Distrugerea. Art. 217 C.p.. Decizia nr. 1298/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1298/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 11-06-2013 în dosarul nr. 1298/2013
Dosar nr._ - art. 321 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR. 1298
Ședința publică de la 11 iunie 2013
PREȘEDINTE - M. M. Ș. - Judecător
Judecător S. L. P. M.
Judecător L. B.
Grefier M. N.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. S., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C..
.........................
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate prin Încheierea de amânare a pronunțării din data de 29 mai 2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie având ca obiect recursul declarat de inculpatul M. N. împotriva sentinței penale nr. 697 de la 05 martie 2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._ .
Deliberând;
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința penală nr. 697 de la 05 martie 2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._, în temeiul art. 334 C.proc.pen., s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din dispozițiile art.321 alin. 1 C.pen. în dispozițiile art. 322 alin. 1 C.pen., iar în temeiul art. 334 C.proc.pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice, în sensul reținerii aplicării dispozițiilor art. 75 lit. a C.pen. la art. 321 alin. 1 C.pen. și art. 217 alin. 1 C.pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b C.proc.pen. rap. la art. 10 lit. h C.proc.pen. cu aplicarea art. 131 C.pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului Ș. I. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de 180 alin. 2 C.pen.; în baza art. 192 alin. 1 pct. 2 lit. c C.proc.pen., a fost obligată partea vătămată M. N. la plata sumei de 100 de lei, cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b C.proc.pen. rap. la art. 10 lit. h C.proc.pen. cu aplicarea art. 131 C.pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului M. N. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de 180 alin. 2 C.pen.; în baza art. 192 alin. 1 pct. 2 lit. c C.proc.pen., a fost obligată partea vătămată Ș. I. la plata sumei de 100 de lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b C.proc.pen. rap. la art. 10 lit. h C.proc.pen. cu aplicarea art. 131 C.pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului M. N. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de 181 alin. 1 C.pen., iar în baza art. 192 alin. 1 pct. 2 lit. c C.proc.pen., a fost obligată partea vătămată E. G. (fiul lui C. și L., născut la data de 05.02.1987 în localitatea Cujmir, județul M. cu domiciliul în .) la plata sumei de 100 de lei cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 321 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 75 lit. a C.pen., a fost condamnat inculpatul Ș. I. (fiul lui C. și M., născut la data de 04.10.1988 în C., CNP_, cu domiciliul în C., ., județul D.) la pedeapsa de 1 an închisoare; în temeiul 71 C.pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. pe durata executării pedepsei; în temeiul art. 217 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 75 lit. a C.pen., a fost condamnat inculpatul Ș. I. la pedeapsa de 1 lună închisoare; în temeiul 71 C.pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. pe durata executării pedepsei; în baza art. 33 lit. a, 34 lit. b C.pen., s-au contopit pedepsele aplicate, în pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare; în temeiul 71 C.pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen., pe durata executării pedepsei; în baza art. 81 al. 1 și 2 C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare de 3 ani, calculat potrivit art. 82 C.pen; în baza art. 71 al. 5 C.pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii, pe durata suspendării executării pedepsei principale; în baza art. 359 C.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei; în baza art. 88 C.pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii de la 21.06.2009, la 22.06.2009.
În baza art. 191 al. 1 C.proc.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare statului, din care, 100 lei onorariu avocat oficiu.
În temeiul art. 321 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 75 lit. a C.pen., a fost condamnat inculpatul V. I. E. (fiul lui D. și Nuța, născut la data de 14.11.1990 în C., județul D., CNP_, cu domiciliul în comuna Gogoșu, ., județul D.) la pedeapsa de 1 an închisoare; în temeiul 71 C.pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. pe durata executării pedepsei; în temeiul art. 217 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 75 lit. a C.pen., a fost condamnat inculpatul V. I. E. la pedeapsa de 1 lună închisoare; în temeiul 71 C.pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. pe durata executării pedepsei; în baza art. 85 C.pen., s-a anulat suspendarea executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1292/18.05.2010 a Judecătoriei C., definitivă prin Decizia penală nr. 500/30.03.2011 a Curții de Apel C., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. a, e, g, i C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p., art. 74 lit. a, c C.p., art. 75 lit. c C.p. și art. 76 lit. c C.p.; în baza art. 33 lit. a, 34 lit. b C.pen., s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1292/18.05.2010 a Judecătoriei C., definitivă prin Decizia penală nr. 500/30.03.2011 a Curții de Apel C., în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare; în temeiul 71 C.pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen., pe durata executării pedepsei.
În baza art. 865 alin. 2 C.pen. raportat la art. 861 C.pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare prevăzută de art. 862 C.pen. compus din durata pedepsei, la care se adaugă un interval de timp de 2 ani fixat de instanță, respectiv pe durata un unui termen de încercare de 4 ani, care curge de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunțat anterior suspendarea condiționată a executării pedepsei; în baza art. 863 C.pen., a fost obligat inculpatul să se prezinte la Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului D. și să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. 1 C.pen., respectiv:
- să se prezinte, la datele fixate la Serviciul de Probațiune;
- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C.pen., iar conform art. 71 alin 5 C.pen., executarea pedepsei accesorii s-a suspendat pe durata termenului de încercare al suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 88 C.pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii de la 21.06.2009 la 22.06.2009, precum și perioada reținerii și arestării preventive de la data de 15.03.2010, la data de 23.04.2010.
În baza art. 191 al. 1 C.proc.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei onorariu avocat oficiu.
În temeiul art. 321 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 75 lit. a C.pen., a fost condamnat inculpatul V. R. M. (fiul lui D. și Nuța, născut la data de 13.11.1989 în C., județul D., CNP_, cu domiicliul în comuna Gogoșu, ., județul D.) la pedeapsa de 1 an închisoare; în temeiul 71 C.pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen., pe durata executării pedepsei; în temeiul art. 217 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 75 lit. a C.pen., a fost condamnat inculpatul V. R. M. la pedeapsa de 1 lună închisoare; în temeiul 71 C.pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. pe durata executării pedepsei; conform art. 33 lit. a, 34 lit. b C.pen., s-au contopit pedepsele aplicate, în pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare; în temeiul 71 C.pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. pe durata executării pedepsei; în baza art. 81 al. 1 și 2 C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare de 3 ani, calculat potrivit art. 82 C.pen; în baza art. 71 al. 5 C.pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale; în baza art. 359 C.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei; în baza art. 88 C.pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii de la 21.06.2009, la 22.06.2009.
În baza art. 191 al. 1 C.proc.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei onorariu avocat oficiu.
În temeiul art. 321 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 75 lit. a C.pen., a fost condamnat inculpatul M. N. (fiul lui Ș. și A., născut la data de 07.06.1964 în Seaca de P., județul D., CNP_, cu domiciliul în . D.) la pedeapsa de 1 an închisoare; în temeiul 71 C.pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. pe durata executării pedepsei; în baza art. 81 al. 1 C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare de 3 ani, calculat potrivit art. 82 C.pen; în baza art. 71 al. 5 C.pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale; în baza art. 359 C.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei; în baza art. 191 al. 1 C.proc.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei onorariu avocat oficiu.
În temeiul art. 14, art. 346 C.proc.pen., s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. COOPERATIVĂ DE C. PREDEȘTI (.) și au fost obligați inculpații Ș. I., V. I. E. și V. R. M. în solidar la plata către aceasta a sumei de 970 de lei, contravaloare bunuri distruse.
În temeiul art. 118 lit. b C.pen., s-a dispus confiscarea bunurilor enumerate în dovada . nr._ (fila 56 dosar de urmărire penală).
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că a fost sesizată prin rechizitoriul nr. 6950/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., prin care au fost trimiși în judecată inculpații: Ș. I., pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 321 alin. 1 C.pen., de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 C.pen. și distrugere, prev. de art. 217 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen.; V. I.-E. pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 321 alin. 1 C.pen. și distrugere, prev. de art. 217 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen.; V. R.-M. pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 321 alin. 1 C.pen. și distrugere, prev. de art. 217 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. și M. N. pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 321 alin. 1 C.pen., lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 C.pen. și vătămare corporală, prev. de art. 181 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen..
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța de fond, cu privire la infracțiunile de vătămare corporală, a reținut că la data de 22.06.2009, partea vătămată, Ș. I. a sesizat faptul că, în data de 20/21.06.2009, numitul M. N. l-a agresat, solicitând efectuarea de cercetări față de acesta sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe. De asemenea, la data de 14.08.2009, Ș. I. a solicitat efectuarea de cercetări față de M. N. și M. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe, referitor la conflictul din data de 20/21.06.2009.
La data de 21.06.2009, partea vătămată E. G. M. a sesizat faptul că, în data de 20/21.06.2009, numitul M. N. l-a lovit cu un par peste antebrațul mâinii stângi, solicitând tragerea la răspunderea penală a acestuia.
La data de 21.06.2009, partea vătămată, M. N. a sesizat faptul că, în data de 20/21.06.2009, numitul Ș. I. l-a lovit cu pumnul în zona feței, solicitând efectuarea de cercetări față de acesta sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe.
Conferind expresie principiului echivalentei, legiuitorul a prevazut si institutia retragerii plângerii, prin dispozițiile art. 131 Cod penal si art. 10 lit.h C.proc.pen.
Pentru aceste motive, în baza art. 11 pct. 2 lit. b C.proc.pen. rap. la art. 10 lit. h C.proc.pen. cu aplicarea art. 131 C.pen., prima instanță a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului.
În ședința publică din 22.05.2012, partea vătămată E. G. M. și-a retras plângerea formulată, iar la data de 12.02.2013, părțile vătămate M. N. și Ș. I. și-au retras plângerile cu privire la infracțiunea de vătămare corporală.
Prin urmare, instanța de fond, în baza art. 11 pct. 2 lit. b C.proc.pen. rap. la art. 10 lit. h C.proc.pen. cu aplicarea art. 131 C.pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului Ș. I. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de 180 alin. 2 C.pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b C.proc.pen. rap. la art. 10 lit. h C.proc.pen. cu aplicarea art. 131 C.pen., prima instanță a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului M. N., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de 180 alin. 2 C.pen., iar în baza art. 11 pct. 2 lit. b C.proc.pen. rap. la art. 10 lit. h C.proc.pen. cu aplicarea art. 131 C.pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului M. N., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de 181 alin. 1 C.pen.
Privitor la infracțiunile prevăzute de art. 321 alin. 1 C.pen. și art. 217 alin. 1 C.pen., instanța de fond a constatat în fapt că la data de 20/21.06.2009, în jurul orei 22.00, între inculpatul Ș. I. și martorul M. C.-M., pe fondul unui conflict anterior, a avut loc o altercație în incinta discotecii din Botoșești Paia, motiv pentru care M. C.-M. i-a solicitat martorului D. D.-I. să meargă la magazinul C. COOP, situat în aceeași clădire, și să-l anunțe pe tatăl său, inculpatul M. N., cu privire la cele întâmplate.
Inculpatul M. N. și inculpatul Ș. I. au început să se lovească reciproc, cei prezenți speriindu-se de situația creată și încercând să părăsească localul.
Altercația a continuat în afara discotecii, unde inculpatul M. N. i-a aplicat lovituri cu o bâtă peste mână martorului E. G. M., acesta dezechilibrându-se și căzând, martorul M. A.-D. observând acest aspect.
De asemenea, martorul M. A. I. l-a observat pe inculpatul M. N. a prins de mână pe martorul M. C.-I., lovind-o în zona dreaptă a abdomenului și în mâna dreaptă cu pumnul.
Conflictul a degenerat, iar inculpatul Ș. I. a luat din autoturism un topor și a alergat spre magazinul C. COOP, unde intrase M. N., pentru a le solicita celor prezenți, între care martorii P. M. și B. S., să intervină pentru că a fost agresat.
Martorul P. M. a fost cel care l-a dezarmat pe inculpatul Ș. I. atunci când acesta, împreună cu inculpații V. I.-E. și V. R.-M., a încercat să intre în magazin, ușa de acces fiind blocată cu un scaun. De altfel, inculpatul Ș. I. a și lovit scaunul cu toporul înainte de a fi dezarmat, astfel cum reiese din declarația martorului P. M., coroborată cu planșele fotografice depuse la dosarul cauzei.
Inculpatul Ș. I. și inculpații V. I.-E. și V. R.-M. au proferat cuvinte și expresii indecente la adresa inculpatului M. N., creând un sentiment de teamă în rândul celor prezenți, după care s-au retras spre autoturisme, aruncând cu pietre în direcția grupului inculpatului M. N. și spărgând mai multe geamuri de la ușile de acces ale localului FEDERAL COOP PREDEȘTI, situat în localitatea Botoșești Paia.
Acțiunile celor patru inculpați au adus atingere bunelor moravuri și au produs scandal public, având în vedere manifestările deosebit de violente, numărul mare de persoane aflate la locul producerii scandalului, faptului că evenimentul s-a desfășurat în mediul rural, producând indignarea și neliniștea locuitorilor din Botoșești Paia prezenți în local, a persoanelor care au asistat la manifestările antisociale ale acestora.
În faza cercetării judecătorești, inculpatul Ș. I. (fila 125) a recunoscut faptul că au aruncat cu pietre și prin urmare au fost sparte geamuri, deoarece mai multe persoane din grupul lui M. N. ar fi venit înarmate cu bâte. Conflictul a fost implicit recunoscut și de inculpații V. E. și V. R. M. (filele 126 – 127), ambii afirmând că persoanele din grupul lui M. N. au apărut înarmate cu bâte, iar ei, la rândul lor, au aruncat cu pietre. Din declarațiile acelorași inculpați reiese că M. N. ar fi reacționat violent, având la rândul său în mână un ciomag cu care a lovit, unul dintre cei loviți fiind martorul E. G. M..
Această declarație a fost confirmată și de concluziile certificatului medico-legal nr. 1451/A2 din data de 22.06.2009, care au stabilit că leziunile produse părții vătămate E. G.-M., respectiv fractură cu fragment intermediar 1/3 proximală diafiză cubitală stângă, puteau fi produse prin lovire cu sau de corpuri dure, necesitând 40-45 zile de îngrijiri medicale, ceea ce se coroborează cu declarațiile de mai sus, în sensul că a fost agresată de către M. N., acesta aplicându-i lovituri cu o bâtă în antebrațul stâng, dar și cu declarația martorului M. A.-D. care a arătat că, după ce a fost lovit cu bâta în zona mâinii stângi de către M. N., partea vătămată a căzut, dezechilibrându-se.
Astfel, instanța de fond a constatat că, în drept, faptele inculpatului Ș. I. (care în data de 20/21.06.2009, în jurul orei 22,00 a provocat scandal public în incinta localului FEDERAL COOP din Botoșești Paia și a căminului cultural, situat în aceeași clădire, proferând la adresa celor prezenți, injurii și amenințându-i cu acte de violență, după care a spart geamuri de la ușa de acces a localului, aruncând cu pietre), întrunesc elementele constitutive ale următoarelor infracțiuni: ultraj contra bunurilor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. 1 C.pen. și distrugere, prev. de art. 217 alin. 1 C.pen., în concurs real; faptele inculpatului V. R.-M. (care în data de 20/21.06.2009, în jurul orei 22,00 a provocat scandal public în incinta localului FEDERAL COOP din Botoșești Paia și a căminului cultural, situat în aceeași clădire, proferând la adresa celor prezenți, injurii, și care a spart geamuri de la ușa de acces a localului, aruncând cu pietre) întrunesc elementele constitutive ale următoarelor infracțiuni: ultraj contra bunurilor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. 1 C.pen. și distrugere, prev. de art. 217 alin. 1 C.pen., în concurs real; faptele inculpatului V. I.-E. (care în data de 20/21.06.2009, în jurul orei 22,00 a provocat scandal public în incinta localului FEDERAL COOP din Botoșești Paia și a căminului cultural, situat în aceeași clădire, proferând la adresa celor prezenți, injurii, și care a spart geamuri de la ușa de acces a localului, aruncând cu pietre), întrunesc elementele constitutive ale următoarelor infracțiuni: ultraj contra bunurilor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. 1 C.pen. și distrugere, prev. de art. 217 alin. 1 C.pen., în concurs real; fapta inculpatului M. N. (care, în data de 20/21.06.2009, în jurul orei 22,00 a provocat scandal public în incinta localului FEDERAL COOP din Botoșești Paia și a căminului cultural, situat în aceeași clădire, incitând la violență pe cei prezenți) întrunește elementele constitutive ale următoarelor infracțiuni: ultraj contra bunurilor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. 1 C.pen
Reținând vinovăția inculpaților, instanța de fond i-a condamnat pe aceștia, iar la individualizarea pedepselor a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C.pen., gradul de pericol social concret al faptei, dar și circumstanțele personale ale acestora.
Având în vedere că inculpații, prin natura faptelor săvârșite, au demonstrat că nu sunt demni să exercite o funcție ce presupune alegerea într-o autoritate publică sau o funcție electivă publică și nici o funcție implicând exercițiul autorității de stat, aceste funcții implicând o responsabilitate pe care inculpații au demonstrat că nu o au în acest moment, în temeiul art. 71 Cod penal le-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 alin 1 lit. a) teza a II a și lit b) Cod penal, având în vedere la stabilirea acestor pedepse complementare și Decizia nr. 74/2007 a I.C.C.J pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii.
Apreciind că scopul preventiv-educativ al pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, instanța de fond a fcăut aplicarea în cauză a dispozițiile art. 861 C.p., respectiv art. 81 C.p. dată fiind vârsta fragedă a inculpaților sau poziția socială a acestora, care pot fi mai ușor reeducați în cadrul familiilor.
În privința inculpatului V. I. E., s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 865 alin. 2 C.pen. raportat la art. 861 C.pen. privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare prevăzută de art. 862 C.pen., precum și a dispozițiilor art. 863 C.pen., refereitoare la obligația inculpatului de a se supune măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. 1 C.pen.
În temeiul art. 14, art. 346 C.proc.pen., prima instanță a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. Cooperativă de C. Predești și a obligat inculpații Ș. I., V. I. E. și V. R. M., în solidar, la plata către aceasta a sumei de 970 de lei reprezentând contravaloarea bunurilor distruse, iar conform art. 118 lit. b C.pen., s-a dispus confiscarea bunurilor enumerate în dovada . nr._.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs - în termen legal - inculpatul M. N., solicitând casarea sentinței și, pe fond, în principal, achitarea sa în raport de dispozițiile art. 10 lit. d cod procedură penală, iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicată de instanța de fond în raport de circumstanțele personale; arată că probele administrate în cauză creează un dubiu în ceea ce privește circumstanțele în care a acționat, dubiu care-i profită, respectiv depozițiile martorilor sunt contradictorii, inconsecvente și partizane grupului din care făceau parte; arată că o parte din martori îl acuză, iar alții îl disculpă, respectiv: în data de 20/21 iunie 2009, în discoteca din localitatea Gogoșița, a avut loc un incident provocat de o . participanți care au avut un comportament antisocial, trei dintre tineri nu au fost primiți inițial în discotecă, fiind dezbrăcați la bustul gol de administratorul discotecii, iar ulterior intrării în local au abordat pe fiul său, cu care aveau o neînțelegere anterioară, dansând provocator în jurul acestuia, motiv pentru care martorul D. l-a chemat, el venind singur și neînarmat; arată că evenimentele ulterioare sunt confuze, raportat la materialul probator, respectiv martorul M. A. D. arată că l-a văzut pe el lovindu-l pe Ș. I. care, la rândul lui, l-a lovit și că se formaseră două grupuri și nu se mai știe cine pe cine a lovit; același martor a arătat ulterior că inculpatul doar l-a șters cu pumnul pe Ș. I., luându-l apoi de gât și lovindu-l; martora M. a declarat la urmărirea penală că a înțeles că inculpatul ar fi declanșat conflictul, martorul B. M. a arătat că inculpatul i-a spus fiului său să-l lovească pe Ș. I., după care a părăsit discoteca, ulterior revenind; Ș. I. a arătat că a fost lovit de fiul inculpatului - recurent, iar inculpatul V. I. a arătat că fiul inculpatului recurent l-a lovit pe Ș. I.; pe de altă parte, menționează că martorii din Botoșești-Paia au declarat la urmărirea penală că unul din tineri l-a lovit pe inculpatul recurent cu pumnul, în ochi, după care a început scandalul; martorul V. S. a arătat, de asemenea, că inculpatul recurent a ajuns în mijlocul sălii, fiind înconjurat de vieții de la Gogoșița, iar Ș. I. i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnul, în zona feței; de asemenea, martorii P., M. L., V. S., P. D., au declarat că l-au auzit pe inculpatul recurent spunând că a fost lovit, sau că a observat că inculpatul recurent a fost lovit de cineva; ca urmare, arată că este incertă lovirea numitului Ș. I. de către inculpatul recurent, fiind greu de stabilit dacă vătămările lui Ș. I. s-au datorat acțiunii inculpatului recurent sau busculadei ulterioare, de care toți martorii au făcut vorbire; cu privire la leziunile cauzate părții vătămate E. G., arată că sunt confirmate numai de declarațiile unor martori din Gogoșița, respectiv: M. A., B. M., E. G., spre deosebire de M. G., care a arătat că nu poate preciza dacă inculpatul recurent l-a lovit pe acesta; în consecință, arată că, întrucât martorii au relatat că inculpatul recurent nu avea obiecte contondente asupra sa în momentul intrării în discotecă, iar declarațiile - așa cum s-a arătat mai sus - sunt contradictorii, se impune achitarea inculpatului, conform solicitării de mai sus.
În subsidiar, inculpatul a solicitat ca, în situația în care instanța reține vinovăția sa pentru art. 321 cod penal, să dispună reindividualizarea pedepsei în raport de criteriile prev de art. 72 cod penal, întrucât nu s-a avut în vedere gradul de participare diferit la săvârșirea faptelor, cu atât mai mult cu cât nu a acționat cu intenție directă, iar inculpații V. și Ș. I. au premeditat fapta, având în automobilele cu care s-au deplasat la discotecă obiecte contondente, pe care le-au luat la petrecerea la care au participat inițial, aceștia fiind cei care au generat conflictul inițial cu fiul său; critică sentința întrucât, în mod greșit greșit s-a aplicat pedeapsa accesorie, aceasta fiind facultativă și nu obligatorie atunci când se dispune suspendarea pedepsei principale, criticând sentința și sub aspectul greșitei obligări ale sale la plata onorariului de avocat desemnat din oficiu, deși din actele dosarului rezultă că a fost asistat de un apărător ales.
Recursul este nefondat.
Analizând hotărârea recurată pe baza criticilor invocate și care corespund cazului de casare prev de art. 3859 alin. 1 pct. 14 și 18 cod procedură penală și din oficiu, în limitele prev de art. 3856 alin. ultim cod procedură penală, se constată că este legală și temeinică, în concordanță cu probele existente la dosar.
În ceea ce privește cazul de casare prev de cart. 3859 pct. 18 cod procedură penală, invocat de către inculpatul M. N., constând în aceea că s-a comis o eroare gravă de fapt, instanța de recurs reține că, pentru a fi în prezența acestuia, trebuie să existe o reflectare inexactă, denaturată, a conținutului dosarului în cuprinsul hotărârii atacate, cu consecința greșitei rețineri a faptei imputate inculpatului, în natura și împrejurările în care aceasta ar fi fost comisă. Această contrarietate evidentă și esențială trebuie să fie independentă de orice proces de apreciere a probelor pe care instanța l-a făcut în conformitate cu art. 63 cod procedură penală, acesta din urmă necăzând sub incidenta cazului de casare analizat.
În cauză, inculpatul - recurent contestă greșita sa condamnare pentru infracțiunea prev de art. 321 cod penal, întrucât arată că nu ar fi întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, o astfel de critică circumscriindu-se cazului de casare prev de art. 3859 pct. 12 cod procedură penală.
Instanța de fond a dispus însă în mod legal condamnarea recurentului - inculpat pentru infracțiunea prev de art. 321 alin. 1 cod penal, luând în considerare probele administrate pe parcursul procesului penal atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, aceasta administrând de altfel toate probele solicitate de inculpat, fiind astfel respectat dreptul de apărare al acestuia.
Astfel, martorii prezenți în noaptea de 2/21 iunie 2009 la discoteca din Botoșești-Paia au relatat că inculpații M. N. și Ș. I. s-au lovit reciproc, motiv pentru care majoritatea participanților au încercat să părăsească localul, însă conflictul a continuat în afara discotecii, unde inculpatul recurent i-a aplicat lovituri cu o bâtă peste mână părții vătămate E. G., care s-a dezechilibrat și a căzut. Martorul M. A. I. a declarat că l-a văzut pe inculpatul - recurent lovind pe M. C. I. în zona dreaptă a abdomenului și în mâna dreaptă cu pumnul, iar ulterior conflictul a degenerat, iar inculpatul Ș. I. a luat din autoturism un topor și a alergat spre locul în care se deplasase recurentul - inculpat, fiind însă dezarmat de martorul P. M. atunci când Ș. I., împreună cu inculpații V. I. și V. R. au încercat să intre în magazinul în care se refugiase recurentul - inculpat, ușa fiind blocată cu un scaun.
De altfel, inculpatul Ș. I. a recunoscut că a aruncat cu pietre, fiind sparte geamuri, motivând însă că grupul în care se afla recurentul inculpat era înarmat cu bâte, inculpații V. I. E. și V. R. M. recunoscând, de asemenea, că au aruncat cu pietre spre grupul în care se afla recurentul inculpat, acesta din urmă având un ciomag în mână, cu care a lovit și pe numitul E. G. M. (din certificatul medico-legal rezultă că E. G. M. a prezentat leziuni de violență ce au necesitat 40-45 zile îngrijiri medicale).
Apărarea inculpatului recurent în sensul că a intervenit numai pentru a-și salva fiul, el fiind cel lovit de către inculpatul Ș. I. cu pumnul în zona feței, fără a provoca scandal, a fost corect înlăturată de instanța de fond, fiind infirmată de declarațiile martorilor M. C., M. A. I., M. D. C., M. A. D., E. G., M. C., B. M., care au declarat că recurentul inculpat s-a manifestat violent și a îndemnat la violență, iar martorii P. M. și M. L., V. N. I. - aflați în grupul din care a făcut parte și inculpatul recurent - au declarat că acesta s-a lovit reciproc cu inculpatul Ș. I. și că a cerut sprijinul celor aflați în magazin.
Cu privire la cazul de casare invocat, menționăm că eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte, să fie vădită, neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor și discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente, care au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține.
În cauză, instanța de fond a considerat în mod justificat că probele administrate au confirmat participarea recurentului inculpat la săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice.
Critica recurentului inculpat în sensul greșitei condamnări a acestuia, deoarece declarațiile martorilor sunt contradictorii și creează un dubiu în ceea ce privește circumstanțele în care acesta ar fi acționat, este nefondată, întrucât principiul aflării adevărului impune instanței de judecată să dea valoare doar acelor probe care, coroborată cu alte probe legal administrate, exprimă adevărul.
Ori, în cauza de față, în cazul operațiunii de sinteză a probelor, instanța de fond a apreciat corect toate declarațiile date de martori, reținând că reflectă adevărul, fiind făcute în special în faza de urmărire penală, într-un moment foarte apropiat de producerea faptelor și în care s-a relatat amănunțit scandalul la care au asistat, existând diferențe nesemnificative în declarațiile date ulterior, după trecerea unui anumit interval de timp, care nu poate conduce însă la constatarea nevinovăției recurentului inculpat.
Susținerile recurentului inculpat sunt așadar vădit pro-forma, neputând să răstoarne, potrivit art. 66 alin. 2 cod procedură penală, probele ce-l incriminează. Invocarea nevinovăției de către recurentul inculpat, contrazice nesusținut probatoriile administrate în cauză, simpla afirmație a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, neputând fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpat, respectiv negarea realității evidente, nu poate influența convingerea bazată pe probe certe.
Ca urmare, instanța de recurs constată că instanța de fond a stabilit corect vinovăția inculpatului M. N. în săvârșirea infracțiunii prev de art. 321 alin. 1 cod penal, dovedită cu certitudine cu probatoriul administrat în cauză, ce confirmă situația de fapt relevată prin actul de sesizare a instanței, reținută și de instanța de fond.
De asemenea, critica recurentului inculpat în sensul că nu a acționat în sensul prevăzut de art. 321 cod penal, respectiv pentru a tulbura liniștea publică, deoarece nu orice lovire intră în conținutul constitutiv al acestei infracțiuni, este nefondată, întrucât infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat se realizează sub aspectul laturii obiective printre-o acțiune, care poate consta în săvârșirea în public de acte sau gesturi, în proferarea de cuvinte ori expresii sau în orice alte manifestări, acțiune care aduce atingere bunelor moravuri sau produce scandal public.
Bunele moravuri au fost definite în literatura de specialitate ca fiind acele obiceiuri, deprinderi, comportări, care, în raporturile dintre membrii unei colectivități sunt compatibile cu respectul reciproc, cu păstrarea demnității umane, cu observarea decenței în atitudini și cuvinte. La stabilirea exigențelor impuse de bunele moravuri, trebuie să se aibă în vedere normele moralei, bunele moravuri incluzând atât moravurile corespunzătoare acelui minim etic fără de care nu este posibilă conviețuirea normală în societate, cât și sentimentele morale comune membrilor societății. Elementul material al laturii obiective a acestei infracțiuni constă în manifestările agresive ale inculpatului, atât fizice cât și verbale, în public, la adresa celorlalți inculpați din cauză, sau persoane din grupul acestora din urmă, urmarea imediată fiind starea de pericol creată pentru relațiile de conviețuire socială, iar legătura de cauzalitate între acțiunea incriminată și urmarea imediată, rezultă din însăși săvârșirea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, recurentul inculpat a acționat cu intenție indirectă, respectiv, deși nu a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii rezultatului infracțiunii - atingerea bunelor moravuri.
Cu privire la cazul de casare prev de art. 3859 pct. 14 cod procedură penală, instanța de recurs constată că instanța de fond a avut în vedere criteriile prev de art. 72 cod penal, astfel încât, cuantumul acesteia cât și modalitatea de executare aleasă, respectiv suspendarea condiționată, sunt apte să asigure scopul prev de art. 52 cod penal, neimpunându-se modificarea acestui cuantum.
Individualizarea pedepsei trebuie să aibă ca scop determinarea aplicării unei pedepse juste, corecte, atât sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate, cât și din punct de vedere al nevoii de reeducare al inculpatului.
Pedeapsa aplicată inculpatului recurent, atât prin cuantum cât și prin modalitatea de executare, este justă și de natură să fundamenteze proporționalitatea între scopul reeducării inculpatului, prin caracterul restrictiv al pedepsei și așteptările societății față de actul de justiție, realizat sub aspectul ordinii de drept încălcate.
Este nefondat și motivul de recurs formulat de recurentul inculpat privind greșita aplicare a pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prev de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b cod penal, întrucât, conform art. 71 alin. 2 cod penal, condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prev de art. 64 cod penal din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
Așadar, textul de lege reglementează aplicarea în mod imperativ a pedepsei accesorii pe durata executării pedepsei dată spre executare inculpatului, deci fie pe durata pedepsei principale aplicată acestuia sau, în caz de concurs de infracțiuni, pe durata pedepsei rezultante.
Pedeapsa accesorie aplicată în mod legal recurentului inculpat de instanța de fond respectă principiul proporționalității, fiind în acord cu decizia CEDO din cauza Hirst contra REGATULUI Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, pe durata termenului de încercare stabilit conform art. 82 cod penal, de 3 ani, aceasta fiind de altfel, în raport de art. 71 alin. 5 cod penal, suspendată.
În raport de aceste considerente, recursul inculpatului se apreciază ca fiind nefondat și urmează a fi respins, potrivit dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul inculpatului M. N., declarat împotriva sentinței penale nr. 697 de la 05 martie 2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul cu nr._, ca nefondat.
Obligă recurentul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 iunie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. M. Ș. S. L. P. M. L. B.
Grefier,
M. N.
Red. jud. L. B.
Jud. fond: A. I. B.
Dact. 2 ex./A.T.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1168/2013. Curtea... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
