Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1990/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1990/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 22-10-2013 în dosarul nr. 1990/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 1990
Ședința publică de la 22 octombrie 2013
PREȘEDINTE C. L.- judecător
A. M. S.- judecător
A. D.- judecător
Grefier D. L.
Ministerul Public reprezentat prin procuror C. N. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
***
Pe rol, soluționarea recursului declarat de P. de pe lângă J. D. T. S. împotriva sentinței penale nr. 1044 din data de 20 mai 2013 pronunțată de J. D. T. S. în dosarul nr._, privind pe inculpatul C. C. C..
La apelul nominal făcut în ședința publică a lipsit inculpatul C. C. C. pentru care se prezintă avocat P. M. G., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se că nu au fost depuse alte cereri la dosar, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, a arătat că pedeapsa aplicată pentru infracțiunea comisă de inculpat a fost corect individualizată. Fapta însă este concurentă cu alte infracțiuni situație față de care s-ar fi impus aplicarea unui spor de pedeapsă și schimbarea modalității de executare în sensul dispunerii suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante.
Avocat P. M. G. pentru inculpatul C. C. C., având cuvântul, a solicitat respingerea recursului formulat de parchet, ca nefondat, arătând că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, pedeapsa aplicată fiind corect individualizată în raport cu dispozițiile art. 52 și 72 C.pen.
Constatând dezbaterile încheiate,
Deliberând,
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1044 din data de 20 mai 2013 pronunțată de J. D. T. S. în dosarul nr._, în baza art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 rep. a fost condamnat inculpatul C. C. C., fiul lui N. și V., născut la data de 31.01.1989, în Dr. Tr. S., jud. M., domiciliat în com. Livezile, .. M., CNP –_, la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cp. în condițiile art. 71 alin. 2 Cp.
S-a constatat că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunea prev. de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. e, g, i C.p. cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 C.p.p., pentru care inculpatul C. C. C. a fost condamnat, prin sentința penală nr. 1153/24.05.2012 a Judecătoriei Dr. Tr. S., definitivă la 06.06.2012 prin nerecurare, la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În baza art. 85 alin. 1 Cp. a fost anulată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1153/24.05.2012 a Judecătoriei Dr. Tr. S..
În baza art. 33 lit. a Cp. – art. 34 lit. b Cp. raportat la art. 36 alin. 1 Cp. a fost contopită pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății cu pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. e, g, i Cp. cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 C.p.p., aplicată prin sentința penală nr. 1153/24.05.2012 a Judecătoriei Dr. Tr. S., dispunându-se ca inculpatul C. C. C. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cp. în condițiile art. 71 alin. 2 Cp.
În baza art. 81- 82 Cp. raportat la art. 85 alin. 3 Cp. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani.
În baza art. 359 C.p.p. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cp.
În baza art. 71 alin. 5 Cp. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cp. pe durata termenului de încercare.
A fost obligat inculpatul la 600 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului B. A., desemnat din oficiu pentru inculpat conform delegației nr. 83/20.12.2012, să fie avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul nr. 44/P/2012 din 10.12.2012 al Parchetului de pe lângă J. Dr. Tr. S., înregistrat pe rolul Judecătoriei D. T. S. sub nr._, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul C. C. C. pentru săvârșirea infracțiunii de ,,conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere”, faptă prev. de art. 86 alin.1 din OUG 195/2002 republicată.
În actul de sesizare a instanței a fost reținută următoarea stare de fapt:
La data de 28.12.2011, în jurul orelor 20,00, efectuând o acțiune de verificare a modului de desfășurare a traficului rutier pe raza municipiului, lucrătorii de poliție au oprit, în trafic, pentru control, pe . marca Suzuki cu nr. de înmatriculare 75 CKN 31, care era condus de către inculpatul C. C. C.. Lucrătorii de poliție i-au solicitat inculpatului să prezinte permisul de conducere, iar acesta a declarat că nu posedă permis de conducere. În autoturism, alături de inculpat, se aflau numiții P. C. I. și P. M. G..
Potrivit adresei nr._/20.02.2011 emisă de către Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, s-a reținut că inculpatul C. C. C. nu figurează în evidențe ca posesor de permis de conducere.
Starea de fapt reținută în rechizitoriu a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: proces verbal de constatare, declarație inculpat, declarații martori, adresa nr._/20.02.2012 emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
De asemenea, Biroul Executări Penale din cadrul Judecătoriei D. T. S. a înaintat la dosar sentința penală nr. 1153/24.05.2012 pronunțată de J. D. T.-S., cu mențiunea datei și a modalității rămânerii definitive.
În cursul judecății, s-a procedat la ascultarea inculpatului C. C. C. care nu a dorit să uzeze de procedura simplificată a recunoașterii vinovăției, precum și a martorului P. C. I. - conceptat în rechizitoriu.
În ședința publică din 17 mai 2013, constatându-se imposibilitatea audierii martorului F. S. D., instanța a dat eficiență prevederilor art. 327 alin. 3 C.p.p., procedând la citirea depoziției dată de martorul mai sus arătat în cursul urmăririi penale.
Analizând și coroborând materialul probator administrat în faza de urmărire penală cu probele administrate în mod direct, public, nemijlocit și în contradictoriu pe parcursul cercetării judecătorești, prima instanță a constatat și reținut următoarele:
În data de 28.12.2011, în jurul orelor 20.20, deși nu poseda permis de conducere, inculpatul C. C. C. a fost depistat de organele de poliție în timp ce conducea autovehiculul marca Suzuki, cu nr. de înmatriculare 75 CKN 31, pe . mun. Dr.Tr.S., în autovehiculul condus de inculpat aflându-se ca pasageri numiții P. M. G. (pe bancheta dreapta față) și P. C. I. (pe bancheta din spate).
Deși în declarația dată în fața instanței la data de 01.03.2013, inculpatul C. nu a recunoscut comiterea faptei reținute în sarcina sa, s-a constatat că materialul probator administrat în integralitatea sa confirmă în mod cert, fără dubiu, vinovăția inculpatului.
Astfel, din declarația martorului P. C. I., ascultat atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății (fila 22 – dosar instanță; filele 10,11 – dosar u.p.), martor care a perceput în mod direct, nemijlocit, cele întâmplate, fiind pasager în autovehiculul condus de inculpat, s-a reținut că acesta a arătat că inculpatul C. a condus autovehiculul marca Suzuki, cu nr. de înmatriculare 75 CKN 31, la data de 28.12.2011 pe raza mun. Dr. Tr. S., precum și faptul că organele de poliție nu l-au constrâns în nici un fel pe inculpat să recunoască că a condus autovehiculul marca Suzuki.
De asemenea, s-a reținut că declarația martorului P. C. I. se coroborează cu aspectele consemnate de organele de poliție în procesul verbal de constatare întocmit la data de 28.12.2011 (fila 5 – dosar u.p.) și cu declarațiile martorului F. S. D. (filele 6,7 – dosar u.p.) și ale numitului P. M. G., audiat doar în faza actelor premergătoare (fila 13 – dosar u.p.), din care rezultă fără dubiu că, deși nu poseda permis de conducere, inculpatul C. a condus la data de 28.12.2011 autovehiculul marca Suzuki, cu nr. de înmatriculare 75 CKN 31, pe drumurile publice din mun. Dr.Tr.S..
Mai mult, s-a mai reținut și faptul că însuși inculpatul a recunoscut în declarația din data de 28.12.2011 (data comiterii faptei) că a condus autovehiculul mai sus arătat pe drumurile publice din Dr. Tr. S. (fila 16 – dosar u.p.).
Față de cele arătate, s-a reținut că din materialul probator în ansamblul său rezultă în mod cert vinovăția inculpatului C. C. C..
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului C. C. C., mai sus expusă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ,,conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere’’, faptă prev. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 rep.
Prima instanță a constatat că fapta există, constituie infracțiune și a fost comisă de inculpat cu vinovăție astfel că acesta va răspunde penal, motiv pentru care, în temeiul art. 345 alin. 2 C.p.p., s-a dispus condamnarea inculpatului C. C. C..
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 alin. 1 Cp. după cum urmează: limitele de pedeapsă prevăzute între 1 an - 5 ani închisoare, faptul că inculpatul nu a produs nici un eveniment rutier în timpul deplasării, atitudinea parțial sinceră a inculpatului care, în cursul urmăririi penale, a recunoscut fapta comisă, faptul că inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală, acesta fiind condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare în condițiile art. 81-82 Cp. pentru o infracțiune de furt calificat, faptă care este însă concurentă cu fapta dedusă judecății.
Față de cele expuse mai sus, care nu sunt de natură să formeze convingerea instanței în sensul de a reține circumstanțe atenuante judiciare, prima instanță a apreciat că pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 rep., reținută în sarcina inculpatului, este de natură să-și realizeze scopul prevăzut în art. 52 Cp.
Raportat la pedeapsa stabilită, în temeiul art. 71 alin. 2 Cp., s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cp.
De asemenea, s-a constatat că infracțiunea dedusă judecății (faptă comisă la 28.12.2011) este concurentă cu infracțiunea prev. de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. e, g, i Cp. cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 C.p.p., pentru care inculpatul C. C. C. a fost condamnat, prin sentința penală nr. 1153/24.05.2012 a Judecătoriei Dr. Tr. S., definitivă la 06.06.2012 prin nerecurare, la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei (faptă comisă la 28.09.2011), cele două infracțiuni fiind săvârșite de inculpatul C. înainte să fie condamnat definitiv pentru vreuna din ele, motiv pentru care, în baza art. 85 alin. 1 Cp., a fost anulată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1153/24.05.2012 a Judecătoriei Dr. Tr. S. și s-a dat eficiență dispozițiilor privind concursul de infracțiuni.
În baza art. 33 lit. a Cp. – art. 34 lit. b Cp. raportat la art. 36 alin. 1 Cp., a fost contopită pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății cu pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. e, g, i C.p. cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 C.p.p., aplicată prin sentința penală nr. 1153/24.05.2012 a Judecătoriei Dr. Tr. S., dispunându-se ca inculpatul C. C. C. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cp. în condițiile art. 71 alin. 2 Cp.
În același timp, având în vedere datele care caracterizează persoana inculpatului, faptul că inculpatul nu a produs nici un incident rutier în timpul deplasării cu autovehiculul, pedeapsa rezultantă anterior stabilită, prima instanță a apreciat că sunt îndeplinite condițiile art. 81 alin. 1 și alin. 2 Cp., motiv pentru care s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 81 - 82 Cp. raportat la art. 85 alin. 3 Cp., executarea pedepsei a fost suspendată pe un termen de încercare de 4 ani, atrăgându-se atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cp. privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cp., pe durata termenului de încercare, a fost suspendată executarea pedepsei accesorii aplicată inculpatului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. de pe lângă J. D. T. S..
Prin motivele scrise de recurs s-a arătat că hotărârea instanței de fond este netemeinică sub aspectul greșitei individualizări judiciare a pedepsei aplicate inculpatului, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 52 și art. 72 Cp. S-a mai arătat că, în conformitate cu disp. art. 72 Cp. prima instanță trebuia să aibă în vedere la stabilirea pedepsei, gradul de pericol social concret al infracțiunii comise, persoana inculpatului, care a mai fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani pentru alt gen de infracțiuni, precum și împrejurările în care a fost săvârșită fapta, astfel că aplicarea unei pedepse cu închisoarea în cuantum de 2 ani cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, apare ca fiind greșit individualizată, nefiind în măsură să satisfacă scopul pedepsei așa cum este acesta definit de disp. art. 52 Cp.
Recursul declarat de parchet este nefondat.
Analizând materialul probator administrat în cauză curtea constată că prima instanță a dispus corect condamnarea inculapatului C. C. C. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, constând în aceea că, pe data de 28.12.2011 a condus un autoturism pe drumurile publice, deși nu posedă permis de conducere.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, curtea constată că prima instanță a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C.pen. - limitele de pedeapsă, faptul că nu s-a produs un eveniment rutier, atitudinea sinceră manifestată de inculpat în faza urmăririi penale, faptul că în aceeași perioadă de timp a mai comis o infracțiune - pedeapsa de 2 ani închisoare fiind aptă și în opinia curții să realizeze scopul educativ-preventiv, astfel cum este reglementat de art. 52 C.pen.
În același sens curtea apreciază că pedeapsa aplicată de prima instanță este de natură să reflecte și celelalte împrejurări invocate în recursul parchetului - inculpatul a condus autoturismul pe o stradă din municipiul D. T. - S., cunoscut fiind faptul că în general traficul este intens pe străzile orașelor, riscul producerii unor evenimente rutiere fiind unul major iar în autoturism se mai aflau și alte persoane în legătură cu care nu s-a dovedit însă că ar fi fost induse în eroare de inculpat asupra împrejurării că ar avea permis de conducere - neimpunându-se ca în raport de aceste aspecte, pedeapsa de 2 ani închisoare să fie majorată. De altfel, în concluziile formulate oral de procurorul de ședință, s-a apreciat că pedeapsa stabilită pentru această infracțiune a fost just individualizată.
În ceea ce privește stabilirea unui spor ca urmare a contopirii pedepsei de 2 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1153/2012 a Judecătoriei D. T. S. pentru infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 208, art. 209 alin. 1 lit. e,g,i C.pen., cu aplicarea art. 3201 C.pen. curtea constată că nu se justifică având în vedere natura diferită a infracțiunilor și cuantumul pedepsei rezultante care este apt să conducă la realizarea scopului pedepsei fără să se poate considera că una dintre infracțiuni ar nesancționată în situația neaplicării unui spor de pedeapsă.
Nici critica privind modalitatea de executare a pedepsei rezultante nu este întemeiată.
În acest sens curtea reține că inculpatul este infractor primar iar infracțiunea ce formează obiectul prezentului dosar nu este tot o infracțiune contra patrimoniului, situație în care s-ar putea reține perseverența infracțională în comiterea infracțiunilor de același gen și s-ar impune o altă modalitate de executare ci o infracțiune diferită, cu un grad mai redus de pericol social, evidențiat și de limitele sancționatorii prevăzute de legiuitor - închisoare de la 1 la 5 ani în cazul infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 respectiv închisoare de la 3 la 15 ani în cazul infracțiunii prev. de art. 208 -209 C.pen. Or, într-o astfel de situație nu se justifică ca, în raport de noua infracțiune concurentă, identificată ca fiind comisă de inculpat, să dispună schimbarea modalității de executării stabilită anterior prin sentința penală nr. 1153/24.05.2012 a Judecătoriei Dr. Tr. S..
Concluzionând curtea apreciază, la fel ca instanța de prim grad, că scopul pedepsei, respectiv prevenirea comiterii unor noi infracțiuni, poate fi atins și în condițiile în care aceasta nu va fi executată efectiv în regim de detenție și nu este necesară nici impunerea unor măsuri de supraveghere pe durata termenului de încercare.
Pentru considerentele de mai sus, constatând că recursul declarat de parchet este nefondat, va fi respins în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen.
În baza art. 192 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare, inclusiv onorariul pentru avocatul desemnat din oficiu, rămân în sarcina statului.
Văzând și dispozițiile art. 417 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P. de pe lângă J. D. T. S. împotriva sentinței penale nr. 1044 din data de 20 mai 2013 pronunțată de J. D. T. S. în dosarul nr._, ca nefondat.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, va fi avansat din fondurile M.J.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 octombrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. L. A. M. S. A. D.
Grefier,
D. L.
Red.jud.S.A.M.
j.f.I.M.
O.A. 06.11.2013
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 2076/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
