Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006. Decizia nr. 1965/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1965/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 1965/2013
Dosar nr._ - Lg. 86/2006 (latura civilă) -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 1965/2013
Ședința publică de la 17 Octombrie 2013
PREȘEDINTE - C. M. - Judecător
Judecător G. C.
Judecător V. M.
Grefier S. C.
Ministerul Public reprezentat de procuror N. D. T., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C..
.......................
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul B. G. C. împotriva sentinței penale nr. 182 din 05 iulie 2013, pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul cu nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat ales P. A. reprezentând pe recurentul - inculpat (lipsă), lipsind intimatele părți civile Direcția G. R. a Finanțelor P. C. și Agenția Națională de A. F. București.
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, apărătorul inculpatului a depus la dosar concluzii, după care, instanța a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat P. A., având cuvântul pentru recurentul - inculpat, susține oral motivele de recurs depuse la dosar și critică sentința pentru nelegalitate în ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei.
În acest sens, apreciază că intimata parte civilă ar fi realizat o îmbogățire fără just temei, constând în aceea că, în urma confiscării produselor de contrabandă de la recurent, bunurile au fost valorificate de către partea civilă, recuperându-se astfel prejudiciul infracțional.
În continuare, se apreciază că a fost încălcat dreptul la apărare al inculpatului și la un cadrul procesual echitabil, în condițiile în care intimata avea obligația legală să pună în evidență modul de depozitare, distrugere sau punere în circuitul civil după confiscare a bunurilor ce au fost ridicate de la recurent, pentru ca acesta să fie în măsură să constate cât mai datorează părții vătămate intimate prin prejudiciul produs prin săvârșirea faptei penale.
În ceea ce privește măsurile asigurătorii, respectiv instituirea sechestrului, recurentul apreciază că aceasta nu se mai impunea a fi luată în condițiile în care a achitat contravaloarea taxelor fiscale și vamale cu care partea vătămată intimată s-a constituit parte civilă.
Concluzionează în sensul admiterii recursului, casării sentinței cu consecința respingerii cererii de constituire ca parte civilă a părții vătămate, în tot sau în parte, în funcție de modul în care aceasta și-a dovedit pretențiile din litigiu.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, motivând că sunt critici invocate și cu ocazia soluționării cauzei de către instanța de fond, soluția pronunțată fiind legală și temeinică.
În consecință, motivând că obligarea recurentului la plata majorărilor și penalităților, precum și instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului, sunt legale și temeinice, pentru recuperarea prejudiciului infracțional.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința penală nr. 182 din 05 iulie 2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul cu nr._, s-a încuviințat cererea pentru sechestru asigurător formulată de părțile civile și s-a încuviințat înființarea sechestrului asigurător asupra casei de locuit având suprafața de 114 m.p., până la concurența valorii pagubei de 23.020 lei, sumă la care s-a dispus a de adăuga dobânzi și penalități de întârziere.
S-a admis acțiunea civilă formulată de părțile civile Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Gorj, Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale C. și Autoritatea Națională a Vămilor București și a fost obligat inculpatul B. G. C. (domiciliat în .. Gorj) la plata către părțile civile a sumei de 23.020 lei reprezentând despăgubiri civile, după cum urmează: 4.549 lei taxe vamale, 12.636 lei accize și 5.835 lei taxă pe valoare adăugată,sumă la care se vor adăuga dobânzi și penalități de întârziere începând cu data de 01.10.2010, până la achitarea efectivă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin încheierea de ședință din data de 06.05.2011 stată în dosarul nr._, s-a dispus disjungerea laturii civile a cauzei și formarea unui dosar separat, fixându-se termen de judecată la data de 03.06.2011, cauza fiind astfel înregistrată la data de 02.06.2011, sub nr. dosar _ .
S-a reținut astfel că, prin cererea de constituire de parte civilă, Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale C. s-a constitui parte civilă în cauză cu suma de 23 020 lei, reprezentând drepturi vamale, precum și a dobânzilor de întârziere (accesorii) care se percep până la data achitării integrale a sumei. Motivându-se în esență că autoritatea vamală a stabilit prejudiciul cauzat bugetului statului român sub imperiul Regulamentului (CEE) nr. 2913/1992 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar, precum și a actului normativ care incriminează la art. 270 infracțiunea de contrabandă, respectiv Codul Vamal al României, aprobat prin Legea nr. 86/2006 modificată și completată.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Motru nr. 1976/P/2010, s-a reținut că inculpatul B. G. C. a achiziționat în luna septembrie a anului 2010, cantitatea de 2000 pachete cu țigări diverse mărci (200 cartușe), cu marcaj fiscal inscripționat în limba slavă, destinate consumului propriu și comercializării ilicite, fapt pentru care inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 270 din Legea 86/2006 privind Codul Vamal al României, cu modificările și completările ulterioare, și art. 296 ind. 1 lit. l, din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal al României, cu modificările și completările ulterioare.
La perchizițiile efectuate în locuința inculpatului B. G. C., precum și la reședința acestuia, a fost descoperită și reținută cantitatea de 1889 pachete cu țigări având marcaje fiscale inscripționate în limba slavă, iar inculpatul a recunoscut că a achiziționat o cantitate de 2000 pachete cu țigări (200 cartușe). Pentru cantitatea de 111 pachete de țigări diferite mărci, inculpatul este obligat la plata echivalentului lor în lei, fiind aplicabile prevederile art. 277 din legea 86/2006 privind Codul Vamal al României cu modificările și completările ulterioare.
Nu au putut fi stabilite mărcile celor 111 bucăți pachete cu țigări, nefiind astfel date suficiente pentru a se calcula valoarea în vamă, autoritatea vamală a stabilit doar valoarea accizelor, în cuantum de 701 lei, în temeiul pct. 6 alin. 10 din HG nr. 44/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal al României aprobat prin Legea nr. 571/2003.
În aceste condiții, prejudiciul în cuantum de 23 020 lei a fost calculat de către Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale Gorj și reprezintă drepturi vamale și obligații fiscale pentru cantitatea de 2000 pachete cu țigări folosite la săvârșirea infracțiunii, reprezentând: 4549 lei – taxe vamale;_ lei – accize - și 5835 lei – taxa pe valoarea adăugată.
Prin sentința nr._, s-a admis acțiunea formulată de reclamantele Ministerul Finanțelor P. - Agenția Națională de A. F. – D.G.F.P. Gorj, Autoritatea Națională a Vămilor, Ministerul Finanțelor P. - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale Gorj, în contradictoriu cu pârâtul B. G. C.; a fost obligat pârâtul la plata către reclamante a sumei de 23 020 lei ce reprezintă taxe vamale în cuantum de 4.549 lei, accize în cuantum de_ lei și taxa pe valoare adăugată în cuantum de 5.835 lei, sumă la care se vor adăuga dobânzi și penalități de întârziere începând cu data de 01.10.2010 și până la achitarea efectivă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul B. G. C., iar prin decizia penală nr. 607/15.03.2013 a Curții de Apel C., s-a admis recursul, s-a casat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare la prima instanță – Judecătoria Motru -, cu îndrumarea ca, în rejudecare, prima instanță să procedeze la soluționarea cauzei potrivit normelor de procedură penală, având în vedere și dispozițiile art. 385 ind. 8 C.p.p., precum și celelalte motive de recurs formulate de inculpat.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. dosar _ , la data de 29.05.2013.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat că prin sentința penală nr. 129/13.05.2011 pronunțată în dosarul nr._, rămasă definitivă prin decizia Curții de Apel C. nr. 12/09.01.2012, inculpatul B. G. C. a fost condamnat - în baza art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 3201 Cod proc. pen. - la pedeapsa de 3 ani închisoare; în baza art. 296 1 alin 1 lit. l din Legea nr. 571/2003, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de un an închisoare; în baza art. 33-34 Cod penal, s-a constat că sunt concurente faptele, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare; în baza art. 86 indice 1 Cod penal, a fost suspendată executarea pedepsei de 3 ani închisoare sub supraveghere, pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit în condițiile art. 86 ind. 2 Cod penal.
Astfel, prin sentința penală mai sus menționată s-a reținut că, la data de 01.10.2010, inculpatul a fost depistat ca deținând și depozitând în imobilele pe care le folosește un număr de 1889 pachete de țigări, cunoscând că acestea provin din contrabandă.
Instanța de fond a reținut că, în cazul infracțiunii pentru care a fost condamnat inculpatul, urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru regimul vamal și producerea unei pagube bugetului public prin neplata taxelor vamale. Legătura de cauzalitate dintre urmarea imediata și oricare din acțiunile ce constituie elementul material al infracțiunii de contrabanda, rezultă din însăși materialitatea faptelor — ex re.
Prin urmare, cu toate că au fost ridicate de la inculpat cele 1889 pachete țigări cu timbru fiscal inscripționat în limba slavă, aspect reieșit din sentința penală nr. 236 pronunțată de Judecătoria Motru în dosar nr._ , instanța de fond a reținut că, în cazul infracțiunii de contrabandă (infracțiune de pericol), obligația de plată a taxelor vamale, ca drept de creanță al statului art. 224 din Legea nr. 86/2006, instituie repararea pagubei cauzată bugetului de stat.
Astfel, potrivit art.224 din Legea nr. 86/2006, potrivit căruia datoria vamală la import ia naștere și prin introducerea ilegală pe teritoriul României a mărfurilor supuse drepturilor de import iar calitatea de debitor vamal o are orice persoană care a cumpărat sau a deținut mărfurile în cauză și care știa sau ar fi trebuit să știe, în momentul achiziționării sau primirii mărfurilor, că acestea au fost introduse ilegal.
Art. 202 din Regulamentul ( CEE) numărul 2913/92 de instituire a Codului Vamal Comunitar prevede că debitor vamal este și orice persoană care a dobândit sau a deținut mărfurile în cauză și care știa sau ar fi trebuit să știe, în mod normal, în momentul achiziționării sau primirii mărfurilor, că ele au fost introduse ilegal .
Instanța de fond nu a reținut susținerile inculpatului, în sensul că nu poate fi obligat la plata taxelor vamale decât pentru 111 pachete țigarete ce nu au fost confiscate, deoarece le-a consumat și comercializat și nu și pentru cantitatea de 1889 pachete țigarete ce i-au fost confiscate, întrucât, potrivit dispozițiilor legale menționate mai sus, prin însăși trecerea mărfurilor sau bunurilor peste frontiera de stat, se realizează sustragerea atât de la controlul vamal, cât și de la plata taxelor vamale datorate statului.
Este de menționat totodată că, prin Hotărârea din data de 02.04.2009 dată în cauza C -459/7, Curtea Europeană de Justiție a statuat că, pentru a determina stingerea datoriei vamale, punerea sub sechestru a mărfurilor neregulat introduse pe teritoriul vamal al Comunității trebuie să intervină înainte ca aceste mărfuri să treacă de primul birou vamal situat în interiorul acestui teritoriu.
În speță, inculpatul a fost depistat deținând și depozitând cantitatea de 1889 pachete țigări în localitatea Mătăsari, jud. Gorj, așadar după trecerea de primul birou vamal de intrare în teritoriul vamal comunitar. S-a constatat astfel că marfa a fost „sechestrată” ulterior, așa încât inculpatul datorează taxe vamale de import pentru mărfurile respective, având în vedere și faptul că țigaretele introduse în țară provin dintr-o țară care nu este membră a Comunității, iar potrivit art. 131 lit .a din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, „importul de bunuri” reprezintă . a unor bunuri care nu se află în libera circulație, în înțelesul art. 24 din Tratatul de înființare a Comunității Europene.
S-a reținut de prima instanță că prejudiciul produs bugetului de stat ca urmare a introducerii pe teritoriul tării a celor 2000 pachete țigarete, constă în drepturile de import ce reprezintă taxele vamale și taxele cu efect echivalent cu al taxelor vamale de plătit la importul de mărfuri, respectiv acciza și TVA-ul.
Referitor la diferența de 111 pachete de țigarete cu diverse mărci, instanța de fond a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 277 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, potrivit cu care, când mărfurile sau alte bunuri care au făcut obiectul infracțiunii nu se găsesc, infractorul este obligat la plata echivalentului lor în lei. În ceea ce privește cuantumul acestora, autoritatea vamală a stabilit doar valoarea accizelor, având în vedere și prevederile punctului 6 alin. 10 din HG nr. 44/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal al României aprobat prin Legea nr. 571/2003, deoarece nu au putut fi stabilite mărcile celor 111 pachete de țigări, pentru a se calcula valoarea lor în vamă.
Cuantumul accizelor se calculează, potrivit art. 206 51 alin. 3 din Lg. 571/2003 privind Codul Fiscal al României, în care se prevede că, în cazul importului unui produs accizabil care nu este plasat într-un regim suspensiv, momentul plății accizelor este momentul înregistrării declarației vamale de import.
În ce privește taxa pe valoarea adăugată, conform art. 139 alin. 1 din Codul Fiscal, s-a reținut că aceasta se aplică asupra bazei de impozitare, care este compusă din suma dintre valoarea în vamă taxele vamale și acciza.
Instanța de fond a apreciat totodată că pretențiile solicitate de părțile civile sunt calculate conform algoritmului legal. Astfel, pentru cantitatea de 2000 pachete de țigarete au fost calculate taxe vamale - 4549 lei, accize -_ lei și taxa pe valoare adăugată - 5835 lei.
Instanța de fond a acordat în speță și dobânzile și penalitățile datoriei vamale, în temeiul art. 119 coroborat cu art. 120 și art. 1201 din OG 92/2003 - Codul de Procedură F..
În concluzie, în baza art. 14 și art. 346 Cod pr. penală raportat la art. 998,999 cod civil din 1864, instanța de fond a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă, obligându-l pe inculpatul B. G. C. la plata către părțile civile a sumei de 23.020 lei reprezentând despăgubiri civile, după cum urmează: 4.549 lei taxe vamale, 12.636 lei accize și 5.835 lei taxă pe valoare adăugată, sumă la care se vor adăuga dobânzi și penalități de întârziere începând cu data de 01.10.2010, până la achitarea efectivă.
În ceea ce privește solicitarea părților civile de instituire a sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului, instanța de fond a reținut că, potrivit adeverinței nr. 2541 din 03.07.2013, inculpatul B. G. C. deține în comuna Ciuperceni, .. Gorj, o casă de locuit având suprafața construită de 114 și având în vedere dispozițiile art. 163 alin. 1 și 2 din Codul de pr. penală, sa-a apreciat că se impune, pentru garantarea acoperirii prejudiciului cauzat bugetului de stat, instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra casei de locuit deținută de inculpat în localitatea menționată anterior, până la concurența valorii pagubei de 23 020 lei, sumă la care să se adauge dobânzi și penalități de întârziere, precizându-se faptul că bunul rămâne în posesia inculpatului, cu obligația ca acesta să nu îl greveze sau să-l înstrăineze.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul B. G. C., criticând-o pentru nelegalitate în ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei.
În acest sens, apreciază că intimata parte civilă ar fi realizat o îmbogățire fără just temei, constând în aceea că, în urma confiscării produselor de contrabandă, bunurile au fost valorificate de către partea civilă, recuperându-se astfel prejudiciul infracțional.
În continuare, a apreciat că a fost încălcat dreptul său la apărare și la un cadrul procesual echitabil, în condițiile în care intimata avea obligația legală să pună în evidență modul de depozitare, distrugere sau punere în circuitul civil după confiscare a bunurilor ce au fost ridicate de la el, pentru ca acesta să fie în măsură să constate cât mai datorează părții vătămate intimate prin prejudiciul produs prin săvârșirea faptei penale.
În ceea ce privește măsurile asigurătorii, respectiv instituirea sechestrului, inculpatul a apreciat că aceasta nu se mai impunea a fi luată, în condițiile în care a achitat contravaloarea taxelor fiscale și vamale cu care partea vătămată intimată s-a constituit parte civilă.
A concluzionat în sensul admiterii recursului, casării sentinței cu consecința respingerii cererii de constituire ca parte civilă a părții vătămate, în tot sau în parte, în funcție de modul în care aceasta și-a dovedit pretențiile din litigiu.
Recursul este nefondat.
Din actele depuse la dosar, CURTEA constată că, prin sentința penală nr. 129 din 13 mai 2011 pronunțată în dosar nr._, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 12/09 ianuarie 2012 a Curții de Apel C., recurentul a fost condamnat - în baza art. 270 alin. 3 din Lg. 86/2006 cu aplic. art. 3201 cod procedură penală - la 3 ani închisoare.
În baza art. 2961 alin. 1 lit. „l” din Legea nr. 571/2003, recurentul a fost condamnat la 1 an închisoare, dispunându-se în baza art. 33 lit. a și 34 lit. b cod penal, să execute pedeapsa cea mai grea - de 3 ani închisoare -, în condițiile prev de art. 861 cod penal, reținându-se în esență că la 01 octombrie 2010, a fost depistat deținând în imobilele pe care le folosește un număr de 1889 pachete de țigări cu timbru fiscal scrisa în limba slavă, stabilindu-se că acestea provin din contrabandă.
Prin aceeași sentință s-a dispus confiscarea în folosul statului a cantității respective de țigări.
Criticile formulate de recurent, sun nefondate, Curtea constatând că, în cauza dedusă judecății, inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă prev de art. 270 alin. 3 din Lg. 86/2006, în modalitatea deținerii și depozitării produselor menționate, urmarea imediată constând în crearea unei stări de pericol pentru regimul vamal și producerea unei pagube bugetului public prin neplata taxelor vamale.
În conformitate cu dispozițiile art. 2065 din Lg. 571/2003, produsele accizabile sunt supuse accizelor în momentul importului acestora pe teritoriul Comunității, iar conform art. 2066 și art. 2067 din același act normativ, accizele devin exigibile în momentul eliberării pentru consum, iar „eliberare pentru consum” reprezintă și importul de produse accizabile, chiar și neregulamentar.
În consecință, față de aceste dispoziții legale, se constată că instanța de fond a apreciat în mod corespunzător faptul că prejudiciul produs bugetului de stat, ca urmare a introducerii pe teritoriul țării a celor 1889 pachete de țigări, constă în drepturile de import ce reprezintă taxele vamale și taxele cu efect echivalent cu cel al taxelor vamale, de plătit la importul de mărfuri, respectiv acciza și TVA-ul.
În ce privește taxa pe valoarea adăugată, în conformitate cu dispozițiile art. 139 alin. 1 din Codul Fiscal, se constată că aceasta se aplică asupra bazei de impozitare, care este compusă din diferența dintre valoarea în vamă, taxele vamale și acciză.
În cauză, inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă prev de art. 270 alin. 3 din Lg. 86/2006 privind Codul Vamal al României, în varianta deținerii și depozitării țigaretelor, cunoscând că acestea au fost introduse ilegal, astfel că în mod temeinic instanța de fond a constatat că are calitatea de debitor vamal, dispunând în consecință obligarea la plata taxelor vamale, accize și TVA pentru întreaga cantitate de 1889 pachete de țigări.
Modul de calcul și prejudiciul infracțional, au fost stabilite în conformitate cu dispozițiile Codului Fiscal - Legea 571/2003.
Critica privind instituirea măsurii sechestrului asigurător este, de asemenea, nefondată.
În conformitate cu dispozițiile art. 163 alin. 1 cod procedură penală, măsurile asigurătorii se iau în cursul procesului penal de către procuror sau de către instanța de judecată și constau în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile și imobile, în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracțiune.
Prin urmare, stabilindu-se în sarcina recurentului obligația de plată în beneficiul intimatei pentru suma de 23.020 lei reprezentând taxe vamale, accize, TVA, la care se adaugă dobânzi și penalități de întârziere, măsura asiguratorie este dispusă în mod legal.
În consecință, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b cod procedură penală, se va dispune respingerea recursului, ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul B. G. C. împotriva sentinței penale nr. 182 din 05 iulie 2013, pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul cu nr._ ,ca nefondat.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 230 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care, suma de 200 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu și va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Octombrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. M. G. C. V. M.
Grefier,
S. C.
Red. jud. C. M.
Jud. fond: M. M. T.
Dact. 2 ex./A.T. - 20 noiembrie 2013
| ← Cerere de reabilitare. Art.494 şi urm. C.p.p., art.134 şi... | Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 301/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
