Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 1385/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Decizia nr. 1385/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 23-10-2015 în dosarul nr. 1385/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

C. DE A. C.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

INSTANȚA DE A.

DECIZIE PENALA Nr. 1385/2015

Ședința publică de la 23 Octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE - M. E. M. – JUDECATOR

JUDECĂTOR - R. E. C.

Grefier - L. M. P.

Ministerul Public reprezentat de procuror M. B., de la P. de pe lângă C. de A. C.

…………..

Pe rol, soluționarea apelului declarat de inculpatul S. V. împotriva sentinței penale nr. 1488 din data de 16 iunie 2015, pronunțată de Judecătoria Tîrgu J. în dosarul cu nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns atât avocat desemnat din oficiu M. D. și mandatar L. C., reprezentând pe apelantul – inculpat (lipsă), lipsind: intimatul - parte civilă B. V. S., intimatul - parte civilă S. Județean De Ambulanță G. și intimatul - parte vătămată S. Județean de Urgență T. J..

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a efectuat referatul oral al cauzei publică, mandatar L. C. depune la dosar procura specială judiciară și practică judiciară, precizând că se opune reprezentării inculpatului de către apărătorul desemnat din oficiu; avocat M. D. depune delegație pentru asistență judiciară obligatorie emisă de Baroul D. la 06.10.2015, precum și concluzii privitoare la apelul formulat de inculpat.

Nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.

Mandatar L. C., reprezentând pe apelantul – inculpat S. V., solicită instanței admiterea apelului, desființarea sentinței de fond, respingerea capătului de cerere privitor la daunele morale solicitate de partea vătămată, sens în care a precizat faptul că starea de temere invocată de această din urmă parte a fost contrazisă de actele existente, partea vătămată fiind chiar amendată de către organele de poliție pentru amenințare, așa cum reiese din adresa aflată în dosar; mai mult, susține că partea vătămată nu a făcut dovada faptului că a necesitat zile de îngrijiri medicale și nici că i s-ar fi provocat de către inculpat prejudicii morale, astfel că aceste daune s-au acordat greșit de către instanța de fond; a mai precizat faptul că inculpatului nu a iscat conflictul cu partea vătămată, aceștia fiind în relații tensionate de mai mulți ani.

În teză subsidiară, în situația în care instanța de control judiciar va aprecia că se impune acordarea daunelor morale, solicită reducerea cuantumului acestora.

Avocat M. D., având cuvântul pentru apelantul – inculpat, susține motivele de apel depuse la dosar și solicită – conform dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală - admiterea căii de atac, desființarea în parte a hotărârii instanței de fond, în ce privește soluția pronunțată pe latură civilă, apreciind că se, în principal, impune respingerea capătului de cerere formulat de partea vătămată privitor la daunele morale și cheltuielile de judecată; în subsidiar, solicită reducerea cuantumului daunelor morale și cheltuielilor de judecată stabilite de instanța de fond; a arătat astfel că nu s-a dovedit de către partea vătămată prejudiciul moral încercat în urma incidentului și nici existența vreunui prejudiciu de imagine, iar motivarea primei instanțe în sensul acordării daunelor morale este contrară dreptului la un proces echitabil, deoarece această noțiune presupune obligația instanței de a motiva soluția în raport de probele de la dosar, or, în speță, considerentele hotărârii se contrazic între ele, se distrug și se anihilează reciproc, neputând forma baza judecății.

Nu se poate reține în cauză faptul că intimatului i s-a cauzat o stare de temere în urma incidentului, în condițiile în care, potrivit adresei Poliției R. din data de 24.04.2015, partea vătămată B. V. S. a fost sancționat pentru că a adresat inculpatului injurii și amenințări; mai mult, cel din urmă este cel care îl urmărește pe inculpat, inițiază și provoacă incidente cu acesta din urmă; din certificatele medicale depuse la dosar se poate observa că acesta a prezentat excoriații și mici înțepături ale pielii, ce necesitau îngrijiri medicale, astfel că nu se poate reține existența unei suferințe ca temei al acordării daunelor morale, cu atât mai mult cu cât, martorii audiați în cauză au arătat că, după ce a părăsit spitalul (unde nu a fost internat), persoana vătămată a efectuat munci în gospodărie.

De asemenea, se susține că instanța de fond a acordat greșit cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei părții vătămate și acest cuantum nu s-a raportat la munca efectivă depusă de reprezentantului părții vătămate, de onorariul acordat din oficiu în spețe asemănătoare, iar acțiunea civilă fiind admisă în parte, și acordarea cheltuielilor judiciare trebuia să se facă tot în parte.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a apelului declarat de inculpat, ca fiind nefondat, cu obligarea corespunzătoare a acestuia din urmă la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Dezbaterile fiind încheiate;

CURTEA,

Asupra apelului de față;

Prin sentința penală nr. 1488 din data de 16 iunie 2015, pronunțată de Judecătoria Tîrgu J. în dosarul cu nr._ , în temeiul art. 193 alin.2 C.p. cu aplicarea art. 75 alin.1 lit.a C.p., 76 alin.1 C.p. cu aplicarea art. 374 alin.4 C.p.p. raportat la art. 396 alin.10 C.p.p., a fost condamnat inculpatul S. V., fiul lui natural și E., născut la data de 29.03.1959, în ., CNP_, cu domiciliul în comuna R., ., la pedeapsa închisorii de 6 luni, iar în temeiul art. 91 C.P., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 6 luni închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 92 C.P.; în baza art. 93 alin. 1 C.P., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul S. V. s-a dispus să respecte în totalitate măsurile de supraveghere:

- să se prezinte la S. de probațiune G. la datele fixate de acesta,

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa,

- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare ce depășește 5 zile,

- să comunice schimbarea locului de muncă,

-s ă comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. 2 lit. b C.P, art. 94 alin. 3 C.P., s-a impus inculpatului S. V. să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate; în temeiul art. 93 alin 3 C.P., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile, obligație ce se va executa în cadrul Primăriei R. sau în cadrul Liceului Tehnologic „General C. Ș.” Bîlta.

În baza art. 96 C.P. cu referire la art. 404 alin. 2 C.P.P., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor legale ce prevăd revocarea suspendării executării sub supraveghere.

În baza art. 19 rap. la art. 397 C.p.p. și art. 1357 și urm. C.civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă B. V. S. și a fpst obligat inculpatul S. V. la plata către aceasta a sumei de 6000 lei cu titlu de daune morale; în baza art. 19 rap. la art. 397 C.p.p. și art. 1357 și urm. C.civ., s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. Județean de Ambulanță G. și a fost obligat inculpatul S. V. la plata către aceasta a sumei de 941,50 lei cu titlu de daune materiale; s-a luat act de împrejurarea că S. Județean de Urgență Tg-J. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art.274 alin.1 C.p.p., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului; în temeiul art.276 alin.2 C.p.p., a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă B. V. S. a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr.1789/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J., a fost trimis în judecată inculpatul S. V. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.193 alin. 2 Cod penal cu aplic. art. 75 alin. 1 lit. a Cod Penal, constând în fapt în aceea că, la data de 21.03.2014 martorii V. V., Logăscu I. S., C. C. C. și persoana vătămată B. V. S. au consumat împreună cu inculpatul S. V. băuturi alcoolice, la stâna deținută de acesta din urmă, după care, martorii și persoana vătămată au părăsit locația respectivă.

În cursul aceleiași zile, în jurul orelor 21:00, inculpatul, aflat la stâna respectivă, a auzit niște zgomote afară, astfel că a ieșit și 1-a observat pe B. V. S. lovindu-i câinii, între cei doi izbucnind un conflict, care, inițial, a constat în discuții contradictorii, ulterior, degenerând în acte de violență, inculpatul S. V. suferind mai multe leziuni traumatice.

Inculpatul S. V. a revenit în interiorul stânei, martorul A. A. observând că acesta prezenta leziuni în zona feței și a corpului. Aflat într-o stare puternică de surescitare, determinată de atitudinea persoanei vătămate, inculpatul i-a solicitat martorului V. V. să revină la stână, spunându-i că fusese agresat fizic de către B. V. S., după care, inculpatul, având asupra sa un corp dur din lemn (bâtă ciobănească), s-a deplasat spre stâna persoanei vătămate B. V. S. pentru a-i aplica o corecție Acolo, prin surprindere, i-a aplicat persoanei vătămate mai multe lovituri cu bâta, în zona capului și a corpului.

Conform certificatului medico-legal nr.263/24.03.2014 emis de SML G., persoana vătămată prezenta leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur, care pot data din 21.03.2014 și necesită de la producere 25-30 zile îngrijiri medicale, fără să-i fi pus în primejdie viața.

Instanța de fond a constatat astfel că, în drept, fapta inculpatului S. V., săvârșită în condițiile mai sus expuse, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. 2 C.pen. cu aplic. art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal, pentru care a fost condamnat, iar la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, s-au avut în vedere dispozițiile art. 74 C.pen., potrivit cărora stabilirea duratei și a cuantumului pedepsei se face în raport de gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, evaluate după criteriile prevăzute la lit. a-g din această normă legală, raportate în prezenta cauză, persoana inculpatului, circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei și împrejurările care agravează și cele care atenuează răspunderea penală.

Astfel, pe de o parte, s-a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei concretizat în valorile sociale care au fost vătămate: integritatea fizică și psihică a persoanei, urmările acesteia, raportate la intensitatea loviturii, leziunile traumatice suferite de persoana vătămată dar și persoana inculpatului, reținându-se în acest sens că acesta este integrat în societate, nefiind cunoscut cu antecedente penale. De asemenea, s-a reținut incidența prevederilor art 396 alin.10 C.p.p și art. 75 alin.1 lit.a C.p. raportat la art. 76 alin.1 C.p.

Față de cele expuse, instanța de fond a apreciat că o pedeapsă de 6 luni închisoare ar corespunde scopului preventiv al pedepsei.

Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanța de fond a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 91 Cod penal privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe de o parte, fiind întrunite în mod cumulativ condițiile prevăzute la alin. 1, apreciindu-se că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, inculpatul nu va mai săvârși infracțiuni, fiind însă necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată, iar, pe de altă parte, sunt îndeplinite și condițiile negative prevăzute la alin. 3 din norma legală menționată.

Astfel, s-a apreciat că aplicarea pedepsei va constitui un avertisment suficient de serios pentru corijarea conduitei viitoare a inculpatului, așa încât acesta să nu mai comită infracțiuni și să respecte măsurile și obligațiile impuse, în caz contrar expunându-se la executarea pedepsei închisorii în regim de detenție.

Prin urmare,în temeiul art. 91 C.P., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 6 luni închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 92 C.P., iar în baza art. 93 alin. 1 C.P., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul S. V. va trebui să respecte în totalitate măsurile de supraveghere:

-să se prezinte la S. de probațiune G. la datele fixate de acesta,

-să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa,

-să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare ce depășește 5 zile,

-să comunice schimbarea locului de muncă,

-să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art.93 alin.2 lit. b C.P, art. 94 alin. 3 C.P., s-a impus inculpatului S. V. să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În temeiul art. 93 alin 3 C.P., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile, obligație ce se va executa în cadrul Primăriei R. sau în cadrul Liceului Tehnologic „General C. Ș.” Bîlta.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a constartat în esență că sunt îndeplinite în cauză condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1357 C.civ., astfel: în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor, din probatoriu administrat nu s-a putut reține existența unui prejudiciu material suferit de persoana vătămată B. V. S., iar referitor la daunele morale, s-a apreciat ca fiind cert că persoana vătămată a suferit un prejudiciu moral prin suferința care i-a fost cauzată ca urmare a loviturilor primite și prin starea de teamă care i s-a creat.

Cu toate că stabilirea despăgubirilor pentru un prejudiciu moral nu se poate face cu exactitate, instanța de fond a avut în vedere repercusiunile pe care fapta inculpatului le-a avut asupra persoanei vătămate din punct de vedere fizic și psihic. Astfel, având în vedere leziunile suferite, numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, s-a apreciat că suma de 6000 lei reprezintă o reparație justă.

În baza art. 19 rap. la art. 397 C.p.p. și art. 1357 și urm. C.civ., s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. Județean de Ambulanță G. și a fost obligat inculpatul S. V. la plata către aceasta a sumei de 941,50 lei cu titlu de daune materiale, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1357 C.civ. cu privire la această persoană vătămată.

Privitor la S. Județean de Urgență Tg. J., prima instanță a reținut că această unitate medicală nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel (în termen legal) inculpatul S. V., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, deoarece în mod greșit instanța de fond a nu respins cererea de acordare a daunelor morale și pe cea privitoare la acordarea cheltuielilor de judecată. În subsidiar, a solicitat reducerea cuantumului daunelor morale și a cheltuielilor de judecată.

Referitor la daunele morale, apelantul a arătat că motivarea instanței privitoare la acestea, este contrară dreptului la un proces echitabil, deoarece argumentele reținute sunt contradictorii, referitoare la toate aspectele, respectiv: existența stării de temere a victimei, numărul de zile de îngrijiri medicale sau suferințe acesteia.

Astfel, privitor la starea de temere reținută de instanța de fond, în mod eronat a fost reținută aceasta, în condițiile în care, din chiar conținutul adresei emise de Poliția R. rezultă că victima a fost sancționată pentru că a adresat apelantului injurii și amenințări, neexistând astfel elemente de fapt care să o justifice.

Referitor la îngrijirile medicale, nici acestea nu trebuiau să fie reținute ca argumente pentru acordarea daunelor morale, atâta vreme cât, din certificatele medicale se poate observa că victima nu a suportat intervenții chirurgicale și nu a avut leziuni grave, ci doar excoriații sau mici înțepături.

De asemenea, nici existența unei suferințe a victimei – ca temei al acordării daunelor morale – nu se poate justifica atâta vreme cât martorii audiați în cauză au precizat că acesta, după ce a părăsit spitalul, a efectuat munci în gospodărie, fiind deci apt fizic și medical pentru aceste activități dificile.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată în cuantum de 500 lei, valoarea acestora este exagerată, în condițiile în care instanța de fond nu a avut în vedere la stabilirea lor volumul de muncă depus în cauză de reprezentantul părții vătămate, de onorariul de oficiu acordat în spețe asemănătoare și de faptul că acțiunea a fost admisă în parte, ceea ce impune reducerea acestora conform acestor criterii.

Examinând apelul formulat, C. urmează să-l admită, pentru considerente care se vor arăta în continuare:

Literatura și practica judiciară actuale sunt unanime în a aprecia, în concordanță și cu jurisprudența C.E.D.O., că se impune acordarea de daune morale într-un cuantum just ori de câte ori se face dovada existenței unui prejudiciu moral de către victimă, conținutul concret al acestora fiind însă în funcție de natura litigiului din care izvorăște.

În speță, în concordanță cu punctul de vedere al instanței de fond, C. apreciază că la dosar există suficiente elemente de fapt care să conducă la concluzia apariției suferinței și a unei stări de temere a părții vătămate, condiții obligatorii pentru acordarea daunelor morale.

Privitor la existența suferinței părții vătămate B. V. S., aceasta rezultă atât din modul de realizare a activității infracționale de către apelantul – inculpat S. V. (lovirea victimei de mai multe ori, cu bâta, în zona capului și a corpului), cât și din numărul de zile de îngrijiri medicale și tratamentul la care persoana vătămată a fost supusă pe perioada internării în spital, prezentând relevanță juridică doar sub aspectul cuantumului despăgubirilor morale gravitatea loviturilor și consecințele medicale mai puțin grave care au apărut.

De asemenea, C. apreciază că există în cauză și condiția stării de teamă a părții vătămate pentru acordarea daunelor morale, având în vedere atât locul și modul de producere a conflictului, cât și consecințele ulterioare pe care incidentul le are asupra raporturilor dintre părți, faptul că partea vătămată a adresat anterior injurii și a exercitat violențe asupra apelantului-inculpat nu are relevanță juridică pe acest plan, ci pe cel al încadrării juridice și, eventual, al cuantumului despăgubirilor morale.

C. apreciază totuși că apelul inculpatului este fondat sub acest din urmă aspect, în condițiile în care instanța de fond a reținut în mod justificat prevederile art. 75 alin. 1 lit. a Cod Penal referitoare la circumstanțele atenuante legale, fără a le dat însă relevanță juridică și în ceea ce privește acțiunea civilă.

În aceste condiții, pornind de la starea de fapt reținută corect în cauză, C. apreciază că există o culpă comună egală a părților în producerea incidentului și a faptei penale a apelantului – inculpat, astfel încât suma inițială – de 6.000 lei – acordată urmează a se reduce cu jumătate, respectiv 3.000 lei, fiind obligat inculpatul la plata către partea vătămată. Corespunzător, se va diminua și cuantumul daunelor materiale la care inculpatul este obligat față de S. Județean de Ambulanta G., de la 941, 50 lei la suma de 470, 25 lei.

Pornind de la dispozițiile art. 276 alin. 2 Cod procedură penală, C. apreciază că se impune reducerea cuantumului cheltuielilor judiciare de la 500 lei la suma de 400 lei, având în vedere complexitatea dosarului și volumul de muncă depus în cauză de către reprezentantul părții vătămate.

Pe cale de consecință, se apreciază că apelul declarat în cauză de inculpatul S. V., este fondat, urmând a fi admis potrivit dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, desființându-se în parte, sub aspectul laturii civile, sentința penala nr. 1488/2015 pronunțată de Judecătoria T. J. și în rejudecare, se va reduce cuantumul daunelor morale la care este obligat inculpatul față de partea civilă B. V. S., de la suma de 6.000 lei, la suma de 3.000 lei, precum și cuantumul daunelor materiale la care inculpatul este obligat fașă de S. Județean de Ambulanță G., la suma de 470, 25 lei; de asemenea, se va reduce și cuantumul cheltuielilor de judecată la care este obligat inculpatul față de partea civilă B. V. S., la suma de 400 lei.

Se va menține restul dispozițiilor sentinței penale apelate, care nu contravin prezentei decizii penale, iar potrivit dispozițiilor art. 275 alin 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, din care, suma de 260 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, urmează a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

In temeiul art. 421 pct. 2 lit. b C.p.p., admite apelul formulat de inculpatul S. V. împotriva sentinței penale nr. 1488 din data de 16 iunie 2015, pronunțată de Judecătoria Tîrgu J. în dosarul cu nr._ .

Desființează in parte, sub aspectul laturii civile, sentința penala nr. 1488/2015 a Judecătoriei T. J. și, rejudecând:

Reduce cuantumul daunelor morale la care este obligat inculpatul fata de partea civila B. V. S., de la suma de 6.000 lei, la suma de 3.000 lei.

Reduce cuantumul daunelor materiale la care inculpatul este obligat față de S. Județan de Ambulanta G., la suma de 470, 25 lei.

Reduce cuantumul cheltuielilor de judecată la care este obligat inculpatul fata de partea civilă B. V. S., la suma de 400 lei.

Menține restul dispozitiilor sentinței penale apelate, care nu contravin prezentei decizii penale.

În temeiul art. 275 alin 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, din care, suma de 260 lei reprezentând onorariu apărător oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la data de 23 Octombrie 2015.

Președinte, Judecător,

M. E. M. R. E. C.

Grefier,

L. M. P.

Red. jud. R. E. C./2ex/13.01.2016

Jud. fond: N. N.

Tehnored.: 2 + 1 ex./A.T.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 1385/2015. Curtea de Apel CRAIOVA