Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 899/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 899/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 19-04-2013 în dosarul nr. 899/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 899/2013
Ședința publică de la 19 Aprilie 2013
PREȘEDINTE A. C. M. Judecător
T. C. B. Judecător
A. I. S. Judecător
Grefier F. I.
MINISTERUL Public reprezentat de procuror C. C. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul B. B. împotriva sentinței penale nr. 39 din 8 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Corabia în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns inculpatul, asistat de avocat C. A. – D., apărător din oficiu și părțile responsabile civilmente B. M., B. A., lipsind intimat S. de Probațiune de pe lângă T. O. și partea vătămată T. E..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța de recurs pune în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului B. B., din infracțiunea prev. de art.211 alin.1,alin.2 lit.b) și c) și alin.2/1 lit.a) C.p. cu aplic. art.99 C.p., în art.31 alin.2 C.p. rap.la art. 211 alin.1, alin.2 lit.b) și c) și alin.2/1 lit.a) C.p. cu aplic. art.99 C.p, cerere pusă în discuția părților.
Avocat C. A. D. arată că este de acord cu schimbarea încadrării juridice, cerere la care achiesează și părțile responsabile civilmente.
Reprezentantul Parchetului arată de asemenea, că este de acord cu schimbarea încadrării juridice a faptei.
În ceea ce privește recursul formulat de inculpat, avocate C. A. D. solicită admiterea recursului în sensul reindividualizării pedepsei aplicate inculpatului.
Părțile responsabile civilmente B. M. și B. A. solicită admiterea recursului.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului sub aspectul individualizării pedepsei, în condițiile în care pedeapsa aplicată inculpatului este just individualizată.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Prin sentința penală nr. 39 din 8 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Corabia în dosarul nr._, a fost condamnat inculpatul B. B., fiul lui M. și A., născut la data de 27.04.1996, în orașul Corabia, județul O., cu domiciliu în Corabia, .. 37, județul O., având CNP-_, în prezent arestat preventiv în Penitenciarul de Minori și Tineri C. ,în baza MAP nr. 6/22.01.2013, emis de Judecătoria Corabia, la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. art. 211 al.1și 2 lit.b și c și al 21lit.a Cp, cu aplic. art.99 și urm. Cp, cu aplic. art.320/1 Cpp, cu aplic. art.74 al.1 lit a și c, art.76 lit.d Cp, cu aplicarea art.57 Cp.
În baza art.88 Cp, raportat la art.350 Cod procedură penală, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 22.01.2013, la zi și menține starea de arest a inculpatului.
S-a luat act că partea vătămată T. E., nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza disp. art.191 al.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul B. B., în solidar cu părțile responsabil civilmente la 200 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului .
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia nr. 1924/P/2012, rechizitoriu care a fost înregistrat pe rolul acestei instanțe la nr._ din 06.02.2013, inculpatul B. B., fiul lui M. și A., născut la data de 27.04.1996, în orașul Corabia, județul O., cu domiciliu în Corabia, .. 37, județul O., având CNP-_, în prezent arestat preventiv în Penitenciarul de Minori și Tineri C. ,în baza MAP nr. 6/22.01.2013, emis de Judecătoria Corabia, a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă prev. și ped. de art.211 al.1 și 2 lit.b și c și al.2 ind.1 lit.a C.pen cu aplicarea art.99 și urm.C.pen.
În fapt, s-a reținut că, în seara zilei de 13.12.2012, în jurul orelor 20,00, inculpatul a sustras cu violență, împreună cu numitul L. L., în vârstă de 12 ani, geanta părții vătămate T. E., în timp ce aceasta se deplasa pe . orașul Corabia, ulterior cei doi împărțind banii și bunurile găsite, respectiv 120 lei și două telefoane mobile mărcile Nokia și Samsung
Măsura arestarii preventive a inculpatului B. B. a fost dispusă prin încheierea de ședință din data de 22.01.2013 dată de Judecătoria Corabia în dosarul nr._ și pusă în executare la data de 22.01.2013 prin MAP nr. 6/22.01.2013.
Temeiul de drept avut în vedere la momentul dispunerii măsurii arestării preventive a inculpatului a fost cel prev. de art. 148 lit. f C.p.p.
Starea de fapt reținută prin rechizitoriu, s-a probat cu următoarele mijloace de probă: plangerea si declarațiile părții vătămate,proces verbal de cercetare la fata locului,proces verbal de constatare, planse fotografice,proces verbal de prezentare pentru recunoastere prin potrivire faciala- fotografii, process verbal de ridicare, process verbal de prezentare pentru recunoastere si predare, process verbal de predare, adresa prejudiciu, declaratii martor, declaratii inculpate.
Partea vătămata prezenta in instanța la data de 22.02.2013 a declarat că nu se mai constituie parte civila împotriva inculpatului cu nici o suma de bani, nu mai are nici o pretentie de la acesta .
La data de 22.02.2013 inculpatului i s-au adus la cunoștință dispozițiile art. 3201 C.proc.pen. conform cărora până la începerea cercetării judecătorești, fiecare inculpat poate declara, personal sau prin înscris autentic, că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței, că solicită ca judecata să se facă numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește și că nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de judecată, situație în care va beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.
Inculpatul a recunoscut în totalitate faptele astfel cum au fost reținute în actul de sesizare a instanței, a solicitat ca judecata să se facă numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește. Nu a mai solicitat administrarea de probe în cursul judecății, iar partea vatamata nu s-a constituit parte civila in cauza.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Potrivit art. 320 indice 1 C.proc.pen., până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de judecată. Instanța de judecată soluționează latura penală atunci când din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat. Instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii. Instanța respinge cererea atunci când constată că probele administrate în cursul urmăririi penale nu sunt suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat. În acest caz instanța continuă judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun.
În drept, faptele inculpatului care, în seara zilei de 13.12.2012, în jurul orelor 20,00, inculpatul a sustras cu violență, împreună cu numitul L. L., în vârstă de 12 ani, geanta părții vătămate T. E., în timp ce aceasta se deplasa pe . orașul Corabia, ulterior cei doi împărțind banii și bunurile găsite, respectiv 120 lei și două telefoane mobile mărcile Nokia și Samsung, intrunesc elementele constitutive ale infractiunii de talharie prev. și ped. de art.211 al.1 și 2 lit.b și c și al.2 ind.1 lit.a C.pen cu aplicarea art.99 și urm.C.pen.
Sub aspectul laturii obiective, în conținutul infracțiunii de tâlhărie reținută în sarcina inculpatului intră două activități strâns legate între ele, ambele integrându-se în elementul material cu structură complexă al infracțiunii, și aflate într-o conexitate etiologică, dintre care una principală, furtul, în sensul art. 208 C.pen., respectiv cererea inculpatului catre partea vătămata sa-i dea sumele de bani din geanta, fără a exista consimțământul acesteia, și a doua, activitatea, concretizată în constrângerea prin violentele exercitate asupra părții vătămate în scopul asigurării scăpării.
Urmarea imediată a infracțiunii este complexă, constând în constrângerea părții vătămate pentru smulgerea gentii si pentru sustragerea banilor, iar pe de altă parte atingerea adusă integrității fizice și psihice a acesteia, ca urmare a actelor de violentă exercitate asupra părții vătămate cu consecința producerii unor leziuni traumatice .
În ceea ce privește legătura de cauzalitate între acțiunile ce compun elementul material al infracțiunii de tâlhărie și urmările efectiv produse, aceasta rezultă din materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, instanța reține că inculpatul a săvârșit fapta cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit. a C.p., în sensul că acesta a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea ei, respectiv deposedarea părții vătămate, și ulterior exercitarea actelor de violență pentru a-și asigura scăparea.
Reținând vinovăția inculpatului B. B. prin prisma celor mai sus arătate, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă orientată spre minimul prevăzut de lege, adică o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prev. și ped. de art. 211 al.1 și 2 lit.b și c și al.2 ind.1 lit.a C.pen cu aplicarea art.99 și urm. C.pen., fiind apta să conducă la atingerea funcțiilor prev. de art. 52 C.p. cu deducere din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 22.01.2013, la zi și menținerea stării de arest a inculpatului.
Sub aspectul laturii civile, s-a luat act ca partea vătămata T. E. nu s-a constituit parte civila in cauza .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul, apreciind hotărârea primei instanțe ca netemeinică și nelegală sub aspectul individualizării judiciare realizată de către prima instanță.
Din oficiu, instanța de recurs a invocat greșita încadrare juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului potrivit dispozițiilor 3856 alin.3 cod pr.penală.
Analizând motivele de recurs invocate, inclusiv motivele ridicate din oficiu, cât și hotărârea primei instanțe, se constată că recursul este fondat astfel încât, în temeiul art. 38515 pct.2 lit. d Cod procedură penală, se va admite recursul, se va casa în parte sentința penală sub aspectul laturii penale și rejudecând, în baza art.334 C.p.p., se va schimba încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare al instanței din art.211 alin.1,alin.2 lit.b) și c) și alin.2/1 lit.a) C.p. cu aplic. art.99 C.p., în art.31 alin.2 C.p. rap.la art. 211 alin.1, alin.2 lit.b) și c) și alin.2/1 lit.a) C.p. cu aplic. art.99 C.p.
În baza art.31 alin.2 rap.la art.211 alin.1, alin.2 lit.b) și c)și alin.2/1 lit.a) C.p., cu aplic.art.99 C.p., art.320/1 C.p.p. și art.74 lit.a)și c) C.p. și în condițiile art.76 lit.d) C.p., se va condamna inculpatul B. B. la 6 luni închisoare.
Se va deduce în continuare din pedeapsă durata arestării preventive de la 8.03.2013, la zi și se vor menține restul dispozițiilor.
Deși prima instanță a reținut o stare de fapt în acord cu probatoriile administrate, cu respectarea disp. art. 62 cod penal, în cadrul procedurii simplificate, încadrarea juridică dată faptei inculpatului este greșită în raport de faptele săvârșite de inculpat.
Astfel, inculpatul B. B., împreună cu martorul L. L., deplasându-se împreună pe . Corabia, observând-o pe partea vătămată T. E. având asupra sa o geantă, împreună au luat hotărârea de a o deposeda pe victimă de geantă.
În timp ce inculpatul B. B. se afla lângă victimă, martorul L. L. a apucat geanta pe care partea vătămată o purta în mâna dreaptă. A tras de aceasta încercând să o smulgă. Cu toate că partea vătămată s-a opus timp de câteva secunde, a ținut de geantă și a strigat după ajutor, timp în care inculpatul B. B. se afla în apropierea victimei, pregătit să intervină.
Fără a interveni din punct de vedere fizic în deposedarea victimei, inculpatul împreună cu martorul, ce avea asupra sa bunul sustras, au fugit de la locul faptei.
La data săvârșirii faptei martorul L. L. avea 12 ani.
Ori, față de cele arătate mai sus, ajutorul acordat de inculpatul B. B. minorului în vârstă de 1 2 ani, acesta săvârșind fapta fără vinovăție, (art. 50 cod penal), în deposedarea victimei prin exercitarea de acte de violență, se circumscrie participației improprii la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, astfel cum este ea prevăzută de disp. art. 31 cod penal, respectiv „determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenție, la săvârșirea unei fapte prevăzută de legea penală, de către o persoană care comite acea faptă fără vinovăție”.
De aceea instanța de recurs va schimba încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului potrivit celor de mai sus.
Criticile inculpatului în ceea ce privește individualizarea judiciară realizată de către prima instanță, se apreciază că sunt întemeiate în raport de disp. art. 72 și 52 cod penal.
Astfel, condițiile în care se săvârșește fapta dedusă judecății, sub aspectul numărului participanților, formei de participație, vârsta inculpatului la data săvârșirii faptei, apropiată de cea a martorului, ce nu răspunde penal dar și circumstanțelor personale ale inculpatului, relevate de referatul de evaluare întocmit în cauză, de climatul familial, în măsură să participe la reeducarea minorului, sunt criterii în raport de care pedeapsa de 6 luni închisoare, se apreciază de către instanța de recurs, răspunde exigențelor legii.
Văzând și disp. art. 192 alin.3 cod pr.penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul inculpatului B. B., împotriva s.p.nr.39 din 8.03.2013 a Judecătoriei Corabia, pronunțată în dosarul nr._ .
Casează, în parte sentința penală sub aspectul laturii penale și rejudecând:
În baza art.334 C.p.p. schimbă încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare al instanței din art.211 alin.1,alin.2 lit.b) și c) și alin.2/1 lit.a) C.p. cu aplic. art.99 C.p., în art.31 alin.2 C.p. rap.la art. 211 alin.1, alin.2 lit.b) și c) și alin.2/1 lit.a) C.p. cu aplic. art.99 C.p.
În baza art.31 alin.2 rap.la art.211 alin.1, alin.2 lit.b) și c)și alin.2/1 lit.a) C.p., cu aplic.art.99 C.p., art.320/1 C.p.p. și art.74 lit.a)și c) C.p. și în condițiile art.76 lit.d) C.p. condamnă pe inculpatul B. B. la 6 luni închisoare.
Deduce în continuare din pedeapsă durata arestării preventive de la 8.03.2013, la zi.
Menține restul dispozițiilor.
Cheltuieli judiciare rămân în sarcina statului, suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu(delegația 3946/2013)urmând a se avansa din fondurile M.J.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Aprilie 2013.
A. C. M. T. C. B. A. I. S.
Grefier,
F. I.
Red.jud. TCB
j.f.F.R.D.
IB
| ← Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 140/2013. Curtea de... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1097/2012. Curtea... → |
|---|
