Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 214/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 214/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 05-02-2013 în dosarul nr. 214/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 214
Ședința publică de la 05 februarie 2013
PREȘEDINTE G. C.- judecător
D. F.- judecător
V. T.- judecător
Grefier L. M. P.
Ministerul Public reprezentat prin procuror D. S. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
***
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de inculpatul B. G. C. și partea civilă Statul Român reprezentat de A.N.A.F. prin D.G.F.P. M. împotriva sentinței penale nr. 2520 din data de 28 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a lipsit recurentul inculpat B. G. C., lipsind și recurenta parte civilă Statul Român reprezentat de A.N.A.F. prin D.G.F.P. M..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se că nu au fost depuse alte cereri la dosar, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, a solicitat admiterea recursului formulat de partea civilă și respingerea recursului formulat de inculpat. A arătat că pedeapsa a fost just individualizată de către instanța de fond și că nu se identifică temeiuri pentru reducerea pedepsei aplicate. În privința laturii civile, arată că sunt întemeiate criticile formulate de partea civilă, în sensul că nu s-a dispus obligarea inculpatului la plata accesoriilor, potrivit dispozițiilor Codului de procedură fiscală.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
P. sentința penală nr. 2520 din data de 28 noiembrie 2012 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, în baza art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp. a fost condamnat inculpatul B. G. C., fiul lui I. și M., născut la data de 14.02.1984, în Dr. Tr. S., jud. M., domiciliat în Dr. Tr. S. ., .. 2, ., CNP –_, la pedeapsa de 3.000 (trei mii) lei amendă.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 ind. 1 Cp.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Agenția Națională de A. Fiscală – prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M..
A fost obligat inculpatul B. G. C. la plata către partea civilă Agenția Națională de A. Fiscală – prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M. a sumei de 7.443 lei despăgubiri civile reprezentând daune materiale.
A fost obligat inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare statului din care suma de 100 lei reprezentând 50% din valoarea totală a onorariului pentru avocatul M. C., desemnat din oficiu conform delegației nr. 2817/23.08.2012 pentru inculpat, să fie avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul nr. 4699/P/2011 din 02.07.2012 întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul B. G. C. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 rep. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut în esență că, în perioada noiembrie 2006 - aprilie 2008, inculpatul B. G. C. - administrator la ., a reținut și nu a virat la bugetul de stat impozite și taxe cu reținere la sursă în sumă totală de 7.443 lei.
Partea vătămată Administrația Națională De A. Fiscală prin D.G.F.P. M. a depus la dosar, prin serviciul registratură, o cerere prin care a arătat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 14.977 lei reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de către inculpat.
În cauză s-a procedat la ascultarea inculpatului, care nu a dorit să fie judecat potrivit procedurii simplificate prev. de art. 320 ind. 1 C.p.p., declarația acestuia fiind atașată la dosar.
Analizând și coroborând materialul probator administrat în faza de urmărire penală cu probele administrate în mod direct, public, nemijlocit și în contradictoriu pe parcursul cercetării judecătorești, prima instanță a constatat și reținut următoarele:
În perioada noiembrie 2006 – aprilie 2008, inculpatul B. G. C., care avea calitatea de administrator al societății ., a reținut și nu a virat la bugetul de stat impozitele și taxele cu reținere la sursă în cuantum total de 7.443 lei.
Prima instanță a reținut că inculpatul nu a contestat nici un moment neachitarea impozitelor și taxelor cu reținere la sursă datorate bugetului de stat de către societatea al cărei administrator a fost, recunoscând acest lucru chiar și în declarația dată în fața instanței (fila 29 dosar), însă a motivat neplata acestor impozite și taxe prin aceea că a fost în imposibilitatea efectivă de a plăti banii respectivi întrucât societatea nu producea profit, ci genera doar pierderi.
Raportat la materialul probator administrat în integralitatea sa, prima instanță nu a reținut apărarea inculpatului, dimpotrivă, a înlăturat-o având în vedere concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză în cursul urmăririi penale. Astfel, prin raportul de expertiză contabilă judiciară (filele 48-55 – dosar u.p.) s-a concluzionat că sumele datorate de societatea ., administrată de inculpat, reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă în perioada noiembrie 2006 – aprilie 2008 sunt de 7.443 lei, precum și că în perioada respectivă societatea a realizat venituri suficiente pentru a-și putea achita impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă.
Față de concluziile expertizei contabile efectuate, s-a reținut că, apare evident faptul că apărarea inculpatului potrivit căreia neplata impozitelor și taxelor cu reținere la sursă nu se datorează relei-credințe, nu poate fi primită.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului B. G. C., mai sus expusă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p.
Prima instanță a constatat că fapta există, constituie infracțiune și a fost comisă de inculpat cu vinovăție, motiv pentru care, în temeiul art. 345 alin. 2 C.p.p., s-a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 alin. 1 C.p. după cum urmează: faptul că legiuitorul a prevăzut pedeapsa închisorii alternativ cu pedeapsa amenzii în cazul infracțiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, limitele de pedeapsă prevăzute în cazul pedepsei amenzii, limitele de pedeapsă prevăzute între 1 an – 3 ani în cazul pedepsei închisorii, atitudinea parțial sinceră a inculpatului, faptul că inculpatul nu are antecedente penale, nefiind însă la primul conflict cu legea penală, inculpatul fiind sancționat administrativ în alte 3 rânduri, precum și vârsta inculpatului.
Față de cele expuse mai sus, prima instanță a apreciat că pedeapsa de 3.000 (trei mii) lei amendă pentru infracțiunea prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., reținută în sarcina inculpatului, este de natură să-și realizeze scopul prevăzut în art. 52 C.p.
Totodată, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 ind. 1 C.p.
Cu privire la latura civilă a cauzei, s-a reținut că, în cursul judecății, partea vătămată Agenția Națională de A. Fiscală – prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M. s-a constituit parte civilă cu suma de 14.977 lei.
Cu privire la daunele materiale solicitate, prima instanță a reținut că prin raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit în cursul urmăririi penale s-a concluzionat că suma datorată de societatea . reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă în perioada noiembrie 2006 – aprilie 2008 este în cuantum de 7.443 lei, iar nu de 14.977 lei, motiv pentru care a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Agenția Națională de A. Fiscală – prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M. și a fost obligat inculpatul B. G. C. la plata către partea civilă Agenția Națională de A. Fiscală – prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M. a sumei de 7.443 lei despăgubiri civile reprezentând daune materiale.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs inculpatul B. G. C. și partea civilă Statul Român reprezentat de A.N.A.F. prin D.G.F.P. M..
În motivele de recurs formulate de partea civilă Statul Român reprezentat de A.N.A.F. - prin D.G.F.P. M., s-a arătat că instanța de fond nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 119 și următoarele Cod procedură fiscală, întrucât prejudiciul creat de inculpat presupune dobânzi și penalități de întârziere ce trebuie calculate de la data sesizării și până la data deschiderii procedurii insolvenței, respectiv 20.04.2011.
Inculpatul B. G. C. nu a formulat motive de recurs.
Examinând recursurile formulate în raport cu dispozițiile art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul formulat de inculpat este nefondat, iar recursul formulat de partea civilă urmează a fi admis, pentru următoarele considerente:
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că instanța de fond a reținut în mod corect săvârșirea de către inculpat a infracțiunii prev de art. 6 din Lg. 241/2005, în forma prev de art. 41 Cod penal.
Din probele administrate în cauză, rezultă că la data de 08 ianuarie 2010, D.G.F.P. M. a sesizat SIF - Inspectoratul de Poliție M. cu privire la faptul că S.C. DGM SECURITY SRL a creat un prejudiciu bugetului statului, de 7.443 lei, ca urmare a reținerii și nevirării în termen a impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă, precizând că se constituie parte civilă cu suma menționată (fila 6 - dosar urmărire penală).
Potrivit raportului de expertiză contabilă, suma datorată de S.C. DGM SECURITY S.R.L. reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă în perioada noiembrie 2006 - aprilie 2008, este de 7.443 lei, iar din documentele contabile rezultă că, în această perioadă, societatea a realizat venituri suficiente pentru a-și putea achita impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă (fila 55 - d.u.p.).
În declarația dată în cadrul cercetării judecătorești (fila 29 - dosar fond), inculpatul a arătat că a avut calitatea de administrator al S.C. DGM SECURITY SRL și că neplata sumelor reprezentând impozite și taxe datorate bugetului de stat nu s-a datorat relei credințe, ci faptului că societatea nu producea profit.
Instanța de fond a apreciat în mod corect că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev de art. 6 din Lg. 241/2005, iar pedeapsa aplicată a fost just individualizată, având în vedere atât limitele de pedeapsă, cât și faptul că inculpatul nu are antecedente penale, atitudinea procesuală, dar și vârsta inculpatului.
Criticile formulate de partea civilă sunt întemeiate în privința accesoriilor fiscale datorate în raport cu creanța născută anterior deschiderii procedurii insolvenței. Astfel, se impunea obligarea în cauză, în raport cu dispozițiile art. 1199 și următ. din Codul de Procedură fiscală, obligarea inculpatului și la plata accesoriilor, respectiv dobânzi și penalități de întârziere calculate însă până la data deschiderii procedurii insolvenței, respectiv 20.04.2011, potrivit dispozițiilor art. 41 alin. 1 din Lg. 85/2006.
Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală rap la art. 3859 pct. 172 Cod procedură penală, va admite recursul formulat de partea civilă, iar în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge recursul inculpatului, ca nefondat.
Astfel, va fi casată în parte sentința, în sensul că va fi obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 7.443 lei precum și la plata dobânzilor și penalităților de întârziere, potrivit art. 119, art. 120 și art. 120 ind. 1 Cod procedură fiscală, până la data deschiderii procedurii insolvenței - 20.04.2011.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței, iar în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va fi obligat inculpatul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de partea civilă Statul Român reprezentat de A.N.A.F. prin D.G.F.P. M. împotriva sentinței penale nr. 2520 din data de 28 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._ .
Respinge recursul formulat de inculpatul B. G. C., ca nefondat.
Casează în parte sentința, în sensul că obligă inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 7.443 lei precum și la plata dobânzilor și penalităților de întârziere, potrivit art. 119, art. 120 și art. 120 ind. 1 Cod procedură fiscală, până la data deschiderii procedurii insolvenței - 20.04.2011.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 februarie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
G. C. D. F. V. T.
Grefier,
L. M. P.
Red.jud.G.C.
j.f.I.M.
dact. 3 ex./O.A.
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 118/2013. Curtea de... | Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr.... → |
|---|
