Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1097/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1097/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 11-05-2012 în dosarul nr. 1097/2012
Dosar nr._ - Legea nr.241/2005 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.1097
Ședința publică de la 11 Mai 2012
PREȘEDINTE G. Vizirujudecător
C. Șeleajudecător
T. Mireajudecător
Grefier B. D.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. S.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
c.c.c.
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de partea civilă D. D. și inculpatul L. L. A., împotriva sentinței penale nr.176 din 9 noiembrie 2011, pronunțată de Judecătoria Băilești, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocat M. G., apărător ales, lipsind partea civilă D. D. – S. R. prin A. C. și partea responsabilă civilmente . SRL Băilești, prin lichidator judiciar Expert .>
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, se atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.70 alin.2 Cod pr.penală, în sensul că are dreptul să nu dea nicio declarație în cauză, iar în cazul în care consimte, tot ceea ce declară poate fi folosit împotriva sa și, fiind de acord, s-a procedat la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind atașată la dosarul cauzei.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat M. G. pentru inculpat, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe în baza art.38515 pct.2 lit.b Cod pr.penală, și reținând cauza spre rejudecare, să se dispună achitarea inculpatului, întrucât pe de o parte, se impune schimbarea încadrării juridice a faptei în art.9 alin.1 lit.d din Legea nr.241/2005, în loc de art.9 alin.2 din Legea nr.241/2005, întrucât expertiza efectuată și suplimentele ajung la concluzia că prejudiciul este de 7.755 lei, deci nu depășește cuantumul de 100.000 euro, iar pe de altă parte, raportat la art.3859 pct.18 Cod pr.penală, se impune achitarea în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a Cod pr.penală, întrucât fapta nu există, deoarece din probatoriul administrat în cauză rezultă că inculpatul a depus la organele fiscale documentele din care rezultă că societatea sa este debitoare la bugetul statului cu suma de 60.129 lei, din care 17.880 lei impozit pe profit și 42.249 lei TVA, sume care nu îmbracă elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală.
În subsidiar, solicită aplicarea dispozițiilor art.10 din Legea nr.241/2005 și în consecință a unei sancțiuni cu caracter administrativ, întrucât prejudiciul de până la 50.000 euro prevăzut de lege, în speță 7.755 lei a fost recuperat integral prin executarea silită a celor două terenuri.
Cu privire la latura civilă a arătat că în mod greșit inculpatul a fost obligat în solidar cu societatea la plata despăgubirilor, solicitând respingerea acțiunii civile, invocând, de asemenea, și faptul că prima instanță nu și-a motivat hotărârea de condamnare, în cauză fiind incident motivul de casare prev.de art.3859 pct.9 Cod pr.penală, în sensul că nu a motivat de ce a înlăturat propria cercetare judecătorească și și-a însușit conținutul rechizitoriului.
Solicită respingerea recursului părții civile.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului inculpatului ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică, întrucât încadrarea juridică a fost corectă, impunându-se chiar reținerea dispozițiilor art.41 alin.2 Cod penal, dar și ținând seama de valoarea prejudiciului care este mai mare decât echivalentul în lei a 100.000 euro.
În ceea ce privește recursul părții civile îl apreciază ca fondat, întrucât hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, ci doar soluționează latura civilă, dispunând doar obligarea la plata despăgubirilor în condițiile în care trebuia făcută o analiză a acțiunii civile fiind, incident motivul de casare prev.de art.3859 pct.9 Cod pr.penală.
Inculpatul își însușește concluziile apărătorului său.
Dezbaterile fiind închise,
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
P. sentința penală nr.176 din 9 noiembrie 2011, Judecătoria Băilești, a respins cererea privind schimbarea încadrării juridice.
În baza art.9 alin.1 lit.b rap.la alin.2 din Legea 241/2005, cu aplicarea art.74 lit.a și art.76 lit.c C.p., a fost condamnat inculpatul L. L. A., fiul lui D. și A., născut la 26.04.1969, în . în Municipiul C., ., ., . județul D., cetățean român, căsătorit, studii medii, asistent medical, fără antecedente penale, CNP_, la 2 ani închisoare.
În baza art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsă durata arestului preventiv de la 19.08.2010 și până la 17.09.2010.
În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
S-a făcut aplicarea art.82 Cod penal și s-a atras atenția asupra art.83 Cod penal.
În baza art.71 Cod penal, s-au interzis drepturile prev.de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.
A fost obligat inculpatul în solidar cu . SRL la 506.499 lei despăgubiri civile către stat, reprezentat de A. cu dobândzile legale aferente până la achitarea efectivă.
S-a menținut măsura obligării de a nu părăsi țara.
A fost obligat inculpatul la 2000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
P. rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Băilești din 10.09.2010 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului L. L. A. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prin omisiunea în tot sau în parte a evidențierii în actele contabile ori în alte documente legale a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, prev.și ped.de art.9 alin.1 lit.b rap.la alin.2 din Legea 241/2005.
S-a reținut că în perioada ianuarie - septembrie 2007 S.C. R. T. S. SRL administrată de inculpat a efectuat livrări d e cereale către . A. în valoare de 4.135.996, 20 lei, fără a evidenția în actele contabile operațiunile efectuate și veniturile realizate, fapt ce a produs un prejudiciul bugetului de stat în sumă de 1.208.989, 23 lei, din care TVA 666.883, 13 lei și impozit pe profit de 542.106,10 lei.
În nota de constatare încheiată de Garda Financiară D., în urma controlului efectuat se precizează faptul că inculpatul a refuzat în mod nejustificat, să prezinte organelor fiscal documentele contabile, îngreunând astfel efectuarea verificărilor financiare.
S.C. R. T. S. SRL a fost înființată în anul 2006, având inițial ca asociat unic și administrator pe numita L. R., soția fratelui inculpatului, ulterior inculpatul fiind împuternicit de aceasta să administreze în fapt societatea, având și drept de semnătură în bancă. În această calitate, începând din anul 2007 inculpatul a achiziționat în numele S.C. R. T. S. SRL cereale pe care, apoi, în baza facturilor pe care întocmea, semna și aplica ștampila societății, le vindea către . A., administrată de către numitul Neașcu Radion L.. Achizițiile de cereale derulate de către inculpat nu au fost aduse la cunoștința asociatului unic L. R., care la finele primului semestru din anul 2007, realizând că inculpatul nu depusese bilanțul la organele fiscale, i-a cerut acestuia documentele contabile pe care apoi le-a depus la Administrația Finanțelor Publice Băilești, iar în luna iulie 2007, i-a retras dreptul de semnătură în unitățile bancare. Cu toate acestea, și în semestrul II, 2007, începând din luna iulie inculpatul a continuat să deruleze activități privind achiziția de cereale, pe care apoi în baza facturilor pe care le întocmea, le vindea către aceeași societate, respectiv ..
Deși, începând cu data de 22.11.2007 inculpatul a devenit asociat și administrator al S.C. R. T. S. SRL, nu a evidențiat în documentele contabile operațiunile desfășurate și nu a depus la organele fiscale raporturile fiscale pentru semestrul II 2007, iar în luna aprilie 2008 a cesionat părțile sociale, pe care le deținea, ca asociat la S.C. R. T. S. SRL numitului N. D., fără a-i preda acestuia efectiv și documentele contabile ale societății.
În cauză, s-a procedat la efectuarea unei expertize financiar-contabile, în care s-a concluzionat că în evidențele contabile ale ii. S.C. R. T. S. SRL nu au fost evidențiate vânzări d e cereale efectuate în perioada ianuarie - septembrie 2007 către . A., în valoare totală de 3.002.788 lei, din care venit 2.523.351 lei și TVA aferent 479.436 lei. Neînregistrarea în evidențele contabile a S.C. R. T. S. SRL a facturilor privind vânzarea de cereale către . A. a avut drept consecință diminuarea sumelor datorate bugetului de stat, cu 49.498 lei impozit pe profit și 479.436 lei TVA.
La concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză au formulat obiecțiuni, atât partea civilă A. - D.G.F.P.D., cât și inculpatul, iar în urma analizei acestora, expertul contabil a menționat că valoarea impozitului pe profit datorat bugetului de stat este în cuantum de 49.498 lei, iar în ceea ce privește valoarea TVA a fost stabilită suma de 457.001 lei, rezultând un prejudiciu total în valoare de 506.499 lei.
S-a mai reținut că inculpatul este cercetat și în alte dosare penale
( dosar nr.122/P/2010 al Parchetului de pe lângă judecătoria S.) pentru săvârșirea unor fapte similare în perioada 2008-2009, în calitate de administrator al ., iar valoarea prejudiciului cauzat este de 2.100.000 lei, conform Gărzii Financiare.
S-a dispus neînceperea urmăririi penale cu privire la infracțiunea prev.de art.4 din legea 241/2005, întrucât din cercetările efectuate nu a rezultat cu certitudine că inculpatul a r fi avut cunoștință cu privire la notificările emise de către organele de control fiscal de a prezenta documentele contabile ale societății și scoaterea de sub urmărire penală cu privire la infracțiunea prev.de art. 280 ind.1 din Legea 31/1990, republicată, având în vedere faptul că la momentul transmiterii de către inculpat a părților sociale ale S.C. R. T. S. SRL către numitul N. D., nu exista un proces penal, acesta pornindu-se ulterior odată cu sesizarea organelor de urmărire penală de către Garda Financiară D..
P. încheierea nr.13 din 19.08.2010 pronunțată de judecătoria Băilești s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 zile, începând cu data de 19.08.2010 și până la data de 16.09.2010, inclusiv.
P. încheierea din 15.09.2010 pronunțată de Judecătoria Băilești s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului și s-a menținut starea de arest.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
P. decizia penală nr.577 din 17.09.2010, s-a admis recursul declarat de inculpat, a fost casată încheierea din 15.09.2010 și în baza art.139 alin.2 C.p.p. rap.la art.145 C.p.p. și art.300 ind.1 C.p.p., s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea în care locuiește, respectiv municipiul C., fără încuviințarea instanței, respectiv Judecătoria Băilești.
P. încheierea din 17.03.2011 pronunțată de Judecătoria în baza art.139 alin.1 C.p.p. rap. la art.145 ind.1 C.p.p., s-a înlocuit măsura obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi țara, fără încuviințarea instanței, respectiv Judecătoria Băilești.
În cauză, s-a luat declarație inculpatului, după ce i s-au pus în vedere disăp.art.70 alin.2 C.p.p. și art.322 C.p.p., care a arătat că nu recunoaște săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, iar la data de 25.10.2010 D.G.F.P. D., în numele Statului R., reprezentat de A.N.A.F. s-a constituit parte civilă cu suma de 1.208.989 lei, reprezentând prejudiciu adus bugetului general consolidat prin activitatea infracțională a inculpatului, la care urmează să fie calculate accesoriile legale prevăzute de Codul de procedură fiscală, astfel: 666.883 lei TVA nedeclarată cu accesoriile legale aferente, calculate de la data de 0.110.2007 și până la data stingerii sumei datorate și 542.106 lei impozit pe profit nedeclarat cu accesoriile legale aferente calculate de la data de 01.10.2007 și până la data stingerii sumei datorate.
În motivarea cererii s-a arătat că potrivit art.14 C.p.p. repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune, presupune atât repararea pagubei efective, cât și despăgubiri pentru folosul de care a fost lipsită partea civilă și în aceste condiții sunt aplicabile prev.art.119(1) Cod procedură fiscală, potrivit cărora „ Pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen majorări de întârziere”, precum și prev.art.120 (1) Cod procedură fiscală: „ Majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi începând cu data imediaturmătoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv”.
De asemene, partea civilă a solicitat ca la soluționarea cererii privind despăgubirile civile să se aibă în vedere și obiecțiunile formulate de D. D. la raportul ce expertiză contabilă, întocmit în faza de urmărire penală și că în opinia sa prejudiciul evidențiat de expert prin raportul de expertiză a fost stabilit, fără a se avea în vedere toate tranzacțiile efectuate de . SRL în perioada ianuarie - septembrie 2007.
În cauză au fost audiați martorii N. Radion L., N. D., B. M. M., L. L. și L. R. .
La data de 10.02.2011 inculpatul a solicitat efectuarea unui supliment de expertiză pentru a se recalcula prejudiciul în raport de actele depuse, din care rezultă că au avut loc compensări în sumă de 3.572.175, 04 lei.
Suplimentul la raportul de expertiză a fost întocmit de expert contabil M. V. și depus la dosar la data de 29.03.2011 în care s-a menționat că operațiunile în valoare 3.572.179, 58 lei nu s-au realizat efectiv între cele două societăți . SRL și . A., iar în situația în care se iau în considerare compensările valoarea prejudiciului este de 7.755 lei, din care TVA 4.257 lei și impozit pe profit 3.498 lei.
La data de 20.04.2011 D.G.F.P. D., în numele Statului R., reprezentat de A.N.A.F., a formulat obiecțiuni la suplimentul de expertiză contabilă întocmit de expert contabil M. V., solicitând înlăturarea concluziilor suplimentului raportului de expertiză, întrucât aprecierile expertei exced obiectivelor fixate de instanța de judecată, care prin încheierea de ședință din 21.01.2011 a încuviințat efectuarea unui supliment al raportului de expertiză întocmit în faza de urmărire penale, urmând ca experta să recalculeze valoarea prejudiciului, având în vedere înscrisurile depuse de inculpat, din care rezultă că între . SRL și . A. au operat compensări în valoare de 3.572.174 lei
S-a mai menționat că suplimentul raportului de expertiză reprezintă de fapt o reevaluare inexplicabilă a opiniei expertului, exprimată în faza de urmărire penală, ceea ce în mod evident excede limitelor investirii instanței de judecată și că în mod eronat apreciază că în situația în care tranzacțiile dintre . SRL și . ar fi fictive, prejudiciul adus bugetului de stat ar fi de 7.755 lei.
D.G.F.P. D., în cererea formulată, a mai arătat că în condițiile în care operațiunile comerciale în cuantum de 3. 572.175 lei au fost înregistrate în contabilitatea . consecința posibilității deducerii taxei pe valoare adăugată aferentă acestor operațiuni., furnizorul . SRL nu a îndeplinit obligația legală corelativă de a înregistra în contabilitate aceste tranzacții și de a plăti către bugetul de stat TVA și impozitul pe profit aferent, în această situație prejudicierea bugetului de stat fiind evidentă.
La data de 21.04.2011 inculpatul a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, menționând că la stabilirea valorii prejudiciului expertul trebuia să țină cont și de faptul că suprafețele de teren achiziționate au fost executate silit de AFP Băilești, fiind vândute către S.C. GRIMI PRODUCT SRL Galicea M. la suma de 10.353 lei, situație în care bugetul statului și-a recuperat prin executare silită o bună parte din sumele cu care era dator.
La data de 21.04.2011 au fost admise obiecțiunile la suplimentul raportului de expertiză formulate de A.N.A.F - D.G.F.P. D. și de inculpat, obiecțiuni ce au fost transmise expertei pentru a răspunde la acestea.
La data de 07.09.2011 s-a depus la dosar răspunsul la obiecțiunile formulate de A.N.A.F.- D.G.F.P. D. și inculpat.
La data de 20.10.2011 instanța în conformitate cu art.124 C.p.p. a dispus citarea expertei M. V. pentru a se prezenta în instanță și a da explicații verbale asupra suplimentului la expertiză și a răspunsului la obiecțiuni.
Din probele administrate în cauză, instanța a reținut următoarele:
La data de 30 mai 2008 Garda Financiară D. a efectuat un control la . SRL, administrată de inculpatul L. L. A., având ca obiect verificarea achizițiilor intracomunitare de cereale în perioada ianuarie - septembrie 2007 și în urma verificărilor încrucișate s-a stabilit că . SRL a efectuat în perioada ianuarie - septembrie 2007 livrări de cereale către . A. în valoare de 4.135.996, 20 lei, fără a evidenția în actele contabile operațiunile contabile și veniturile realizate, fapt ce a produs un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 506.499 lei, din care 49.498 lei impozit pe profit și 457.001 lei TVA, așa cum rezultă din raportul de expertiză contabilă întocmit de expert contabil M. V..
. SRL a fost înființată în anul 2006, având ca asociat unic și administrator pe numita L. R., soția fratelui inculpatului, dar administrarea în fapt a societății s-a făcut de către inculpat în baza unei împuterniciri . Fiind împuternicit de către asociatul unic L. R. și având drept de semnătură în bancă, începând din anul 2007 a achiziționat în numele . SRL cereale pe care apoi în baza facturilor pe care le întocmea, semna și aplica ștampila societății, le vindea către . A., administrată de către numitul N. Radion L., achiziții pe care inculpatul nu le-a adus la cunoștința asociatului unic L. R., care, la finele primului semestru din anul 2007, realizând că acesta nu depusese bilanțul la organele fiscale, i-a cerut acestuia documentele contabile, pe care apoi le-a depus la Administrația Finanțelor Publice Băilești, iar în luna iulie 2007 i-a retras acestuia dreptul de semnătură în unitățile bancare.
Cu toate acestea, și în semestrul II 2007 inculpatul a continuat să deruleze activități privind achiziția de cereale, pe care apoi în baza facturilor pe care le întocmea, le vindea către aceeași societate, respectiv . A., iar începând cu data de 22.11.2007 a devenit asociat și administrator al societății, neevidențiind în documentele contabile operațiunile desfășurate și nedepunând la organele fiscal raporturile fiscale pentru semestrul II 2007.
Martora L. R. a declarat: „ Am retras împuternicirea inculpatului când am aflat că încheiase tranzacții comerciale pe societatea mea și anume vânzări-cumpărări de cereale și că aceste tranzacții nu fuseseră evidențiate în contabilitatea societății „ și că „ după ce a preluat societatea de la mine a continuat să facă tranzacții comerciale, pe care nu le-a evidențiat în actele societății”.
În luna aprilie 2008, inculpatul a cesionat părțile sociale pe care le deținea ca asociat la . SRL numitului
N. D., fără a-i preda acestuia efectiv și documentele contabile ale societății.
Martorul N. D. a declarat: „Nu am preluat efectiv această societate, în sensul că nu am preluat documentele și nici certificatul d e înmatriculare „ și „ nu am desfășurat nici un fel de activitate comercială la . SRL.
În drept, s-a stabilit că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prin omisiunea în tot sau în parte a evidențierii în actele contabile ori în alte documente legale a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate prev.de art.9 alin.1 lit.b rap.la alin.2 din Legea 241/2005.
Având în vedere că valoarea prejudiciului este mai mare de 100.000 de euro, fapta se încadrează în dispozițiile legale menționate, încadrarea juridică fiind corectă.
Având în vedere că încadrarea juridică este corectă, valoarea prejudiciului fiind mai mare de 100.000 de euro, instanța a respins cererea privind schimbarea încadrării juridice formulată de inculpat.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere pericolul social concret al infracțiunii comise, lipsa antecedentelor penale, dar și poziția nesinceră a inculpatului, valoarea mare a prejudiciului cauzat bugetului de stat și faptul că acesta nu a fost recuperat, urmând să facă aplicarea disp.art.74 lit.a și 76 lit. c C.p.
S-a apreciat că scopul pedepsei de prevenție generală și specială, va fi atins prin condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de 2 ani, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, fiind îndeplinite în cauză condițiile prev.de art. 81 C.p.
În baza art.88 C.p. s-a dedus din pedeapsă durata arestului preventiv de la 19.08.2010 și până la 17.09.2010.
S-a făcut aplicarea art..82 C.p. și s-a atras atenția inculpatului asupra art.83 C.p.
În baza art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prev.de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b C.p.
În baza art.71 alin.5 C.p. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.
În conformitate cu art.998, 999 C.civ. inculpatul a fost obligat în solidar cu . SRL la 506.499 lei despăgubiri civile către stat, reprezentat de A. cu dobânzile legale aferente până la achitarea efectivă.
S-a menținut măsura obligării de a nu părăsi țara.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs partea civilă D. D. și inculpatul L. L. A..
Inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe în baza art.38515 pct.2 lit.b Cod pr.penală, și reținând cauza spre rejudecare, să se dispună achitarea, întrucât pe de o parte, se impune schimbarea încadrării juridice a faptei în art.9 alin.1 lit.d din Legea nr.241/2005, în loc de art.9 alin.2 din Legea nr.241/2005, întrucât expertiza efectuată și suplimentele ajung la concluzia că prejudiciul este de 7.755 lei, deci nu depășește cuantumul de 100.000 euro, iar pe de altă parte, raportat la art.3859 pct.18 Cod pr.penală, se impune achitarea în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a Cod pr.penală, întrucât fapta nu există, deoarece din probatoriul administrat în cauză rezultă că inculpatul a depus la organele fiscale documentele din care rezultă că societatea sa este debitoare la bugetul statului cu suma de 60.129 lei, din care 17.880 lei impozit pe profit și 42.249 lei TVA, sume care nu îmbracă elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală.
În subsidiar, a solicitat aplicarea dispozițiilor art.10 din Legea nr.241/2005 și în consecință a unei sancțiuni cu caracter administrativ, întrucât prejudiciul de până la 50.000 euro prevăzut de lege, în speță 7.755 lei a fost recuperat integral prin executarea silită a celor două terenuri.
Cu privire la latura civilă a arătat că în mod greșit a fost obligat în solidar cu societatea la plata despăgubirilor, solicitând respingerea acțiunii civile, invocând, de asemenea, și faptul că prima instanță nu și-a motivat hotărârea de condamnare, în cauză fiind incident motivul de casare prev.de art.3859 pct.9 Cod pr.penală, în sensul că nu a motivat de ce a înlăturat propria cercetare judecătorească și și-a însușit conținutul rechizitoriului.
Partea civilă D. D., a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii sale de constituire de parte civilă, cu obligarea inculpatului la plata sumei de 1.208.989 lei, despăgubiri civile, respectiv 666.883 TVA nedeclarată, cu accesoriile legale aferente prevăzute de Codul de procedură fiscală, calculate de la data de 1 octombrie 2007 și până la data stingerii sumei datorate și 542.106 lei impozit pe profit nedeclarat, cu accesoriile legale aferente prevăzute de Codul de procedură fiscală.
De asemenea, a invocat faptul că hotărârea primei instanțe nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, fiind incidente dispozițiile art.3859 pct.9 Cod pr.penală, întrucât prima instanță nu a arătat cum a fost stabilită suma la care a fost obligat prin hotărâre, data de la care sunt datorate dobânzile, în condițiile în care la stabilirea prejudiciului a avut în vedere raportul de expertiză contabilă, însă fără a lua în considerare obiecțiunile formulate de către D. D., deoarece prejudiciul evidențiat de către expert a fost stabilit fără a avea în vedere tranzacțiile efectuate de către . SRL, în perioada ianuarie-septembrie 2007.
Verificând actele și lucrările dosarului atât prin prisma dispozițiilor art.3856 alin.3 Cod pr.penală, cât și a criticilor formulate, Curtea constată recursurile ca fondate, pentru următoarele considerente:
Se constată că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Băilești nr.724/P/2008, inculpatul L. L. A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.9 alin.1 lit.b rap.la art.2 din Legea nr.241/2005, reținându-se că în evidențele contabile ale . SRL nu au fost evidențiate vânzări de cereale efectuate în perioada ianuarie-septembrie 2007, către . A. în valoare totală de 3.002.788 lei, din care venit 2.523.351 lei și TVA 479.436 lei, având drept consecință diminuarea sumelor datorate bugetului de stat cu 49.498 lei impozit pe profit și 479.436 lei TVA.
Motivarea unei hotărâri reprezintă un element de transparență a justiției, inerent oricărui act jurisdicțional. Hotărârea judecătorească nu este un act discreționar, ci rezultatul unui proces logic de analiză științifică a probelor administrate în cauză în scopul aflării adevărului, proces de analize necesar stabilirii adevărului, proces de analiză necesar stabilirii stării de fapt.
Motivarea hotărârilor justifică echitatea procesului penal pe de o parte, prin dreptul justițiabilului de a fi convins să justiția a fost înfăptuită, respectiv că judecătorul a examinat toate mijloacele procesuale și procedurale și, pe de altă parte, prin dreptul acestuia de a cunoaște oportunitatea promovării căii de atac.
Observând considerentele hotărârii primei instanțe se constată că reia actele procesuale efectuate în cursul cercetării judecătorești, respectiv declarațiile martorilor, concluziile suplimentului de expertiză și conținutul obiecțiunilor la raportul de expertiză, reproducând apoi concluziile raportului de expertiză întocmit în fața de urmărire penală și depozițiile martorilor L. R. și N. D., fără a face o analiză științifică a probelor administrate.
Astfel, se constată că în suplimentul la raportul de expertiză contabilă (fila 598 dosarul primei instanțe), prejudiciul este altul decât cel reținut în raportul de expertiză, rezultând un profit impozabil de 21.861 lei și TVA de plată 4.257 lei, în total 7.755 lei, din care TVA 4.257 lei și impozit pe profit de 3.498 lei, noile concluzii fiind criticate de către Ministerul Finanțelor Publice – A. – D. D., pentru care s-a răspuns apoi printr-un alt supliment (fila 592 din dosarul primei instanțe).
În condițiile în care concluziile experților erau diferite, prima instanță a optat pentru cele ale expertizei întocmite în faza de urmărire penală, fără a motiva opinia pentru care a optat; mai mult din declarația expertei M. V. reieșind că nu mai există prejudiciu, întrucât suma obținută din executarea silită a terenurilor acoperă suma datorată bugetului statului.
Cum în speță, latura penală este indisolubil legată de latura civilă, raportat și la dreptul la un proces echitabil și dispozițiile art.38515 pct.2 lit.a Cod pr.penală, Curtea va admite recursurile, va casa sentința penală și va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul D..
În rejudecare, prima instanță va stabili în raport de probele administrate în cauză sau, eventual, pe baza altor probe pe care le consideră concludente și utile, inclusiv o nouă expertiză contabilă în cazul în care va constata contradicții între expertiza contabilă și suplimente, starea de fapt, respectiv omisiunea evidențierii în actele contabile sau orice alte documente legale a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, stabilind în concret eventualul prejudiciu, adus bugetului statului, respectiv impozit pe profit și TVA.
Se vor avea în vedere și celelalte critici aduse hotărârii prin promovarea căii de atac.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de partea civilă D. D. și inculpatul L. L. A., împotriva sentinței penale nr.176 din 9 noiembrie 2011, pronunțată de Judecătoria Băilești, în dosarul nr._ .
Casează sentința penală și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului D..
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 mai 2012.
G. ViziruCamelia ȘeleaTatiana M.
Grefier,
B. D.
Red.jud.CȘ
j.f.V.P.
PS/17.05.2012
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 899/2013. Curtea de Apel... | Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. Art.246 C.p..... → |
|---|
