Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 584/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 584/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 584/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIA PENALĂ Nr. 584
Ședința publică de la 23 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. C. B.
Judecător I. E.
Grefier Ș. C. D.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror C. C.
din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. C.
Pe rol judecarea apelului declarat de către inculpatul D. D. împotriva sentinței penale nr.379 din data de 17.02.2015 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr._, având ca obiect acțiunea penală pornită împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe (art.336 NCP).
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul inculpat D. D., asistat de avocat M. L., apărător ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Potrivit disp. art. 420 alin. 4 C.p.p. rap. la art. 378 C.p.p. s-a procedat la audierea apelantului inculpat D. D., declarația fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor:
Avocat Militarul L., având cuvântul pentru apelantul inculpat D. D., solicită admiterea apelului și desființarea sentinței penale atacată, în parte, în sensul suspendării executării pedepsei sub supraveghere sau amânării aplicării pedepsei.
Totodată solicită înlăturarea pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a conduce autovehicule. Se apreciază că nu este oportună aplicarea pedepsei complementare în raport de atitudinea inculpatului și față de aspectele reținute în procesul verbal de constatare întocmit cu ocazia recoltării probelor biologice. De asemenea are relevanță lipsa antecedentelor penale, faptul că inculpatul conștientizează gravitatea faptelor săvârșite și nu va mai săvârși noi infracțiuni. Inculpatul este singurul întreținător al familiei, având doi copii.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat și obligarea la cheltuieli judiciare statului, arătând că motivele de apel invocate sunt defavorabile inculpatului, neputându-se agrava situația juridică a părții ce a formulat calea de atac.
Apelantul inculpat D. D., având ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului arătând că are nevoie de permisul de conducere pentru a-și putea întreține familia.
Dezbaterile fiind închise.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.379 din data de 17.02.2015 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr._, s-a admis cererea inculpatului D. D. de judecare a cauzei în baza art.375 C.p.p..
În baza art. 336 alin. 1 C.p., art. 61 al. 1 C.p. rap. la art. 61 al. 2, al. 3 și alin. 4 lit.c C.p. cu aplicarea art. 374 alin.4 C.p.p. rap. la art. 396 al. 10 C.p.p, a condamnat pe inculpatul D. D., la amendă penală în cuantum de 2400 lei reprezentând echivalentul a 120 de zile amendă, ziua amendă stabilită fiind de 20 lei.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 alin 1 și 3 C.p. privitoare la înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în caz de neexecutare cu rea-credință a pedepsei amenzii.
În baza art. 67 alin.1 C.p. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a conduce autovehicule pe o perioada de 1 an, prevăzută de art. 66 alineat 1 litera i Cod penal.
În baza art. 274 alin.1 C.p.p. a obligat inculpatul la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, sumă ce include și cheltuielile judiciare stabilite prin rechizitoriu.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul nr. 128/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J., a fost trimis în judecată inculpatul D. D., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.336 alin. 1 C.pen., reținându-se în actul de sesizare că, în fapt, la data de de 22.12.2013, în jurul orelor 06.50, organele de poliție rutieră din cadrul Poliției Bumbești-J., aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu, pe linie de poliție rutieră, pe . localității Bumbești-J., au procedat la oprirea în trafic a autovehiculului marca Opel cu numărul de înmatriculare_, în prezența martorului P. N.,iar cu ocazia legitimării conducătorului auto s-a stabilit faptul că acesta se numește D. D. din orașul Bumbești-J., jud. Gorj.
Având în vedere prezența halenei alcoolice i-a fost solicitat conducătorului auto să fie testat cu aparatul etilotest, însă acesta a refuzat fiind însă de acord să-i fie recoltate probe biologice,astfel că, având în vedere aceste aspecte, inculpatul D. D. a fost condus la Spitalul Județean Tg.-J., unde i s-au recoltat 2 probe biologice la interval de o oră, reieșind din buletinele de analiză toxicologică nr. 1427/2337 și 1428/2338 din 23.12.2013 al Serviciului de Medică legală Gorj, că la orele 07.25. și 08.25 inculpatul avea o alcoolemie de 2.25 gr °/00 și respectiv 2.15 gr. °/00,iar cu privire la cantitatea de alcool consumată, inculpatul D. D. a declarat scris că în seara zilei de 21.12.2013, în jurul orelor 21.00 a consumat la domiciliul mamei sale din corn. Crasna 200 ml țuică produsă în gospodăria proprie, servind totodată în intervalul 21.00-21.30 cantitatea de aprox. 150 g cârnați porc, iar în dimineața zilei de 22.12.2013 în intervalul orar 06.25-06.50 a consumat cantitatea de 250 ml vodka Stalinskaya și o cutie de 200-300 ml suc de roșii, nu a vomat și nu a luat medicamente.
A mai solicitat inculpatul efectuarea în cauză a unui calcul retroactiv pentru stabilirea alcoolemiei și la data de 12.05.2014 a fost dispusă pe bază de ordonanță efectuarea în cauză a unei expertize pentru stabilirea alcoolemiei,iar din raportul de expertiză nr. A12/43 62/2014 al Institutului Național de Medică Legală „M. Minovici" București s-a concluzionat că în data de 22.12.2013, la ora 06.50 inculpatul D. D. ar fi avut o alcoolemie în creștere de 1,55 gr. °/00 și respectiv 1,60 gr./l gr. %0 ,situația de fapt mai sus menționată fiind susținută cu următoarele mijloace de probă: declarații de inculpat, declarații de martori, proces verbal de identificare, buletin de analiză toxicologică alcoolemie și raport de expertiză, rechizitoriul cuprinzând datele referitoare la faptă, încadrarea juridică, la profilul moral și de personalitate al inculpatului, la actele de urmărire penală efectuate, la trimiterea în judecată și cheltuielile judiciare .
Nu au fost formulate cereri și excepții de către inculpat și nici din oficiu nu s-au impus a fi invocate,astfel că la în procedura de cameră preliminară de la 05.02.2015,în raport cu cele mai sus menționate, în temeiul art. 346 alin. (2) C. proc. pen.,s-a constatat legalitatea rechizitoriului cu nr.128/P/2014, emis de P. de pe lângă Judecătoria Tg-J., fiind respectate dispozițiile art. 328 C. proc. pen., a administrării probelor, cu respectarea dispozițiilor art. 114-123 din același cod, precum și a actelor de urmărire penală,și s-a dispus începerea judecății în cauza privind pe inculpatul D. D., pentru infracțiunea prev. de art. 336 alin. 1 C.pen.
La termenul din 05 Februarie 201, termen la care inculpatul a recunoscut integral, nu a mai cerut administrarea altor probe, și a regretat faptele, considerând necesar soluționării cauzei cunoașterea antecedentelor penale ale inculpatului, s-a dispune emiterea unei adrese către IPJ Gorj pentru a se solicita o nouă fișe de cazier judiciar, fișă ce a fost comunicată pentru termenul din 17.02.2015.
Analizând latura obiectivă a infracțiunii sus-menționate, instanța a reținut că elementul material al acesteia constă în acțiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care la momentul prelevării mostrelor biologice are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, iar sub acest aspect, rezultă fără echivoc din probele administrate, că, la momentul prelevării mostrelor biologice inculpatul avea o îmbibație alcoolică în sânge ce depășea limita legală,urmarea imediată în cazul unei astfel de fapte e dată de starea de pericol create de inculpat, prin comportamentul său, față de valorile sociale ocrotite de lege și relațiile sociale referitoare la acestea, respectiv viața, integritatea fizică și psihică a participanților la trafic și integritatea bunurilor.
Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă ex re, din însăși săvârșirea faptei, aceasta fiind o infracțiune de pericol, pentru a cărei existență nu este necesară producerea unui rezultat concret, privit în materialitatea sa, fiind suficientă crearea unei stări de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice și a participanților la trafic.
Sub aspectul laturii subiective, instanța a reținut că inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției indirecte, conform dispozițiilor art. 16 alin. 3 lit. b C. pen., întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.
Astfel, inculpatul, știind că se află sub influența băuturilor alcoolice, a condus un autoturism pe drumurile publice, acceptând posibilitatea creării unei stări de pericol pentru relațiile sociale privind circulația în siguranță pe drumurile publice, precum și pentru valorile sociale apărate prin dispozițiile legale în baza cărora a fost cercetat în cauză.
Așa fiind, văzând și disp. art. 396 alin. 2 Cod pr. pen. coroborat cu art. 103 alin. 2 Cod pr. pen., instanța constatând dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, dispunând condamnarea acestuia.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 74 C.pen., potrivit cărora stabilirea duratei și a cuantumului pedepsei se face în raport de gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, evaluate după criteriile prevăzute la lit. a-g din această normă legală, raportate în prezenta cauză, reținând așadar gradul ridicat de pericol social concret al faptei inculpatul având o îmbibație alcoolică în sânge de 1,55-160 grame %o, depășind cu mult limita legală de 0,80 grame %o alcool pur în sânge, dar și atitudinea sa sinceră manifestată pe parcursul procesului, atitudine referitoare la circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei, faptul că nu a mai săvârșit fapte pedepsite de legea penală până la această vârstă, ceea ce denotă faptul că este vorba despre o excepție în atitudinea acestuia și nu de o constantă .
Astfel, pe de o parte, instanța a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei concretizat în valorile sociale care au fost puse în pericol (infracțiunea pentru care inculpatul a fost cercetat fiind o infracțiune de pericol, iar nu de rezultat) și care ar fi putut fi vătămate – viața persoanei, sănătatea și integritatea acesteia, precum și siguranța traficului rutier, împrejurări care impun adoptarea unei conduite prudente pe măsura responsabilității sporite a oricărui conducător auto în trafic.
Pe de altă parte, s-a reținut și faptul că din buletinul de examinare clinică însoțitor al prelevării rezultă că acesta avea vorbire clară, comportare ordonată, orientare în timp și spațiu, atenție concentrată și judecată coerentă; de asemenea, inculpatul a manifestat o atitudine sinceră, regretând și recunoscând în mod constant săvârșirea faptei și împrejurările în care aceasta s-a produs, precum și conduita bună a inculpatului în societate atât anterior săvârșirii faptei, reieșită din lipsa antecedentelor penale, cât și ulterior, reliefată prin atitudinea sa procesuală concretizată în prezentarea în fața organelor de urmărire penală și a instanței de judecată, contribuind astfel în mod nemijlocit la soluționarea justă și cu celeritate a cauzei și la aflarea adevărului, cu respectarea exigențelor impuse de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Aceste împrejurări de fapt au creat instanței convingerea asupra faptului că inculpatul a conștientizat pe deplin gravitatea faptei comise și că incidentul ce face obiectul prezentei cauze a fost, este și, mai ales, va fi un eveniment singular în viața inculpatului care, fiind o persoană ajunsă la vârsta deplinei maturități, având capacitatea de conștientizare a faptei sale și a urmărilor acesteia, va adopta pe viitor o atitudine de respectare întocmai a normelor juridice de conviețuire socială.
În aceste condiții, potrivit art. 74 alin. 2 Cod pr. civ., atunci când pentru infracțiunea săvârșită legea prevede pedepse alternative, s-a ținut seama de criteriile prevăzute la alin. 1 și pentru alegerea uneia dintre acestea, față de art. 336 alin. 1 Cod penal ce prevede pentru infracțiunea dedusă judecății pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani alternativ cu pedeapsa amenzii, astfel că raportat la cele expuse anterior, instanța condamnat inculpatul la această din urmă pedeapsă principală, iar pentru stabilirea în concret a cuantumului amenzii s-a avut în vedere disp. art. 61 Cod penal, precum și disp. art. 396 alin. 10 C.pr.pen., potrivit cărora limitele pedepsei se reduc cu ¼ în cazul amenzii, aspect în raport de care s-a stabilit suma de 2.400 lei amendă, reprezentând echivalentul a 120 zile amendă, ziua amendă stabilită fiind de 20 lei, un cuantum rezonabil și nu unul îndreptat spre limitele stabilite de lege.
Așa fiind, instanța a admis cererea inculpatului de judecare a cauzei potrivit procedurii prevăzute de art. 375 Cod pr. pen. și în baza art. 336 alin. 1 Cod penal raportat la art. 61 Cod penal, cu referire la art. 5 Cod penal și cu aplic. art. 396 alin. 10 Cod pr. pen., a condamnat inculpatul D. D. la pedeapsa de 2.400 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, punându-i-se, totodată, în vedere inculpatului dispozițiile art. 63 alin. 1 și 3 Cod penal privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în caz de neexecutare a pedepsei amenzii cu rea-credință.
De asemenea, în vederea unei complete realizări a scopului educativ și preventiv al pedepsei, în baza art. 67 alin. 1 Cod penal instanța a aplicat inculpatului ca pedeapsă complementară interzicerea dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 1 an, prevăzută de art. 66 alineat 1 litera i C.pen.
În baza art. 274 alin. 1 Cod pr. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, sumă ce include și cheltuielile judiciare stabilite prin rechizitoriu.
Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel inculpatul D. D., precizând că pedeapsa aplicată este prea severă față de fapta comisă și că există o cauză de înlăturare sau amânare a executării pedepsei, întrucât răspunderea penală stabilită atrage pierderea locului de muncă rămânând în imposibilitatea achitării pedepsei și atragerea la pedeapsa cu închisoarea.
De asemenea, să se țină cont de faptul că este singurul întreținător al familiei și că există o singură infracțiune la serviciul Circulației Rutiere,nu a mai fost condamnat în altă cauză și nici nu există de asemenea un alt dosar penal de cercetare.
Analizând motivele de apel invocate cât și hotărârea primei instanței, sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit dispozițiilor art.417 și următoarele C.p.p., se constată că apelul este nefondat, astfel încât, în temeiul art.421 alin.1 lit.b C.p.p., urmează a fi respins.
Cauza a fost soluționată de către prima instanță în procedura simplificată prevăzută de art.374 și următoarele C.p.p., inculpatul recunoscând săvârșirea faptelor ce formează obiectul acțiunii penale, însușindu-și în integralitate probatoriile administrate.
Astfel, pe baza probelor strânse la urmărirea penală, și a recunoașterii inculpatului, s-a reținut în sarcina acestuia săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.336 alin.1 C.p., respectiv infracțiunea de conducere pe drumul public a unui autovehicul, pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, de către o persoană care, la momentul săvârșirii infracțiunii avea o alcoolemie de peste 0,80 gr/l alcool pur în sânge.
Regimul sancționator aplicat inculpatului, în condițiile impuse de art.74 C.p., stabilit de către prima instanță, a fost amenda penală, reprezentată de 120 zile amendă, ziua amendă stabilită la nivelul de 20 de lei.
De asemenea, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 1 an, prevăzută de art.66 alin.1 lit.i Cod penal,
Or, analiza efectuată de prima instanță atât sub aspectul stabilirii stării de fapt, a dispozițiilor legale incidente, precum și a regimului sancționator, instanța de apel, apreciază că este temeinică și legală, răspunzând exigențelor legii penale.
Critica inculpatului privind individualizarea judiciară a pedepsei, în sensul înlăturării pedepsei complementare și alegerii unei alte pedepse și modalități de executare, se apreciază că este nefondată, în condițiile în care Titlul III capitolul 1 din reglementarea codului penal, enumără categoriile pedepselor principale în art.53, acestea fiind detențiunea pe viață, închisoarea și amenda.
Capitolul 3 de sub același titlu, reglementează pedepsele accesorii și pedepsele complementare, aceste pedepse constând în interzicerea drepturilor expres prevăzute de lege, putând fi aplicate, dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda și instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.
Se observă astfel că prin compararea pedepselor principale prevăzute de codul penal, pedeapsa amenzii penale este mai ușoară decât pedeapsa închisorii, ori în condițiile în care judecătorul fondului s-a orientat la aplicarea amenzii penale, se constată că acesta a ales cea mai blândă dintre pedepsele principale prevăzute de lege.
Împrejurarea că pedeapsa amenzii penale este însoțită de pedeapsa complementară, nu duce la concluzia că modalitatea aleasă de judecătorul fondului este mai severă decât pedeapsa închisorii însoțită de pedeapsa complementară sau nu, dacă același judecător ar fi aplicat-o. Aceasta în condițiile în care, ceea ce se compară sub aspectul regimului sancționator sunt pedepsele principale, fără de care pedepsele accesorii și cele complementare neputând fi aplicate, nefiind termenul de comparare..
Aceasta și în condițiile în care legiuitorul a prevăzut renunțarea la aplicarea pedepsei, art.80 Cod penal, amânarea aplicării pedepsei, art.83 C.p., suspendarea pedepsei sub supraveghere, art.81 C.p., cât și liberarea condiționată, ca modalități de executare a pedepsei, nu ca alte forme de pedeapsă aplicate persoanelor ce răspund penal.
De aceea, critica apelantului, cel puțin aparent vine să încalce un principiu fundamental în exercitarea căilor de atac, neînrăutățirea situației în propriul apel.
Pe de altă parte, observând rațiunea instituirii pedepselor complementare, prezentată de dispozițiile art.67 Cod penal, instanța de apel constată că interdicția dreptului de a conduce, stabilită în sarcina inculpatului, pe timp de un an, este temeinică și legală, raportat la natura și gravitatea infracțiunii, gradul deosebit de ridicat de alcoolemie, deținut de inculpat la momentul conducerii autovehiculului, pericolul,potențial, deosebit al faptelor penale de această natură.
În temeiul art.275 C.p.p., va obliga apelantul la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D. D., fiul lui P. și V., născut la data de 19.12.1969 în ., CNP._, împotriva sentinței penale nr.379 din data de 17.02.2015 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr._ .
Obligă apelantul la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Aprilie 2015.
Președinte, Judecător, T. C. B. I. E.
Grefier,
Ș. C. D.
Red.jud.T.C.B.
j.fond:S.S.
Ș.D.15.05.2015/5ex.
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 578/2015.... | Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 1691/2015.... → |
|---|
