Cerere de reabilitare. Art.494 şi urm. C.p.p., art.134 şi urmă. C.p.. Decizia nr. 1913/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1913/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 09-10-2013 în dosarul nr. 1913/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 1913/2013
Ședința publică de la 09 Octombrie 2013
PREȘEDINTE V. T. Judecător
C. C. Judecător
D. F. Judecător
Grefier V. D.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. C. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de P. de pe lângă T. D., împotriva sentinței penale nr. 284 din 19 iunie 2013, pronunțată de T. D. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat avocat M. M., apărător din oficiu pentru condamnatul G. I..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Parchetului susține recursul declarat și pune concluzii de admitere a recursului conform motivelor scrise, întrucât în mod greșit s-au constatat îndeplinite condițiile prev. de art. 137 cod penal astfel că, solicită casarea sentinței atacate și trimiterea spre rejudecare pentru aplicarea art. 500 cod pr.penală.
Avocat M. M. solicită respingerea recursului parchetului ca nefondat, primul motiv fiind că, în mod corect a apreciat instanța de fond că fapta a fost săvârșită după împlinirea termenului de reabilitare iar, al doilea motiv fiind acela că, art. 137 alin.2 cod penal – când instanța constată că nu există probe că inculpatul s-a sustras cu rea credință de la plata obligațiilor civile.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Prin sentința penală nr. 284 din 19 iunie 2013, pronunțată de T. D. în dosarul nr._, s-a admis cererea de reabilitare formulată de condamnatul G. I., fiul lui G. și E., născut la data de 24.06.1976 în ., cu domiciliul în ., nr.425, jud.D., CNP -_.
În baza art.137 Cod penal, s-a dispus reabilitarea condamnatului din executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sp.452/26.09.2000 a Tribunalului D..
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, la data de 10 aprilie 2013, s-a formulat cerere de către petentul G. I., prin care solicita reabilitarea judecătoreasca din executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicata prin sentința penală nr. 452/26 09 2000 a Tribunalului D.
În cererea formulată, petentul a solicitat reabilitarea judecătorească arătând că de la data executării pedepsei si pana in prezent nu a suferit o alta condamnare s-a căsătorit ,are 4 copii a avut o conduita buna in societate si familie își câștiga existenta prin mijloace cinstite si a achitat cheltuielile judiciare.
În susținerea cererii petentul a depus la dosarul cauzei copia sentinței penale nr. 452/26 09 2000, pronunțată de T. D. în dosarul, copia minutei deciziei penale nr. 50 din data de 29 ianuarie 2001, pronunțată de Curtea de Apel C.,, copia certificatului de cazier judiciar nr._ din data de 01. 04. 2013, o caracterizare întocmita de Primăria C. din Față ,copii de pe certificatele de naștere ale minorilor.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin sentința penală 452/26.09.2000 pronunțată de T. D. definitivă prin decizia penale nr. 50 din data de 29 ianuarie 2001 a Curții de Apel C., petentul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativa la omor calificat, prevăzute de 20 cp rap la art. 174,175 lit i cp .
Petentul a început executarea pedepsei efectivă la data de 16.02.2000 acesta fiind liberat condiționat la data de 07.08.2002 cu un rest de pedeapsa de 557 zile .
Potrivit art. 135 lit. a Cod penal, condamnatul poate fi reabilitat la cerere in cazul condamnării la pedeapsa de 1 an care nu depășește 5 ani ,după trecerea uni termen de 4 ani la care se adăuga jumătate din durata pedepsei pronunțate.
Instanța a constatat ca de la data la care a luat sfârșit executarea pedepsei principale, respectiv 10.03.2004 si pana la data formulării cererii de reabilitare termenul de 6 ani prev. de art. 135 Cp s-a împlinit.
În speță, s-au constatat îndeplinite și restul condițiilor prevăzute de art.136 c.p. respectiv petentul condamnat nu a mai suferit nicio altă condamnare până în prezent, conform adeverințelor și înscrisurilor arătate mai sus, are o conduită bună în comunitate fiind integrat în societate, a achitat cheltuielile de judecată și despăgubirile civile la plata cărora a fost obligat, astfel că s-a admis cererea de reabilitare formulată de condamnatul G. I. și s-a dispus reabilitarea condamnatului din executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.452/26.09.2000 a Tribunalului D..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. de pe lângă T. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice.
În motivarea recursului a arătat că deși în speță termenul de reabilitate prev. de art. 135 Cod penal s-a împlinit la 15.02.2004, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune reabilitarea judecătorească a petentului condamnat. Astfel din actele dosarului rezultă că împotriva petentului s-a pus în mișcare acțiunea penală, acesta fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal și art.180 alin. 1, art. 217 alin. 1 Cod penal toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, faptele reținute fiind comise la 15.08.2011, ulterior împlinirii termenului de reabilitare.
Chiar dacă petentul nu a suferit o nouă condamnare în interiorul termenulu de reabilitare, instanța de fond trebuia să țină cont de aceste aspecte în analiza condiției impuse de art. 137 lit. c Cod penal, iar pe de altă parte, potrivit art. 500 Cod procedură penală trebuia să dispună suspedarea examinării cererii de reabilitare până la soluționarea definitivă a cauzei privind noua învinuire.
De asemenea, a arătat că în mod greșit instanța de fond a apreciat că este îndeplinită și condiția prev. de art. 137 lit. d p întrucțt petentul nu a făcut dovada achitării în întregime a cheltuielilor de judecată și a despăgubirilor civile la care a fost obligat.
În drept, recursul a fost întemeiat pe disp. art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală rap. la art. 38515 pct. 2 lit. c Cod procedură penală.
Curtea, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform art. 3856 alin.3 Cod pr.penală, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În acord cu prima instanță, Curtea constată că în speță sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 137 Cod penal pentru admiterea cererii de reabilitare judecătorească, în sensul că la data de 15.02.2004 a luat sfârșit executarea pedepsei principale, iar termenul de reabilitare prev. de art. 135 Cod penal s-a împlinit la 15.02.2010, în acest interval nu a intervenit o nouă condamnare a petentului.
În ceea ce privește condiția privind intervalul de timp în raport de care se realizează analiza bunei conduite a petentului, Curtea nu împărtășește opinia Parchetului în sensul că acesta ar excede termenului de reabilitare, prelungindu-se până la data soluționării cererii de reabilitare. În acest sens, Curtea a avut în vedere practica fostului Tribunal Suprem în care s-a stabilit implicit, că în evaluarea condiției prev. de art. 137 alin. 1 lit. c Cod penal, se are în vedere comportamentul condamnatului tot pe durata de timp prevăzută de art. 135 Cod penal și nu dincolo de aceasta: „În aprecierea bunei conduite cerute condamnatului pentru obținerea reabilitării judecătorești, instanța trebuie să aibă în vedere comportamentul acestuia, pe toată perioada de timp prevăzută de art. 135 C.pen, la toate locurile de muncă unde a lucrat precum și în afara acestora”. (Decizia nr.8/1969 în R.R.D nr. 9/1969 p. 115.
Mai mult, Curtea reține că acolo unde legiuitorul a înțeles să prelungească intervalul de timp la care se raportează condiția bunei conduite, dincolo de termenul prev. de art. 135 a făcut-o în mod expres, așa cum este cazul reiterării cererii de reabilitare, disp. art. 138 alin. 2 prevăzând în mod expres că îndeplinirea acestei condiții privește tot intervalul de timp care a precedat noua cerere.
Totodată, Curtea reține că nu se impunea nici suspendarea cauzei potrivit. art. 500 Cod procedură penală, dată fiind punerea în mișcare a acțunii penale și trimiterea petentului în judecată pentru o nouă infracțiune săvârșită ulterior împlinirii termenului de reabilitare, aceste dispoziții având într-adevăr rolul de a preveni recunoașterea beneficiului reabilitării condamnaților care au reiterat comportamentul infracțional și de a garanta respectarea prezumției de nevinovăție în evaluarea condiției referitoare la buna conduită, includerea lor în legea procesual penală fiind determinată de necesitatea de a reglementa o situație juridică neacoperită de disp. art. 139 Cod penal privind anularea reabilitării (ipoteza săvârșirii de către condamnat a unei infracțiuni în termenul de reabilitare, pentru care a fost condamnat ulterior soluționării cererii de reabilitare).
Nu sunt fondate nici criticile referitoare neîndeplinirea condiției prev. de art. 137 lit d Cod penal, în speță fiind incidente disp. art. 137 alin. 2 Cod penal. Astfel, deși petentul nu a făcut dovada achitării integrale a cheltuielilor de judecatp și a despăgubirilor civile, pe baza datelor relevate de caraterizarea întocmită de primarul localității C. din Față, Curtea reține că acesta este căsătorit, având patru copii, iar veniturile familiei provin din alocația de stat a copiilor și din colectarea și vânzarea de fier vechi. Toate aceste elemente duc la concluzia că mijloacele de trai ale petentului și familiei sunt mai mult decât modeste, astfel încât neachitarea cheltuielilor de judecată și a despăgubirilor civile nu este rezultatul relei voințe a condamnatului.
Pentru aceste motive, în temeiul art.38515 pct.1 lit.b Cod proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă T. D., împotriva sentinței penale nr. 284 din 19 iunie 2013, pronunțată de T. D. în dosarul nr._ .
Văzând și disp art. 192 alin. 3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de P. de pe lângă T. D., împotriva sentinței penale nr. 284 din 19 iunie 2013, pronunțată de T. D. în dosarul nr._, ca nefondat.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Onorariu apărătorului din oficiu în sumă de 200 lei, se va avansa din fondurile M.J.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Octombrie 2013.
V. T. C. C. D. F.
Grefier,
V. D.
Red.jud. CC
j.f.G.C.
IB
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006.... → |
|---|
