Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 258/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 258/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 25-10-2013 în dosarul nr. 258/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE FOND
SENTINȚA PENALĂ Nr. 258
Ședința publică de la 25 octombrie 2013
PREȘEDINTE A. C. M.- judecător
Grefier B. D.
Ministerul Public reprezentat prin procuror D. T. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
***
Pe rol, soluționarea plângerii formulată de petentul T. A. domiciliat în C., .. 88, județul D., împotriva rezoluției nr. 625/P/2013 din data de 19 iulie 2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C., menținută prin rezoluția nr. 1699/II/2/2013 din data de 02 septembrie 2013 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C., privind pe M. M. – magistrat judecător la Judecătoria C..
La apelul nominal făcut în ședința publică a lipsit petentul T. A. lipsind și intimata M. M..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se că nu au fost depuse alte cereri la dosar, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea plângerii ca nefondată arătând că actele premergătoare efectuate în cauză nu au demonstrat săvârșirea faptelor reclamate de petent și ca atare soluția de neîncepere a urmăririi penale întemeiată pe disp. art. 10 lit. a C.p.p. este legală și temeinică.
CURTEA
La data de 23 septembrie 2013 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel C. sub nr._ plângerea formulată de petentul T. A. împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă de P. de pe lângă Curtea de Apel C. în dosarul 625/P/2013. În motivarea plângerii petentul a invocat faptul că intimata M. M. (judecător la Judecătoria C.) în mod abuziv a disjuns cererea sa reconvențională formulată în dosarul nr._/215/2009*, dispunând declinarea competenței în favoarea Tribunalului București și că procedând în acest fel a favorizat partea adversă din dosar influențând în mod semnificativ soluția pe fondul cauzei. S-a invocat de asemenea că intimata din cauză în modul în care a procedat a pronunțat hotărâri favorabile infractorilor și formelor acestora, și de asemenea a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 100.000 euro.
În conformitate cu disp. art. 278/1 alin. 3 C.p.p. s-a solicitat dosarul de urmărire penală, precum și înaintarea dovezilor din care rezultă comunicarea soluției procurorului general, acestea fiind înaintate la data de 08 octombrie 2013.
Analizând plângerea pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele invocate de petent, Curtea constată că aceasta este nefondată și urmează să fie respinsă în consecință pentru următoarele considerente.
Prin rezoluția nr. 625/P/2013 din data de 19 iulie 2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C., în baza art. 228 alin. 6 C.p.p. rap. la art. 10 lit. a C.p.p. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de M. M. – judecător la Judecătoria C., față de care s-au efectuat acte premergătoare sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 Cp. În motivarea rezoluției s-a reținut că la data de 17.05.2013 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._/215/2013 plângerea formulată de petentul T. A., în care a solicitat cercetarea penală a judecătorului M. M., deoarece în mod abuziv, a dispus disjungerea cererii reconvenționale din dosarul nr._/215/2009 al Judecătoriei C. și a declinat competența de soluționare a cauzei ce a făcut obiectul dosarului nr._, în favoarea Tribunalului București.
Prin sentința penală nr. 2281/02.07.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2013, a fost scoasă cauza de pe rol și înaintată Parchetului de pe lângă Curtea de Apei C., în vederea efectuării de cercetări penale față de judecătorul M. M. pentru infracțiunea prev. de art. 246 Cod penal, fiind înregistrată sub nr. 625/P/2012.
Din actele premergătoare efectuate în cauză, s-a reținut că nu au rezultat date sau indicii privind comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor de către magistratul. judecător, așa încât nu există temei legal pentru, angajarea răspunderii penale conform art. 246 Cod penal.
Din actele existente la dosarul cauzei, s-a constatat că la data de 30.12.2009, contestatoarea S.C. RCS & RDS S.A. în contradictoriu cu intimatul T. A., a formulat contestație la executare împotriva executării silite ce forma obiectul dosarului execuțional nr. 51/E/2008, solicitând instanței să dispună anularea formelor de executare și a executării efectuate începând cu 15.12.2009 de către B. I. M., suspendarea executării silite până la soluționarea contestației, întoarcerea executării în ceea ce privește suma de 62.459,76 lei.
În motivare, s-a arătat că, contestatoarea a procedat la executarea de bună voie a hotărârilor judecătorești, respectiv a sentinței civile nr. 109/2005 pronunțată de Tribunalul D., decizia civilă nr. 152/2005 pronunțată de Curtea deApel C. și decizia civilă nr. 1055/2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, însă intimatul, cu rea credință a solicitat executarea silită a acestora.
Prin sentința civilă nr._ din 09.12.2010, s-a admis, în parte contestația la executare, s-a anulat în parte procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare și adresa de înființare poprire încheiate de B. I. M. la 15.12.2009, pentru suma de 1059,46 lei reprezentând cheltuieli de executare și a fost respins capătul de cerere privind întoarcerea executării.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs contestatoarea și intimatul, iar prin decizia civilă nr. 1187 din 01.06.2011 a Tribunalului D., a fost admis recursul declarat de părți, casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță, unde a fost înregistrată sub nr._/215/2009*.
Intimatul T. A. a formulat; cerere reconvențională prin care a solicitat anularea ordinului de deplasare (delegație) nr._/25.10.2006 și obligarea pârâților să îi comunice documentul din care să rezulte executarea de buna voie a hotărârii Tribunalului D. nr. 109 din 01.03.2005, cât și numărul programelor din pachetul de bază la 13.12.2006, 03.07.2007, 21.02.2008, 25.11.2009, iar în caz de neexecutare să îi plătească daune/interese de. 2.000 lei pe zi.
În apărare, contestatoarea a depus întâmpinare la cererea reconvențională, prin care a arătat că solicită în primă teză respingerea ca inadmisibilă, iar în teza secundară, să se dispună disjungerea și judecarea ei pe cale separată.
Prin sentința civilă nr._/05.07.2012, pronunțată de Judecătoria C. - judecător M. M. în dosarul nr._/215/2009*, a fost admisă contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. RCS & RDS S.A., constatată perimată executarea silită pornită în dosarul de executare nr. 51/E/2008, având creditor pe intimatul T. A. și debitor pe contestatoarea S.C. RCS & RDS S.A. București, dispunându-se întoarcerea executării și obligarea intimatului către contestatoare la plata sumei de 1600,4 lei reprezentând cheltuieli de judecată, cuantum ce în recurs a fost modificat la 6148,2 lei, prin admiterea căii de atac declarată de contestatoarea S.C. RCS & RDS S.A. (decizia civilă nr. 1755/11.10.2012 a Tribunalului D.).
Prin încheierea de ședință din 13.02.2012, instanța a dispus disjungerea cererii reconvenționale formulată de T. A. în calitate de intimat, la data de 07.10.2012 în dosarul nr._/215/2009* și a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 8886 din 11.06.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ - judecător M. M., a fost admisă excepția necompetenței materiale și teritoriale a Judecătoriei C. și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București -. Secția civilă,
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, litigiul este de natură comercială, pârâta având calitatea de comerciant, iar solicitarea reclamantului T. A. este neevaluabilă în bani, având ca obiect anulare act, iar sediul pârâtei se află în București.
În considerarea celor expuse, s-a reținut ca infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor nu există în materialitatea sa, întrucât magistratul judecător nu poate constituii obiectul unei anchete penale privind modul de Instrumentare și soluționare a cauzelor, iar răspunderea sa poate fi antrenată strict atunci când există indicii temeinice că a săvârșit o infracțiune în legătură cu cauza pe care o soluționează. Nemulțumirea subiectivă a petentului T. A. față de rezultatul demersurilor juridice în care a fost implicat, s-a reținut că nu constituie temei legal în vederea angajării răspunderii penale conform art. 246 Cod penal.
În mod legal în raport de actele premergătoare efectuate în cauză, procurorul a constat că nu există date sau indicii că a fost săvârșită o faptă prevăzută de legea penală în condițiile în care prin disjungerea cererii reconvenționale formulată de petent în dosarul nr._/215/2009*, și ulterior declinarea competenței de soluționare a acesteia în favoarea Tribunalului București – secția civilă, intimata din cauză a procedat în mod legal la soluționarea unei excepții de necompetență materială invocată de pârâta . într-un litigiu civil, trimițând cauza spre competentă soluționare Tribunalului București, instanță competentă material și teritorial pentru a soluționa un litigiu având ca obiect anularea unui act neevaluabil pecuniar.
Procedând în acest mod intimata și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu în mod corespunzător, neexistând nici o dovadă că prin această soluție ar fi fost vătămate interesele legale ale unei persoane, în condițiile în care prin soluția de declinare a competenței nu s-a rezolvat fondul cauzei și nu s-a dispus asupra drepturilor sau intereselor petentului T. A.. Este de remarcat că în măsura în care acesta din urmă considera că în mod nelegal s-ar fi declinat competența de către Judecătoria C., avea posibilitatea să invoce excepția de necompetență a Tribunalului București pentru a determina un conflict negativ de competență, ce urma să fie rezolvat de Înalta Curte de Casație și Justiție, fapt nerealizat însă în cauză.
Susținerile petentului privitoare la intenția intimatei din cauză de a favoriza părți cu interese contrare, infractori sau firmele controlate de aceștia, nu au nici un suport probator, după cum nu există nici un indiciu care să susțină măcar la nivel formal existența unei organizații cu scop infracțional care să acționeze împotriva intereselor sale.
Pentru toate aceste considerente, se va respinge ca nefondată plângerea petentului T. A., împotriva rezoluției nr. 625/P/2013 din data de 19 iulie 2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C., menținută prin rezoluția nr. 1699/II/2/2013 din data de 02 septembrie 2013 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C..
Se va menține ca legală și temeinică rezoluția 625/P/2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C..
Potrivit disp. art. 192 alin. 2 C.p.p. va fi obligat petentul la 20 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca nefondată plângerea petentului T. A., împotriva rezoluției nr. 625/P/2013 din data de 19 iulie 2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C., menținută prin rezoluția nr. 1699/II/2/2013 din data de 02 septembrie 2013 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C..
Menține ca legală și temeinică rezoluția 625/P/2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C..
Obligă petentul la 20 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 octombrie 2013.
Președinte,
A. C. M.
Grefier,
B. D.
Red.jud.A.C.M.
O.A. 29 Octombrie 2013
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 2108/2012. Curtea... | Cerere de reabilitare. Art.494 şi urm. C.p.p., art.134 şi... → |
|---|
