Braconaj -. Legea 407/2006. Decizia nr. 36/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 36/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 16-01-2014 în dosarul nr. 36/2014
Dosar nr._ - Legea nr.407/2006 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.36
Ședința publică de la 16 Ianuarie 2014
PREȘEDINTE A. M. Spiridonjudecător
C. Lăutarujudecător
M. C. Gherghejudecător
Grefier F. U.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. N.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
c.c.c.
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de inculpații Zămuș M. și A. G., împotriva sentinței penale nr.141 din 7 octombrie 2013, pronunțată de Judecătoria Strehaia, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns inculpații, asistați de avocat B. C., apărător ales, lipsind partea civilă A. F. M., prin reprezentant S. I. V..
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat B. C. pentru inculpați solicită admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond, în sensul pronunțării unei soluții de achitare în temeiul art 11 pct 2 lit a Cpp rap la art 10 lit d Cpp, întrucât nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de braconaj, lipsind sub aspectul laturii obiective condiția prevăzută la art 1 lit.i din Legea 407/2006 ca acțiunea să se desfășoare pe fondul de vânătoare, la acest articol fiind prevăzut expres că nu se includ în fondul cinegetic suprafețele din intravilan. În plus nu s-a dovedit că inculpații au desfășurat activități de pândire, căutare, hăituire, nefiind de altfel dovedit că inculpații ar fi părăsit drumul comunal, în condițiile în care au fost surprinși de organele de poliție pe drumul comunal, locație care nu face parte din fondul devânătoare, constituind intravilanul satului. În atelaj a fost identificată o armă aparținând inculpatului Zămuș M., însă din raportul de expertiză efectuat la urmărirea penală rezultă că această armă nu a fost folosită. Solicită admiterea recursurilor, casarea sentinței, trimiterea spre rejudecare la instanța de fond, întrucât la urmărirea penală asistența juridică era obligatorie pentru inculpatul Zămuș M., întrucât acesta a fost reținut, fiind încătușat în timpul cercetării penale. În subisidiar solicită achitarea inculpaților în temeiul art 11 pct 2 lit a Cpp rap la art 10 lit b/1 Cpp corob cu art 18/1 Cpen, întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Reprezentantul parchetului – solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică. În mod corect s-a reținut de prima instanță că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, susținerile inculpaților în sensul că terenul nu face parte din fondul cinegetic, fiind infirmate de probele administrate, relevant în acest sens fiind procesul-verbal de constatare a infracțiunii din care rezultă că inculpații au fost depistați pe drumul comunal 79 cu o căruță în care aveau montat un un dispozitiv de tragere și ochire pe întuneric, braconajul putând fi realizat și pe un drum comunal. În plus, inculpații au recunoscut în declarațiile pe care le-au dat la urmărirea penală comiterea faptelor, revenirile ulterioare fiind nejustificate.
Nu se impune aplicarea art.181 Cod penal, pentru că fapta comisă prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, aceasta fiind o infracțiune de pericol, pericolul pentru ordinea publică fiind avut în vedere de legiuitor la incriminarea faptei ca infracțiune. În ce privește pe inculpatul Zămuș M. se impune admiterea recursului acestuia numai pentru critici de nelegalitate. Inculpatul a fost condamnat pentru o infracțiune pentru care nu a fost trimis în judecată, respectiv pentru infracțiunea de deținere fără drept de armă letală, impunându-se admiterea recursului, casarea hotărârii și pronunțarea unei soluții de achitare pentru această infracțiune.
Inculpații, având ultimul cuvânt au achiesat la concluziile apărătorului.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
P. sentința penală nr.141 din 7 octombrie 2013, Judecătoria Strehaia, în baza art. 42 alin. 1 lit. a indice 1, j și k, combinat cu art. 42 alin. 2 lit. a si d din Legea nr. 407/2006, cu aplicarea art. 74 lit a si c cod penal si art 75 alin. 1 lit. c Cod penal si art 76 lit c C.p. a condamnat pe inculpatul ZĂMUȘ M., fiul lui C. și M., născut la data de 15.09.1977 în localitatea Motru, jud. Gorj, CNP –_, de cetățenie română, studii liceale, stagiul militar satisfăcut, fără ocupație, necăsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în mun. Motru, ..6, ., ., cu reședința în comuna Stângăceaua, .. M., la pedeapsa închisorii de 2 ani.
În baza art 133 din legea nr 295/2004 cu aplicarea art. 74 lit a si c cod penal, art 75 alin. 1 lit. c Cod penal si art 76 lit d C.p. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 9 luni.
În baza art 33-34 c.p, s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul Zămuș M. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a si lit. b Cod Penal.
În baza art 81 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 4 ani care constituie termen de încercare, conform art. 82 Cod penal.
În baza art. 359 alin. 1 Cod penal, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83, 84 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În baza art. 42 alin. 1 lit. a, a indice 1, j și k, combinat cu art. 42 alin. 2 lit. a si d din Legea nr. 407/2006, cu aplicarea art. 74 lit a si c cod penal si art 75 alin. 1 lit. c Cod penal si art 76 lit c C.p. a fost condamnat inculpatul A. G. - fiul lui V. și I., născut la data de 21.07.1989, în localitatea Strehaia, jud. M., CNP-_, de cetățenie română, studii liceale, stagiul militar satisfăcut, fără ocupație, necăsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în comuna Stângăceaua, .. M., la pedeapsa închisorii de 2 ani.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal.
În baza art 81 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 4 ani care constituie termen de încercare, conform art. 82 Cod penal.
În baza art. 359 alin. 1 Cod penal, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83, 84 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În baza art. 46 alin. 1 din Legea nr. 407/2006, s-au confiscat următoarele bunuri: arma de vânătoare BAIKAL ._ calibru 12 mm, 26 cartușe, un acumulator de moped, un acumulator ROMBAT TERRA, două proiectoare, cabluri electrice, identificate prin procesul verbal de depistare înregistrat sub nr P-1144/08.10.2012( fila 11 dos urm penală nr 1663/P/2012).
Au fost obligați inculpații la câte la 550 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
P. rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Strehaia nr. 1663/P/2012 din data de 21.06.2013, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului Zămuș M. pentru savirsirea infracțiunilor de vânătoare fără autorizație legală de vânătoare pe timp de noapte de două sau mai multe persoane împreuna, una fiind minora prev. de art.42 alin.1 lit. a indice 1, j și k comb. cu alin. 2 lit.a și d din Lg.407/2006 cu aplicarea art.75 lit.c C.pen și A. G., pentru săvârșirea infracțiunilor de vinatoare fără autorizație legală de vânătoare pe timp de noapte de două sau mai multe persoane împreuna, una fiind minora prev. de art.42 alin.1 lit. a, a indice 1, j și k comb. cu alin. 2 lit.a și d din Lg.407/2006 cu aplicarea art.75 lit.c C.pen..
Audiați in cursul urmăririi penale, cu respectarea drepturilor procesuale, inculpații au recunoscut săvârșirea infracțiunilor
În cursul cercetării judecătorești au fost audiați inculpații și martorii S. V. A., B. I., propuși prin rechizitoriu.
Analizând actele dosarului, instanța a reținut următoarele:
În data de 05.10.2012, perioada prohibită vânătorii exemplarelor specia iepuri de câmp, inculpații Zămuș M. și A. G. împreună cu minorul S. V. A. în vârstă de 12 ani, s-au hotărât să desfășoare acțiuni de căutare, urmărire, ochire și tragere pe întuneric, cu finalitate ucidere iepuri de câmp. Cei trei s-au deplasat pe fondul de vânătoare FC 39 Făuroaia cu un vehicul cu tracțiune animală, proprietatea învinuitului A. G., având asupra lor și doua dispozitive care permit ochirea și tragerea pe întuneric-proiectoare cu doua acumulatoare pentru alimentare, unul de tip moped și altul de tip tractor. Zămuș M. a luat arma de vânătoare pentru care deține permis de port armă, un acumulator de tractor, un alt acumulator, niște fire, doi saci, unul din plastic iar celălalt din rafie, bunuri pe care le-a pus în căruța lui A. G.. Cei trei au plecat în partea de nord a satului. Ajungând la marginea satului, minorul S. V. lumina cu cele două proiectoare în timp ce Zămuș M. pindea vânatul. Această operațiune a durat aproximativ 30 minute, iar pentru că nu au găsit vânat, la cererea lui Zămuș M. de a cauat vânat și în altă parte, au iesit în drumul ce face legătura între satul Satu M. și DC 78, mergând spre direcția Râului Motru. Ajungând în acest drum au fost surprinși de către organele de politie. Văzând organele de politie, Zămuș G. a sărit din căruță și a fugit luând arma de vânătoare.
S-a reținut că această stare de fapt rezultă din coroborarea declarațiilor date de către cei doi inculpați în fața organelor de poliție în data de 05.10.2012, declarațiile minorului S. V. A., declarația martorului B. I., fila 16 dos urm pen., care declară că în prezența sa, în fata organelor de politie, la scurt timp după surprinderea inculpaților, că Zămuș M. avea asupra sa arma de vânătoare și cartușele aferente, că acesta a declarat verbal și scris că, a plecat împreună cu cei doi să caute iepuri de câmp, ca și A. G. la cererea lui Zămuș M. au căzut de acord să vâneze iepuri, că au plecat în câmp în acest scop, fiind surprinși de polițiști, precum și din procesul verbal de depistare încheiat la data de 05.10.2012 orele 22.00 de către Poliția Rurală Strehaia.
S-a mai reținut că susținerile ulterioare ale inculpaților în sensul că scopul deplasării cu căruța lui A. G. în afara satului Satu M. si cele privitoare la faptul că cele declarate de aceștia în data de 05.10.2012 nu corespund realității, au fost apreciate de către instanță ca nesincere pentru că atitudinea lui Zămuș M. la momentul surprinderii de către organele de poliție nu este una normală, dat fiind că acesta ș-a luat arma de vânătoare și a fugit, a faptului că aceștia nu sunt pregătiți cu uneltele necesare ridicării lucernei din câmp în toiul nopții, coroborată cu împrejurarea că organele de poliție au găsit în căruță dispozitive și un număr mare de cartușe a căror prezență nu justifică scopul pentru care inculpații susțin că s-au dus în câmp, fie să ridice lucerna strânsă pe câmp după cum a declarat Zămuș M. fie să facă de pază la coceni si lucernă după cum a declarat martorul A. G..
D. urmare, s-a reținut că cei doi inculpati aflați în vehiculul cu tracțiune animală, împreună cu minorul S. V. A., erau pregătiți și foloseau două dispozitive care permit ochirea și tragerea pe întuneric și cu arma letală deținută de învinuitul Zămuș M., au desfășurat pe fondul de vânătoare 39 Făuroaia acțiuni de căutare, pândire, urmărire, ochire, în vederea obținerii acelorași efecte ca și prin acțiuni de vânătoare fără a fi îndeplinite condițiile legale pentru desfășurarea acestora din urmă.
Acțiunile desfășurate de învinuiți specifice braconajului nu au avut ca finalitate uciderea vreunui exemplar din specia iepuri, acțiunile fiind întrerupte de către organele de poliție și reprezentantul fondului de vânătoare, aceste infracțiuni fiind incriminate ca de pericol.
Conform anexei I din legea nr 407/2006 si a adresei 240/09.04.2013 a AJPS M., perioada admisă de vânătoare la specia iepuri de câmp este de la 01.11 până la 31 ianuarie, anul următor, iar prin actele materiale efectuate inculpații au desfășurat acțiuni de vânătoare fără a îndeplini condițiile legale pentru desfășurarea vânătorii.
S-a constatat că în drept, conform art. 42 lit. l din legea 407/2006, constituie infracțiune de braconaj și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 7 ani sau cu amendă de la 5.000 lei la 25.000 lei,vânarea mamiferelor prin utilizarea capcanelor neautorizate. Conform art. 1 lit. u, prin vânătoare se înțelegeacțiunea de pândire, căutare, stârnire, urmărire, hăituire sau orice altă activitate având ca finalitate capturarea ori uciderea exemplarelor din speciile prevăzute în anexele nr. 1 și 2(pc. 9-iepurele de câmp), aflate în stare de libertate.
Instanța a reținut că, în drept, fapta inculpatului Zămuș M., posesor de armă letală, de a pândi, căuta, urmări, stârni, hăitui sau de a desfășura orice altă activitate având ca finalitate capturarea ori uciderea exemplarelor din speciile de interes cinegetic, fără autorizație de vânătoare, însoțit de alte doua persoane, dintre care un minor sub 14 ani, în timpul nopții, utilizând un vehicul dotat cu dispozitiv de ochire și tragere pe întuneric, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. 1 lit., a indice 1, j și k comb. cu alin. 2 lit.a,d din Legea nr. 407/2006 cu aplicarea art.33 lit.b C.pen. și art. 75 lit.c C.pen.
s-a mai reținut că fapta inculpatului A. G., fără permis și autorizație de vânătoare, de a pândi, căuta, urmării, stârni, hăitui sau de a desfășura orice altă activitate având ca finalitate capturarea ori uciderea exemplarelor din speciile de interes cinegetic, împreună cu alți doi învinuiți, dintre care un minor sub 14 ani, în timpul nopții, utilizând un vehicul dotat cu dispozitiv de ochire și tragere pe întuneric, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. 1 lit.a, a indice 1, j și k comb. cu alin. 2 lit.a,d din Legea nr. 407/2006..
În condițiile în care până în prezent fiecare dintre inculpați nu a mai suferit condamnări penale, au avut o bună conduită s-a reținut circumstanța atenuantă prev. de art 74 lit a C.p si totodată, având în vedere că aceste fapte nu au condus la uciderea de vânat instanța a apreciat că prin suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante sunt șanse ca inculpații să conștientizeze valoarea relațiilor sociale încălcate iar scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea pedepsei închisorii aplicate fiecăruia dintre inculpați.
În baza art. 46 alin. 1 din Legea nr. 407/2006 s-au confiscat bunurile folosite: arma de vânătoare BAIKAL ._ calibru 12 mm, 26 cartușe, un acumulator de moped, un acumulator ROMBAT TERRA, două proiectoare, cabluri electrice, identificate prin procesul verbal de depistare înregistrat sub nr P-1144/08.10.2012( fila 11 dos urm penală nr 1663/P/2012).
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs inculpații Zămuș M. și A. G., care au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond, în sensul pronunțării unei soluții de achitare în temeiul art 11 pct 2 lit a Cpp rap la art 10 lit d Cpp, întrucât nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de braconaj, lipsind sub aspectul laturii obiective condiția prevăzută la art 1 lit.i din Legea 407/2006 ca acțiunea să se desfășoare pe fondul de vânătoare, la acest articol fiind prevăzut expres că nu se includ în fondul cinegetic suprafețele din intravilan. S-a mai susținut că în cauză nu s-a dovedit că inculpații au desfășurat activități de pândire, căutare, hăituire, nefiind de altfel dovedit că inculpații ar fi părăsit drumul comunal, în condițiile în care au fost surprinși de organele de poliție pe drumul comunal, locație care nu face parte din fondul de vânătoare, constituind intravilanul satului. În ce privește arma de vânătoare identificată în atelaj, aparținând inculpatului Zămuș M., s-a arătat că aceasta nu a fost efectiv folosită, fapt ce rezultă din raportul de expertiză efectuat la urmărirea penală. S-a mai susținut că la urmărirea penală s-a încălcat dreptul la apărare al inculpatului Zămuș M., întrucât a fost audiat în lipsa apărătorului, deși asistența juridică era obligatorie, inculpatul fiind încătușat în timpul cercetării penale, fapt ce echivalează cu o reținere.
În subisidiar s-a solicitat achitarea inculpaților în temeiul art 11 pct 2 lit a Cpp rap la art 10 lit b/1 Cpp coroborat cu art 18/1 Cpen, întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Recursul formulat de inculpatul A. G. este nefondat iar recursul formulat de inculpatul Zămuș M. este fondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă, pe baza unui material probator just administrat și apreciat, fiind reținut corect că în data de 05.10.2012, în perioada prohibită vânătorii exemplarelor specia iepuri de câmp, inculpații Zămuș M. și A. G. împreună cu minorul S. V. A. în vârstă de 12 ani, s-au deplasat pe fondul de vânătoare FC 39 Făuroaia cu un vehicul cu tracțiune animală, proprietatea învinuitului A. G., având asupra lor și doua dispozitive care permit ochirea și tragerea pe întuneric-proiectoare cu doua acumulatoare pentru alimentare, unul de tip moped și altul de tip tractor, o armă de vânătoare aparținând inculpatului Zămuș M. pentru care deține permis de port armă, niște fire, doi saci, unul din plastic iar celălalt din rafie. Ajungând la marginea satului, minorul S. V. lumina cu cele două proiectoare în timp ce inculpatul Zămuș M. efectua acțiuni de pândire Această operațiune a durat aproximativ 30 minute, iar pentru că nu au găsit vânat, la cererea lui Zămuș M. de a căuta vânat și în altă parte, au iesit în drumul ce face legătura între satul Satu M. și DC 78, mergând spre direcția Râului Motru. Ajungând în acest drum au fost surprinși de către organele de politie.
Vinovăția inculpaților a fost deplin dovedită cu probele administate în cauză, criticile formulate sub acest aspect fiind neîntemeiate.
Împrejurarea că inculpații s-au deplasat în data de 05 10 2012 pe fondul de vânătoare FC 39 Făuroaia și au efectuat acțiuni de pândire a vânatului, având asupra lor materiale specifice vânătorii, respectiv doua dispozitive care permit ochirea și tragerea pe întuneric-proiectoare cu doua acumulatoare pentru alimentare, unul de tip moped și altul de tip tractor, o armă de vânătoare aparținând inculpatului Zămuș M. pentru care deține permis de port armă, niște fire, doi saci, unul din plastic iar celălalt din rafie, este deplin dovedită cu probele administrate, respectiv proces verbal de depistare (fila 11-12 dos urm pen), declarațiile inculpaților din faza de urmărire penală, în care au recunoscut comiterea faptelor, care se coroborează cu procesele verbale de prezentare a materialului de urmărire penală în care de asemenea s-a consemnat că inculpații recunosc comiterea faptelor, declarațiile martorilor S. V. A., declarația martorului B. I., fila 16 dos urm pen., care a declarat că în prezența sa, în fata organelor de politie, la scurt timp după surprinderea inculpaților, inculpatul Zămuș M. care avea asupra sa arma de vânătoare și cartușele aferente, a declarat verbal și scris că, a plecat împreună cu cei doi (inculpatul A. și minorul S. V.) să caute iepuri de câmp.
Este adevărat că ulterior, pe parcursul judecății la instanța de fond cei doi martori menționați anterior au revenit asupra depozițiilor inițiale, însă declarațiile ulterioare ale acestora sunt contradictorii și nesusținute de celelalte probe administrate.
Astfel, martorul B. I. a declarat în fața instanței că în momentul în care au fost întrebați de organele de poliție în legătură cu scopul deplasării cu căruța în care se aflau dispozitive specifice pentru vânătoare, cei doi inculpați au declarat că se deplasau pentru a verifica un teren, iar martorul S. V., audiat la instanță (fila 25 ) a declarat că s-a aflat cu cei doi inculpați în căruță în momentul în care au fost depistați de organele de poliție și scopul deplasării era acela de a încărca nutreț pentru cai.
În ce privește aprecierea probelor, s-a statuat constant în practica judiciară că instanța este îndreptățită în cazul unor nepotriviri și contradicții să rețină ca reprezentând adevărul numai unele dintre depoziții, și de asemenea că retractarea totală sau parțială sau modificarea declarației anterioare nu este în măsură prin ea însăși să înlăture acea declarație pentru că aceasta ar însemna a lipsi de eficiență probe administrate în mod legal, instanța putând să înlăture total sau parțial declarațiile anterioare numai dacă retractarea sau modificarea declarațiilor este temeinic motivată cu date, elemente și împrejurări de natură să formeze convingerea că exprimă adevărul și deci că relatările anterioare nu exprimă realitatea. Această din urmă situație nu poate fi reținută în cauză, pentru argumentele expuse anterior, modificarea de către martorii S. V. A. și B. I. a declarațiilor date inițial la urmărirea penală, nefiind temeinic justificată, iar depozițiile ulterioare sunt contradictorii, unul dintre martori relatând așa cum s-a arătat anterior că inculpații se deplasau să verifice un teren iar celălalt martor declarând că se deplasau pentru a încărca nutreț în căruță.
Declarațiile inculpaților din fața instanței sunt de asemenea contradictorii și nesusținute de alte probe, inculpatul A. G. declarând că în momentul depistării se deplasa cu celalalt inculpat și cu martorul minor S. V. la un teren unde urma să efectueze paza pe timp de noapte pentru a nu li se sustrage cocenii și lucerna iar inculpatul Zămuș M. a declarat că se deplasau la un teren pentru a încărca în căruță nutreț necesar pentru cai și nu pentru a efectua paza terenului.
Se constată că aceste depoziții sunt contradictorii și neverosimile, în condițiile în care inculpații nu aveau în căruță unelte specifice ridicării lucernei din câmp (furci) ci obecte specifice pentru desfășurarea activității de vânătoare (armă de vânătoare, cartușe, dispozitive care permit ochirea și tragerea pe întuneric-proiectoare și acumulatoare pentru alimentare), iar în momentul depistării inculpatul Zămuș M., a încercat să fugă, luând asupra sa și arma de vânătoare, atitudine care nu ar avea justificare în condițiile în care scopul deplasării ar fi fost cel declarat în fața instanței, respectiv să ridice lucerna de pe teren.
Pentru aceste considerente, având în vedere că revenirile ulterioare asupra depozițiilor inițiale din faza de urmărire penală nu sunt justificate, în mod corect prima instanță a reținut declarațiile martorilor din faza de urmărire penală, declarații care se coroborează și cu celalalte probe administrate în faza de urmărire penală, respectiv proces verbal de depistare și declarațiile inculpaților din faza urmăriri penale în care au recunoscut comiterea faptelor.
Faptele comise de inculpați au fost corect încadrate juridic în dispoizițiile art 42 alin 1 lit a/1, j și k comb cu art 42 lit a, d din Legea 407/2006 cu aplic art 75 lit c Cpen, fiind dovedit că cei doi inculpați, împreună cu un minor care nu are vârsta necesară pentru a răspunde penal au desfășurat activități de a pândi, căuta, urmări, stârni, hăitui și alte activități specifice având ca finalitate capturarea sau uciderea speciilor de interes cinegetic, utilizând un vehicul dotat cu dispozitive de ochire și tragere pe întuneric, fapta fiind comisă pe fondul de vânătoare aparținând A. M., criticile formulate de inculpați sub aspectul încadrării juridice a faptelor fiin neîntemeiate.
Criticile formulate de inculpat Zămuș M. prin care a susținut că i-a fost încălcat dreptul la apărare în faza de urmărire penală, întrucât a fost audiat în lipsa apărătorului deși apărarea era obligatorie protrivit legii, fiind reținut – sunt nefondate, aceste critici nefiind confirmate de actele dosarului din care nu rezultă că inculpatul ar fi fost reținut în cază, inculaptul neaflându-se în niciuna din situațiile prevăzute expres de dispozițiile art 171 Cpp, privind asistența juridică obligatorie în faza de urmărire penală.
Criticile formulate de inculpat în sensul că faptele săvârșite nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, sunt neîntemeiate.
Conform dispozițiilor art 18/1 alin 1 Cpp, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În speță, având în vedere gravitatea faptei comise, modalitatea și împrejurările comiterii, nu se poate aprecia că fapta comisă de inculpați nu ar prezenta gradul de pericol social al unei infracțiuni. De altfel, pentru fapta reținută, starea de pericol este creată prin acțiunile desfășurate de inculpați, având ca finalitate capturarea vânatului și uciderea acestuia iar infracțiunea este incriminată prin legea specială, ca fiind de pericol. Trebuie avute în vedere și dispozițiile art 46/1 din Legea 407/2006 care prevăd expres că faptele prevăzute la art 42-45 din Lege prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni indiferent de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi prutut produce precum și de persoana și conduita făptuitorului.
În ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, se constată că instanța a făcut o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale de individualizare prevăzute de art 72 Cpen, ținând cont la aplicarea pedepselor de gradul de pericol social concret al faptelor, modalitatea și împrejurările comiterii, circumstanțele atenuante existente în favoarea inculpaților, având în vedere conduita anterioară bună și lipsa antecedentelor penale dar și existența unor circumstanțe agravante, fapta fiind comisă împreună cu un inculpat minor.
În raport de toate aceste considerente instanța a apreciat corect că scopul pedepsei astfel cum este definit de art 52 Cpen va fi realizat prin aplicarea unor pedepse de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art 81 Cpen.
Recursul formulat de inculpatul Zămuș M. este întemeiat numai în ce privește criticile de nelegalitate referitoare la condamnarea acestuia pentru o faptă pentru care nu s-a dispus trimiterea în judecată.
Astfel, se constată că prin rechizitoriul nr.1663/P/2012 din 21.06.2013, emis de P. de pe lângă Judecătoria Strehaia, față de inculpatul Zămuș M. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru infracțiunea prev. de art.133 din Legea nr.295/2004, astfel că în mod greșit prin hotărârea recurată s-a dispus o soluție de condamnare față de inculpat pentru o faptă pentru care instanța nu a fost sesizată.
În consecință, constatând că recursul formulat de inculpat este întemeiat pentru acest motiv, în baza art 385/15 pct 2 lit d Cpp, se va admite recursul inculpatului Zămuș M., se va casa în parte sentința pe latură penală, se va constata că prin rechizitoriul nr.1663/P/2012 din 21.06.2013, emis de P. de pe lângă Judecătoria Strehaia, față de inculpat s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru infracțiunea prev. de art.133 din Legea nr.295/2004.
Se va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată acestuia în pedepsele componente, se va înlătura condamnarea inculpatului Zămuș M. la pedeapsa de 9 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea prev. de art.133 din Legea nr. 295/2004, cu aplic. art.74, 76 Cod penal.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
În baza art 385/15 pct 1 lit b Cpp, se va respinge recursul inculpatului A. G. ca nefondat și va fi obligat inculaptul la plata sumei de 140 lei cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul inculpatului Zămuș M., împotriva sentinței penale nr.141 din 7 octombrie 2013, pronunțată de Judecătoria Strehaia, în dosarul nr._ .
Respinge recursul inculpatului A. G., ca nefondat.
Casează în parte sentința pe latură penală în privința inculpatului Zămuș M..
Descontopește pedeapsa rezultantă aplicată acestuia în pedepsele componente pe care le repune în individualitate.
Înlătură aplicarea art. 33, 34 Cod penal, pentru inculpatul Zămuș M..
Înlătură condamnarea inculpatului Zămuș M. la pedeapsa de 9 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea prev. de art.133 din Legea nr. 295/2004, cu aplic. art.74, 76 Cod penal.
Constată că prin rechizitoriul nr.1663/P/2012 din 21.06.2013, emis de P. de pe lângă Judecătoria Strehaia, față de inculpat s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru infracțiunea prev. de art.133 din Legea nr.295/2004.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Obligă pe recurentul inculpat A. G. la plata a 140 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 16 ianuarie 2014.
A. M. SpiridonClaudia L. M. C. G.
Grefier,
F. U.
Red.jud.CL
j.f.S.V.
PS/ 29 01 2014
| ← Tăinuirea. Art. 221 C.p.. Decizia nr. 2476/2013. Curtea de Apel... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
