Luare de mită. Art. 254 C.p.. Decizia nr. 87/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 87/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 13-03-2013 în dosarul nr. 87/2013
Dosar nr._ - art. 254 cod penal; Lg. 78/2000 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIE PENALĂ Nr. 87
Ședința publică de la 13 Martie 2013
PREȘEDINTE - A. D. - Judecător
Judecător M. M. Ș.
Grefier M. V.
Ministerul Public reprezentat de procuror R. N., de la DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE - S. T. C..
Pe rol, soluționarea apelurilor declarate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE - S. T. C. și inculpatul V. M. D. (deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță C.), împotriva sentinței penale nr. 33 de la 25 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul D., în dosarul cu nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelantul inculpat asistat de avocat ales G. B..
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, învederându-se instanței faptul că, la data de 11.03.2013, apărătorul inculpatului a depus la dosar motive de apel, după care, instanța de control judiciar a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Având cuvântul, reprezentantul parchetului a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate, sub aspectul pedepsei aplicate inculpatului. A arătat că, pedeapsa este greșit individualizată în raport de disp. art. 72 C.pen. În mod greșit, instanța a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, conform art. 74 lit.a) C.pen. rap.la art. 76 C.pen., întrucât în cursul în cursul urmăririi penale, inculpatul nu a dat dovadă de atitudine sinceră. Cu ocazia flagrantului, a negat că ar fi primit suma de la denunțător, abia în faza judecății a recunoscut săvârșirea faptei. A mai arătat că, inculpatul avea pregătire profesională și era văzut într-un anumit mod în societate, trebuind să aibă o conduită ireproșabilă, cu atât mai mult cu cât avea atribuții de control. Având în vedere ușurința cu care a săvârșit infracțiunea de corupție și circumstanțele reale ale faptei, se impune sporirea pedepsei și înlăturarea circumstanțelor atenuante. A mai învederat că, inculpatul a fost cercetat și pentru alte acte materiale, dar probele au fost insuficiente pentru trimiterea în judecată. Se impune ca pedeapsa să fie aplicată într-un cuantum care să permită aplicarea pedepsei complementare, ca măsură de protecție. În baza art. 88 C.pen. s-a solicitat deducerea arestului preventiv în continuare.
Avocat G. B., având cuvântul pentru apelantul - inculpat, a solicitat respingerea recursului declarat de D., întrucât instanța corect a avut în vedere dispozițiile art. 72 C.pen și art. 320 ind.1 C.pr.pen., corect reținând și circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit.a) C.pen. Referitor la celelalte acte materiale, a invederat că acestea nu au fost probate, astfel încât nu pot produce consecințe juridice.
Referitor la apelul declarat de inculpat, a solicitat schimbarea modalității de executare, conform art. 81 sau art. 86 ind.1 C.pen., apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și în acest mod. A arătat că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, a depus înscrisuri în circumstanțiere, iar dispozițiile art. 74 lit.a) C.pen. pot fi avute în vedere și la individualizarea modalității de executare a pedepsei.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul asupra apelului declarat de inculpat, a solicitat respingerea acestuia ca nefundat. A arătat că, scopul pedepsei poate fi atins numai prin executarea pedepsei în regim de detenție.
Apelantul - inculpat V. M. D., în ultimul cuvânt, a arătat că recunoaște și regretă săvârșirea faptei, care a fost una izolată și solicită clemență.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra apelurilor de față;
Prin sentința penală nr. 33 de la 25 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul D., în dosarul cu nr._, în baza art 254 alin 1, 2 c. pen rap la art 7 alin 1 din Legea nr 78/2000 cu aplic art 320/1 alin 1 cpr pen, 74 lit a cpen și art 76 lit c pen., a fost condamnat inculpatul V. M. D. (fiul lui R. și F., născut la data de 15.10.1952 în satul F., ., cu domiciliu în C., ., nr. 38, județul D., CNP –_, în prezent în Penitenciarul de Maximă Siguranță C.) la pedeapsa de 1 an închisoare, iar în baza disp. art. 71 alin 2 cpen., s-a dispus interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit a teza II –a, lit b cpen., ca pedeapsă accesorie; în baza art 350 cpr pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art 88 cpen., s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive cu începere de la 23 nov 2012, la zi.
S-a constatat că suma de 500 lei, pusă la dispoziția organelor de urmărire penală cu prilejul organizării acțiunii de prindere în flagrant, a fost restituită denunțătoarei I. I., iar inculpatul a fost obligat la 500 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă ÎCCJ - D. D. cu nr. 295/P/2012, a fost trimis în judecată inculpatul V. M. D. - în stare de arest - pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 254 alin.1 și 2 cod penal comb. cu art. 7 alin.1 din Legea 78/2000, constând în fapt în aceea că, la data de 23.11.2012, I. I. din comuna Drănic, . a depus la Direcția Generală Anticorupție - S. Județean Anticorupție D. un denunț, prin care aducea la cunoștința autorităților că V. M.-D. i-a pretins bani pentru a nu-și îndeplini atribuțiile de serviciu.
Din cercetările efectuate în cauză a rezultat că, în dimineața de 22.11.2012, în baza ordinului de deplasare nr. 433/22.11.2011, emis în conformitate cu prevederile art. 11 din Ordinul M.S. nr. 826/2006, inculpatul V. M.-D., inspector în cadrul Direcției de Sănătate Publică D., împreună cu P. P.-Tenzica, referent în cadrul aceleiași instituții - compartimentul „Inspecția și controlul factorilor de risc din mediul de viață și muncă", au efectuat un control igienico-sanitar la mai multe unități alimentare de pe raza județului D. (fila 51).
Una din unitățile ce au făcut obiectul controlului a fost și S.C. MIRNUȚ S.RL., cu punct de lucru în comuna Drănic, ..
Așa cum a rezultat din evidențele Ministerului Justiției - Oficiul Național al Registrului Comerțului, administrator și asociat al S.C. MIRNUȚ S.R.L. figurează martorul I. I..
Inculpatul V. M.-D., împreună cu colega sa, P. P.-Tenzica, au pătruns în incinta magazinului deținut de S.C. MIRNUȚ S.R.L. și, după ce s-au prezentat, i-au solicitat vânzătoarei D. G.(declarația de la filele 103-104) să apeleze telefonic administratorul societății (I. I.) și să anunțe efectuarea controlului vizând îndeplinirea condițiilor igienico-sanitare.
După efectuarea unei verificări vizuale, sumare echipa de control a constatat existența mai multor aspecte negative (magazin neigienizat, cu tencuiala degradată și pereții infiltrați, defectuos raionat, pâine expusă și vândută din sala de desfacere, vânzătorul nu purta echipament de protecție). Toate aceste aspecte negative au fost menționate după dictare, într-un proces-verbal de constatare a condițiilor igienico-sanitare (789/22.11.2012) de către referentul P. P.-Tenzica. (filele 52-53).
După ce I. I. a ajuns la magazin, inculpatul V. M.-D. a avut o discuție cu aceasta, în care i-a reproșat că nu este mulțumit de felul în care arată încăperile. Cu aceeași ocazie, i-a arătat și textul unei legi, precizând că pentru deficiențele constatate se poate aplica o sancțiune contravențională - amendă cuprinsă între 5.000 lei și 10.000 lei.
Inculpatul V. M.-D. a pretins, inițial, 3.000 lei de la I. I., pentru a nu-i aplica amenda maximă, iar când aceasta a precizat că se află în imposibilitate de a face rost de o sumă atât de mare, inculpatul a pretins 1.000 lei, cu precizarea că dacă nu-i are nici pe aceștia, acceptă și 500 lei.
Tot inculpatul este cel care a stabilit ca I. I. să se prezinte a doua zi, dimineața, la sediul Direcției de Sănătate Publică D. din C., la biroul său, pentru a-i remite suma solicitată. În dimineața de 23.11.2012, conform înțelegerii cu inculpatul V. M.-D., I. I. s-a prezentat la locația stabilită. A intrat în biroul inculpatului și, întrucât era ocupat, la sugestia lui, a părăsit imediat încăperea și 1-a așteptat pe hol.
După circa patru minute, inculpatul a ieșit din birou și a avut o discuție cu I. I., pe scările din fața instituției. De precizat este faptul că, nu a întocmit nici un proces-verbal de constatare a contravenției, pentru a pune în aplicare mențiunea din procesul-verbal de constatare a condițiilor igienico-sanitare încheiat la 22.11.2012.
Discuția purtată între inculpatul V. M.-D. și I. I. se regăsește integral în procesul-verbal de certificare a înregistrărilor nr. 758/P/2012 din 23.11.2012 și, din conținutul ei, rezultă fără dubiu, împrejurarea că inculpatul a primit suma de 500 lei pentru a nu-și îndeplini atribuțiile de serviciu, respectiv pentru a nu aplica sancțiunea contravențională, prevăzută de lege, în situația neregulilor constatate cu ocazie efectuării controlului.
Interceptarea convorbirii ambientale purtată între inculpatul V. M.-D. și I. I. s-a făcut în baza ordonanței nr. 758/P/2012, emisă de P. de pe lângă Tribunalul D. la data de 22.11.2012 (filele 31-32).
La solicitarea Direcției Naționale Anticorupție - S. T. C., Tribunalul D. - Secția penală, prin încheierea nr. 108, pronunțată în dosarul nr. 108/P/2012, a confirmat ordonanța nr. 758/P/2012.
S-a procedat la prinderea în flagrant a inculpatului V. M.-D., asupra căruia s-au găsit cei 500 lei, în bancnote de 100 lei și 50 lei, marcate criminalistic.
Întreaga acțiune este redată integral în procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, încheiat la 23 noiembrie 2012 (filele 34-36).
Martorul asistent, N. D., care a participat la desfășurarea acestor activități, a confirmat aspectele menționate în procesul-verbal (fila 105).
Așa cum a rezultat din documentele puse la dispoziție de către Direcția de Sănătate Publică D. prin adresa nr. 638 din 23.11.2012, inculpatul V. M.-D., în calitate de inspector sanitar, este împuternicit, în conformitate cu prevederile Legii nr. 95/2006, să controleze respectarea normelor din domeniul sănătății publice, să constate și să sancționeze abaterile de la aceste norme, la unitățile de orice tip, situate pe raza județului D.. Din adresa nr._ din 23.11.2012, rezultă că V. M.-D. este salariat al Direcției de Sănătate Publică D., în funcția publică de inspector clasa I, grad superior, în cadrul compartimentului „Inspecția și controlul factorilor de risc din mediul de viață și muncă".
Din fișa postului anexată cauzei, a rezultat că scopul principal al postului ocupat de V. M.-D. îl reprezintă efectuarea acțiunilor de control igienico-sanitar în obiectivele de orice fel, din municipiul C. și județul D., precum și organizarea, coordonarea și controlul activității compartimentului de inspecție și control al factorilor de risc din mediul de viață și muncă privind activitățile specifice.
Împrejurarea că, în urma controlului efectuat la data de 22.11.2012, inculpatul V. M.-D. nu luase o decizie clară cu privire la felul și întinderea sancțiunii contravenționale, urmând ca aceasta să fie decisă în funcție de „atenția", pe care denunțătoarea se hotărâse a i-o arăta, rezultă, în primul rând, din conținutul procesului-verbal de constatare a condițiilor igienico-sanitare întocmit la 22.11.2012.
Astfel, deși legislația în vigoare (Ordinul nr. 824/2006 pentru aprobarea normelor privind organizarea și funcționarea inspecției sanitare de stat, modificat prin Ordinul nr. 1546 din 11.11.2011, Legea nr. 95/2006) prevede punctual atribuțiilor inspectorilor sanitari de stat din cadrul inspecțiilor sanitare de stat județene, în conformitate cu care, aceștia constată și sancționează contravențiile la normele de igienă, solicită unităților controlate orice documente necesare efectuării inspecției șiprescriu unităților controlate măsuri de remediere, cu stabilirea de termene și responsabilități în vedere înlăturării deficiențelor de igienă constatate, menționând în concret, la art. 22 din OMS nr. 824/2006, cu modificările și completările ulterioare, procedura specifică de efectuare a controlului și modalitatea de finalizare a acțiunilor de inspecție sanitară de stat, inculpatul V. M.-D. a menționat la modul general aplicarea unei eventuale sancțiuni, fără a o individualiza și fără a face, în concret, recomandări pentru remediere și fără a stabili, în concret, termene.
De altfel, în HG nr. 857/2011, privind contravențiile la normele generale de igienă pentru funcționarea unităților cu risc pentru sănătatea populației și conformitatea produselor, s-a menționat punctual faptele care se pot constitui în contravenții și cuantumul amenzii (de la 5.000 lei la 10.000 lei pentru persoanele fizice și de la 20.000 lei la 40.000 lei pentru persoanele juridice). Analizând aceste dispoziții, coroborate cu declarația martorului I. I., s-a constatat de organele de urmărire penală că, limitele cuprinse între un minim de 5.000 Iei și un maxim de 10.000 lei, coincid cu discuțiile purtate și mențiunile făcute de inculpat în fața martorului cu ocazia controlului din 22.11.2012, efectuat la S.C. MIRNUȚ S.R.L.
S-a precizat faptul că, analizând celelalte procese-verbale de constatare a condițiilor igienico-sanitare întocmite de inculpatul V. M.-D., la aceeași dată, 22.11.2012, la celelalte societăți comerciale verificate, se constată că, la rubrica „Măsuri, prescripții și recomandări" se regăsesc menționate punctual toate aceste recomandări, termenele de remediere și data la care reprezentanții societăților se vor prezenta la sediul Direcției de Sănătate Publică, cu documentele aferente, menționate în mod expres.
Analizând toate aceste aspecte, este cert că inculpatul înțelesese din atitudinea denunțătoarei că aceasta acceptase pretențiile sale, privind remiterea unei sume de bani, astfel că, a întocmit actul de constatare a condițiilor igienico-sanitare într-o formă atipică, care îi dădea posibilitatea să aplice, ulterior, doar un avertisment, în situația în care I. I. urma să-i remită banii pretinși.
De altfel, cu ocazia audierii la sediul Direcției Naționale Anticorupție — S. T. C., la data de 29.11.2012, inculpatul V. M.-D. a recunoscut că a pretins și primit suma de 500 lei de la I. I., tocmai pentru a nu aplica o sancțiune contravențională, urmând ca în schimbul sumei primite, să aplice doar un avertisment (filele 79-80). Este clar că suma de 500 lei nu reprezenta în nici un caz valoarea amenzii contravenționale, pe care ar fi trebuit să o aplice.
Faptele reținute în sarcina inculpatului V. M.-D. au fost probate în faza de urmărire penală cu: denunțul și declarațiile numitei I. I.; declarațiile martorilor (P. P.-Tenzica, D. G., N. D. și T. T.); declarațiile inculpatului V. M.-D.; documentele emise de Direcția de Sănătate Publică D.; procesul-verbal de marcare criminalistică a bancnotelor; procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante; procesul-verbal de certificare a convorbirilor ambientale; planșa fotografică; procese-verbale de constatare a condițiilor igienico-sanitare și fișa cazier judiciar.
După înregistrarea dosarului pe rolul instanței, la prima zi de înfățișare, prin apărător, inculpatul a depus la dosar un set de acte în circumstanțiere.
Întrucât prin Legea nr. 202 /2010 au fost aduse modificări codului de procedură penală, prin disp art 320/1 cpr pen, atât în privința procedurii de judecată –în cazul în care inculpatul, până la începerea cercetării judecătorești recunoaște în totalitate faptele din actul de inculpare și achiesează la probele administrate în faza de urmărire penală, cât și în privința cuantumului pedepsei stabilite de lege, care va fi redus cu 1/3, norme care sunt de imediată aplicare, s-a procedat la audierea inculpatului V. M. D., care a recunoscut în totalitate fapta dedusă judecății și starea de fapt astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu, solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală la care a achiesat în totalitate.
În concluzie, procedându-se conform disp art 320/1 alin 4 cpr pen, luându-i-se act de probatoriile administrate și de declarația inculpatului, instanța de fond a constatat că fapta inculpatului V. M. D., astfel cum a fost descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive ale infractiunii de luare de mită în forma prev de art254 alin 1, 2 cpen rap la art 7 alin1 din legea 78/2000.
Vinovăția inculpatului fiind pe deplin stabilită și dovedită, la individualizarea pedepsei s-au avut în vedere prevederile art. 320/1 cod pr. penală și art 72 cod penal, relativ la gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările în care a fost comisă activitatea infractională, consecințele produse, dar și circumstanțele personale ale inculpatului. Astfel, în cauza de față s-a ținut seama și de aspectul că inculpatul, anterior săvârșirii faptei, a avut o bună comportare fiind o persoană integrată social, care nu a mai creat probleme la locul de muncă, așa cum a rezultat din caracterizările anexate la dosar; este infractor primar și a colaborat de la început cu organele judiciare, astfel încât, în favoarea acestuia prima instanță a reținut și circumstantele atenuante prev de art74 lit a cpen., cu consecinta coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Totuși, nu a putut fi ignorat nici gradul de pericol social la faptei comise de inculpat, dedus în primul rând din calitatea pe care o avea în acest moment aceea de inspector însărcinat cu supravegherea respectării regulilor igienico-sanitare în toate institutiile și unitățile alimentare de pe raza județului D., funcție care impunea cu atât mai mult să nu facă rabat de la îndeplinirea îndatoririlor de serviciu.
Ca atare, săvârșirea de acte ilicite mai ales în legătură directă cu exercitarea acestor atribuțiuni de serviciu, reclamă o reactie fermă, concretizată în cazul săvârșirii de infractiuni în aplicarea unor pedepse de natură să asigure reprimarea unor asemenea fapte, inhibarea unor conduite viitoare asemănătoare ale unor persoane din aceeași categorie cu inculpatul, dar și o creștere a încrederii publice în actul de justitie și, pe cale de consecintă, instanta de fond a apreciat că aplicarea unei pedepse de 1 an închisoare, redusă ca urmare a aplicării prevederilor art 320/1 alin7 cpr pen și a retinerii de circumstante atenuante, dar cu executare efectivă prin privare de libertate, va fi în măsură să realizeze funcția preventiv educativă la care face referire art 52 cpen.
De asemenea, în baza art 71 alin 2 cpen, prima instanță a interzis inculpatului - ca pedeapsă accesorie - și drepturile prev de art 64 lit a teza II, lit b cpen, apreciindu-se, în contextul concret al cauzei, că nu se justifică și interzicerea drepturilor prev de lit a teza I și lit c cpen., respectiv a dreptului electoral de a alege și nici interzicerea dreptului de mai ocupa functia în exercitarea căreia a săvârșit fapta.
Chiar dacă împrejurările faptice prezintă gravitate. totuși rezonanta consecintelor produse nu sunt de natură a atrage și interzicerea acestor drepturi, având în vedere și conduita pozitivă anterioară comiterii infractiunii, probată prin actele de circumstantiere depuse la dosar (persoană cu studii superioare, care până în acel moment și-a îndeplinit atribuțiunile de serviciu, fiind apreciat de colegii și sefii superiori, cu rezultate bune în pregătirea profesională).
În baza art 350 c pr pen, prima instanță a menținut starea de arest a inculpatului, iar conform art 88 cpen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive cu începere de la 23 nov 2012, la zi
De asemenea, instanța de fond a constatat că denunțătoarea I. I. a pus la dispoziția organelor de urmărire penală suma de 500 lei, pentru organizarea acțiunii de prindere în flagrant a inculpatului, iar această sumă a fost ulterior restituită denunțătoarei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel atât P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE - S. T. C., cât și inculpatul V. M. D..
În apelul parchetului, s-a criticat sentința penală atacată sub aspectul individualizării pedepsei, arătându-se prin motivele scrise, în esență că, nu se impunea reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit.a) C.pen., în condițiile în care, cu ocazia flagrantului, inculpatul a negat primirea vreunei sume de bani din partea denunțătorului, iar ulterior, în cursul urmăririi penale, a uzat de dreptul la tăcere, iar pe de altă parte, conduita buna a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii nu este de natură să atragă în mod obligatoriu reținea circumstanțelor atenuante. S-a mai arătat că, instanța trebuia să aplice o pedeapsă al cărei cuantum să permită aplicarea pedepsei complementare prev. de art. 64 lit.a) teza II-a, b și c C.pen..
Prin motivele de apel scrise depuse de apărătorul ales al inculpatului, s-a criticat hotărârea primei instanțe, sub aspectul modalității de executare a pedepsei, solicitându-se aplicarea art. 81 sau a art.86 ind.1 C.pen. S-a arătat că, dispozițiile art. 74 lit.a C.pen. și art. 320 ind.1 C.pr.pen. pot fi analizate si cu ocazia stabilirii modalității de executare.
Concluziile ministerului public, ale apărătorului ales al inculpatului, precum și ultimul cuvânt al acestuia au fost expuse în partea introductivă a deciziei, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.
Curtea, examinând motivele de apel invocate, cât și din oficiu, hotărârea atacată, conform prevederilor art. 378 alin.1 C. proc. pen., constată că, instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului V. M. D., pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat la urmărirea penală (inculpatul arătând, prin declarația dată, că recunoaște comiterea faptei și solicită ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate la urmărirea penală conform dispozițiilor art.3201 Cod pr.pen.), dând faptei comise încadrarea juridică corespunzătoare, precum și o corectă individualizare a pedepsei și constată că apelurile formulate de apelantul inculpat și de către P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – S. T. C., sub aspectul individualizării pedepsei, sunt fondate.
Conform art. 72 din C. pen., care stabilește criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama: de dispozițiile părții generale a C. pen.; de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a C. pen.; de gradul de pericol social al faptei săvârșite; de persoana infractorului; de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Potrivit dispozițiilor art. 52 C. pen. pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, prin executarea acesteia urmărindu-se să se formeze o atitudine corectă față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.
Pentru a putea răspunde acestor obiective, pedeapsa stabilită de instanță trebuie sa fie just individualizată, atât sub aspectul cuantumului (cu luarea în considerare a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.), cât și în ceea ce privește modalitatea de executare, aceste operațiuni implicând o analiză coroborată a datelor care particularizează fapta comisă, cu referire în special la gradul de pericol social, importanța valorii sociale ocrotite de lege, rezultatul produs sau care s-ar fi putut produce, dar și a datelor despre persoana inculpatului.
Instanța de apel apreciază că, prima instanță a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia.
Astfel, Curtea constată că, infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin.1 și 2 C. pen. rap.la art. 7 din Legea nr. 78/2000. cu aplicarea art. 3201 alin.7 C.pr.pen., este sancționată cu pedeapsa închisorii având limita minimă specială de 2 ani închisoare și limita maximă specială 10 închisoare, prin reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă.
Inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunea de luare de mită la o pedeapsă de 1 an închisoare, cu executare în regim de detenție, pedeapsă situată sub minimul special al textului incriminator al faptei, acordându-se eficiență juridică circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit.a) rap.la art. 76 lit.c) C.pen.
Curtea apreciază că, în mod întemeiat, s-a reținut în favoarea inculpatului incidența dispozițiilor art. 74 lit. a) și 76 lit. c) C. pen., dându-se relevanță deosebită conduitei inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii ( astfel cum a rezultat din înscrisurile în circumstanțiere depuse la dosar), precum și lipsei antecedentelor penale, toate aceste împrejurări constituind elemente peste care nu se poate trece, impunându-se a fi avute în vedere, la stabilirea si aplicarea pedepsei, astfel ca instanța de apel nu le va înlătura, păstrându-le, așa cum au fost reținute în favoarea inculpatului.
Împrejurarea că inculpatul a uzat de dreptul la tăcere, pe parcursul desfășurării procedurilor judiciare, nu poate fi de natură să împiedice reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului, deoarece această modalitate de a dispune de drepturile procesuale se circumscrie dreptului fundamental la apărare al inculpatului, consacrat prin art. 6 C.pr.pen. și nu poate fi sancționată în sensul dorit de parchet.
În mod similar, faptul că inculpatul a adoptat inițial, cu ocazia flagrantului organizat, o poziție de negare a faptei de luare de mită, nu exclude reținea circumstanțelor atenuante în favoarea sa, cu atât mai mult cu cât aceste împrejurări, de natură să atragă o sancționare mai blândă, reținute de instanța de fond, sunt subsumate dispozițiilor art. 74 lit.a) C.pen., deci vizează comportamentul infractorului înainte de săvârșirea faptei, și nu dispozițiilor art. 74 lit.c) C.pen. care se raportează la conduita inculpatului în cursul procesului penal.
De asemenea, instanța nu poate primi nici criticile parchetului, invocate cu ocazia dezbaterilor, legate tot de înlăturarea circumstanțelor atenuante datorită faptului că inculpatul ar fi fost cercetat în același dosar penal pentru alte acte materiale, întrucât, așa cum se observă din rechizitoriu, față de acestea s-a adoptat o soluție de neîncepere a urmăririi penale, în temeiul art. 228 alin.6 raportat la art. 10 lit.a) C.pr.pen.
În raport cu natura și gravitatea faptei reținute în sarcina, de ansamblul tuturor împrejurărilor cauzei, Curtea apreciază că, aplicarea pedepsei, reduse sub minimul special prevăzut de lege (1 an închisoare) și a cărei executare a fost dispusă conform art. 57 C.pen., constituie un mijloc de reeducare și corespunde scopului pedepsei, de a preveni săvârșirea unor noi infracțiuni.
Este neîndoielnic că fapta săvârșită prezintă un grad de pericol social sporit, dovadă fiind limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru această infracțiune, precum și împrejurările în care a fost comisă, modul de acționare, cât și calitatea avută de inculpat la momentul comiterii faptei.
Se reține însă că pedeapsa nu reprezintă doar un mijloc de constrângere a infractorului, ci și un mijloc de reeducare a acestuia, pedeapsa aplicându-se, totodată, în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.
Astfel, pedeapsa are și o finalitate de exemplaritate, aceasta concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și comportamentul făptuitorului.
Curte constată că, în cauză, pedeapsa aplicată este corespunzătoare criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., atât sub aspectul cuantumului, cât și sub aspectul modalității de executare, ținând cont și de textul incriminator, fiind aptă, totodată, să răspundă scopului preventiv și de reeducare al pedepsei, consfințit prin dispozițiile art. 52 C. pen., cât și principiului proporționalității între gravitatea concretă a faptei și datele personale ale inculpatului, pe de o parte și sancțiunea aplicată, pe de altă parte, modalitatea de executare a pedepsei, respectiv cea în regim de detenție, fiind, de asemenea, corect stabilită, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru schimbarea modalității de executare, deoarece nu s-ar putea asigura atingerea scopului pedepsei.
Pentru aceste motive, Curtea constată că, modificarea a cuantumului pedepsei aplicate, fie în sensul majorării acesteia și aplicării unei pedepse complementare, așa cum a solicitat P. de pe lângă Tribunalul D., sau a modalității de executare, potrivit art. 81 sau 861 C.pen., așa cum a solicitat inculpatul, nu ar fi temeinică, lipsind de conținut dispozițiile art. 72 și art. 52 C.pen. și creând o vădită disproporție între scopul pedepsei și rezultatul pedepsei aplicate în cauză.
Ca atare, în baza art. 379 alin.1 pct.1 lit.b) C.pr.pen., Curtea va respinge ca nefondate, apelurile declarat de apelantul inculpat și de către P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – S. T. C. împotriva sentinței penale nr.33/25.01.2013 a Tribunalului D. – Secția penală.
În temeiul art. 383 alin. 1 ind.1 și alin.2 C.pr.pen. raportat la art. 350 C.pr.pen., va deduce detenția preventivă de la 25.01.2013, la zi și va menține starea de arest a inculpatului.
În temeiul art. 192 alin.2 C.pr.pen., va obliga pe inculpat la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat, iar conform art. 192 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare determinate de apelul parchetului, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE - S. T. C. și inculpatul V. M. D. (deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță C.), împotriva sentinței penale nr. 33 de la 25 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul D., în dosarul cu nr._ .
Deduce în continuare detenția preventivă de la data de 25.01.2013, la zi și menține starea de arest față de inculpatul V. M. D..
Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 50 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Cheltuielile judiciare determinate de apelul parchetului, rămân în sarcina statului.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Martie 2013.
Președinte, Judecător,
A. D. M. M. Ș.
Grefier,
M. V.
Red. jud. A. D.
Jud. fond: V. T.
Dact. 2 ex./A.T. .18 Martie 2013
| ← Infracţiuni privind comerţul electronic. Legea nr. 365/2002.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 589/2013.... → |
|---|
