Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 1445/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1445/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 09-11-2015 în dosarul nr. 1445/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 1445
Ședința publică de la 09 Noiembrie 2015
PREȘEDINTE C. C.
Judecător A. D.
Grefier V. D.
Ministerul public a fost reprezentat prin procuror D. S. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. C..
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor consemnate în încheierea de ședință de la 3 noiembrie 2015, ce face parte integrantă din prezenta decizie, privind judecarea apelului declarat de inculpatul M. M., împotriva sentinței penale nr.104 din data de 16.07.2015, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, având ca obiect conducerea unui vehicul fără permis de conducere (art.335 NCP) art.335 alin.2 NCP.
La apel au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.
CURTEA,
Asupra apelului de față:
Prin sentința penală nr. 104 din data de 16.07.2015, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, în temeiul art. 335 alin.2 Cp cu aplic. art. 5 alin.1 Cp, art. 61 alin.4 lit.c Cp, cu aplicarea art. 375 Cpp si art. 396 alin.10 Cpp a fost condamnat inculpatul M. M., fiul lui F. și E., născut la data de 10.05.1956 în ., cu domiciliul în ., județul D., CNP_, la pedeapsa de 250 zile amendă.
În baza art. 61 alin. 2 C.p. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa amenzii penale de 2500 lei.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispoz. art. 63 C.p. privitoare la înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în caz de neexecutare cu rea-credință a pedepsei amenzii.
În baza art 40 aln 1 C. pen s-a constatat ca infracțiunea prev de art 335 aln 2, pentru care este condamnat în prezenta cauză se află în concurs cu infracțiunile pentru care a fost condamnat în SP nr. 87/13.05.2013 a Tribunalului O. ramasă definitivă prin Dec. nr. 441/31.03.2015 a Curții de A. C., precum și cu infracțiunea prev de art 335 aln 2 C. pen. pentru care a fost condamnat prin SP nr. 481/05.02.2015 a Judecatoriei C., ramasă definitivă prin neapelare la data de 24.02.2015 .
A fost înlăturat sporul de 1 an și 2 luni închisoare din pedeapsa rezultantă de 3 ani și 2 luni închisoare aplicată condamnatului M. M. prin SP nr. 87/13.05.2013 a Tribunalului O. ramasă definitivă prin Dec. nr. 441/31.03.2015 a Curții de A. C. .
A fost decontopită pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată condamnatului M. M. prin SP nr. 87/13.05.2013 a Tribunalului O. ramasă definitivă prin Dec. nr. 441/31.03.2015 a Curții de A. C. în pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art 244 alin. 1 și 2 CP, în pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art 244 alin. 1 și 2 CP și în pedeapsa de 1 an și 6 luni ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prev, de art 244 alin. 1 și 2 CP.
În baza art. 40 aln 1 C.pen rap. la art 39 lit e C. pen . au fost contopite pedepsele de mai sus care și-au recăpătat individualitatea ca urmare a descontopirii cu pedeapsa amenzii de 1800 lei aplicată pentru savîrșirea infracțiunii prev de art 335 aln 2 C. pen. pentru care a fost condamant prin SP nr. 481/05.02.2015 a Judecatoriei C., ramasă definitivă prin neapelare la data de 24.02.2015 precum și cu pedeapsa amenzii de 2500 lei aplicată prin prezenta sentință, în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care se adaugă sporul de 1 an și 2 luni închisoare și în pedeapsa amenzii de 2500 lei la care se adaugă sporul de 1433,3 lei, urmând ca în final condamnatul să execute 3 ani și două luni închisoare și plata amenzii de 3933,3 lei.
În baza art. 36 alin. 3 C.p. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata executata de la 01.04.2015 la zi și menține starea de arest a condamnatului.
A fost anulat mandatul de executare nr. 220/2013 din 01.04.2015 emis de Tribunalul O. și dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei aplicate în urma contopirii.
Au fost menținutee celelalte dispoziții ale sentințelor penale sus-amintite.
În baza art. 274 alin.1 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare statului. Cheltuielile judiciare efectuate cu plata onorariului din oficiu, rămân în sarcina statului
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul nr. 1178/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria S. a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul M. M., pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prev. de art. 335 alin. 2 C.pen.
În fapt că în data de 12.12.2014, inculpatul M. M. a fost surprins în timp ce conducea pe drumurile publice din . marca Mercedes Benz, fără a avea dreptul de a conduce pe drumurile publice din data de 17.01.2014, ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni la regimul circulației rutiere.
În ziua de 12.12.2014 organele de poliței rutieră din cadrul Secției 13 Poliție Rurală au efectuat activități pe linia respectării legislației rutiere de către conducătorii de autovehicule, ocazie cu care au procedat la oprirea regulamentară a autovehicului marca MERCEDES BENZ C 220 cu nr. de înmatriculare_ .
În urma opririi menționate s-a constatat că autoturismul era condus de către Miruț M. din . declarat că nu are asupra sa permisul de conducere, iar pe bancheta din spate a acestuia se afla martora P. I. din aceeași localitate.
Urmare a lipsei permisului de conducere, s-a procedat de către organele de poliție la verificarea în baza de date a lui M. M. stabilindu-se că deși acesta figura ca posesor de permis de conducere, avea dreptul de a conduce suspendat din data de 17.01.2014 ca urmare a săvârșirii unei alte infracțiuni prev. de OUG 195/2002 Rpb.
Situația inculpatului a fost confirmată de către Serviciul Rutier D., prin adresa nr._/06.01.2015 comunicându-se că acesta nu mai avea dreptul de a conduce din data de 17.01.2015.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul a declarat faptul că nu cunoștea faptul că avea dreptul de a conduce pe drumurile publice suspendat întrucât nu îi fusese emisă o dovadă înlocuitoare a permisului de circulație fără dreptul de a circula pe drumurile publice, însă prin declarația dată în calitate de inculpat a recunoscut săvârșirea faptei.
De asemenea inculpatul a menționat că nu a primit nici o înștiințare prin care să-i fie adus la cunoștință faptul că nu mai avea dreptul de a circula pe drumurile publice.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Starea de fapt a fost corect reținută rezultând din coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală respectiv: declarații inculpat, declarațiile martorei P. I., proces verbal de depistare, adresa IPJ D. nr._/06.01.2015, copie proces verbal comunicare suspendare drept de conducere și fișa de cazier judiciar și însușite de către inculpat.
Din probele administrate în cauză, s-a constatat astfel că inculpatul M. M. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prev. de art. 335 alin. 2 C.pen.
În drept, fapta inculpatului M. M., care în data de 12.12.2014, a fost surprins în timp ce conducea pe drumurile publice din . marca Mercedes Benz, fără a avea dreptul de a conduce pe drumurile publice din data de 17.01.2014, ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni la regimul circulației rutiere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prev. de art. 335 alin. 2 C.pen.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzută de art. 74 C.pen. respectiv: gravitatea infracțiunii comise, periculozitatea infractorului care se evaluează după împrejurările și modul de comitere a infracțiunii precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Pe de altă parte, instanța a reținut situația familială a inculpatului, precum și atitudinea acestuia pe parcursul soluționării cauzei, de recunoaștere și regret în ceea ce privește săvârșirea faptei.
În consecință, aplicând criteriile de individualizare enunțate mai sus, s-a considerat că stabilirea unei pedepse cu închisoarea orientate spre minimul prevăzut de lege, redus cu o treime, respectiv aplicarea unei pedepse de 250 de zile amendă constituie un mijloc de reeducare suficient pentru inculpat și asigurând scopul sancționator și preventiv al pedepsei penale și s-a atras atenția inculpatului asupra dispoz. art. 63 C.p. privitoare la înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în caz de neexecutare cu rea-credință a pedepsei amenzii.
Din fișa de cazier judiciar nr._/13.07.2015 ( fila 29) a reieșit ca inculpatul a mai fost condamnat în SP nr. 87/13.05.2013 a Tribunalului O. ramasă definitivă prin Dec. nr. 441/31.03.2015 a Curții de A. C. la pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare.
De asemenea a mai fost condamnant prin SP nr. 481/05.02.2015 a Judecatoriei C., ramasă definitivă prin neapelare la data de 24.02.2015, la amendă penală de 1800 lei.
În baza art 40 aln 1 C. pen s-a constatat ca infracțiunea prev de art 335 aln 2, pentru care a fost condamnat în prezenta cauză se află în concurs cu infracțiunile pentru care a fost condamnat, inculpatul savîrșind faptele penale înainte de a fi condamant definitiv, pentru vreuna din ele, astfel că a descontopit pedepsele rezultante în pedepsele componente, pe care le-a recontopit potrivit disp. 40 alin. 1 rap. la art. 39 lit. e Cod penal, inclusiv cu pedeapsa amenzii aplicată în cauză, stabilindu-se ca inculpatul să exercute pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoar eși pedeapsa amenzii în cuantum de 3933,3 lei.
A fost anulat mandatul de executare emis anterio, dispunându-se emiterea unui nou mandat de executare a pdepsei rezultante.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul M. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului a susținut că la stabilirea pedepsei rezultante instanța de fond nu a făcut o justă și minuționasă apreciere a criteriilor generale de individualizare a pedepsei, precum modul concret de săvârțire a infracțiunii, mijloacele folosite, stare de pericol relativ redus pentru ordinea publică, natura și gravitatea mică a infracțiunii și faptul că aceasta nu a produc niciun rezultat, conduita inculpatului ulterior săvârșirii infracțiuni, constând în atitudinea sinceră, de recunoaștere și regret a faptei atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată.
Inculpatul M. M. a depus personal un memoriu în care a arătat că pedeapsa stabilită de prima instanță este nelegală, întrucât deși instanța a reținut în considerente că urmează a aplica o pedeapsă orientată spre minimul prevăzut de lege redus cu o treime, ca urmare a aplicării criteriilor de individualizare și a disp. art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, a stabilit n concret pedeapsa amenzii de 2500 lei, reprezentând echivalentul a 250 zile de amendă x 10 lei/zi, orientată deci spre maximul special al amenzii.
A mai arătat inculpatul să sentința este nelegală și sub aspectul calculului sporului aplicat la pedeapsa amenzii, instanța de fond reținând greșit că acesta ar reprezenta 1/3 din totalul pedepselor stabilite, interpretând greșit disp. art. 39 alin. 1 lit. c) Cod procedură penală, astfel că pedeapsa rezultantă a amenzii trebuia sporită cu cel mult 600 lei, reprezentând o treime din pedeapsa stabilită definitiv pentru infracțiunea concurentă și nu 1433,3 lei așa cum eronat s-a dispus în cauză.
În drept, apelul a fost întemeiat pe disp. art. 412 alin. 4 Cod procedură penală.
Analizând hotărârea apelată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu cauza, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform disp. art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, C. constată că apelul declarat de inculpatul M. M. este fondat, pentru următoarele considerente:
Probatoriul administrat în faza urmăririi penale, însușit în totalitate de inculpat, care a recunoscut săvârșirea faptei astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii abreviate de recunoaștere a învinuirii, prev. de art. 375 Cod procedură penală, demonstrează fără echivoc că la data de 12.12.2014, inculpatul M. M. a condus pe drumurile publice din . marca Mercedes Benz, având suspendată exercitarea dreptului de a conduce pe drumurile publice, încă din data de 17.01.2014, ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni la regimul circulației rutiere.
În drept, fapta inculpatului M. M. mai sus descrisă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prev. de art. 335 alin. 2 C.pen.
În urma evaluării criteriilor de individualizare judiciară a pedepsei, instanța de fond s-a orientat asupra unei pedepse cu amenda, apreciind că un cuantum orientat spre minimul redus cu o treime, ca efect al aplicării disp. art. 396 alin. 10 Cod procedură penală ar fi suficient pentru a asigura reeducarea inculpatului.
Cu toate acestea, pedeapsa stabiltă, aceea de 2500 lei, reprezentând echivalentul a 250 zile de amendă, a câte 10 lei ziua, depășește maximul special al pedepsei amenzii, redus cu o pătrime așa cum stabilesc disp. art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
Astfel, în cazul în care judecata s-a desfășurat în condițiile art. 375 alin. 1 Cod procedură penală, așa cum este cazul în speță, în caz de condamnare limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei amenzii se reduc cu o pătrime și nu cu o treime, așa cum eronat a reținut prima instanță.
Verificând aplicarea cauzei de reducere a pedepsei în raport de pedeapsa stabilită pentru fapta dedusă judecății, C. constată că în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, așa cum este cazul infracțiunii prev. de art. 335 alin. 2 Cod penal, limitele pedepsei amenzii sunt între 180 zile amenda și 300 zile amendă, iar prin aplicarea cauzei de reducere a pedepsei, acestea se diminuează cu o pătrime, rezultând limite între 135 și 225 zile amendă, astfel că amenda de 2500 lei stabilită în cauză prin însumarea a 250 zile de amendă cu de 10 lei/zi, nu numai că nu este orientată spre minimul special, dar depășește maximul special redus prin aplicarea disp. art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, fiind în în alte limite decât cele legale.
În consecință, C., constatând întemeiată critica formulată de apelantul inculpat sub acest aspect, va proceda la reindividualizarea pedepsei amenzii în limitele arătate, apreciind că o pedeapsă cu amenda în cuantum de 1800 lei este suficientă pentru a asigura scopul preventiv- educativ al pedepsei, fiind totodată concordantă cu opțiunea primei instanțe de a se orienta spre minimul special al amenzii, opțiune ce nu poate fi ingnorată în calea de atac declarată exclusiv de către inculpat, în caz contrar încălcându-se principiul non reformatio in pejus stabilit de disp. art. 418 alin. 1 Cod procedură penală.
Constatând ca infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul M. M. a fost condamnat prin sentința penală nr.87/13.05.2013 a Tribunalului O. rămasă definitivă prin decizia penală nr. 441/31.03.2015 a Curții de A. C., precum și cu infracțiunea pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 481/05.02.2015 pronunțată de Judecătoria C., rămasă definitivă la data de 24.02.2015, prima instanță a procedat în mod corect la descontopirea pedepselor stabilite pentru infracțiuni concurente, însă cu ocazia recontopirii tuturor pedepselor aplicate inculpatului cu pedeapsa amenzii stabilită în cauză, a aplicat greșit disp. art. 39 alin 1 lit. e) și c Cod penal.
Astfel, potrivit art. 39 alin. 1 lit. e) Cod penal, atunci când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoarea și mai multe pedepse cu amenda, se aplică pedeapsa închisorii conform lit. b) la care se adaugă în întregime pedeapsa amenzii conform lit. c). Stabilirea pedepsei rezultante a amenzii, în cazul în care s-au stabilit mai multe pedepse cu amenda, se realizează potrivit disp. art. 39 alin. 1 lit. c), în sensul că se aplică amenda cea mai grea la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite și nu din suma totală a amenzilor stabilite, inclusiv a celei mai grele dintre acestea, așa cum eronat a procedat prima instanță.
În consecință, Cutrea va recontopi pedepsele stabilite definitiv inculpatului cu pedeapsa amenzii aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății, conform disp. art. 40 alin. 1 Cod penal și art. 39 alin. 1 lit. e), respectiv cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 87/13.05.2013 a Tribunalului O. rămasă definitivă prin decizia penală nr. 441/31.03.2015 a Curții de A. C., precum și cu pedeapsa amenzii în cuantum de 1800 lei la care a fost condamnat prin sentința penală nr. 481/05.02.2015 pronunțată de Judecătoria C., rămasă definitivă la data de 24.02.2015, inculpatul urmând a executa în total pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare și pedeapsa amenzii în cuantum de 2400 lei.
Va atrage atenția inculpatului asupra dispoz. art. 63 Cod penal referitoare la înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în caz de neexecutare cu rea-credință.
În baza art. 40 alin. 3 Cod penal va deduce din pedeapsa rezultantă aplicată durata executată de la 01.04.2015 la zi.
Pentru aceste considerente, apelul declarat de inculpat este fondat și urmează a fi admis în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, se va desființa sentința penală apelată, în limitele arătate și rejudecând, se va proceda conform conform considerentelor anterioare, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului declarat de inculpatul M. M. vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul M. M. împotriva sentinței penale nr.104 din data de 16.07.2015, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._ .
Desființează în parte sentința penală apelată și rejudecând,
În baza art. 335 alin. 2 Cod penal, art. 61 alin. 4 lit.c Cod penal, cu aplic. art. 396 alin. 10 Cod procedură penală rap. la art. 61 alin. 6 Cod penal, condamnă pe inculpatul M. M. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1800 lei, reprezentând 180 zile amendă a câte 10 lei/zi.
Constată ca infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul M. M. a fost condamnat prin sentința penală nr.87/13.05.2013 a Tribunalului O. rămasă definitivă prin decizia penală nr. 441/31.03.2015 a Curții de A. C., precum și cu infracțiunea pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 481/05.02.2015 pronunțată de Judecătoria C., rămasă definitivă la data de 24.02.2015.
În baza art. 40 alin. 1 Cod penal rap. la art. 39 alin. 1 lit. e) Cod penal, contopește pedeapsa amenzii stabilită în cauză cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 87/13.05.2013 a Tribunalului O. rămasă definitivă prin decizia penală nr. 441/31.03.2015 a Curții de A. C., precum și cu pedeapsa amenzii în cuantum de 1800 lei la care a fost condamnat prin sentința penală nr. 481/05.02.2015 pronunțată de Judecătoria C., rămasă definitivă la data de 24.02.2015, inculpatul urmând a executa în total pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare și pedeapsa amenzii în cuantum de 2400 lei.
Atrage atenția inculpatului asupra dispoz. art. 63 Cod penal referitoare la înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în caz de neexecutare cu rea-credință.
În baza art. 40 alin. 3 Cod penal deduce din pedeapsa rezultantă aplicată durata executată de la 01.04.2015 la zi.
Menține restul dispozițiilor sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului din oficiu, in cuantum de 260 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Noiembrie 2015.
Președinte, Judecător
C. C. A. D.
Grefier,
V. D.
Red.jud. C.C.
j.f.D.Oâel
IB
| ← Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr.... | Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP.... → |
|---|
