasta persoana. In raport de calitatea de succesor in drepturi fata de victima decedata in urma accidentului de circulație, sub aspectul infracțiunii prev. de art. 178 Cp anterior, instanța are in vedere si considerentele de natura penala privind factorii contributivi la producerea urmăririi imediate specifice infracțiunii prev. de art. 178 Cp.

P. aceste considerente, in temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. se vor respinge apelurile formulate de apelanții P. de pe lângă J. T. J. si părțile civile si, in baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p., s evor admite apelurile formulate de inculpat și asigurator . Se va reduce pedeapsa aplicata inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 178 alin 1,2 Cp anterior, cu aplicarea art. 74 alin 1 lit. a Cp anterior, art. 76 alin 1 lit. d Cp anterior, art. 5 Cp actual, la 1 an si 4 luni închisoare. Se va reduce termenul de încercare stabilit conform art. 82 Cp anterior, rap. la art. 5 Cp actual, la durata de 3 ani si 4 luni si se va menține aplicarea dispozițiilor art. 71,81,83 Cp anterior.

Se va reduce cuantumul daunelor materiale si morale, proporțional cu gradul de vinovatie reținut in sarcina inculpatului. Se vor menține restul dispozițiilor sentinței penale apelate care nu contravin prezentei decizii penale.

In temeiul art. 275 alin 2 C.p.p. se va obliga fiecare apelant parte civila, aflat in culpa procesuala, la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat, iar in baza art 275 alin 3 C.p.p. restul cheltuielilor, aferente cailor de atac admise, rămâne in sarcina statului.

P. ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge apelurile formulate de apelanții P. de pe lângă J. T. J. si părțile civile U. I. R., U. M. C., Fratila N., cu domiciliul în București, ., bl62, . penale nr. 1412 /2015 a Judecătoriei T. J., ca nefondate.

In baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p., admite apelurile formulate de inculpatul C. V., fiul lui I. și E., născut la data de 2.01.1953 în .. G., cu domiciliul în Rovinari, ., ..1, ., Jud. G., CNP_ și asigurator . SA, cu sediul în București, ..3, ..10, sector 3, desființează in parte sentința penala apelata in ceea ce privește latura penala si civila, si rejudecând: .

Reduce pedeapsa aplicata inculpatului C. V. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 178 alin 1,2 Cp anterior, cu aplicarea art. 74 alin 1 lit. a Cp anterior, art. 76 alin 1 lit. d Cp anterior, art. 5 Cp actual, la 1 an si 4 luni închisoare.

Reduce termenul de încercare stabilit conform art. 82 Cp anterior, rap. la art. 5 Cp actual, la durata de 3 ani si 4 luni .

Menține aplicarea dispozițiilor art. 71,81,83 Cp anterior.

Reduce cuantumul daunelor materiale si morale, astfel:

În baza art. 25 raportat la art. 397 C.p.p. obligă asigurătorul . S.A. la plata sumei de 8019 lei cu dobânda legală până la data plății efective, cu titlu de despăgubiri materiale, către partea civila S. C. de Urgenta București.

În baza art. 25 raportat la art. 397 C.p.p obligă asigurătorul . S.A. la plata sumei de 70.000 lei reprezentând daune morale și a sumei de 4550 lei reprezentând daune materiale, către partea civila U. I. R. .

În baza art. 25 raportat la art. 397 C.p.p. obligă asigurătorul . S.A. la plata sumei de 70.000 lei, reprezentând daune morale și a sumei de 4550 lei reprezentând daune materiale, către partea civila U. C. M. .

Menține restul dispozițiilor sentinței penale apelate care nu contravin prezentei decizii penale.

In temeiul art. 275 alin 2 C.p.p. obliga fiecare apelant parte civila la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat, iar in baza art 275 alin 3 C.p.p. restul cheltuielilor rămâne in sarcina statului.

Definitiva.

Pronunțată în ședința publică de la 20 Noiembrie 2015

Președinte, Judecător,

R. E. C. M. E. M.

Grefier,

L. M. P.

Red. MEM

Tehnored. MEM

09.12.2015/9ex

← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP....		Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1524/2015. Curtea... →

Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1520/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1520/2015. Curtea de Apel CRAIOVA