Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 578/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 578/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 578/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE A.
DECIZIA PENALĂ NR.578
Ședința publică de la 22 Aprilie 2015
PREȘEDINTE C. M.
Judecător M. M. Ș.
Grefier R. F.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror D. N. T. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. C.
Pe rol, soluționarea apelului formulat de condamnatul Ș. M., împotriva deciziei penale nr. 3 din data de 27.03.2015, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul contestator Ș. M. personal și asistat de avocat C. F., apărător desemnat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța pune în discuție admisibilitatea apelului formulat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public, apreciază că apelul declarat în cauză este inadmisibil, în condițiile în care contestația în anulare a fost exercitată împotriva hotărâri pronunțate de Tribunalul M., prin care s-a soluționat contestație împotriva unei liberări condiționare. Contestația pronunțată în cauză, este definitivă, prin urmare și hotărârea pronunțată în materia contestației în anulare este definitivă.
Avocat C. F. pentru apelantul condamnat Ș. M., arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la admisibilitatea apelului declarat.
Apelantul condamnat Ș. M., având cuvântul, solicită admiterea apelului formulat.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 3 din data de 27.03.2015, Tribunalul M., în baza art. 431 C.p.p., a respins ca inadmisibilă, în principiu contestația în anulare formulată de contestatorul – condamnat Ș. M. împotriva deciziei penale nr. 601/12.09.2014, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ și împotriva deciziei penale nr. 614/23.09.2014, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ .
A fost obligat contestatorul – condamnat Ș. M. la de 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această decizia, s-a reținut că prin sentința penală nr. 1896 din 16.07.2014, pronunțată de Judecătoria Tr. S. în dosarul nr._ , s-au respins ca nefondate cererile conexate de liberare condiționată formulată de către petentul Ș. M..
S-a fixat termen de 12 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii după expirarea căruia cererea sau propunerea de liberare condiționată poate fi reînnoită.
A fost obligat petentul la plata sumei de 350 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată avansate de către stat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a apreciat că, potrivit art. 59 și urm. Cp., condamnatul care a executat fracția prevăzută de lege, este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei. Pe cale de consecință, pe lângă fracția obligatorie care trebuie executată, pentru a se putea dispune liberarea condiționată, condamnatul trebuie să întrunească cumulativ toate cerințele prevăzute de art. 59 C.p.
S-a reținut că, deși că condamnatul Ș. M. a executat fracțiunea de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege, a fost recompensat de 9 ori cu suplimentarea drepturilor, a fost sancționat disciplinar de 2 ori dar a fost recompensat de 2 ori cu ridicarea măsurii disciplinare aplicată anterior, are antecedente penale, nefiind la primul contact cu legea penală.
Totodată, instanța a reținut că petentul condamnat a obținut doar 101 de zile câștig dintr-un total de 608 de zile pe care le-ar fi putut obține ca urmare a muncii prestate și 30 de zile ca urmare a finalizării unui curs de calificare.
În același timp, potrivit art. 587 alin. 2 N.C.p.p., instanța a stabilit un termen după expirarea căruia condamnatul să poată reînnoi cererea de liberare condiționată sau să poată formula o nouă propunere. La stabilirea întinderii termenului, instanța de fond a avut în vedere durata pedepsei aplicate de instanța care a dispus condamnarea, partea din pedeapsă deja executată, numărul de zile câștigate, termenul stabilit de comisia din cadrul penitenciarului, precum și datele rezultate din caracterizarea privind evoluția comportamentală a persoanei private de libertate.
Pe baza acestor criterii, instanța a apreciat că în termen de 12 luni, condamnatul poate să depună diligentele necesare pentru a dovedi că reeducarea și îndreptarea sa se pot realiza și fără executarea în penitenciar a restului de pedeapsă.
Această sentință a rămas definitivă prin decizia penală nr. 601/12.09.2014 pronunțată de Tribunalul M., decizie prin care, s-a desființat parțial această sentință, s-a redus termenul de reînnoire a cererii sau a propunerii de liberare condiționată de 12 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii la termenul fixat de Comisia din Penitenciarul Dr.Tr.Severi, prin procesul verbal nr. R_/370 din 02.07.2014, respectiv după data de 01.03.2015, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței.
Prin sentința penală nr. 1980 din data de 12.08.2014, pronunțată de Judecătoria Dr.Tr.S., în dosarul nr._ , s-au respins cererile de liberare condiționată formulate de petentul Ș. M., deținut în Penitenciarul Drobeta Tr.S..
S-a fixat termen de reînnoire după 8 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, după expirarea căruia va putea fi formulată o nouă propunere sau va putea fi reînnoită cererea de liberare condiționată.
A fost obligat petentul la 250 lei cheltuieli judiciare statului, urmând ca suma de 200 lei, din care 100 lei reprezentând onorariul pentru avocat S. F., apărător desemnat din oficiu potrivit delegației nr. 3127 eliberată la data de 07.07.2014 de Baroul M. și 100 lei reprezentând onorariul pentru avocat R. Adelin, apărător desemnat din oficiu potrivit delegației nr. 3303 eliberată la data de 21.07.2014 de Baroul M., să fie avansată din fondurile Ministerului Justiției.
La pronunțarea acestei soluții, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 59 C.p., condamnatul care a executat fracția de 2/3 din pedeapsa închisorii de până la 10 ani sau fracția de ¾ în cazul închisorii mai mari de 10 ani, este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei. Pe cale de consecință, pe lângă fracția obligatorie care trebuie executată, pentru a se putea dispune liberarea condiționată, condamnatul trebuie să întrunească cumulativ toate cerințele prevăzute de art. 59 C.p.
Ca urmare, condițiile pentru acordarea liberării condiționate sunt reglementate de prevederile art. 59 Cp si constau in:
- executarea unei fracții din pedeapsă, care se va stabili in funcție de durata pedepsei, natura infracțiunii si forma de vinovăției
- stăruința în muncă și disciplina. Această condiție privește felul de a se comporta al condamnatului in îndeplinirea obligației de a îndeplini o munca utilă (art. 59 alin 1 C.p.p.), și dovedește că el are aptitudinea de a-si asigura existența în mod cinstit, prin muncă, si poate deci din acest punct de vedere beneficia de liberare condiționata..
- dovezile temeinice de îndreptare. Această condiție privește comportamentul in timpul executării pedepsei închisorii sub aspectul redresării morale. Buna purtare manifestată de condamnat în mod statornic la locul de deținere, îndeplinirea exactă a diferitelor sarcini - altele decât cele de muncă - ce i-au fost încredințate, participarea la activitatea cultural educativa desfășurata in rândurile condamnaților, rezultatele arătate in obținerea calificării, respectarea întocmai a regulamentului locului de deținere, obținerea de recompense și absența sancțiunilor disciplinare – toate acestea constituie dovezi temeinice de îndreptare a celui condamnat.
- antecedentele penale ale condamnatului. În cazul condamnaților care au antecedente penale se va proceda la o examinare mult mai riguroasa a condițiilor prev de art 59 Cp, întrucât aceasta categorie de condamnați trebuie sa dea dovadă de o disciplină și stăruința deosebite în muncă, de o vădită si temeinică îndreptare, relevata de numeroase si frecvente răsplătiri obținute la locul de deținere. Aceasta pentru a dovedi că îndreptarea si reeducarea lor este . efectiva, iar nu un simulacru pentru obținerea cât mai grabnică a liberării condiționate.
S-a reținut că, nu pot fi ignorate – atunci când se fac aprecieri cu privire la existenta premiselor ca persoana condamnată să se fi îndreptat - nici gravitatea infracțiunilor săvârșite in trecut, nici natura omogenă sau eterogenă a acestor infracțiuni, nici intervalul de timp scurs intre săvârșirea lor, nici condițiile în care ele au fost comise.
Judecătorul fondului a reținut că, ceea ce interesează din punct de vedere al antecedentelor penale sunt atât consecințele de ordin sancționator care deriva, ci si măsura in care ele reflecta sau nu o potențialitate criminogena. De asemenea, nu pot fi ignorate – atunci când se fac aprecieri cu privire la existenta premiselor ca persoana condamnată să se fi îndreptat - nici gravitatea infracțiunilor săvârșite in trecut, nici natura omogena sau eterogena a acestor infracțiuni, nici intervalul de timp scurs intre săvârșirea lor, nici condițiile in care ele au fost comise.
Verificând îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege instanța a reținut că persoana privată de libertate a executat fracțiunea de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege.
De asemenea, s-a reținut că, petentul se află la prima analiză a comisiei de propuneri pentru liberare condiționată, a fost sancționat disciplinar de trei ori, a fost recompensat de 11 ori, a participat la programele și activitățile educative, sancțiunile aplicate, chiar ridicate, denotând un comportament inconstant pe durata executării pedepsei, nefiind astfel îndeplinită condiția privitoare la dovezile temeinice de îndreptare.
În ceea ce privește condiția stăruinței în muncă, instanța a reținut că această condiție este îndeplinită, atâta timp cât condamnatului i se consideră ca executate 101 zile, iar ca urmare a finalizării unui curs de calificare a obținut 30 de zile câștig.
S-a arătat că, neîndeplinirea condiției privitoare la dovezile temeinice de îndreptare și prezența antecedentelor penale dovedește faptul că pedeapsa nu și-a atins scopul motiv pentru care, cererea de liberare condiționată a fost respinsă.
În același timp, potrivit art. 587 alin. 2 C.p.p., instanța de fond prin hotărârea de respingere a fixat termenul după expirarea căruia propunerea sau cererea va pute fi reînnoită, reținând că, termenul nu poate fi mai mare de un an și curge de la rămânerea definitivă a hotărârii.
La determinarea cuantumului termenului s-au avut în vedere durata pedepsei aplicate de instanța care a dispus condamnarea (10 ani -3652 zile), partea din pedeapsă deja executată (2434 zile), data la care executarea pedepsei expiră (12.03.2018), precum și datele rezultate din caracterizarea privind evoluția comportamentală a persoanei private de libertate.
Pe baza acestor criterii, instanța a apreciat că în 8 (opt) luni condamnatul poate să depună diligențele necesare pentru a participa la activități productive, pentru a se evidenția prin fapte concrete de comportament pozitiv, dovedind astfel că reeducarea și îndreptarea sa se pot realiza și fără executarea în penitenciar a restului de pedeapsă, caz în care va putea beneficia de această măsură de încredere.
Această sentință a rămas definitivă prin decizia penală nr. 614 din 23.09.2014 pronunțată de Tribunalul M., prin care s-a respins ca nefondată contestația formulată de contestatorul – condamnat.
Din oficiu, instanța a dispus atașarea dosarului nr._, precum și listarea din sistemul informatic a copiilor deciziilor penale nr. 563/C/20.08.2014, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ ; nr. 601/12.09.2014, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ ; precum și nr. 614/23.09.2014, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ .
Contestația în anulare de față este inadmisibilă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 426 Cod pr.penală, împotriva hotărârii penale se poate face contestație în următoarele cazuri:
a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate;
b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;
c) când hotărârea a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;
d) când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;
e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;
f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;
g) când ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;
h) când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;
i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.
Potrivit art. 431 alin. 2 Cod procedură penală, contestația în anulare este admisibilă în principiu dacă a fost făcută în termenul legal, dacă se invocă vreunul din motivele prevăzute de art. 426 și dacă în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar.
În cauza de față, petentul invocă o pretinsă incidență a dispozițiilor art. 426 lit. i C.p.p., respectiv că prin trei decizii penale definitive s-ar fi fixat termene diferite după expirarea cărora ar putea fi reiterată cererea de liberare condiționată/ ar putea fi reanalizată situația acestuia de către comisia special instituită în acest sens la nivelul administrației locului de deținere.
Tribunalul a reținut că prin decizia penală nr. 563/C/20.08.2014, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ a fost admisă contestația formulată de contestatorul Ș. M. și a fost desființată parțial sentința penală nr. 1854/09.07.2014, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în sensul că a fost redus termenul de reînnoire a cererii sau propunerii de liberare condiționată de 8 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii, fiind astfel fixat în mod definitiv termenul de 01.03.2015.
Ulterior, prin decizia penală nr. 601/12.09.2014, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ a fost admisă contestația formulată de contestatorul Ș. M. și a fost desființată parțial sentința penală nr. 1896/16.07.2014, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în sensul că a fost redus termenul de reînnoire a cererii sau propunerii de liberare condiționată de 12 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii, fiind astfel fixat în mod definitiv termenul de 01.03.2015.
Prin decizia penală nr. 614/23.09.2014, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ a fost respinsă contestația formulată de contestatorul Condamnat Ș. M. împotriva sentinței penale nr. 1980/12.08.2014, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin (sentință prin care fusese respinsă o altă cerere de eliberare condiționată din executarea pedepsei de 10 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat).
În considerentele acestei din urmă decizii, s-a reținut, între altele că se au în vedere și dispozițiile sentinței penale nr. 1896/16.07.2014, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 563/C/20.08.2014, pronunțată de Tribunalul M., prin care s-a stabilit termen pentru reiterarea cererii după data de 01.03.2015.
Contrar susținerilor petentului, nu există nici o îndoială cu privire la termenul după expirarea căruia se poate reitera cererea de eliberare condiționată, respectiv după data de 01.03.2015.
Dincolo de aceste considerente, tribunalul a reținut că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 426 lit. i C.p.p., întrucât pentru a fi admisibilă o contestație în anulare pe acest temei de drept este necesar ca împotriva unei persoane să se fi pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă, deci judecata să fi privit fondul cauzei, iar nu alte aspecte legate de punerea în executare a hotărârii de condamnare.
Acesta este și motivul pentru care o contestație în anulare pe acest temei poate fi formulată doar de inculpat și de procuror, calități pe care contestatorul – condamnat Ș. M. nu le are în prezenta cauză.
Nici dispozițiile art. 426 lit. b C.p.p. nu se pot reține, întrucât, pentru a fi admisibilă o contestație în anulare pe acest temei de drept, este necesar ca un inculpat să fi fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal. În cauza de față se invocă doar o pretinsă nelămurire cu privire la termenul după expirarea căruia va putea fi reînnoită cererea de liberare condiționată.
La pronunțarea prezentei decizii, tribunalul a avut în vedere și decizia nr. 3/19.01.2015, prin care C. Constituțională a reținut ca fiind conforme Constituției dispozițiile art. 431 alin.1 C.p.p., potrivit cărora „instanța examinează admisibilitatea în principiu, în camera de consiliu, fără citarea părților.”
Împotriva acestei decizii a declarat apel condamnatul Ș. M..
Analizând apelul, raportat la obiectul cauzei, C. apreciază că este inadmisibil.
Contestația în anulare a fost formulată de condamnatul Ș. M. împotriva a două decizii penale, respectiv nr.601 din 12 septembrie 2014 și nr.614 din 23 septembrie 2014 pronunțate de Tribunalul M., ambele decizii fiind definitive.
Ori, în condițiile în care deciziile împotriva cărora se formulează contestație în anulare sunt definitive și hotărârea prin care se soluționează contestația în anulare este definitivă.
Prin urmare, împotriva acesteia nu mai poate fi formulată calea de atac a apelului, astfel încât, ținând cont de dispozițiile art.421 alin.1 pct.1 lit.a Cod pr.penală, apelul va fi respins ca inadmisibil.
Văzând și dispozițiile art.275 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de condamnatul Ș. M., împotriva deciziei penale nr. 3 din data de 27.03.2015, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, ca inadmisibil.
Obligă apelantul contestator la 250 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu, va fi achitată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 22 Aprilie 2015
C. MereanuMircea M. Ș.
Grefier,
R. F.
Red.jud.MMȘ
j.f.I.C.S.
PS/27.04.2015
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
