Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 267/2012. Curtea de Apel CRAIOVA

Comentarii

0

Decizia nr. 267/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 18-09-2012 în dosarul nr. 267/2012

Dosar nr._ - Art.215 Cod penal -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI

INSTANTA DE APEL

DECIZIA PENALĂ NR.267

Ședința publică de la 18 Septembrie 2012

PREȘEDINTE L. Balacijudecător

M. M. Șeleajudecător

Grefier M. V.

M. Public reprezentat de procuror C. C.

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

c.c.c.

Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la 5 septembrie 2012, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, privind apelurile declarate de P. de pe lângă T. D., inculpații L. I., A. C. P., V. P. P., G. E., P. M., F. A. S., Ș. C. D., părțile civile I. E., D. I., D. M., H. C., M. F., M. I., M. G., Al B. K., O. E., O. G., V. I., V. M., Federația Comunității Evreiești (M) din R. – C. E. din Timișoara, împotriva sentinței penale nr.80 din 16 februarie 2012, pronunțată de T. D., în dosarul nr._ .

CURTEA

Asupra apelurilor de față;

D. actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

P. sentința penală nr.80 din 16 februarie 2012, T. D., în baza art. 334 Cpd pr.penală, a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații, astfel:

- pentru inculpatul L. I. din infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., art. 75 lit. a C.p., art. 37 lit. b C.p. în infracțiunile prevăzute de art. 25 C.p. rap. la art. 288 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., art. 75 lit. a C.p., art. 37 lit. b C.p. și de art. 290 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., din infracțiunea prevăzută de art. 292 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., art. 75 lit. a C.p., art. 37 lit. b C.p. în infracțiunea prevăzută de art. 31 alin. 2 C.p. rap. la art. 289 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., art. 75 lit. a C.p., din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., art. 75 lit. a C.p., art. 37 lit. b C.p. în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., art. 75 lit. a C.p. și din infracțiunea prevăzută de art. 291 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., art. 75 lit. a C.p., art. 37 lit. b C.p. în infracțiunea prevăzută de art. 291 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., art. 37 lit. b C.p.

- pentru inculpatul A. C. P. din infracțiunea prevăzută de art. 26 C.p. rap. la art. 292 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., art. 75 lit. a C.p. în infracțiunea prevăzută de art. 31 alin. 2 C.p. rap. la art. 289 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., art. 75 lit. a C.p. și din infracțiunea prevăzută de art. 291 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., art. 75 lit. a C.p. în infracțiunea prevăzută de art. 291 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p.

- pentru inculpatul V. P. P. din infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. în infracțiunea prevăzută de art. 26 C.p. rap. la art. 288 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3, C.p cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3, C.p cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., art. 75 lit. a C.p., din infracțiunea prevăzută de art. 292 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. în infracțiunea prevăzută de art. 31 alin. 2 C.p. rap. la art. 289 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., art. 75 lit. a C.p.

- pentru inculpata G. E. din infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. 1 C.p. în infracțiunea prevăzută de art. 26 C.p. rap. la art. 288 alin. 1 C.p., din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., art. 75 lit. a C.p. și din infracțiunea prevăzută de art. 292 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. în infracțiunea prevăzută de art. 31 alin. 2 C.p. rap. la art. 289 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., art. 75 lit. a C.p.

- pentru inculpata P. M. din infracțiunea prevăzută de art. 26 C.p. rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 C.p. în infracțiunea prevăzută de art. 26 C.p. rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 C.p. cu aplicarea art. 75 lit. a C.p. și din infracțiunea prevăzută de art. 292 C.p. în infracțiunea prevăzută de art. 31 alin. 2 C.p. rap. la art. 289 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 75 lit. a C.p.

- pentru inculpatul F. A. S. din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3 C.p. în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3 C.p. cu aplicarea art. 75 lit. a C.p. și din infracțiunea prevăzută de art. 292 C.p. în infracțiunea prevăzută de art. 31 alin. 2 C.p. rap. la art. 289 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 75 lit. a C.p.

- pentru inculpatul Ș. C. D. din infracțiunea prevăzută de art. 292 C.p. în infracțiunea prevăzută de art. 31 alin. 2 C.p. rap. la art. 289 C.p.

1. În baza art. 11 pct. 2 lit. b C.p.p. rap. la art. 10 lit. g C.p.p., s-a încetat procesul penal privind pe inculpatul L. I. - fiul lui I. și P., născut la data de 09.12.1961 în Timișoara, jud. T., domiciliat în Timișoara, ., jud. T., CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul Timișoara, cetățenia română, studii superioare, cu antecedente penale, pentru infracțiunile prevăzute de art. 25 C.p. rap. la art. 288 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., art. 75 lit. a C.p., art. 37 lit. b C.p. și art. 291 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., art. 37 lit. b C.p.

În baza art. 290 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 31 alin. 2 C.p. rap. la art. 289 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., art. 75 lit. a C.p., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., art. 75 lit. a C.p., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b C.p. după executarea pedepsei principale.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului L. I. prin s.p. 110/2006 a Tribunalului C.-S., definitivă prin d.p. 3466/27.06.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în pedepsele de 5 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, c C.p., aplicată în baza art. 215 alin. 1, 2, 5 C.p. cu art. 41 alin. 2 C.p., art. 74 lit. a, 76 lit. a C.p. și 2 luni închisoare, aplicată în baza art. 291 C.p. cu art. 41 alin. 2 C.p. și art. 74 lit. a, 76 lit. a C.p.

În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b, 36 alin. 1 C.p., s-au contopit pedepsele aplicate în prezenta cauză cu pedepsele aplicate prin sentința penală de mai sus, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, c C.p., după executarea pedepsei principale.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b C.p. pe durata executării pedepsei principale.

S-a dedus din pedeapsa rezultantă de mai sus, perioada detenției preventive de la 30.05.2003 la 06.02.2006 și de la 20.03.2008 la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale 110/2006 a Tribunalului C.-S..

S-a anulat mandatul de executarea emis în baza acesteia și s-a dispus emiterea unui nou mandat corespunzător.

2. În baza art. 11 pct. 2 lit. b C.p.p. rap. la art. 10 lit. g C.p.p., s-a încetat procesul penal privind pe inculpatul A. C. P. - fiul lui M. și M., născut la data de 14.10.1960 în Hîrlău, jud. Iași, domiciliat în Timișoara, ., ., cetățenia română, studii 12 clase, fără antecedente penale, pentru infracțiunile prevăzute de art. 31 alin. 2 C.p. rap. la art. 289 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., art. 75 lit. a C.p., art. 291 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. și art. 288 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., art. 75 lit. a C.p.

În baza art. 26 C.p. rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., art. 75 lit. a C.p., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b C.p. după executarea pedepsei principale.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b C.p. pe durata executării pedepsei principale.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii de o zi.

3. În baza art. 11 pct. 2 lit. b C.p.p. rap. la art. 10 lit. g C.p.p., s-a încetat procesul penal privind pe inculpatul V. P. P. - fiul lui M. și P., născut la data de 18.03.1951 în Timișoara, jud. T., domiciliat în Timișoara, ., ., CNP_, cetățenia română, studii 8 clase, fără antecedente penale, pentru infracțiunile prevăzute de art. 26 C.p. rap. la art. 288 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., art. 31 alin. 2 C.p. rap. la art. 289 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., art. 75 lit. a C.p. și art. 291 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p.

În baza art. 215 alin. 1, 2, 3, C.p cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., art. 75 lit. a C.p., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b C.p. pe durata executării pedepsei principale.

4. În baza art. 11 pct. 2 lit. b C.p.p. rap. la art. 10 lit. g C.p.p., s-a încetat procesul penal privind pe inculpata G. E. - fiica lui T. și F., născută la data de 30.03.1957, în ., domiciliată în Timișoara, ., ., jud. T., CNP_, cetățenia română, studii 12 clase, fără antecedente penale, pentru infracțiunile prevăzute de art. 26 C.p. rap. la art. 288 alin. 1 C.p., art. 31 alin. 2 C.p. rap. la art. 289 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., art. 75 lit. a C.p. și art. 291 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p.

În baza art. 215 alin. 1, 2, 3, C.p cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., art. 75 lit. a C.p., a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare.

S-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b C.p. pe durata executării pedepsei principale.

5. În baza art. 11 pct. 2 lit. b C.p.p. rap. la art. 10 lit. g C.p.p., s-a încetat procesul penal privind pe inculpata P. M. - fiica lui T. și F., născută la data de 15.12.1958, în ., domiciliată în ., jud. T., CNP_, cetățenia română, studii 12 clase, fără antecedente penale, pentru infracțiunile prevăzute de art. 26 C.p. rap. la art. 288 alin. 1 C.p., art. 31 alin. 2 C.p. rap. la art. 289 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 75 lit. a C.p. și art. 291 C.p.

În baza art. 26 C.p. rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3, C.p cu aplicarea art. 75 lit. a C.p., a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 3 ani închisoare.

S-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b C.p. pe durata executării pedepsei principale.

6. În baza art. 11 pct. 2 lit. b C.p.p. rap. la art. 10 lit. g C.p.p., s-a încetat procesul penal privind pe inculpatul F. A. S. - fiul lui M. L. și M., născut la data de 04.07.1967 în Timișoara, jud. T., domiciliat în Timișoara, .. B 2, ., CNP_, cetățenia româno-israeliană, studii superioare, fără antecedente penale, pentru infracțiunile prevăzute de art. 31 alin. 2 C.p. rap. la art. 289 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 75 lit. a C.p., art. 26 C.p. rap. la art. 288 alin. 1 C.p., art. 291 C.p.

În baza 215 alin. 1, 2, 3 C.p. cu aplicarea art. 75 lit. a C.p., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de trei ani închisoare.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b C.p. pe durata executării pedepsei principale.

7. În baza art. 11 pct. 2 lit. b C.p.p. rap. la art. 10 lit. g C.p.p., s-a încetat procesul penal privind pe inculpatul Ș. C. D. - fiul lui N. și V., născut la data de 15.05.1968, în Timișoara, jud. T., domiciliat în Timișoara, .. 42, ., CNP_, cetățenia română, studii 12 clase, fără antecedente penale, pentru infracțiunile prevăzute de art. 31 alin. 2 C.p. rap. la art. 289 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 75 lit. a C.p., art. 26 C.p. rap. la art. 288 alin. 1 C.p., art. 291 C.p.

În baza 215 alin. 1, 2, 3 C.p., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de trei ani închisoare.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b C.p. pe durata executării pedepsei principale.

A fost obligat inculpatul L. la plata sumei de 7.560 lei către partea civilă O. A., domiciliat în Timișoara, .. 59, jud. T., la echivalentul în lei la data efectuării plății a sumei de 150.000 euro către partea civilă I. E., domiciliat în Timișoara, .. 2, ., . și la echivalentul în lei la data efectuării plății a sumei de 150.000 euro către părțile civile M. G. și I., cu domiciliul în Timișoara, ., jud. T..

Au fost obligați inculpații L. și A. în solidar la echivalentul în lei la data efectuării plății a sumei de 63.000 euro către partea civilă H. C., domiciliat în Timișoara, .. 36, ., jud. T. la echivalentul în lei la data efectuării plății a sumei de 50.000 euro către părțile civile V. I. și M., cu domiciliul în Timișoara, ., jud. T..

Au fost obligați inculpații L., A. și F. la echivalentul în lei la data efectuării plății a sumei de 50.000 USD către partea civilă Al B. K., domiciliat în Timișoara, ., ., jud. T., ffl în Timișoara, ., jud. T..

Au fost obligați inculpații L., A. și V. în solidar la echivalentul în lei la data efectuării plății a sumei de 24.000 euro către părțile civile P. G., domiciliat în Timișoara, ., nr. 3, ., ffl în Timișoara, ., . și R. N., domiciliat în Timișoara, ., nr. 3, ., ffl în Timișoara, ., ..

Au fost obligați inculpații A. și Ș. la echivalentul în lei la data efectuării plății a sumei de 50.000 euro către partea civilă M. F., domiciliat în Timișoara, ., ..

Au fost obligați inculpații L., A., G. și P. la echivalentul în lei la data efectuării plății a sumei de 150.000 euro către părțile civile O. E. și G., domiciliați în Timișoara, Calea Martirilor, nr. 91 A, jud. T..

S-a luat act că partea vătămată U. A. A., domiciliată în Timișoara, .. 11, jud. T., nu s-a mai constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 118 lit. e Cod penal, s-a dispus confiscarea sumei de 5.350 lei de la fiecare dintre inculpații L. și V..

S-au anulat actele false, respectiv extrasele de carte funciară aflate în copie în dosarul de urmărire penală la filele 20, 175, 328, vol. I, filele 56, 57, 111, vol. II, procuri autentice aflate în copie în dosarul de urmărire penală la filele 141, 176, vol. I, fila 131, vol. II, înscrisul sub semnătură privată intitulat „Delegație”, aflat în dosarul de urmărire penală la fila 340, vol. II, înscrisul sub semnătură privată intitulat „Împuternicire”, aflat în copie în dosarul de urmărire penală la fila 277 vol. II, contractele de vânzare cumpărare aflate în în copie în dosarul de urmărire penală la filele 18, 142, 174, 194, 252, 259, 274, 277, 329 vol. I și la filele 8, 48, 112, 161, 234, 238, 241, 285 vol. II, precum și contractele aflate în copie în dosarul de urmărire penală la filele 278, 280, 282 vol. II.

S-a menținut măsura sechestrului asigurator luată în cursul urmăririi penale asupra bunurilor inculpaților G. E., P. M., V. P. P. (dos. de u.p., vol. I, filele 117-126).

Au fost obligați fiecare dintre inculpații L., A. și F. la câte 233 lei cheltuieli de judecată către partea civilă Al B. K..

Au fost obligați fiecare dintre inculpații L. și A. la câte 500 lei cheltuieli judiciare către partea civilă H. C. și la câte 500 lei cheltuieli judiciare către părțile civile V. I. și M..

Au fost obligați fiecare dintre inculpații L., A., P., G. la câte 323 lei cheltuieli judiciare către părțile civile O. E. și G..

Au fost obligați fiecare dintre inculpații V. și G. la câte 630 lei cheltuieli judiciare statului, inculpatul Ș. la 540 lei cheltuieli judiciare statului, inculpatul F. la 730 lei cheltuieli judiciare statului, inculpata P. la 1030 lei cheltuieli judiciare statului, inculpatul A. la 790 lei cheltuieli judiciare statului, inculpatul L. la 720 lei cheltuieli judiciare statului.

P. a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

La data de 17 octombrie 2003 a fost înregistrat pe rolul Tribunalului T., sub nr._/P/2003, rechizitoriul nr. 605/P/2003 din data de 16 octombrie 2003 al Parchetului de pe lângă T. T., prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților L. I., A. C. P., G. E., F. A. S., V. P. P., P. M. și Ș. C. D., după cum urmează:

- inculpatul L. I., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. 2, 3, 5 C.p, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., art. 288 alin. 1 C.p., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., art. 291 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 292 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., cu aplicarea art. 33 lit. a C.p., art. 37 lit. b C.p. și art. 75 lit. a C.p.;

- inculpatul A. C. P., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 288 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., art. 26 C.p. rap. la art. 215 alin. 2, 3 C.p cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., art. 291 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., art. 26 C.p. rap. la art. 292 C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p., cu aplicarea art. 33 lit. a C.p. și art. 75 lit. a C.p.;

- inculpata GIRDAN E., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 215 alin. 2, 3 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., art. 288 alin. l C.p., art. 291 C.p cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., art. 292 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., cu aplicarea art. 33 lit. a C.p.

- inculpatul F. A. S., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 26 C.p. rap. la art. 288 alin. 1 C.p., art. 215 alin. 2, 3 C.p., art. 291 C.p., art. 292 C.p., cu aplicarea art. 33 lit. a C.p.

- inculpatul V. P. P., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 288 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., art. 291 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., art. 292 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 215 alin. 2, 3 C.p., cu aplicarea art. 41 alin. 2, cu aplicarea art. 33 lit. a C.p.;

- inculpata P. M., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 26 C.p. rap. la art. 288 alin. 1 C.p., art. 26 C.p. rap. la art. 215 alin. 2, 3 C.p., art. 291 C.p., art. 292 C.p, cu aplicarea art. 33 lit. a C.p.

- inculpatul Ș. C. D., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 26 C.p. rap. la art. 288 alin. 1 C.p., art. 215 alin. 2, 3, art. 291 C.p., art. 292 C.p., cu aplicarea art. 33 lit. a C.p.

P. același act s-a dispus: scoaterea de sub urmărire penală, în baza art. 10 lit. e C.p.p., față de învinuitul K. I. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 2, 3 C.p.; scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului T. G., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 289 alin. 1 C.p., art. 26 rap. la art. 215 alin. 2, 3 C.p., art. 246 C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. și art. 33 lit. a C.p.; disjungerea cauzei față de învinuitul Czirko Ș. M., în raport cu paguba cauzată împreună cu inculpatul L. I. părții vătămate .. Suceava; disjungerea cauzei față de inculpatul L. I. în raport cu pagubele cauzate părților vătămate .. Suceava, S.C. Nutricon S.A. Oltenița, B. C. și Engel H. Joseph; disjungerea cauzei față de notarii publici C. M. E., A. A., P. I. V., Saca R., K. F., R. S., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 C.p. și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara; disjungerea cauzei față de A.N., funcționari din cadrul Serviciului de Carte Funciară, care au eliberat extrasele CF de pe cărțile funciare false și prin neglijența cărora s-au falsificat, s-au strecurat cărți false în circuitul actelor și s-a intabulat dreptul de proprietate, dispunându-se declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara; disjungerea cauzei față de A.N., funcționari din cadrul Primăriei Timișoara și O.J.G.C. Timișoara pentru art. 246, art. 248 C.p. și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara; disjungerea cauzei față de A.N. pentru infracțiunea de furt și fals material prev. de art. 208, art. 288 C.p. și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara; disjungerea cauzei față de P. V., B. M., A. A., C. C., ș.a. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 292 C.p. și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara; disjungerea cauzei față de A.N. și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara; infirmarea propunerii organelor de cercetare penală de disjungerea cauzei față de judecătorii care au intabulat dreptul de proprietate în baza actelor autentice.

S-a reținut că, în vederea obținerii unor sume de bani pe căi ilegale, prin folosirea unei aptitudini fantastice de inducere în eroare, în mod direct sau prin intermediul altor persoane inculpatul L. I. a înșelat mai multe părți vătămate cu sume foarte mari de bani, după cum urmează:

1. P. a încerca să scape de răspunderea penală, inculpatul L. I. a căutat și găsit în anturajul său și al prietenilor săi mai multe persoane fizice pe numele cărora urma să intabuleze în fals dreptul de proprietate asupra mai multor imobile, iar ulterior să le înstrăineze.

În situația cărții funciare nr._/A inculpatul L. I. s-a folosit de numele învinuitului K. losif, ce lucra ca îngrijitor de animale în gospodăria martorului P. G., acesta din urmă fiind un prieten foarte bun al inculpatului.

Inculpatul L. I. a pus la dispoziția inculpatului A. C. numele învinuitului K., iar inculpatul A. C. a procedat în perioada august-octombrie 2001 la falsificarea C.R_/A prin consemnarea în fals în cuprinsul ei, cu o mașină de scris, a dreptului de proprietate al învinuitului K. I. asupra imobilului situat pe ./A, în baza numărului 586/12.02.1990.

Ca fost angajat, care cunoștea modul de circulație al documentelor, inculpatului A. C. a strecurat această carte funciară falsă în circuitul documentelor de la Serviciul de carte funciară din cadrul Judecătoriei Timișoara, de unde, în data de 22.10.2001, a solicitat și obținut un extras de pe această carte funciară falsă.

P. firma S.C. Mecs Ltd. Intermed S.R.L. Timișoara, de intermedieri imobiliare, inculpatul L. I. a pus în vânzare acest imobil.

Găsind cumpărători în persoana părților vătămate H. C. și M., după negocierea cu acestea a prețului de vânzare, inculpatul L. I., prin intermediul martorului P. G., 1-a adus pe învinuitul K. I. în data de 23.10.2001 în fața notarului public C. M. E., unde s-a autentificat contractul de vânzare-cumpărare nr. 6021 /23.10.2001.

În fața notarului public, inculpatul L. I. 1-a determinat pe învinuitul K. I. să declare aspecte mincinoase cu privire le prețul de vânzare de 55 milioane lei, cu privire la situația juridică a imobilului și cu privire la plata taxelor și impozitelor către stat.

P. aceste manopere frauduloase, inculpatul L. I. a înșelat părțile vătămate H. C. și M. cu suma de 24 000 DM, reprezentând prețul real al tranzacției.

Părțile vătămate H. C. și M. au declarat în faza urmăririi penale că se constituie părți civile cu suma de 63 000 Euro.

Învinuitul K. I. a declarat că nu a fost niciodată proprietarul acelui teren și nu i-a solicitat inculpatului L. I. să îl ajute la vânzarea acestuia, mai mult, acesta a declarat că la data respectivă a fost dus de către numitul P. G. la notarul public, unde L. I. i-a spus că trebuie să vândă un teren. Învinuitul K. a declarat că nu a primit nici o sumă de bani în urma acelei tranzacții și că de fapt a mers la solicitarea lui P. G., unde lucra ca îngrijitor de animale. După semnarea contractului de vânzare-cumpărare, învinuitul K. I. a primit un suc și o prăjitură de la inculpatul L. I..

D. declarația numitului P. G. a rezultat că știa despre faptul că inculpatul L. I. avea spre vânzare terenul respectiv și că i-a solicitat lui K. I. ca vânzarea să o facă acesta.

Cu ocazia verificărilor efectuate la Serviciul de Carte Funciară din cadrul Judecătoriei Timișoara s-a stabilit că înscrierea dreptului de proprietate în CF a inc. K. I. s-a făcut în mod fraudulos, deoarece încheierea CF nr.586 din 12.02.1990 privește o cerere de radiere a interdicției de înstrăinare și grevare în favoarea CEC notată la 25.01.1990 la solicitarea numitei B. D., fără nicio legătură cu această carte funciară_/A. De asemenea, această carte funciară nu figurează în inventarul numerelor de carte funciară. După numărul top, terenul respectiv figurează intabulat în CF 1 Timișoara în proprietatea Statului Român.

În cauză, s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-științifice grafice, iar din concluziile acesteia a rezultat că înscrierea respectivă a fost executată de inculpatul A. C. P., fost conducător CF. Inculpatul A. C. P. a recunoscut că a făcut înscrisul respectiv, însă a motivat, fără puterea de a fi crezut, că înscrierea a făcut-o în baza unor acte pe care le-a primit de la fostul conducător de carte funciară pe nume V. A., care în prezent este decedat. În urma extinderii verificărilor s-a procedat la analizarea formularelor tipizate care au fost au folosite în perioada 1990 - 2003, constatându-se că formularul folosit de inculpatul A. C. P. pentru înscrierea dreptului de proprietate, s-a folosit doar din anul 1995, deci inculpatul A. C. P. nu avea posibilitatea practică să folosească în anul 1990 un formular tip CF care a apărut în anul 1995. De asemenea, din adresa nr. 186 din 25.06.2003 a secției CF, a rezultat că numerele de cărți funciare din jurul CF_ au fost deschise în perioada octombrie 1989, toate cărțile de la_ până la_ sunt cărți funciare individuale pentru "apartamentele unui . consecință, au aceeași adresă. Numărul de carte funciară poate fi alocat în registru la o anumită dată pentru o lucrare mai veche (care a fost operată cu întârziere), dar în nici un caz nu poate fi alocat în avans pentru o lucrare ce va fi înregistrată, deci este imposibil ca unei lucrări din ianuarie 1990 să-i fie alocat un număr din registru de numere noi din perioada octombrie 1989. În perioada noiembrie 1996 - august 1998, S.C. Iprotim S.A. Timișoara la solicitarea Consiliului Local al mun. Timișoara, au procedat la multiplicarea cărților funciare aflate în evidența Secției CF a Judecătoriei Timișoara. Cu această ocazie, s-a stabilit că în perioada respectivă cartea funciară_/A nu exista, altfel s-ar regăsi între cărțile funciare multiplicate de S.C. Iprotim S.A.. D. declarația inculpatului A. C. P. a rezultat ca 1-a cunoscut pe inculpatul L. I. în februarie 2001, an în care inculpatul L. I. l-a contactat pe învinuitul K. I. și același an în care are loc tranzacția, împrejurări care au condus la concluzia că înscrierea dreptului de proprietate a învinuitului K. I. și descinderea cărții funciare false_/A s-a realizat în același an.

D. declarația martorului Șoiliță N. G., fostul șofer al inculpatului L. I., a rezultat că după arestarea acestuia a fost contactat de av. T. S. care i-a cerut să-l contacteze pe numitul Petrik E., persoană de încredere a inculpatului L. I., care la rândul său să meargă să discute cu A. C. P., aspect care s-a realizat, iar în urma întâlnirii dintre cei doi, numitul Petrik E. a revenit la martorul Șoiliță N. solicitându-i suma de 1.000 Euro pe care urma să i-o dea inculpatul A. C. P. pentru a părăsi localitatea o perioadă de timp. Acest aspect a fost confirmat și de declarația martorului Al - B. K. care a arătat că după arestarea inculpatului L. I. numitul Șoiliță G. N. i-a spus că i-a dat lui Petrik E. suma respectivă pe care urma să o înmâneze lui A. C. P. pentru a dispărea din localitate o perioadă de timp. De asemenea, din declarația martorului Șoiliță G. a rezultat că inculpatul A. C. P. era în relații apropiate cu inculpatul L. I., acesta vizitându-l în mod frecvent la domiciliu.

Cu privire la învinuitul K. I. a fost efectuată o expertiză neuropsihiatrică, din concluziile căreia a rezultat că acesta nu a avut discernământ. P. acest motiv, față de el s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală cu aplicarea art. 10 lit. e C.p.p. Conform art. 113 Cp. având în vedere raportul medico-legal s-a dispus obligarea învinuitului K. la tratament medical, prin prezentarea periodică la Centrul de Sănătate Mintală Timișoara.

2. Într-un mod asemănător cu fapta anterioară, din anturajul martorului P. Ghetirghe, inculpatul L. I. a obținut numele inculpatului V. P. P. de la acesta din urmă.

Acest nume a fost predat de către inculpatul L. I. inculpatului A. C. care, profitând de fosta sa calitate, în perioada august-octombrie 2001, a obținut și falsificat cartea funciară numărul 11 578 Timișoara, privind imobilul situat pe ..

Acțiunea de falsificare a cărții funciare cu ajutorul unei mașini de scris folosită la Serviciul de Carte Funciară al Judecătoriei Timișoara, de către inculpatul A. C., a constat în contrafacerea scrierii, respectiv inserarea dreptului de proprietate al inculpatului V. P. P. cu titlu de moștenire, după care a strecurat-o în circuitul actelor și a obținut ulterior un extras C.F., pe care la predat inculpatului L. I..

P. intermediul firmei de intermedieri imobiliare S.C. Mecs Ltd. Intermed S.R.L. Timișoara, inculpatul L. I. a pus în vânzare imobilul.

P. a nu avea ulterior surprize din partea inculpatului V. P. P., inculpatul L. I. 1-a determinat pe acesta să falsifice procura 1342/22J0.2001, autentificată la notarul public P. I. V., prin consemnarea în cuprinsul acesteia în mod fals a modului de dobândire a acestui imobil, și anume moștenire testamentară.

În baza acestei procuri false, inculpatul L. I., la data de 23.10.2001 s-a prezentat la notarul public C. M. E. și folosind acest document, cât și extrasul de pe C.F. fals, a încheiat cu partea vătămată P. V. E. contractul autentic de vânzare-cumpărare al imobilului în cauză. în fața notarului public, inculpatul L. I. a făcut declarații necorespunzătoare adevărului privitoare la prețul tranzacției (30 de milioane de lei), la situația juridică a imobilului și la plata la zi a impozitelor și taxelor către stat.

În realitate, prețul tranzacției a fost de 24.000 DM, iar imobilul era proprietatea Primăriei Timișoara și închiriat martorei M. I..

P. aceste mijloace frauduloase, inculpatul L. I. și inculpatul V. P. P. au înșelat-o pe partea vătămată P. V. cu suma de 24 000 DM. cu care partea vătămată P. V. a declarat că se constituie parte civilă.

Verificându-se încheierea de intabulare, s-a stabilit că aceasta a fost înregistrată la 03.02.1990 și privește un contract de vânzare-cumpărare încheiat între numita N. L. soții B. C. și B. V., privind imobilul din Timișoara, .. D 16. D. verificarea cărții funciare a reieșit faptul că la data de 23.10.2001, asupra acestui imobil s-a intabulat dreptul de proprietate a fam. P. V. E. și P. G. cu titlu de bun comun dobândit prin cumpărare.

D. declarația inculpatului V. P. P. a rezultat că în cursul anului 1994 -1995, i-a dat o sumă de bani numitului I. T. pentru a-i aduce o mașină din străinătate. Întrucât nu i-a adus autoturismul, în anul 1995, i-ar fi spus că în schimbul respectivei sume de bani o să-i dea un teren, în urma cărui fapt i-a solicitat buletinul de identitate pentru a face demersurile necesare în vederea intabulării terenului, după care, la scurt timp i-a restituit buletinul de identitate, un extras CF unde el figura ca proprietar al terenului din .. De asemenea, inculpatul V. P. P. a mai declarat că tot în anul 1995 a încercat să vândă terenul prin numitul I. T., însă nu a reușit, urmare cărui fapt, în cursul aceluiași an i-a dat o procură inculpatului L. I. care a vândut terenul tot în același an, iar după vânzare a primit suma de 7.000 DM.

Declarațiile inculpatului V. P. P. sunt contradictorii și nu corespund realității, acesta încercând să inducă în eroare organele de urmărire penală întrucât numitul I. T. este decedat din anul 2000. De asemenea, din verificări a rezultat că inculpatul V. P. P. are înscris dreptul de proprietate asupra terenului în anul 1990, iar vânzarea terenului se realizează în anul 2001, nu în anul 1995.

În drept, terenul respectiv a aparținut Statului Român cu titlu de cumpărare conform încheierii CF 7419 din 16.11.1982. După ce a intrat în posesia terenului, Primăria Municipiului Timișoara a închiriat terenul numitei M. I., care l-a folosit din anul 1990 până în 2001, ultimul contract de folosință al terenului având numărul 145 din 25.08.2000. În vederea încheierii contractelor de folosință a terenului, Primăria Municipiului Timișoara de fiecare dată solicita extras CF privind terenul în cauză. Astfel, ultimul extras CF a fost eliberat la data de 01.02.1999, în care ultimul proprietar apare Statul Român. De asemenea, S.C. Iprotim S.A. la solicitarea Primăriei Timișoara a efectuat multiplicarea cărților aflate în evidența CF în perioada 1996-1998, ocazie cu care s-a constatat că în acea perioadă terenul respectiv figura tot în proprietatea Statului Român. Numita M. I. a declarat că în toamna anului 2001, inculpatul L. I. s-a interesat cui aparține acel teren, a spart lacătul de la poartă, iar când l-a întrebat ce caută, i-a cerut să elibereze terenul întrucât el este proprietar. Ulterior familia. P. V. și P. G. au construit un imobil pe terenul respectiv în baza Certificatului de urbanism, a Autorizației de construire și a extrasului CF din care rezulta că sunt proprietari.

D. studiul cărții funciare s-a constatat că înscrierea dreptului de proprietate a inculpatului V. P. P. s-a realizat prin dactilografiere cu o mașină de scris din cadrul secției CF, aspect stabilit prin constatare tehnico-științifică. Conform dispozițiilor interioare, orice înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate se realizează doar olograf, pentru a se putea identifica scriptorul. De asemenea, s-a constatat că în partea superioară a formularului tipizat a cărții funciare este realizat un înscris olograf cu următorul conținut: Numărul cărții funciare respectiv „_" urmat de „proprietatea Timișoara și proprietate" înscriere executată de inculpatul A. C. P., fapt confirmat de constatarea tehnico-științifică grafică efectuată în cauză.

Inculpatul A. C. P. a recunoscut că a executat înscrisul respectiv, însă a motivat că la data respectivă, înscrierea dreptului de proprietate a inculpatului V. P. P. cu mașina de scris era efectuată și nu mai reține pentru ce motiv a executat olograf mențiunile arătate mai sus.

Declarația inculpatului A. C. P. nu reflectă adevărul, nu este logică și este de natură să inducă în eroare organele de urmărire penală deoarece formularul tipizat PARTEA II-a, este destinat înscrierii sarcinilor, urmare cărui fapt prima rubrică se intitulează „ÎNSCRIERILE PRIVITOARE LA SARCINI. De asemenea, în partea superioară a formularului, sub titulatura „PARTEA II - a ", se regăsește înscrisul „SARCINI ", ori inculpatul A. C. P. a transformat practic formularul „PARTEA II-a", în care se trec mențiuni referitoare la sarcini, într-un formular de înscriere privitoare la proprietate, aspect care nu a fost și nu este folosit în uzanțele secției CF. În această situație, inculpatul A. C. P. trebuia să atașeze un formular tip privind înscrierea dreptului de proprietate. Mai mult, dacă o altă persoană ar fi dactilografiat înscrierea dreptului de proprietate a inculpatului V. P. P. era necesar ca tot acea persoană să fi adaptat formularul tipizat privind sarcinile la formularul tipizat privind proprietatea, întrucât altfel înscrierea dactilografiată ar fi reprezentat o sarcină în CF, deși din conținut au rezultat aspecte referitoare la proprietate. Deci, în concluzie, inculpatul A. C. P. a efectuat înscrierea dactilografiată a dreptului de proprietate a inculpatului V. P. P. și face trimitere la o perioadă trecută pentru a încerca să scape de răspundere.

3. În continuarea activității infracționale, din anturajul martorului P. G., respectiv din alt loc, inculpatul L. I. a obținut, de la aceasta, numele inculpatei G. E., respectiv P. D. T., pe care le-a comunicat inculpatului A. C..

La începutul lunii august 2001, folosind mașina de scris din cadrul Serviciului de carte funciară și profitând de fosta sa calitate, inculpatul A. C. a solicitat și falsificat CF._ Timișoara ce privea imobilul situat pe ., prin inserarea dreptului de proprietate al numitului P. D. T. în baza numărului 979/1990. În perioada 15.08._01, inculpatul A. Comeliu a adăugat în același mod dreptul de proprietate al inculpatei G. E. cu nr. 1005/8.02.1990.

În data de 22.10.2001 inculpatul L. I. a determinat-o pe inculpata G. E. să se prezinte la notarul public P. I. V. și să falsifice conținutul procurii nr. 1343/22.10.2001 (volumul 1, fila 176), prin consemnarea în fals că imobilul sus-menționat a fost dobândit prin cumpărare ca bun propriu.

P. aceeași firmă de intermedieri imobiliare, inculpatul L. I. a pus în vânzare imobilul. Găsind cumpărător pe părțile vătămate O. E. și G., inculpatul L. I. s-a înțeles cu aceștia să vândă, respectiv să cumpere imobilul cu suma de 42.000 DM.

În data de 25.10.2001 inculpatul L. I. s-a deplasat la notarul public C. M. E. unde, prin folosirea de acte false (procură, extras de pe CF. falsă) a înșelat pe numiții B. M., O. E. și G..

În fața notarului public, cu ocazia încheierii contractului autentic de vânzare-cumpărare, inculpatul L. I. a făcut declarații necorespunzătoare adevărului în raport cu prețul de vânzare (100 milioane lei față de 42.000 DM), în raport cu situația juridică a imobilului și cu plata la zi a impozitelor și taxelor către stat.

Verificându-se încheierea de carte funciară 979, aceasta este înregistrată la 08.02.1990 și privește un contract de vânzare-cumpărare încheiat între numitele Kreuter I., Guth Erna-A. și numitul C. G., prin care primele în calitate de vânzătoare au vândut imobilul din loc. Teremia M. nr. 487.

Încheierea 1005 din 08.02.1990 privește în realitate certificatul de moștenitor nr. 132 încheiat la 31.01.1990 din care reiese că de pe urma defuncților Mayer I. și Mayer A., decedați, au rămas un imobil situat în Timișoara ., iar ca moștenitoare a decedaților a rămas G. E., imobil înscris în CF 2699 Timișoara, fără vreo legătură cu terenul din ..

D. studiul CF a rezultat că terenul este proprietar Statul Român, conform Decretului 223 din 1974, drept notat în cartea funciară cu încheierea CF nr. 6583/1981. După înscrierea în fals în cartea funciară a dreptului de proprietate a inculpatei G. E., aceasta prin mandatar L. I. vinde terenul familiei B. M. și B. C. la data de 25.10.2001, iar aceștia la rândul lor au vândut terenul familiei O. E. și O. G. care se intabulează în cartea funciară la 17.05.2003 cu titlu de cumpărare.

Numitul P. D. T. a declarat că nu a fost niciodată proprietar al acelui teren, nu cunoaște cum a fost intabulat în cartea funciară, nu a vândut vreodată acel teren și nici nu cunoaște persoana care 1-a intabulat în cartea funciară. De asemenea, a mai declarat că în anul 2001 a fost contactat telefonic la domiciliu de o persoană necunoscută care l-a întrebat dacă deține un teren pe . care l-a infirmat. Ulterior, s-a stabilit că persoana respectivă este numitul Stancov P. care avea contract de folosință a terenului încheiat cu Primăria Municipiului Timișoara și care în anul 2001 cu ocazia solicitării unui nou extras CF în data de 15.08.2001, în vederea prelungirii contractului de folosință a terenului, a constatat că în cartea funciară apare înscris dreptul de proprietate a numitului P. D. T., conform încheierii CF 979 din 1990 rămânând surprins, deoarece anterior obținerii acestui extras CF, P. D. nu figura înscris ca proprietar în cartea funciară asupra acelui teren, aspect confirmat și de S.C. Iprotim S.A. care în perioada 1996-1998 a multiplicat cărțile funciare din evidența secției CF și în arhiva acestei instituții figurează ca proprietar pe acest teren Statul Român.

În realitate, terenul în cauză a fost proprietatea Primăriei Timișoara, care l-a închiriat martorului Stancov P.. Acest martor, la data de 15.08.2001 a solicitat și obținut o copie a cărții funciare în care apărea trecut în fals P. D. T..

Inculpata G. E. a avut o conduită nesinceră în timpul cercetărilor încercând să inducă în eroare organele de urmărire penală. Declarațiile sale au fost contradictorii și nu corespund realității. Astfel, a declarat că în cursul anului 1996-1997, 1-a cunoscut ocazional pe numitul I. T., spunându-i acestuia că dorește să cumpere un teren pentru a construi un imobil și întâmplător acesta avea posibilitatea să o ajute la cumpărarea acelui teren, urmare cărui fapt tot în acea perioadă, i-a dat acestuia suma de 5.000 DM pentru ca acesta să-i achiziționeze un teren. De asemenea, aceasta a mai declarat că la scurt timp I. T. i-a găsit un teren situat pe . și că i-ar fi prezentat un extras CF în acest sens numai că în extrasul CF figura ca proprietar o altă persoană a cărui nume nu 1-a reținut. Nu l-a mai întâlnit pe I. T. de atunci, nu a întocmit vreun act cu privire la terenul respectiv și nici nu poate să prezinte extrasul CF pe care pretinde că i l-ar fi dat I. T..

Este de necrezut comportamentul inculpatei G. E. cu privire la cele declarate în sensul că ar fi dat suma de 5000 DM unei persoane pe care abia o cunoscuse în vederea achiziționării terenului, fără să încheie nici un act în acest sens. De asemenea, nu și-a exprimat dorința pentru achiziționarea unui teren într-o anumită zonă a orașului, lăsând la latitudinea respectivului să achiziționeze un teren oriunde, nu i-a dat acestuia vreo împuternicire în acest sens, iar când a primit extrasul CF, după cum declară, deși a văzut că este vorba de un teren cu privire la care figurează ca proprietar o terță persoană pe care de fapt nici nu o cunoaște, nu s-a impacientat, nu i-a cerut acestuia să facă alte demersuri și nu a depus vreo plângere la autorități, văzând că de fapt este prejudiciată cu suma de 5.000 DM.

În continuare, aceasta a declarat că a luat legătura cu sora sa, inculpata P. M. spunându-i că dorește să vândă acel teren, deși nu are nici un act valabil din punct de vedere al proprietății în acest sens.

Inculpata P. M. a luat legătura cu inculpatul L. I., cunoștință comună care mergea des la domiciliul familiei P. unde mergea și inculpata G. E., care i-a pus în legătură în vederea rezolvării problemei respective. Astfel, inculpata G. E. declară că tot atunci, respectiv în anii 1996-1997 i-ar fi dat inculpatului L. I. extrasul CF a acelui teren în care era trecut ca proprietar o altă persoană, iar după aproximativ 6 luni, ar fi primit de la acesta suma de 10.000 DM, spunându-i că a găsit cumpărător și a rezolvat problema. Inculpata G. E. a mai arătat că în cursul anului 1998, după ce anterior primise suma de 10.000 DM, inculpatul. L. I. i-a solicitat să meargă la un birou notarial în vederea perfectării unor acte privind acel teren. Astfel, a semnat un act al cărui conținut nu l-ar cunoaște . Actul în cauză este de fapt procura specială autentificată sub nr. 1343 din 22.10.2001 la notarul public P. I. V., învinuita recunoscându-și semnătura depusă pe acel act. În continuare, inculpata G. E. a declarat că nu mai cunoaște nimic în legătură cu demersurile pe care le-a făcut inculpatul L. I. în vederea intabulării și vânzării terenului respectiv, precum și faptul că nu a fost niciodată să vadă locul în care se află acel teren și nu-i cunoaște pe cumpărători.

Părțile vătămate O. E. și G. au declarat că se constituie părți civile cu suma de 90 000 Euro.

4. D. anturajul martorului P. G., inculpatul L. I. a obținut numele inculpatei P. M., pe care odată primit de la ea, 1-a predat inculpatului A. C..

Profitând de fosta sa calitate și folosind aceeași mașină de scris, inculpatul A. C. a obținut și falsificat C.F._ și 1540 Timișoara, privind imobilul situat pe .. 7, după care, le-a introdus în circuitul actelor. În cuprinsul C.F._, la începutul lunii septembrie 2001, inculpatului A. C. a consemnat în fals radierea casei, adnotarea și transcrierea în C.F. 1540 cu numărul 7542/18.08.1982. În cuprinsul C.F. 1540 Timișoara, în luna septembrie 2001, inculpatul A. C. a consemnat în fals radierea casei și intabularea dreptului de proprietate al inculpatei P. M. cu titlul de drept uzucapiune și moștenire prin sentință.

În încercarea de a fugi de răspundere penală, de a încurca situația juridică a imobilului și de a da în aparență dovada de bună-credință, inculpatul L. I. le-a determinat pe inculpatele P. M. și G. E. să-și înstrăineze una alteia acest imobil, ceea ce s-a și întâmplat în realitate în data de 4.09.2001, cu ocazia autentificării contractului de către notarul public P. I. V.. Cu ocazia întocmirii contractului, inculpatele P. și G. au declarat un preț mincinos, în realitate între ele nefiind primită vreo sumă de bani. Inculpata P. M., cu ocazia încheierii acestui contract, a declarat în mod mincinos situația juridică a imobilului și problema plății taxelor și impozitelor către stat.

P. intermediul aceleiași firme de intermediere imobiliară, inculpatul L. I. a găsit-o pe partea vătămată O. E. cu care a negociat vânzarea acestui imobil la suma de 24.000 DM.

În data de 18.09.2001 inculpatul L. I. a solicitat-o pe inculpata G. E. să se prezinte la notarul public C. M. E. pentru încheierea contractului autentic, ocazie cu care a determinat-o pe aceasta să înșele pe soții O. E. și G. cu suma de 24.000 DM, pe care el o primise. De asemenea, inculpatul L. I. a determinat-o pe inculpata G. să declare mincinos prețul din contract, situația juridică a imobilului și faptul că are la zi plătite taxele și impozitele către stat.

În realitate, imobilul a fost proprietatea numitelor Pivanka A., respectiv Galopenta A., conform intabulării existente înaintea intervenției frauduloase a inculpatului A. C.. în evidența Primăriei Timișoara, figurează că la această adresă a existat o casă care a fost demolată în 1988, Statul Român nu s-a intabulat în cartea funciară în baza vreunui titlu legal, având doar drept de administrație.

Înscrierea inculpatei P. M. în fals în cartea funciară a rezultat din aceea că S.C. Iprotim S.A. a multiplicat cărțile funciare aflate în evidența secției CF la solicitarea Primăriei Municipiului Timișoara, operațiune efectuată în perioada 1996-1998, ocazie cu care s-a constatat că în CF 1540 nu apare înscris dreptul de proprietate a numitei P. M., ultim proprietar figurând Pivanka A.. (vol. I, f. 24).

Inculpata P. M. a încercat să inducă în eroare organele de urmărire penală declarând că a aflat despre faptul că este proprietara acelui teren în urmă cu 4-5 ani când s-a deplasat la Administrația Financiară pentru a plăti impozitul pentru autoturisme, împrejurare în care i s-a adus la cunoștință că trebuie să plătească impozitul și pentru terenul situat pe .. 7. Fără a face alte verificări, deși știa că nu este proprietara acelui teren, a plătit impozitul, după care cum am arătat anterior, a vândut imobilul fictiv surorii sale inculpata G. E., care la rândul său l-a vândut fam. O.. Aceasta nu s-a interesat și nu a făcut nici un fel de verificări la cartea funciară cu privire la terenul în cauză.

Declarațiile inculpatei P. M. cu privire la împrejurările în care ar fi aflat despre faptul că peste noapte a devenit proprietara terenului respectiv, nu sunt reale întrucât conform adresei nr. EC1X6771 din 24.06.2003 de la Direcția Economică, Serviciul Impozit și Taxe Persoane Fizice din cadrul Primăriei mun. Timișoara, rezultă că în dosarul fiscal al imobilului din .. 7, figurează ca proprietar fam. O. G. și E., impuși cu data de 18.09.2001 conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 5234/18.02.2001 și extrasului CF nr. 1540.

Terenul a fost cumpărat de la învinuita G. E. care nu a fost înregistrată în evidențele primăriei și nici învinuita P. M., ca plătitoare de impozit pe acel teren. ( Vol. I – f. 262).

Inculpata G. E. a confirmat faptul că a cumpărat fictiv terenul în cauză de la sora sa, P. M. după care, a solicitat sprijinul inc. L. I. să-l vândă, acesta l-a oferit la vânzare prin S.C. Mechs Intermed S.R.L. care a găsit cumpărători în persoana fam. O., iar la data de 18.09.2001, s-au prezentat la notarul public C. M. E., ocazie cu care s-a întocmit contractul de vânzare cumpărare în formă autentică (Vol. I/f. 189.)

Inculpata G. E. a declarat că după semnarea contractului de vânzare-cumpărare a primit de la inculpatul L. I. suma de 8.000 DM. ( Vol. I/213-221).

5. În contextul cercetărilor efectuate, organele de cercetare penală s-au sesizat din oficiu despre faptul că în CF 1514 Timișoara ., apare intabulat în fals inc. L. I. cu titlu de drept cumpărare în baza încheierii CF 752 din 18.02.1990. încheierea de CF cu nr. 752, în realitate, figurează înregistrată la data de 01.02.1990 și privește certificatul de moștenitor nr. 103 din 26.01.1990 din care rezultă ca de pe urma defuncților S. T. și S. loan a rămas imobilul înscris în CF nr. 971 Bencecu de Jos, moștenitori fiind Sardea I., S. N., S. C., S. D., S. I. și G. G., încheiere de carte funciară care nu are nimic în comun cu imobilul în cauză. Înscrierea dreptului de proprietate a inculpatului L. I. în CF s-a făcut prin dactilografiere cu aceeași mașină de scris cu care au fost executate și celelalte înscrieri din CF-uri arătate în referat, concluzionând ca au fost efectuate de inculpatul A. C. P..

Efectuându-se verificări s-a stabilit că imobilul a aparținut Statului Român și a fost vândut de R.A. URBIS Timișoara în baza contractului de vânzare-cumpărare nr._ din 01.10.1997, numitei B. V. în baza Legii 112/1995. După cumpărare sus-numita a fost intabulată în cartea funciară cu titlu de bun propriu cumpărare conform Legii 112/1995. Ulterior, B. V. a vândut imobilul în baza unei promisiuni de vânzare-cumpărare numitei U. S. din Timișoara, promisiune de vânzare - cumpărare încheiată la avocat T. S., fără însă a se data această promisiune de vânzare-cumpărare. Promisiunea respectivă nu s-a intabulat în cartea funciară, iar ulterior a apărut înscrierea lui L. I. ca proprietar asupra imobilului. (Vol. I/269-270, 301.)

La data de 02.10.2001, inc. L. I. a vândut fictiv imobilul, respectiv prin contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1250 la biroul notarului public P. I. V., prietenei sale A. A., în contract fiind stipulată în mod mincinos, suma de_ lei, dar în realitate această sumă neachitându-se. In fața notarului public, cu această ocazie, inculpatul L. a folosit cartea funciară falsă și a declarat în mod mincinos situația juridică a imobilului respectiv plata la zi a impozitelor și taxelor. P. această manevră, inculpatul L. a încercat să fugă de răspundere și să dea aparență de bună-credință într-o înstrăinare ulterioară. În urma tranzacției efectuate s-a intabulat în CF dreptul de proprietate asupra imobilului pe numele numitei A. A.. (vol. I/269-274.)

La data de 24.10.2001, A. A., determinată fiind de inculpatul L., a vândut imobilul fam. V. loan și V. M. în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6046 din 24.10.2001, încheiat la notarul public C. M. E.. Prețul de vânzare stipulat în contract fiind de_ lei, preț pe care fam. V. l-a achitat integral vânzătoarei A. A., de față fiind și inculpatul L. I.. Cu aceasta ocazie, fără vinovăție, determinata fiind de inculpatul L. numita A. A. a înșelat părțile vătămate V. loan și M. și a făcut declarații mincinoase cu privire la situația taxelor și impozitelor.

Cu privire la promisiunea de vânzare-cumpărare încheiată între B. V. și U. S., aceasta din urmă a declarat că nu o cunoaște pe B. V., nu a încheiat vreo convenție cu aceasta, nu i-a dat vreo sumă de bani lui B. V. și nici nu a încheiat vreun act la avocat T. S.. Numita Monyak E. E., a declarat faptul că fiica sa, B. V. care în prezent locuiește în Ungaria, a vândut imobilul din ., după ce 1-a cumpărat în baza Legii 112/1995, prin intermediul inculpatului L. I., unei femei a cărei identitate nu o cunoaște dar i-a fost prezentată ca verișoară a inculpatului L. I. cu suma de 15.000 DM, ocazie cu care au încheiat o promisiune de vânzare cumpărare, fiica sa nefiind prejudiciată, deoarece a primit banii solicitați.

D. cercetări a rezultat faptul că la data la care inculpatul L. I. a vândut imobilul numitei A. A. aceștia au fost însoțiți la notarul public P. I. V. de inculpatul A. C. P.. D. studiul cărții funciare a reieșit faptul că fila cu notarea prin care în CF fusese intabulat dreptul de proprietate a numitei B. V. a fost înlocuită cu o altă filă în care prin dactilografiere s-a înscris în fals dreptul de proprietate a inculpatului L. I..

Având în vedere faptul că înscrierea dreptului de proprietate a numitei B. V. a fost înscris în CF în anul 1997 și declarația mamei acesteia Monyak E. E., care a declarat că fiica ei a vândut imobilul în urmă cu 3-4 ani, s-a constatat înscrierea în fals a inculpatului L. I..

Părțile vătămate V. I. și M. au declarat că se vor constitui părți civile în fața instanței de judecată.

Întrucât B. V. a vândut imobilul cumpărat în baza Legii 112/1995, s-a concluzionat că acel contract este lovit de nulitate, imobilul trebuind să revină în proprietatea lui B. V..

Inculpatul L. I. și-a rezervat dreptul de a nu face declarații în faza urmăririi penale.

S-a reținut că înscrierile false în CF au fost efectuate de inculpatul A. C. P. în perioada august - începutul lunii octombrie 2001.

6. La data de 17.09.2002, numita Kalapis B. a depus o plângere la P. de pe lângă Judecătoria Timișoara, solicitând să se facă cercetări cu privire la înscrierile în fals în CF nr._ Timișoara . a dreptului de proprietate arătând că imobilul era în proprietatea Statului Român, ea locuind în chirie în baza unui contract de închiriere încheiat cu Primăria Timișoara din anul 1989, ultimul contract prelungindu-se în data de 16.04.2002, conform O.U.G. 40/1999, în vederea cumpărării.

Numita Kalapis B., cu ocazia solicitării unui extras CF, pe care l-a obținut în data de 29.07.2002 în vederea demarării formalității de cumpărare, a constatat că dreptul de proprietate asupra imobilului a fost transmis în fals în mod succesiv în favoarea mai multor persoane, ultimul proprietar fiind Al-B. K. și soția M. M..

În urma cercetărilor efectuate, s-a constatat că în cartea funciară_ a fost înscris în fals dreptul de proprietate asupra imobilului la data de 20.02.1990 cu încheierea CF 862 în favoarea numitei Petz M. Barbara cu titlu de drept restituire. în realitate cu încheierea CF 862 din 05.02.1990 s-a intabulat dreptul de proprietate în favoarea numitei N. M. în CF 3834 Jimbolia prin contractul de donație încheiat și autentificat la 29.01.1990. Astfel, s-a constatat că înscrierea dreptului de proprietate în CF a numitei Petz M. Barbara este falsă întrucât încheierea CF 862 privește un alt imobil.

Cu încheierea CF falsă nr. 954 din 10.03.1990 apare intabulat în fals dreptul de proprietate în favoarea numiților F. M. L. și soția F. M. cu titlu de bun comun drept cumpărare prin sentință și a inculpatului F. A. S. ca bun propriu - drept donațiune.

Încheierea CF 954 din 08.02.1990 privește în realitate, un contract de vânzare-cumpărare încheiat între numiții Bratole R. și Veceniș I. și Veceniș R., privind vânzarea-cumpărarea imobilului situat în Timișoara ., care nu are nimic în comun cu imobilul din .>

Ulterior, la data de 02.04.2002, determinat fiind de inculpatul L., inculpatul F. A. S. a folosit un extras de pe cartea funciară falsă și a vândut acest imobil numitului Al-B. K. cu suma de_, în baza contractului autentificat sub nr. 78 la Biroul Notarului Public A. A. din localitatea Buziaș, înșelându-l cu această ocazie. În fața notarului public inculpatul F., determinat fiind de inculpatul L., a făcut declarații mincinoase cu privire la situația juridică a imobilului și la plata impozitelor și taxelor.

După vânzare, Al-B. K. și soția, acestuia M. M. s-au intabulat în cartea funciară. D. cercetări a rezultat faptul că după obținerea extrasului CF de către numita Kalapis B., cartea funciară_ a dispărut din arhiva secției CF, fiind înlocuită cu o altă carte xeroxată color în care ultim proprietar apare Statul Român, fără a mai fi evidențiate înscrierile false enumerate mai sus, precum și înscrierea dreptului de proprietate a numitului Al-B. K. și al soției acestuia, M. M..

Numitul Al-B. K. a declarat că a aflat despre acest imobil de la inculpatul L. I. care i-a propus să-l cumpere; de asemenea, a aflat că în imobil locuiesc chiriași, iar inculpatul L. I. s-a obligat să-i evacueze, lucru confirmat de Kalapis B. care a declarat că inculpatul L. I. i-a solicitat evacuarea imobilului. De asemenea, Al-B. K. a arătat faptul că în anul 2003 a purtat o discuție cu inculpatul F. A. S. care a recunoscut că imobilul respectiv nu i-a aparținut vreodată, dar la rugămintea inculpatului L. I. a acceptat în schimbul sumei de 5.000 USD să încheie contractului de vânzare cu acesta.

Inculpatul F. A. S. a declarat că în luna aprilie 2002 a fost contactat de inculpatul L. I. care i-a solicitat să meargă în localitatea Buziaș, iar pe traseu i-a spus că a trecut o casă de a lui pe numele său și vor merge la un notar pentru a o ipoteca. La notarul public, l-a cunoscut pe Al-B. K. și a încheiat cu acesta contractul de vânzare-cumpărare. Inculpatul F. A. a mai arătat faptul că el nu a primit de la Al-B. K. nici o sumă de bani, nu știe unde este amplasat acel imobil, nu 1-a deținut vreodată și nu cunoaște cum inculpatul L. I. 1-a intabulat ca proprietar în cartea funciară. Despre faptul că este înscris ca proprietar în CF a aflat la data la care a încheiat contractului de vânzare cu Al-B. K.. De asemenea, F. A. S. a declarat că părinții lui nu au fost proprietarii acelui imobil și nici nu i-au donat imobilul. Părinții acestuia fiind plecați în Israel din anul 1987.

Partea vătămată Al-B. K. a declarat că în fața notarului public cu ocazia perfectării contractului de vânzare cumpărare i-a înmânat inculpatului L. I. suma stipulată în contract, iar acesta i-a dat o parte din bani (5.000 USD) și inculpatului F. A. S..

Inculpatul L. I. și-a rezervat dreptul de a nu face declarații în această fază a urmăririi penale.

Înscrierea drepturilor de proprietate în CF a fost realizată olograf. D. primul raport de constatare tehnico-științifîcă grafică a rezultat că înscrisurile au fost executate de către învinuitul T. G., care nu recunoaște săvârșirea faptei. La solicitarea acestuia s-a dispus efectuarea unei noi expertize grafice l-a Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Timișoara și la București, iar din concluziile acestora a rezultat că înscrisurile nu ar fi fost executate de învinuitul T. G., urmare cărui fapt s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală.

S-a concluzionat că înscrierea în fals a fost efectuată din dispoziția inculpatului L. în luna aprilie 2002.

Partea vătămată Al-B. K. s-a constituit parte civilă cu suma de 50.000 USD.

7. La data de 11.06.2003, soții M. I. și M. G., au depus o plângere penală la Poliția Municipiului Timișoara împotriva inculpatului L. I. pentru a fi cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, motivând că la data de 21.06.2001 au încheiat cu inculpatul L. I. un contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1810 la biroul notarului public R. S., prin care inculpatul L. I. le-a vândut imobilul situat în Timișoara ., în schimbul sumei de 100.000 DM. Totodată, inculpatul L. I. pe lângă bunul imobil a vândut părților vătămate și bunurile mobile ce se aflau în acestea. După încheierea contractului de vânzare cumpărare a fost intabulat dreptul de proprietate al familiei M. în cartea funciară conform încheierii de carte funciară_/2001, avizată de judecătorul delegat la secția CF.

Cu ocazia perfectării contractului de vânzare cumpărare la B.N.P. R. S. a fost prezent și inculpatului A. C. P., care a declarat însă că prezența sa nu a avut nici o motivație, 1-a însoțit doar pe inculpatul L. I..

Ulterior arestării inculpatului L. I., din arhiva secției CF a dispărut cartea funciară nr._/A în care fusese intabulat dreptul lor de proprietate, în locul acesteia existând o carte funciară cu un alt număr în care era înscris același imobil, dar la rubrica proprietari figurând alte persoane. D. cuprinsul acestei noi cărți funciare cu numărul_ a reieșit că inculpatul L. I. nu a fost niciodată proprietar al imobilului din Timișoara ..

Verificând documentele care au stat la baza încheierii contractului de vânzare - cumpărare încheiat între inculpatul L. I. și familia M. a rezultat faptul că la notarul public inculpatul L. I. a prezentat extrasul de pe cartea funciară falsă nr. II 8852/A, eliberat la data de 18.02.2001 și prelungită valabilitatea la data de 20.06.2001, în care la poziția 5, privitoare la înscrierea dreptului de proprietate, figurează inc. L. I. cu titlu de bun propriu asupra casei fără teren drept cumpărare cu nr._/1999 (vol. II /15).

Încheierea CF_/ din 16.08.1999, în realitate privește un certificat de moștenitor autentificat sub numărul 293 din 13.08.1999 din care rezultă că de pe urma defunctei Șiean F. a rămas ca moștenitor Șiean M., iar ca masă succesorală un bun imobil înscris în CF 750 Moșnița Nouă, fără vreo legătură cu inculpatul L. I. și bunul imobil pe care l-a vândut. (vol. II/16).

În fața notarului public, la data de 21.06.2001 inculpatul L. a făcut afirmații neadevărate privitoare la situația juridică a imobilului și la plata impozitelor și taxelor.

Verificând situația de carte funciară existentă s-a stabilit că imobilul respectiv a fost inițial intabulat în CF 9192 Timișoara, fiind în proprietatea Statului Român în baza Decretului 111/1951 urmare unei moșteniri vacante succesorale. La data de 11.11.1997 imobilul se transcrie din acest CF în CF nou cu nr._ în favoarea numitei B. I. care în calitate de chiriașă a cumpărat imobilul la data de 14.10.1997 de la R.A.URBIS Timișoara în baza Legii 112/1995. Astfel, s-a intabulat în CF_ dreptul de proprietate a Statului Român pe suprafața de teren aferentă imobilului și numita B. I. proprietara construcției conform Legii 112/1995.

D. cercetările efectuate a rezultat faptul că numita B. I. a înstrăinat acest imobil numitei S. C. soția inculpatului L. I. în anul 1998, încheind cu aceasta un precontract de vânzare cumpărare la avocatul T. S., după cum rezultă din declarația numitei B. I. și a fiicei acesteia Labadi A.. Apoi, numita B. I. a cumpărat un imobil situat pe .. 6, . respectiv 23.000 DM, fiind achitată de numita S. C. în contul sumei de bani pe care trebuia să o achite în urma cumpărării imobilului de pe ., la care i-a mai achitat și suma de 5.000 DM întrucât contravaloarea imobilului de pe . negociată la suma de 28.000 DM.

Numita S. C. a avut un comportament necooperant, iar din declarația sa rezultă că nu-și amintește să fi cumpărat de la numita B. I. imobilul în cauză, deși a locuit o perioadă de timp în acel imobil, respectiv din anul 1999 până în anul 2003 la arestarea soțului său, inculpatul L. I..

Numita B. I. a arătat că nu deține nici un exemplar din respectivul antecontract de vânzare-cumpărare, posibil ca acesta să fi rămas la inculpatul L. I. ori la soția acestuia.

La data de 21.07.1999, numita B. I. a fost contactată de inculpatul L. I., avocat T. S. și numita U. S. ce era persoană de încredere a inculpatului L. I. și care de regulă îngrijea locuința acestuia în timpul în care era plecat în străinătate. Astfel, inculpatul L. I. și soția acestuia, S. C. i-au explicat numitei U. S. faptul că fiind cetățeni germani nu pot deține proprietăți în R., solicitându-i ca pentru acest inconvenient să accepte să fie intabulată în mod fictiv în cartea funciară. Fiind convinsă de explicațiile date a acceptat solicitarea, urmare cărui fapt s-a perfectat în formă autentică contractul de vânzare cumpărare la B.N.P. R. Saca autentificat cu nr. 1590 între B. I. în calitate de vânzător și numita U. S. în calitate de cumpărător. în contractul de vânzare-cumpărare a fost stipulat ca preț al vânzării suma de 49.300.000 lei sumă care nu s-a achitat întrucât prețul a fost primit de numita B. I. anterior în condițiile descrise mai sus.

P. ca tranzacția între numita B. I. și numita U. S. să poată avea loc la notarul public, anterior a fost falsificată CF_ în care era intabulată numita B. I. cu titlu de cumpărare conform Legii 112/1995, prin înlocuirea cu o altă carte funciară, cu același număr dar în care de această dată este intabulat B. I. cu titlu de bun propriu asupra casei - cumpărare, care nu are nici o legătură cu proprietarul B. I.. Falsificarea s-a realizat, întrucât conform Legii 112/1995 bunurile imobile cumpărate de la Statul Român nu pot fi înstrăinate timp de 10 ani, iar în cazul în care acest lucru se realizează, actul de vânzare-cumpărare este lovit de nulitate și se revin la situația anterioară. La notarul public s-a prezentat un extras CF eliberat la 19.07.1999 de secția CF din care rezultă că proprietar este B. I., fără mențiunea Legii 112/95.

Cu toate că în noua carte funciară falsificată apare intabulat dreptul de proprietate pe numele B. I. (persoană inexistentă), conducătorul CF învinuitul T. G., a avizat și înscris dreptul de proprietate asupra imobilului în favoarea fam. U. S. și U. S., fără a face o rectificare a cărții funciare în care să se înscrie numele real al persoanei care a dobândit și înstrăinat imobilul.

La data de 21.05.2001, familia U. a fost contactată de către inculpatul L. I., care le-a cerut să se deplaseze la biroul notarial G. L., întrucât dorește să vândă imobilul din .. Aici erau așteptați de avocatul T. S. și numitul D. T.. Astfel, în această formulă a fost perfectat contractul de vânzare cumpărare nr. 1855 între soții U. în calitate de vânzători și D. T. în calitate de cumpărător, în care este stipulat prețul de vânzare în sumă de_ lei, precum și o interdicție de înstrăinare și grevare în favoarea avocatului Telbiș S.. Familia U. a declarat că prețul a fost încasat de către inculpatul L. I., ei neavând de ce să primească vreo sumă de bani în urma tranzacției, deoarece erau proprietari fictivi înscriși în cartea funciară. (Vezi Vol. II/45-49).

Noul proprietar D. T., deși a cumpărat locuința nu a folosit-o, în aceasta locuind în continuare inculpatul L. I. cu familia, în urma tranzacției este intabulat dreptul de proprietate a fam. D. (vol. II /34, 41, 42).

Ulterior, la secția CF apare în paralel o altă carte funciară falsă cu numărul

_/A în care a fost înscris dreptul de proprietate a inculpatului L. I. asupra aceluiași imobil după care a obținut extrasul CF în care era consemnat dreptul său de proprietate și pe care l-a folosit pentru vânzarea imobilului părților vătămate M. I. și M. G.. (Vol. II / 34) >

În prezent, la secția CF se regăsește doar CF nr._ în care este intabulat dreptul de proprietate al cumpărătorului D. T. și soția D. D. S. cu interdicția de înstrăinare și grevare în favoarea lui T. S., precum și dreptul de proprietate al următorilor cumpărători, respectiv P. G. și soția P. M. intabulat la 18.02.2002 ca bun comun în urma cumpărării. (Vezi Vol. II / 34, 65).

Cartea funciară cu nr._/A în care a fost intabulat dreptul de proprietate a fam. M. a dispărut din arhiva secției CF. Dovadă a faptului că această carte a existat o constituie extrasele CF_/A eliberate la data de 25.06.2001 și 29.04.002, precum și încheierea de carte funciară_/2001 prin care s-a aprobat intabularea familiei M. în CF_/A.

Cu privire la înstrăinarea imobilului de către fam. D. T. și D. D. S. s-a constatat că la data de 14.02.2002 prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 130 la B.N.P. L. C. din M. Nouă, s-a încheiat contractul de vânzare - cumpărare între vânzătorul D. T. și cumpărătorii P. G. și P. M. reprezentați de mandatar avocat L. I., prețul vânzării fiind stipulat la suma de_ lei, sumă despre care fam. P. a declarat ca a înmânat-o vânzătorului. După aceasta a fost intabulat dreptul de proprietate asupra imobilului în favoarea soților P. G. și P. M. și a fost radiată interdicția de înstrăinare și grevare în favoarea av. T. S..

Familia M. a acceptat ca inculpatul L. I. să nu elibereze de îndată imobilul la solicitarea inculpatului, care i-a rugat să-l mai lase să locuiască un an de zile, perioadă care-i este necesară în vederea rezolvării unor probleme, după care va elibera imobilul. Ca să se asigure cu privire la imobil și bunurile din acesta, fam. M. a preluat contractul de asigurare Asirom întocmit anterior de inculpatul L. I. și au mai încheiat un contract de asigurare la 11.07.2002 prin care au asigurat imobilul, garajul, magazia, gardul, centrala termică. După trecerea termenului de un an de zile inculpatul L. I. a solicitat un nou termen pentru eliberarea locuinței, promițându-i pentru aceasta ginerelui fam. M., Al-B. K. un teren pe . nu s-a mai realizat. În prezent, fam. M. s-a mutat în imobil.

Inculpatul L. I. și-a rezervat dreptul de a nu face declarații în această fază a cercetărilor.

Părțile vătămate M. I. și G. s-au constituit părți civile cu suma de 150.000 Euro.

8. În contextul cercetărilor organele de cercetare penală s-au sesizat din oficiu despre faptul că în CF_ s-a intabulat în fals dreptul de proprietate în favoarea inculpatului V. P. cu încheierea CF 1080 din 20.04.1990 asupra unui teren situat între străzile D. și Cărei din Timișoara, cu titlu de drept restabilire situația anterioară respectiv restituire prin sentință.

Conform încheierii reale CF nr. 1080 din 13.02.1990, prin aceasta s-a intabulat certificatul de moștenitor nr. 206 din 09.02.1990 din care rezultă că de pe urma defunctei B. L. Liubița au rămas moștenitori numiții B. T. L. și C. M. Ș., masa succesorală fiind imobilul înscris în CF_ Timișoara, .. 21, . legătură cu intabularea inculpatului V. P. P..

În realitate, terenul respectiv era în proprietatea Statului Român cu titlu de expropriere intabulat cu încheierea CF 891 din 22.02.1985. După intabularea în fals a inculpatului V. P. P., terenul s-a dezmembrat formându-se trei parcele cu numerele top_/1,_/2,_/3, apoi numerele top_/1 și_/3 se reînscriu în aceeași carte funciară în favoarea inculpatului V. P. P., iar nr. top._/2 se transcrie într-un CF nou_ în favoare lui C. V. care-l obținuse în baza sentinței civile 1041 pronunțată de T. T. în dosarul civil 1792/C/l995.

Cu privire la înscrierea dreptului de proprietate în fals, inculpatul V. P. P. a arătat faptul că cursul anilor 1995-1996 a fost contactat de numitul I. Tibenu care i-a cerut suma de 5200 DM pentru a-i cumpăra un teren dar nu i-a spus unde este acel teren, iar ulterior, acesta i-a dus un extras CF din care rezulta că el este proprietar, dar niciodată nu a mers să vadă unde este terenul, acesta a mai arătat faptul că i-a solicitat inculpatului L. I. să-i vândă acel teren, acesta a găsit cumpărători dar tranzacția nu a avut loc, inculpatul L. I. spunându-i că actele pe care i le-a dat sunt false, aspecte care se întâmplau în anul 1996. De asemenea, inculpatul V. P. P. a declarat că nu a verificat vreodată modul în care a ajuns proprietar pe acel teren.

Declarația inculpatului V. P. P. este nesinceră și de natură să inducă în eroare organele de cercetare penală deoarece în urma verificărilor efectuate s-a stabilit că acesta a vândut terenul respectiv numitei U. A. A., conform contractului autentificat sub nr. 164 din 22.04.2002 la notarul public A. A. din localitatea Buziaș, prețul vânzării stipulat în contract fiind de_ lei. În fața notarului public, inculpatul V., determinat fiind de inculpatul L. a folosit extras de pe cartea funciară falsă și a făcut declarații mincinoase cu privire la situația juridică a imobilului și la plata impozitelor și taxelor.

De asemenea, cumpărătoarea U. A. A. a declarat că oferta de vânzare a fost făcută de inculpatul L. I., precum și faptul că în fața notarului conform legii a fost prezent și vânzătorul, inculpatul V. P. P., căruia i-a înmânat suma de bani consemnată în contract și care a semnat contractul de vânzare cumpărare. Numita U. A. A. a mai precizat că i-a solicitat notarului s-o lase să se ocupe personal de formele privind intabularea, întrucât are o agenție imobiliară cu posibilități în acest sens și a motivat că nu a făcut intabularea întrucât nu avea intenția să vândă și a fost ocupată cu alte activități care a considerat că sunt mai prioritare.

Înscrierea în fals a dreptului de proprietate în favoarea inculpatului V. P. P. a fost efectuată olograf. Urmare cărui fapt s-a dispus efectuarea în cauză a unei constatări tehnico științifice grafice, din concluziile căreia rezultă că înscrisul a fost executat de înv. T. G. care nu recunoaște săvârșirea faptei și a solicitat efectuarea unei noi expertize, urmare cărui fapt s-a efectuat o expertiză grafică la Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Timișoara și din București din care a rezultat că înscrisul nu a fost executat de către înv. T. G., motiv pentru care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a acestuia. Inculpatul L. I. își rezervă dreptul de a nu face declarații în această fază a cercetărilor.

Partea vătămată U. A. A. are pretenții civile în valoare de_ lei.

9. Tot din oficiu organele de cercetare penală s-au sesizat despre faptul că la secția CF a Judecătoriei Timișoara se află falsificată cartea funciară nr. 1053/A Orțișoara, în care pe o suprafață de 653 ha este intabulat dreptul de proprietate a numitului P. C. E. cu încheierea CF nr. 3198 din 27.09.1995 cu titlu de bun propriu cumpărare. Falsul constă în aceea că potrivit legislației române o persoană fizică nu poate să dețină în proprietate o suprafață mai mare de 100 ha teren arabil. Acest teren a fost oferit spre vânzare de inc. L. I. prin agenția imobiliară . ocazie cu care a fost lăsat un număr de telefon de contact a persoanei ce deținea acel teren astfel numita J. M. declară că s-a întâlnit cu persoana care dorea să vândă acel teren, iar acesta a îndrumat-o ca pentru negocierea prețului și alte discuții să-l contacteze pe avocatul T. S.. Ulterior, s-a întâlnit cu avocatul T. S., însă acesta a condiționat încheierea tranzacției de plata pe loc, în numerar a sumei de 500-600 DM pe hectar, iar în aceste condiții reprezentanta firmei Mechs a renunțat la intermedierea vânzării.

D. verificările efectuate s-a stabilit că la data de 12.01.2001, inculpatul A. C. P. a însoțit la biroul notarului public P. I. V. pe numitul P. C. E. ocazie cu care acesta a solicitat notarului public întocmirea procurii speciale de vânzare autentificată sub nr. 1322 prin care P. C. E. îl împuternicea pe numitul P. C. I. să vândă cele 653 ha teren arabil înscrise în CF 1053/A Orțișoara. Inculpatul A. C. P. a recunoscut că le-a însoțit la notarul public pe cele două persoane pe care nu le cunoștea și nici nu-și mai amintește cine i-a solicitat să-i însoțească . D. procura specială de vânzare reiese faptul că în fața notarului public P. I. V. s-a prezentat numitul P. C. E., născut la 06.02.1955 în Jimbolia, domiciliat în A. ., . CI. ._ eliberat de Poliția A. și P. C. I. născut la data de 10.12.1950, în C., cu domiciliu în București ., posesor al 8.1. . nr._ eliberat de Poliția București. Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei București în baza unei adrese, a comunicat faptul că CI . nr._ a fost eliberată la data de 30.07.1999 de P.. Mun. A. numitei B. V. D., fostă C., iar actul de identitate . nr._ a fost eliberat numitului Smialy E. cu domiciliul în Cluj N., sus-numitul fiind decedat din anul 1976. Astfel, în fața notarului public, inculpatul A. a adus două persoane care s-au prezentat cu identități false și care urmau să vândă terenul înscris în fals în cartea funciară.

Înscrierea dreptului de proprietate în fals în CF s-a făcut prin dactilografiere cu aceeași mașină de scris ca și în cazurile anterioare putându-se trage concluzia că au fost efectuate de inculpatul A. C. P..

S-a concluzionat, de asemenea, că înscrierile în fals din CF au fost efectuate de inculpatul A. C. P. în perioada august - octombrie 2001 determinat fiind de inculpatul L.. În acel moment ei au încercat să fugă de răspundere prin trimiterea la înaintare a unor persoane fictive.

10. Continuând cercetările privind înscrierile în fals în cartea funciară, organele de cercetare penală s-au sesizat din oficiu că în fals la secția CF s-a deschis cartea funciară nr. 4133/A Freidorf în care cu încheierea 2060 din 26.01.1999 a fost intabulat dreptul de proprietate în favoarea numitului B. D. D. cu titlu de bun propriu pe o suprafață de 4 ha și 1870 m .p.

Verificându-se această încheiere de carte funciară s-a constatat că în realitate privește intabularea unui contract de vânzare cumpărare încheiat la 17.07.1998 între 0.1 CVI, Timișoara si fam. C. I. și E. asupra unui imobil din loc. Jimbolia jud. T., fără vreo referire la imobilul înscris în fals în favoarea lui B. D. D..

Situația de drept este aceea că după numărul top. terenul figurează înscris în CF 4113 Freidorf în favoarea mai multor persoane în baza reconstituirii dreptului de proprietate conform Legii 18/1991. Terenul a fost oferit spre vânzare de inculpatul L. I. prin intermediul agenției imobiliare ., vânzare care însă nu s-a realizat deoarece în toamna anului 2001 inculpatul A. C. P. s-a prezentat la secția CF unde a solicitat eliberarea unui extras CF de pe cartea falsificată și întrucât cartea respectivă cu nr. dat de inculpatul A. C. P. nu se găsea, nu i s-a putut eliberat extrasul solicitat. La un moment dat, inculpatul A. C. P. a anunțat-o pe conducătoarea de carte funciară Erk C. Z. că acea carte funciară de pe care solicită eliberarea unui extras CF se află pe un birou la ghișeul nr. 1 cu toate că anterior angajații secției CF au căutat cartea respectivă și nu au găsit-o. Numita Erk C. Z. în urma precizării făcute de către inculpatul A. C. P. cu privire la locul exact în care poate fi găsită cartea după care anterior solicitase eliberarea unui extras CF, a avut suspiciuni, urmare cărui fapt a dat-o colegului său, C. R. pentru a verifica numerele top ale parcelelor și acesta a constatat că mai există o carte funciară aferentă numerelor top cu nr. 4113, însă care avea intabulați alți proprietari. Astfel, și-au dat seama că CF 4133/A este falsă. A fost întrebat cine i-a solicitat obținerea extrasului CF de pe cartea falsă și în ce scop însă inculpatul A. C. P. a refuzat să răspundă precizând doar că nu-și mai aduce aminte.

Înscrierile din cartea funciară falsă au fost realizate prin dactilografiere cu aceeași mașină de scris ca și în cazurile anterioare.

Numitul B. D. D., înscris în fals în cartea funciară, nu a putut fi audiat, întrucât locuiește în Germania, însă a fost audiat tatăl acestuia C. G., care a declarat că fiul său inițial a avut numele de C., iar în urma căsătoriei care a avut loc în anul 2000 a luat numele soției, respectiv acela de B., nu cunoaște ca fiul său să fi cumpărat vreun teren în Timișoara ori în altă parte, întrucât dacă s-ar fi întâmplat acest lucru cu siguranță i-ar fi adus la cunoștință, deoarece țin legătura telefonic și se vizitează. Numitul C. G. a mai precizat că inculpatul L. I. este nașul fiicei sale, C. M. care locuiește tot în Germania și îl cunoaște întrucât a fost și la nunta fiului său, B. D. D.. Acesta a mai precizat că fiul său nu putea să fi fost înscris în CF în anul 1999 întrucât la data respectivă avea numele de C., iar schimbarea acestuia a avut loc în anul 2000 în urma căsătoriei.

Față de cele de mai sus, se poate trage concluzia că înscrierea dreptului de proprietate în fals a avut loc după anul 2000 și a fost efectuată de inculpatul A. C. P..

Inculpatul A. C. P. nu a recunoscut săvârșirea faptei și a încercat să inducă în eroare organele de urmărire penală, interpretând în favoarea sa declarațiile lucrătorilor de la secția CF care arată că deși au căutat cartea respectivă nu au găsit-o și nu se putea ca aceasta să se fi aflat la vedere pe un anumit birou exact precizat, numai în măsura în care a fost pusă de el într-un moment de neatenție sau când nu se afla nimeni la masa respectivă, deoarece avea acces în secția CF ca fost conducător de carte funciară și coleg de serviciu cu actualii angajați.

S-a concluzionat că înscrierile în fals din CF au fost efectuate de inculpatul A. C. P. în perioada august - începutul lunii octombrie 2001, determinat fiind de inculpatul L. care i-a pus la dispoziție numele de B. D. D..

11. Pe parcursul verificărilor, organele de cercetare penală s-au sesizat din oficiu că în CF nr. 2512 colectivă și CF_ individuală a imobilului din Timișoara ., s-a înscris în fals dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 1, în favoarea inculpatului Ș. C. D. cu încheierea CF nr. 868 din 25.03.1990.

Verificându-se această încheiere CF s-a constatat că, în realitate, privește un contract de vânzare cumpărare încheiat între numitele Iochum E., Tuttenwit E. și fam. B. T. și F. prin care s-a vândut imobilul din localitatea Biled nr. 315, fără vreo legătură cu imobilul din .. Înscrierea dreptului de proprietate în cele 2 cărți funciare în favoarea inculpatului Ș. C. D. s-a realizat prin dactilografiere cu aceeași mașină de scris cu care s-au realizat și celelalte înscrieri descrise anterior.

Inculpatul Ș. C. D. la data de 22.08.2001 a vândut imobilul numitului M. F. în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3175 din 22.08.2001 în fața notarului public C. F., cu suma de_ lei. În fața notarului determinat fiind de inculpatul A., inculpatul Ș. C. a folosit extras de pe cartea funciară falsă și a declarat în mod mincinos situația juridică a imobilului și cea a plăților impozitelor și taxelor.

Inculpatul Ș. C. D. a pus la dispoziția inculpatului A. numele său și a declarat că nu a fost niciodată proprietar al acelui imobil, arătând că în luna august 2000 inculpatul A. C. P. (cumnatul său) l-a contactat și i-a spus că știe un imobil care trebuie vândut întrucât în cartea funciară apare pe numele său, spunându-i că există un cumpărător și el trebuie doar să se prezinte la notarul public să semneze contractul de vânzare-cumpărare. În aceste condiții, la data de 22.08.2001 s-a deplasat la notarul public C. F., biroul notarial la care lucra inculpatul A. C. P. și aici a semnat contractul de vânzare-cumpărare, iar pentru această tranzacție nu a primit nici o sumă de bani, deși cumpărătorul M. F. a declarat că i-ar fi înmânat acestuia suma de_ lei.

În drept, imobilul a fost în proprietatea numitei M. I. care a plecat în Germania, moștenirea rămânând vacantă, urmare cărui fapt imobilul a trecut în administrarea Primăriei Municipiului Timișoara care l-a închiriat numitului M. F. începând cu anul 1988 până în anul 1999 când conform O.U.G. 40/1999, contractele de închiriere încheiate în numele proprietarului nu au mai făcut obiectul prelungirii, urmând să demareze formalitățile de trecere în proprietatea Statului Român, potrivit moștenirii vacante.

Inculpatul A. C. P. nu a recunoscut săvârșirea falsului, însă din probatoriul administrat în cauză a rezultat că la data de 02.08.2001 acesta a solicitat spre studiu cele două cărți funciare, după care, a sustras cartea individuală_ și a ieșit afară din secția CF, iar când a revenit cu aceasta, martora B. M. J. (agent procedural la secția CF), a verificat cartea funciară și a observat că prin dactilografiere se începuse înscrierea unui drept de proprietate după care a fost tăiat prin X — are. Înscrisul realizat prin dactilografiere și care ulterior a fost x-at are următorul cuprins: „Intrat la 15 febr. 1990 cu număr 686".(Vol. II/156, 181- 184).

Martora B. M. J. a declarat că înainte de a lua spre studiu cartea_, dreptul de proprietate a inculpatului Ș. C. D. nu era înscris în CF.

Având în vedere că inculpatul A. C. P. a fost cel care s-a interesat de cele două cărți funciare, le-a ridicat spre studiu, a încercat să opereze în acestea după care a fost înscris în fals pe cumnatul său inculpatul Ș. C. D., se poate aprecia că acesta a realizat falsurile respective.

D. raportul de constatare tehnico științifică grafică întocmit în cauză a rezultat că înscrisul a fost dactilografiat cu aceeași mașină de scris ca și cele anterioare.

S-a mai precizat că în cartea funciară 2512 colectivă s-a operat înscrierea dreptului de proprietate a inculpatului Ș. C. D. tot prin dactilografiere la poziția 24 din CF cu toate că la poziția 24 figura înscris un drept de proprietate asupra apartamentului nr. 2 pe numele numitei Bergl E., prin înscrierea inculpatului Ș. C. D., nr. de ordine înscris în CF în loc de 24 s-a trecut numărul 24/A, procedură interzisă de regulamentul de funcționare a secției CF unde toate înscrierile în cărțile funciare trebuie efectuate în ordine cronologică și numai olograf.

Partea vătămată M. F. s-a constituit parte civilă cu suma de 100.000 Euro.

S-a concluzionat că înscrierile în fals din CF au fost efectuate de inculpatul A. C. P. în luna august 2001, ajutându-l astfel pe inculpatul Ș. să înșele.

12. În continuarea cercetărilor, organele de cercetare penală s-au sesizat din oficiu despre faptul că în cartea funciară 5247 Timișoara privind imobilul din . 4 și 5 din CF s-a notat în fals încheierea nr. 40 din 10.01.1990 din care rezultă faptul că „imobilul de sub AII se adnotează din prezenta CF și se transcrie în CF nou nr., iar prezenta CF se sistează din lipsă de imobile", precum și faptul că s-a deschis CF nr._/A care privește același imobil în care cu aceeași încheiere CF 40 din 10.01.1990 figurează intabulat numitul P. Liubco cu titlu de bun propriu cumpărare.(Vol. II /l93-194).

În realitate, terenul respectiv era în proprietatea Statului Român fiind intrat la data de 20.08.1956 în baza Decretului 92/1950 cu titlu de naționalizare. În evidența Primăriei Mun. Timișoara casa de pe terenul înscris în CF 5247, nr. top_, a fost demolată în cursul anului 1988, dată la care imobilul a fost scos din evidența contabilă a mijloacelor fixe. Verificându-se încheierea CF nr. 40 din 05.01.1990 s-a constatat că aceasta privește certificatul de moștenitor nr. 2303 din 13.12.1989, din care reiese faptul că de pe urma defunctei M. M. au rămas moștenitorii V. I. și M. E., iar masa succesorală privește un apartament din . o casă din loc. Salonta jud. Bihor, fără vreo legătură cu imobilul de pe .. D. declarația numitului P. Liubco a rezultat că nu a deținut niciodată acel imobil, nu știe că este înscris în CF ca fiind proprietar, nu a încercat niciodată să vândă acest imobil și nu știe nimic despre acest imobil.

Numitul P. Liubco a mai declarat că este rudă mai îndepărtată cu numitul Petrik E. despre care știe că este omul de încredere al inculpatului L. I., însă nu a fost abordat niciodată în sensul dobândirii ori vânzării vreunui imobil. înscrierile în fals în cele două cărți funciare au fost realizate olograf urmare cărui fapt s-a dispus efectuarea în cauză a unei constatări tehnico științifice grafice, din concluziile căreia rezultă că înscrisul a fost executat de înv. T. G. care nu recunoaște săvârșirea faptei și a solicitat efectuarea unei noi expertize, urmare cărui fapt s-a efectuat expertiza grafică la Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Timișoara și din București, din care rezultă că înscrisul nu a fost executat de către învinuitul T. G. motiv pentru care urmează a se dispune scoaterea sa de sub urmărire penală.

S-a făcut precizarea că acest teren a fost promis numitului Al-B. K., de către inculpatul L. I. pentru a fi lăsat să locuiască în continuare în imobilul de pe .. Tranzacția nu a mai avut loc întrucât între timp inculpatul L. I. a fost arestat.

Inculpatul L. I. și-a rezervat dreptul de a nu face declarații în această fază a cercetărilor.

13. La data de 10.06.2003 Fundația C. cu sediul în București a depus plângere penală împotriva inculpatului L. I. pentru a fi cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, întrucât în baza unei împuterniciri false a vândut imobilul situat în Timișoara ., proprietatea Fundației C., cauzându-le un prejudiciu de 80.000 USD cu care se constituie parte civilă.

În urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că la data de 09.01.2003, Fundația C. a încheiat cu . SRL Timișoara, firmă reprezentată de inculpatul L. I. un contract de închiriere privind imobilul situat în Timișoara ., înscris în CF_ Timișoara, durata contractului fiind de 5 ani respectiv din 01.02.2003 până la 31.01.2008, iar cuantumul chiriei cifrându-se la suma de 1300 USD pe lună.

Ulterior, inculpatul L. I. a contrafăcut scrierea și subscrierea delegației, precum și impresiunea ștampilei, încercând să arate că această fundație l-a împuternicit să vândă imobilul din Timișoara .. Astfel, la data de 07.05.2003, inculpatul L. I. s-a prezentat în fața notarului public A. A. din Buziaș unde în baza delegației false a vândut imobilul familiei C. C. și C. I., în contract fiind stipulată suma de 1._ lei, contractul fiind autentificat sub nr. 493 din 07.05.2003. (Vol. II/214 - 222, 241).

Numitul C. C. a declarat că de fapt el nu i-a dat vreo sumă de bani inculpatului L. I. cu ocazia acestei tranzacții, întrucât tranzacția a fost fictivă, în urma vânzării s-a intabulat dreptul de proprietate în cartea funciară în favoarea fam. C. la 12.05.2003. Ulterior, la solicitarea inculpatului L. I., respectiv în data de 15.05.2003, numitul C. C. s-a prezentat la B.N.P. Doros A. unde s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2170, prin care vinde imobilul numitului D. losif, în contract fiind stipulată suma de 3._ lei. (Vol. II/230-238).

D. declarația numiților C. C. și D. T. a rezultat că acesta din urmă i-a achitat inculpatului L. I. suma de 60.000 Euro și un autoturism marca Mercedes evaluat la 40.000 Euro. (Vol. II/41-42, 230-233).

După cumpărare, în cartea funciară a fost intabulat dreptul de proprietate al familiei D. I. și M.. (Vol. II / 237, 242).

La data de 23.06.2003, la B.N.P. M. L. s-au prezentat numiții D. I. și D. M. care în calitate de vânzători au vândut imobilul numitului I. E. în contractul de vânzare cumpărare fiind stipulată suma de 4._ lei, iar în realitate s-a achitat suma de 120.000 Euro. După cumpărare, s-a intabulat în CF dreptul de proprietate a părții vătămate I. E..

În urma constatării tehnico științifice efectuate în cauză, s-a concluzionat că semnătura de la rubrica director executiv Tova Ben Nun din cuprinsul actului intitulat Delegație cu nr. 490 din 17.05.2003, nu a fost executată de titularul ei Tova Ben Nun impresiunea de ștampilă aplicată la rubrica Director Executiv Tova Ben Nun din cuprinsul actului nu este autentică.

P. activitatea sa infracțională inculpatul L. a determinat cumpărătorii ulteriori ai imobilului să o înșele fără vinovăție pe partea vătămată I. E. ce are pretenții civile în valoare de 150.000 Euro.

14. La data de 16.07.2003 C. E. din Timișoara și Federația Comunităților Evreiești din R. depun plângere penală împotriva inculpatului L. I. ș.a. în vederea efectuării de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, întrucât acesta prin acte false a vândut o parte din cimitirul evreilor din Timișoara.

În urma cercetărilor efectuate s-a constatat că la data de 20.01.2003 inculpatul L. I. s-a deplasat la B.N.P. A. A. din Buziaș unde a folosit o delegație falsificată de el prin contrafacerea scrierii și a impresiuni ștampilei. D. aceasta a rezultat că este împuternicit de C. E. din Timișoara, să vândă imobilul situat în Timișoara .. 9 constând în cimitir în suprafață de 6 ha și 6435 m pătrați. La notarul public, inculpatul L. a încheiat un antecontract de vânzare cumpărare autentificat sub numărul 36 din care rezultă că se obligă să vândă cota indivizibilă de 20.000 metri pătrați din cei 66.436 metri pătrați numitului C. C. în schimbul sumei de 240.000 USD, din care la data perfectării antecontractului s-a achitat suma de 52.500 USD, iar diferența de 187.500 urmând a se achita cel târziu la data de 20.07.2003 când se va încheia și contractul de vânzare-cumpărare.

La data de 11.02.2003, la același birou notarial se încheie un act adițional la antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 155 din care rezultă că la data autentificării acestui contract inc. L. I. a mai primit de la numitul C. C. suma de 51.000 USD. La aceeași dată notarul public A. A. a autentificat actul de dezmembrare prin care inculpatul L. I., în calitate de reprezentant numit în baza delegației nr. 118/20.01.2003 dezmembrează conform schiței de plan avizată tehnic de O.J.C.G.C. T., sub numărul 247 din 30.01.2003, imobilul proprietatea Comunității Israelite din Timișoara, a Reuniuni Israelite Chevra Kadisa și a Comunității Israelită de R. Spaniol, imobilul proprietatea acestora situat în Timișoara, înscris în CF 29, constând din cimitir în suprafață de 6 ha și 6436 m pătrați după cum urmează: Număr top nou format 1752/1/1 constând din cimitir în suprafață de 3 ha și 7251 m pătrați. Număr top nou format 1752/1/2 constând în teren intravilan în . de 2 ha și 1010 m pătrați. Număr top nou 1752/1/3 constând în cimitir în . de 1275 m pătrați. Număr top nou format 1752/1/4 constând din cimitir în Calea Lipovei nr. 9 în suprafață de 6900 m pătrați, iar imobilul situat în Timișoara .. 9, înscris în CF nr. 43, nr. top 1752/2 constând din cimitir în Calea Lipovei nr. 9 în suprafață de 4316 m pătrați, se dezmembrează după cum urmează: Număr top nou format 1752/2/1 constând din cimitir în suprafață de 2667 m pătrați, nr. top nou format 1752/2/2 constând în teren intravilan în . de 1640 m pătrați.

Inculpatul L. I. a solicitat prin actul de dezmembrare ca secția CF să opereze aceste modificări în cartea funciară, lucru care s-a și operat. La data de 24.03.2003, în fața notarului public A. A. se autentifică cu numărul 369 contractul de vânzare cumpărare prin care inculpatul L. I. în baza delegației 118/20.01.2003, vinde numitului C. C. pentru prețul de_ USD suprafața de teren de 2 ha și 1010 m pătrați înscris în CF_ Timișoara, nr. top 1752/1/2 precum și terenul în suprafață de 1640 m pătrați înscris în aceeași carte funciară cu nr. top 1752/9/2

În urma constatării tehnico științifice grafice s-a stabilit că acea delegație prezentată de inculpatul L. I. figurează eliberată la 20.01.2003, semnătura de pe acea delegație s-a concluzionat că aparține P. Rabinului Comunității E. din Timișoara, dr. Ernst Neumann, dar ștampila aplicată pe această delegație este falsificată prin contrafacere. D. declarația P. Rabinului Comunității E. din Timișoara reiese faptul că el nu a dat o asemenea delegație inculpautlui L. I. pentru a înstrăina terenul constând din cimitirul evreilor din Timișoara, arătând că toate bunurile mobile și imobile aparțin Federației E. din R., bunuri care nu se pot înstrăina decât cu acordul acestei federații. Cu privire la semnătura aplicată pe delegația falsificată a precizat că este posibil să fi fost indus în eroare în momentul în care a semnat o delegație prin care îl împuternicea să efectueze ceva, împrejurare în care putea să înlocuiască exemplarul 2 cu un altul având alt conținut. De regulă verifica primul exemplar considerând că al doilea este identic.

De asemenea, procura prezentată de inculpatul L. I. în fața notarului public A. A., nu este autentificată, motiv pentru care notarul public nu avea dreptul să autentifice tranzacția imobiliară.

Antecontractul de vânzare cumpărare autentificat la B.N.P. A. A. a avut loc în data de 20.01.2003, iar procura prezentată acestuia privind împuternicirea inculpatului L. I. figurează a fi eliberată la 20.01.2003, dar în registrul de evidență a Comunității E. din Timișoara figurează înregistrată la poziția 118 din data de 23.01.2003, aspect care dovedește faptul că inculpatul L. I. a folosit delegația falsă la B.N.P. A. A. înainte ca aceasta să fi fost înregistrată, deci emisă de C. E. din Timișoara.

D. declarația părții vătămate C. C. a rezultat că a fost indus în eroare de către inculpatul L. I., nu a cunoscut că delegația prin care acesta era împuternicit să vândă terenul este falsă, iar de aici au derulat toate demersurile în vederea perfectării tranzacției sub o aparență de legalitate și din care ulterior a rezultat prejudicierea sa cu suma de 206.900 USD, bani pe care i-a dat inculpatul L. I.. Mai mult, ulterior inculpatul L. I. a încercat să fraudeze și Banca Italo Romena - Agenția Timișoara, solicitând un credit de peste 1.000.000 Euro, în vederea cumpărării unui teren aparținând Comunității Evreiești, prezentându-se ca avocat și consilier al Comunității Evreiești din Timișoara. Creditul nu i-a fost acordat, întrucât oferea ca garanție un bun care nu-i aparținea, solicita credit ca persoană fizică rară a avea dovada legală a capacității de rambursare, solicita bani în numerar și nu a lăsat nici un document, prezentând doar un desen cu planul de situație al zonei, un extras de carte funciară și o carte de vizită în germană și ebraică.

Inculpatul L. I. și-a rezervat dreptul de a nu face declarații în această fază a cercetărilor.

C. E. din Timișoara a avut pretenții civile în valoare de 2.265.000 Euro.

P. folosirea actului fals inculpatul L. a înșelat-o pe partea vătămată C. C. cu suma de 206 900 USD, deoarece instanța de judecată va trebui să anuleze delegația și contractul încheiat pe baza ei.

Partea vătămată C. și-a rezervat dreptul de a expune pretențiile civile în instanță.

15. De asemenea, organele de cercetare penală s-au sesizat din oficiu că la data de 16.05.2003 inculpatul L. I. în calitate de reprezentant al . a încheiat cu numitul O. A. reprezentant al .. un contract de închiriere din care rezultă că se închiriază imobilul din Timișoara .. 16-18 A înscris în CF_ pe o perioadă de 10 ani începând cu data de 01.07.2003 până la data de 01.03.2013, stabilindu-se o chirie de 700 USD pe lună. Totodată, din cuprinsul contractului încheiat a rezultat faptul că . la data perfectării contractului chiria anticipată pe trei luni.

Cu această ocazie, inculpatul L. I. și-a atribuit numele fals respectiv acela de J. L.. De asemenea, i-a prezentat reprezentantului S.C. Rostil un extras CF al imobilului din care rezulta că era proprietar ceea ce nu corespundea cu realitatea. În urma cercetărilor efectuate a rezultat faptul că imobilul la data încheierii contractului era în proprietatea fam. C. C. și I., motiv pentru care partea vătămată O. A. N. se constituie parte civilă cu suma de 75.600.000 lei, bani pe care i-a achitat inc. L. I..

Cu ocazia audierii numitului C. C. care era proprietar tabular al imobilului, acesta a declarat că el a cumpărat fictiv acest imobil deoarece inculpatul L. I. având nevoie de o sumă de bani pe care să o ia cu titlu de împrumut, i-a cerut lui C. C. care a purtat discuții cu numitul B. P. A., acesta a fost de acord să-l împrumute cu 35.000 USD pe inculpatul L. I. cu condiția ca dreptul de proprietate pe imobilul descris mai sus să fie înscris pe numele lui C. C., iar după înscriere, s-a înscris și un drept de ipotecă în favoarea lui B. pentru suma împrumutată. De asemenea, C. C. a declarat că nu cunoștea faptul că inculpatul L. I. dorea să închirieze imobilul părții vătămate O. A., nu știa că a încheiat un contract de închiriere atâta timp cât el nu mai figura ca proprietar în CF și nu a cunoscut faptul că inc. L. I. a luat în avans chiria de la O. A.. (Vol. IV)

S-a apreciat că nu se poate reține înșelăciune în dauna Primăriei Timișoara, deoarece nu a încheiat convenții cu inculpații, iar imobilele le vor reveni.

În baza autorizațiilor nr. 79, nr. 80 și nr. 81 din 22.05.2003, ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, s-a procedat la interceptarea convorbirilor telefonice efectuate de la posturile telefonice nr._ utilizat de învinuitul T. G., nr._ utilizat de inculpatul L. I. și postul telefonic nr._ utilizat de inculpatul A. C. P..

D. procesele-verbale privind redarea conținutului convorbirilor a rezultat în mod cert preocuparea acestora în legătură cu ascunderea și distrugerea unor mijloace de probă care fac obiectul prezentului dosar. (vol. I/f 105-107).

În vederea recuperării prejudiciului cauzat a fost aplicat sechestru asigurător pe imobilul înscris în CF_ Timișoara .. 10, .. 10 proprietatea inculpatei P. M., imobilul înscris în CF_ Timișoara ., . V. P. P. și pe imobilul înscris în CF_ Timișoara . G. E.. (Vol. I/ f. 116-126).

În urma percheziției domiciliare efectuată la locuința inculpatului A. C. P. au fost identificate și ridicate următoarele înscrisuri: un formular de carte funciară în alb ; patru formulare cărți funciare completate prin dactilografiere privind imobilul din .. 3, apartamentele 5, 6, 7 și 7 A fără a fi intabulat dreptul de proprietate al cuiva; o promisiune de vânzare cumpărare încheiată la data de 30.11.2000 între Demusz L. P. și C. V.; un număr de cinci foi tip A 4 cuprinzând adresele diferitelor imobile din Timișoara cu nr. CF, nr. top, beneficiar; patru extrase CF cu numerele 4301;4336;4385;4864 Ghiroda în care în toate apare ca fiind proprietate Raina A.; încheierea de carte funciară nr._/27.11.2000; o schiță topo a unui imobil din Ghiroda avizată tehnic do Oficiul de cadastru cu nr. 30 din 31.03.1998; o adresă din partea Biroului Notarial C. M. către biroul cartea funciară prin care se solicită eliberarea unei cărți CF. înregistrată la secția CF cu nr._ din 20.09.2000; un contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5059/19.09.2000, o încheiere de respingere a secției CF nr. 6350/1999; încheierea CF nr. 1721/1956 privind naționalizarea tuturor imobilelor din Timișoara în baza Decretului 92/1950; un registru repertoar cu diferite imobile identificate după adresă și CF, două volume cu numere top și numerele de CF de la top 2001 la 4000 și de la 4001 la 6000. În concluzie inculpatul A. C. P. având la domiciliu acest vast material documentar, privind identificarea imobilelor după nr. topo si numărul de carte funciară, oricând putea sa întocmească în fals cărți funciare pe care ulterior să le introducă la Secția CF atât direct cât si prin eventuali complici.

În urma percheziției domiciliare efectuate la inculpatul L. I. au fost identificate și ridicate următoarele: o xerocopie a unui titlu de proprietate pe numele T. V. C.; două schițe topografice a unor terenuri; o xerocopie de pe un certificat de deces pe numele Velicsek S.; o xeroceopie de pe certificatul de naștere a numitei F. E.; o xerocopie a certificatului de naștere a numitei M. A.; două xerocopii a certificatului de căsătorie dintre Grun A. și N. E. A.; o xerocopie a certificatului de naștere F. E. A.; patru tabele nominale cu persoane care urmează să fie puse în posesie conform Legii 1/ 2000 în zona Jimbolia; un extras CF 7593, un extras CF 8581; un extras CF 8567; un extras CF_; un extras CF_; un extras CF_.

În urma percheziției efectuată la sediul . s-au ridicat o scrisoare adresată Ambasadei Israelului în București; un extras CF 2501 Dumbrăvița; o foaie A 4 redactată în limba italiană; două schițe în care este hașurat o suprafață de teren cuprinsă între Sacoșii Turcesc - Jebel și Liebling. De asemenea, s-a ridicat de la sediul firmei un calculator care a fost analizat, în acesta fiind identificată o convenție bilaterală încheiată între L. I. și Gara Juditha; o schiță topo a unui teren din .; două tabele nominale privind persoane care urmează a fi puși în posesie în baza Legii 1/200; o adresă în alb adresată Primăriei Municipiului Timișoara prin care C. E. solicita eliberarea avizului favorabil aferent P.U.D. asupra terenului din Timișoara . CF_ Timișoara; o scrisoare adresată unei persoane pe nume I.; conturile bancare ale ., ocazie cu care s-a încheiat un proces - verbal din 23.06.2003.

În urma percheziției efectuate la domiciliul învinuitului T. G. s-a identificat și ridicat un top ce conține formulare tipizate de extrase CF, necompletate.

D. probatoriul administrat în cursul urmăririi penale a rezultat că există diferite instituții ori persoane care din culpă sau intenționat au săvârșit anumite fapte care pot întruni elementele constitutive a infracțiunilor de neglijență în serviciu, sau abuz în serviciu.

Astfel, la Secția CF a Judecătoriei Timișoara s-au constatat nereguli în modul de conducere și operare a cărților funciare, nerespectându-se prevederile legale și regulamentele interioare în acest sens. Conform regulamentului de funcționare a cărții funciare, înscrierea dreptului de proprietate în CF este necesar a se face olograf pentru a exista posibilitatea identificării scriptorului, aspect care nu a fost respectat în majoritatea cazurilor care fac obiectul prezentului dosar. Deși se cunoștea faptul că la poliție se află în faza urmăririi penale în cercetare mai multe dosare care au legătură cu aceste aspecte, reprezentanții secției CF nu au luat măsuri în vederea înlăturării acestei stări de fapt. P. identificare și stabilirea vinovăției s-a disjuns cauza.

Reprezentanții Ministerului de Interne au constatat o anumită superficialitate a judecătorilor delegați la C.F. în sensul verificării legalității actelor cu ocazia intabulării dreptului de proprietate. Această opinie nu a fost împărtășită de procuror, deoarece la baza intabulării au stat actele autentice prezentate. Dacă organele de cercetare penală ar fi constatat nereguli în activitatea judecătorilor trebuia să se sesizeze din oficiu și să decline cauza organelor competente. În aceste condiții, s-a apreciat că propunerea de disjungere este neîntemeiată

Tot din probatoriul administrat în cauză a rezultat că notarii publici care au autentificat contractele de vânzare-cumpărare privind imobilele înscrise în fals și care fac obiectul prezentului dosar, au dat dovadă de neglijență, necunoaștere ori abuz. Astfel, notarul public C. M. E., la intervenția părții vătămate H. C. care și-a exprimat neliniștea și suspiciunea cu privire la extrasul CF în care imobilul din . l/A apărea intabulat la poziția 1 din CF pe numele inc. K. I. cu titlu de cumpărare arătând că nu este posibil să fie înscris la această poziție întrucât trebuia să fi fost cel puțin la poziția 2 în situația în care apărea ca și cumpărător, 1-a „liniștit" pe cumpărător făcându-i convingerea că totul este în regulă și că tranzacția poate fi efectuată. La acest birou notarial au fost perfectate sub formă autentică după cum rezultă din cuprinsul referatului mai multe contracte de vânzare cumpărare.

De asemenea, și ceilalți notari prin care s-au tranzacțional imobilele care fac obiectul prezentului dosar nu au respectat normele legale în materie, fără a solicita toate actele necesare conform Ordinului nr. 71 O/C din 05.06.1995 pentru adoptarea Regulamentului de punere în aplicare a legi notarilor publici și activității notariale nr. 36/1995, art. 70, din care rezultă că:

1. În actele de transmisiuni sau constituiri de drepturi reale imobiliare notarul public a verificat situația proprietății și sarcinile bunului, cu excepția arătată la art. 716 din Codul de procedura civilă. în acest scop notarul public a pretins prezentarea titlurilor de proprietate ale înstrăinătorului, și, după caz, extrasul de carte funciară sau certificatul de sarcini, precum și certificatul de evidență fiscală cu valoarea de impozitare.

2. În cazul terenurilor, atestarea ca acestea se află în intravilan sau extravilan se va face prin dovezi eliberate de autoritățile administrative competente. (Vol. I/108).

În ceea ce îl privește pe notarul A. A., acesta nu a respectat nici normele legale în materie privind autentificarea precontractelor și contractelor de vânzare cumpărare, astfel delegațiile de la Fundația C. și de la C. E. din Timișoara prin care era împuternicit inculpatul L. I. să vândă imobilele nu au fost autentificate, și cu toate acestea notarul a efectuat tranzacția. P. aceste motive s-a disjuns cauza și s-a declinat Parchetului competent.

Referitor la funcționarii din cadrul Primăriei Municipiului Timișoara, s-a constatat că există de asemenea din necunoaștere, neglijență ori abuz încălcări ale normelor legale și a altor dispoziții interne privind eliberarea unor acte, gestionarea și controlul unor imobile aflate în proprietatea ori administrarea Primăriei Municipiului Timișoara. Față de aceștia s-a disjuns cauza. Astfel, cu privire la imobilele de pe . și ., descrise în referat la pozițiile 3 și 2, s-au eliberat autorizații de urbanism și de construcție cu toate că aceste imobile erau în proprietatea Statului Român, Primăria Municipiului Timișoara având contracte de închiriere cu persoane fizice care aveau în folosința acele imobile, au luat la cunoștință că s-a transmis dreptul de proprietate prin vânzare cumpărare, cu toate acestea nu au verificat modul în care aceste terenuri au fost înstrăinate atâta timp cât ele figurau în proprietatea statului. De asemenea s-a eliberat autorizație de construcție pentru imobilul din .. 7 care se afla în administrarea Primăriei Municipiului Timișoara, fără a se face verificările care se impuneau în acest caz.

Funcționarii din cadrul Primăriei Municipiului Timișoara au luat la cunoștință și despre înscrierile în fals a imobilelor din ./A și ., care se aflau în proprietatea Statului Român, însă nu s-a făcut nici un demers în vederea clarificării situației acelor imobile și a modului în care au ieșit din proprietatea statului, mai mult nu a fost sesizată Poliția Municipiului Timișoara pentru a face cercetări cu privire la aceste cazuri cu toate ca unii chiriași s-au prezentat la Primăria Municipiului Timișoara aducând la cunoștința falsurile respective si solicitând sa se facă verificări si sa se i-a masuri in acest sens.

În urma solicitării, Primăria Municipiului Timișoara a eliberat adresa nr. D_- 4356/25.06.2003 din care rezultă doar valoarea de inventar a imobilelor care se aflau în proprietatea ori administrarea acestei instituții, deși în cauză era necesară valoarea actualizată a acestor imobile. (Vezi filele Vol. 1/127).

De asemenea, s-au constatat nereguli cu privire la eliberarea certificatului de urbanism cu privire la documentația de dezmembrare care a schimbat categoria de folosință a terenului din cimitir în teren intravilan, aspecte referitoare la imobilul din .. 9 - Cimitirul Evreiesc.

Inculpatul L. I. a avut pe timpul cercetărilor o poziție de natură să obstrucționeze activitatea organelor de urmărire penală, astfel acesta a refuzat să dea și să semneze declarații cu privire la învinuirile care i-au fost aduse, însă a uzat de toate prevederile legale cu privire la drepturile pe care le are în calitate de inculpat depus în Arestul I.P.J. T., mai mult a abuzat în acest sens. Poziția procesuală deosebit de dificilă a inculpatului a fost înregistrată pe o casetă video ce urmează dosarul. În perioada 29.09._03 la solicitarea expresă a inculpatului i s-a pus la dispoziție dosarul de urmărire penală, acesta conspectându-și zeci de pagini. În încercarea disperată de a expira cele 180 de zile de arest preventiv în faza de urmărire penală, inculpatul a recurs la toate tertipurile posibile începând cu studiul foarte încet al dosarului, continuând cu recuzarea organelor de urmărire penală și terminând cu .. În data de 15.10 2003 cu ocazia finalizării prezentării materialului de urmărire penală, atât inculpatul, cât și apărătorul ales au fost întrebați despre probele pe care doresc să le propună în apărare, ocazie cu care s-a constatat că nu s-au propus.

Inculpatul anterior a mai fost cercetat și condamnat pentru săvârșirea acestui gen de fapte, unde și-a declinat calitatea de reprezentant al firmei GLOBUS din Germania, firmă inexistentă. (vol. I/353- 369)

D. fișa de cazier judiciar a rezultat că inculpatul L. posedă antecedente penale fiind condamnat prin S.P. nr. 6/1995 a Tribunalului T. la 3 ani și 6 luni închisoare pentru înșelăciune, arestat fiind la 5.05.1993 și liberat condiționat la 30.06.1995 cu rest de executat de 285 de zile. Întrucât fapte din prezentul dosar s-au comis înaintea împlinirii termenului de reabilitare, în sarcina inculpatului L. s-a reținut starea de recidivă post executorie.

Organele de cercetare penală au efectuat cercetări față de inculpatul L. I. și învinuitul Csoirko Ș. în raport meu păgubirea . precum și în raport cu ., cu părțile vătămate Engel H. și B. C.. Întrucât inculpatul nu a cooperat cu organele de urmărire penală, nu s-a putut stabili în concret competența de soluționare a acestor cauze, motiv pentru care s-a dispus disjungerea lor.

S-a dispus, totodată, disjungerea cauzei față de A.N. care au sustras cărțile funciare descrise în starea de fapt și a se declina competența Parchetului competent.

De asemenea, s-a dispus disjungerea cauzei față de persoanele care nu au fost anchetate, dar au declarat în fața notarului public aspecte necorespunzătoare realității și s-a declinat competența Parchetului competent.

P. infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor reținută inculpatului A., s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală deoarece în perioada în care a falsificat cărțile funciare nu mai era angajatul Judecătoriei Timișoara.

Situația de fapt reținută în rechizitoriu s-a probat cu: plângerile și declarațiile părților vătămate; procesele-verbale de sesizare din oficiu; declarațiile martorilor; constatările tehnico-științifice grafice; încheierile de carte funciară în litigiu; contractele de vânzare cumpărare încheiate, precum și alte acte notariale; verificările efectuate prin intermediul autorităților Germane; declarațiile inculpaților și a învinuiților; procesele verbale de prezentare pentru recunoaștere din grup; procesele-verbale de redare a interceptărilor telefonice efectuate în cauză; verificările efectuate la Primăria Municipiului Timișoara și S.C Iprotim S.A.; procesele-verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare; verificările efectuate în evidențele poliției; procesul - verbal de prezentarea materialului de urmărire penală (vol. 4, f. 146).

Împotriva inculpatului L. I. s-a pus în mișcare acțiunea penală la data de 04.06.2003, fiind reținut la data de 30.05.2003 și arestat preventiv la data de 01.06.2003.

P. încheierea de ședință nr. 4219 din data de 19 august 2004 pronunțată de Înalta Curte de Casația și Justiție în dosarul nr.4247/2004, s-a admis cererea formulată de către P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a dispus strămutarea cauzei la T. D..

Primind cauza spre soluționare, T. D. a înregistrat-o la data de 14 septembrie 2004, sub nr._ .

Pe parcursul cercetării judecătorești au fost audiați martorii Erk C. Z. (vol. I, fila 173), D. T. (vol. IV, fila 76), U. A. A. (vol. IV, fila 111), Stancov P. (vol. IV, fila 112), B. I. (vol. IV, fila 169), V. M. (vol. IV, fila 170), C. G. (vol. V, fila 3), Kalapiș B. (vol. V, fila 4), A. A. (vol. VI, fila 32), Soilliță N. G. (vol. VI, fila 33), A. L. D. (vol. VI, fila 34), C. O. E. (vol. VI, fila 35), A. P. (vol. VI, fila 36), A. V. (vol. VI, fila 37), Labadi A. (vol. VII, fila 3), U. S. (vol. VII, fila 5), Kakuja C. (vol. VII, fila 196), A. A. C. (vol. VIII, fila 1), M. I. (vol. IX - fila 65), Turpan P. F. (vol. X, fila 253), Iernuțian M. (vol. X, fila 254), Al Sarhan Bassel (vol. XII, fila 36), Dawa Adnan (vol. XII, fila 37), Tarbuzan C. E. (vol. XII, fila 282), Lakatus F. L. (vol. XIII - fila 183), G. G. (vol. XIII - filele 184-185), D. T. (filele 186-187), partea civilă Al B. K. (vol. VII, fila 195), partea civilă M. I. (vol. VII, fila 193), partea civilă M. G. (vol. VII, fila 194), inculpatul A. C. P. (vol. IX, fila 63).

La data de 15.06.2009 s-a primit la dosar, în urma solicitării instanței, fișa de cazier a inculpatului L. I..

P. adresele din data de 09 iulie 2009, s-a solicitat Serviciului de Probațiune de pe lângă T. T. întocmirea și depunerea unor referate de evaluare psihosocială a inculpaților L. I., V. P. P., G. E., P. M., F. A. S., A. C. P. și Ș. C. D., relațiile solicitate fiind comunicate instanței prin adresele din date de 19.08.2009 (vol. XIII, filele 14-29), respectiv adresele din 31.08.2009 (vol. XIII - filele 74-79).

P. încheierea de ședință nr. 190 din data de 17 noiembrie 2008, s-a luat act de decizia nr. 723/24.10.2008 a Curții de Apel C. și s-a dispus sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate invocată de către inculpatul A. C. P., motivată în drept de dispozițiile art. 23 alin. 1, 2, 3 din Legea nr. 47/1992 republicată, cu modificările aduse prin Legea nr. 232/2004, prin care dispozițiile art. 215 alin. 2 C.p. sunt neconstituționale, instituind o dublă incriminare, cu regim sancționator diferit. P. aceeași încheiere, în baza art. 303 pct. 6³ C.p.p. rap. la art. 29 pct. 5 din Legea nr. 47/1992, s-a dispus suspendarea cauzei până la soluționarea excepției de către Curtea Constituțională.

P. decizia nr. 392 din data de 19 martie 2009 pronunțată de Curtea Constituțională în dosarul nr. 2402D/2008, s-a respins excepția de neconstituționalitate invocată, cauza fiind repusă pe rol la data de 06 mai 2009.

Întrucât partea civilă P. V. E. a decedat în cursul procesului penal, în cauză au fost introduși moștenitorii acesteia, respectiv părțile civile P. G. și P. R. N..

Audiată de către instanță, inculpata P. M. a declarat că este nevinovată, negând că ar fi pus la dispoziția inculpatului A. numele său în vederea falsificării extrasului de cartei funciară. A arătat că, trebuind să-și plătească impozitele, a aflat de la funcționarii primăriei că trebuie să plătească o sumă mai mare, deoarece are în proprietate un teren. Inculpata a considerat că, probabil murise unchiul său, care locuiește în Statele Unite ale Americii și îi lăsase această moștenire, neavând copii. Întrebată de către instanță dacă unchiul său mai trăiește, inculpata nu a știut să răspundă și nici nu-și mai amintea dacă a plătit sau nu impozitul datorat pe teren. Inculpata a recunoscut că a întocmit cu sora sa, inculpata G. E. contractul de vânzare – cumpărare pe imobilul din .. 7 (imobilul în litigiu), motivând că, deoarece aceasta avea o situație materială precară, a dorit să îi doneze imobilul apărut în proprietatea sa. A recunoscut că nu a primit nici o sumă de bani ca urmare a încheierii contractului cu inculpatul G. și a negat că ar fi făcut declarații false în fața notarului public.

Inculpata G. E. a susținut declarația surorii sale, precizând și ea că nu au verificat ipoteza dacă terenul fusese sau nu lăsat moștenire de către unchiul lor. În legătură cu imobilul din ., a arătat că l-a cumpărat în anul 1997 de la I. T. (decedat în anul 2000) cu suma de 5.000 dolari. P. că numitul I. nu s-a mai prezentat ca să întocmească actele de vânzare – cumpărare în formă autentică, inculpata a apelat la inculpatul L., căruia i-a expus situația și i-a dat o împuternicire să se ocupe de teren. Mai târziu, inculpatul L. i-a comunicat că s-a rezolvat situația și i-a înmânat suma de 10.000 mărci germane. Deși inculpata G. a declarat că se consideră nevinovată, nu a precizat modul în care inculpatul L. "a rezolvat situația" unui teren pentru care aceasta cunoștea că nu deține acte de proprietate.

Inculpatul V. P. P., cumnatul inculpatei P. M., a revenit asupra declarațiilor date la urmărirea penală, fără să ofere o motivație pentru acest gest. A declarat că se consideră nevinovat, dar a recunoscut că s-a prezentat la notar împreună cu inculpatul L., pentru a vinde un teren pe care nu l-a avut niciodată în proprietate (imobilul din .), considerând însă că totul este legal. A mai pretins, de asemenea, că nu a avut intenția de a o înșela nici pe partea civilă U. A. la cumpărarea suprafeței de 673 m², teren situat între D. și Carei și că nu a primit nici o sumă de bani.

Inculpatul Ș. C. D. a recunoscut că a mers împreună cu inculpatul A. C. P. la notar, pentru a vinde părții civile M. F. un imobil pe care nu l-a avut niciodată în proprietate (imobilul din .). A pretins că a crezut susținerea inculpatului A. (cumnatul său) că poate vinde un teren chiar dacă nu îl are în proprietate și că nu și-a pus problema de ce apare în extrasul de carte funciară drept proprietar, deși în realitate nu era. A mai declarat că a aflat cine este cumpărătorul doar la poliție, după începerea anchetei penale.

Inculpatul F. A. S. a pretins că a considerat că semnează un contract de împrumut cu garanție imobiliară, la inițiativa inculpatului L., cu care dorea să deschidă o agenție imobiliară, inculpatul F. fiind garantul împrumutului. D. cauză că nu era afacerea lui, nu a rămas în biroul notarial cât timp s-a întocmit contractul, venind doar la sfârșit, ca să semneze. Nu a precizat în ce fel înțelegea să garanteze împrumutul cu un imobil (situat în .), dacă nu îl avea în proprietate, dar a arătat că nu a primit nici o sumă de bani.

La solicitarea inculpatului, a fost audiat tatăl lui, martorul F. M. L., care a susținut că în 1988 soția sa, în prezent decedată, a trimis o sumă de bani prin numita E. S., cu domiciliul în Israel, prietenului lor, D. M., care de asemenea, locuiește în Israel, pentru ca acesta să o dea unui bărbat care lucra la Sfatul Popular și cu banii respectivi (10.000 mărci germane), acel bărbat să cumpere o casă pentru soții F.. Martorul a declarat că nu are cunoștință despre vreo procură autentică dată în acest scop cuiva, că nu au fost la notar pentru a încheia vreun act de cumpărare și că nu cunoaște numele persoanei de la Sfatul Popular. În 1989, întorși pentru o scurtă perioadă de timp în R., soților F. li s-a arătat din stradă, de către numitul M., imobilul achiziționat, spunându-li-se că locuiește cineva în acea casă. Soții F. nu s-au întrebat în ce condiții locuiește cineva în casa lor și nici nu s-au mai interesat vreodată de soarta imobilului. Ulterior, martorul a auzit că fiul său ar fi vândut acea casă, însă nu și-a pus problema cum a reușit să vândă o proprietate a părinților săi. D. în noiembrie 2009, cu puțin înainte de moartea soției sale, martorul și-a oferit o explicație, pe care a dat-o și instanței, respectiv a auzit-o pe soția lui spunând că a apelat la inculpatul L., prieten de 20 ani al fiilor săi, ca acesta să-l convingă pe inculpat să primească imobilul din . a declarat că nu cunoaște dacă s-a întocmit vreun act translativ de proprietate între soție și fiul său.

Inculpatul A. C. P. a negat că ar fi hotărât împreună cu inculpatul L. să falsifice cărți funciare ori extrase de carte funciară în scopul de înșela pe cineva și că ar fi falsificat cărți ori extrase de carte funciară, precizând că nu mai era angajatul Judecătoriei Timișoara din aprilie 2000, astfel că nu mai avea acces la cărțile funciare și la mașinile de dactilografiat cu care se operau mențiunile în acestea, iar poziționarea Biroului de Carte Funciară de la Judecătoria Timișoara nu i-ar fi permis să intre în spațiul în care se aflau documentele, interzis publicului. Despre mențiunile olografe din cărțile funciare considerate false de către organele de cercetare penală a precizat că, în situația dispariției cărții funciare, reconstituirea se făcea conform mențiunilor din extrasele de carte funciară și, probabil, aceasta a fost motivația pentru care mențiunile de pe cartea funciară a imobilului din . A îi aparțin, însă, contrar obiceiului, nu a mai făcut precizarea pe carte că este o reconstituire. În cursul urmăririi penale a declarat că mențiunile de pe această carte funciară le-a făcut în baza unor documente primite de la fostul conducător de carte funciară V. A. (decedat). A mai precizat că l-a însoțit la notar pe cumnatul său, Ș. C., când acesta a vândut imobilul din ., însă nu a fost prezent la întocmirea actelor. De asemenea, a fost prezent la câteva din tranzacțiile încheiate de către inculpatul L. cu diferite părți civile, pentru ca să-i faciliteze acestuia întocmirea cu prioritate a contractelor, serviciu pentru care a primit diferite sume de bani.

Inculpatul L. nu a dorit să dea declarație la instanță, cu privire la învinuirile care i se aduc prin actul de sesizare. În cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut că a dat anunț în ziar pentru vânzarea terenului din . A, despre care a crezut că este proprietatea învinuitului K. I., pe care îl cunoștea ca îngrijitor la familia P. și a fost contactat de către agenția imobiliară S.C. Mechs Intermed Services SRL. Datorită faptului că se oferise să intermedieze vânzarea imobilului, l-a însoțit pe învinuit la notarul public C. E.. Nu a prezentat vreun extras de carte funciară, de obținerea acestuia ocupându-se biroul notarial. A primit ca intermediar suma de 400 mărci germane din prețul vânzării. A fost informat de către polițiști că învinuitul nu fusese niciodată proprietarul acestui imobil, în momentul declanșării cercetărilor.

Instanța a considerat insă că vinovăția sa este dovedită cu declarațiile inculpaților G., V., F., care au arătat că acesta a avut inițiativa vânzării imobilelor, acționând uneori ca mandatar, a negociat cu cumpărătorii, a purtat discuțiile cu notarii și a primit sumele de bani. Inculpatul A. C. a confirmat că inculpatul L. s-a ocupat de intermedierea vânzării imobilului din . declarat că l-a însoțit pe acesta la vânzarea imobilului din . și a recunoscut că a efectuat pentru inculpatul L. demersurile pentru eliberarea a aproximativ 10 extrase de carte funciară, din toamna anului 2001 până la jumătatea anului 2002. Părțile vătămate, constituite ulterior părți civile au confirmat, de asemenea, aceste aspecte, ca și martorii audiați în cauză, respectiv U. A. A., martoră care a arătat în instanță că nu se mai constituie parte civilă, care a achiziționat de la inculpatul V. un teren în suprafață de 673 m², M. I., fostă chiriașă a imobilului din ., J. M., agent imobiliar participant la o parte din tranzacții, A. A., care s-a prezentat drept proprietară a imobilului din ., V. M., fiul părților vătămate V. I. și M., cumpărători ai acestui imobil, prezent la încheierea contractului cu A. A., Kalapis B., chiriaș în imobilul din ., B. I., proprietara inițială a imobilului din ., U. S., cumpărătoare fictivă a acestui imobil și care, la inițiativa inculpatului L. l-a vândut ulterior lui D. T., P. G., prieten al inculpatului, care l-a transportat pe învinuitul K. I. la notar pentru a vinde fictiv imobilul din . A și care a declarat că a cumpărat de la D. T. imobilul din ., lăsându-l pe inculpatul L. să locuiască în continuare acolo, până a aflat că acesta a vândut locuința părților civile M. G. și I., A. A. C., notar public, Asoegw D. Emeka, patron al agenției imobiliare S.C. Mechs Intermed Services SRL.

D. depoziția martorului C. C. (vol. II, pg. 230, dos. u.p.), considerat greșit de către organele de urmărire penală drept parte vătămată, deși acesta nu a suferit nici un prejudiciu ca urmare a infracțiunii, reiese că inculpatul L. i-a vândut, în baza unei "delegații", imobilul din ., proprietatea Fundației "C.". Cu toate că inculpatul L. nu a prezentat o procură autentică din partea proprietarului, notarul A. A. C. a întocmit actul de vânzare a imobilului, pentru care martorul a declarat că nu a dat nici un ban, iar la câteva zile de la vânzare (8 zile, mai precis), inculpatul i-a comunicat lui C. C. că i-a găsit cumpărători pentru imobilul respectiv, în persoana numiților D. I. și M.. Aceștia au achiziționat imobilul la 15 mai 2003, iar la 23 iunie 2003 (după începerea cercetărilor penale cu privire la acest imobil și după arestarea inculpatului L.) l-au vândut mai departe părții civile I. E.. D. actele depuse în dosarul de urmărire penală reiese că Fundația "C. închiriase imobilul din . firmei Tzadik Veyashar Consulting S.R.L., al cărei asociat unic, inculpatul F. Adran S. îl mandatase pe inculpatul L. să încheie contractul de închiriere, iar din raportul de constatare tehnico-științifică nr. 216.094 din 03.07.2003, întocmit de către I.P.J. T. reiese că au fost falsificate atât semnătura directorului executiv cât și impresiunea de ștampilă de pe înscrisul intitulat "Delegație", ce poartă numărul 490/7.05.2003, menționat de către notarul A. în contractul de vânzare a imobilului către inculpatul L.. C. C., fratele martorului C. R., la vremea respectivă conducător de carte funciară la Biroul de Carte Funciară al Judecătoriei Timișoara era, în perioada reținută în rechizitoriu, inginer topo delegat de către .. la Biroul de Carte Funciară de pe lângă Judecătoria Timișoara și a mai declarat, în legătură cu imobilul din .. 16-18 că, în baza unei "delegații", inculpatul L. i-a vândut acest imobil, pentru care nu a plătit însă niciodată prețul, contractul fiind încheiat la același notar A..

În legătură cu imobilul din . a reținut că la 06.08.2002 C. E. Timișoara l-a vândut inculpatului, care l-a înstrăinat la 04.10.2002 martorului Șoiliță N. G., care l-a înstrăinat la 10.12.2002 inculpatului F. A. S., în calitate de administrator al S.C. Tzadik Veyashar Consulting S.R.L. La 17.10.2002, notarul public A. (care încheiase și contractele anterioare menționate) autentifică o așa-numită "Procură Specială", în care inculpatul F., în calitate de administrator al S.C. Tzadik Veyashar Consulting S.R.L. îi dă diferite atribuții legate de administrarea societății inculpatului L. (vol. IV, pg. 136). În procură nu se face precizarea că inculpatul L. poate vinde bunurile proprietatea societății, în legătură cu acestea inserându-se doar propoziția "va putea solicita acordarea de credite pentru bunul mers al societății, dispunând în acest sens de patrimoniul acesteia". În baza acestei procuri, notarul A. a autentificat totuși, la 09.04.2003 vânzarea imobilului din I. C. de către inculpatul L. către martorul C. C., care a recunoscut că nu a plătit niciodată prețul datorat. D. declarația părții civile O. și din actele depuse la dosar reiese că inculpatul, care de data aceasta se identifică drept Johannann L. încheie un contract de închiriere cu societatea reprezentată de partea civilă, pentru imobilul aflat acum în patrimoniul lui C. C., pentru care încasează suma de 7.560 lei, reprezentând chiria achitată în avans pe trei luni.

Starea de fapt expusă mai sus a fost confirmată și de către depoziția martorului C. C. care, însă, în legătură cu imobilul din . (cimitirul evreiesc) pretinde că a achitat integral prețul datorat în urma achiziționării. În legătură cu acest teren, instanța a reținut că în baza unui act intitulat "Delegație", ce poartă nr. 118/20.01.2003, notarul A. autentifică la 20.01.2003 un antecontract cu privire la vânzarea unei părți din acest teren, în suprafață de 20.000 m² încheiat între inculpat ca reprezentant al Comunității Israelite din Timișoara și a Reuniunii Israelite Chevra Kadisa din Timișoara și C. C., la data de 11.02.2003 un act de dezmembrare al terenului, la aceeași dată un act adițional la antecontractul de vânzare cumpărare între aceleași părți și, în plus, C. israelită de rit Spaniol (despre care partea civilă a susținut că nu mai există din 1949) și, în fine, la 24.03.2003 contractul de vânzare – cumpărare. Martorul Ernest Neumann (primul rabin al Comunității Evreiești din Timișoara a declarat că nu are cunoștință de existența delegației prin care C. l-ar fi împuternicit pe inculpat să dezmembreze și să vândă terenul, lucru care ar fi fost oricum imposibil fără acordul Federației Comunităților Evreiești din R.. D. raportul de constatare tehnico-științifică nr._ din 26.06.2003 întocmit de către I.P.J. T. reiese că semnătura de pe delegația cu nr. 118/20.01.2003 aparține titularului ei, Ernest Neumann, iar impresiunea de ștampilă a fost falsificată prin contrafacerea ștampilei. Martorul Herșcovici I., audiat în ședința publică de la 16 noiembrie 2009 a arătat că se ocupa de administrarea bunurilor Federației Evreiești și, în această calitate, în aprilie 2003 (după ce terenul fusese vândut) a venit la Timișoara, unde s-a întâlnit cu inculpatul L. pentru a discuta alte probleme și, cu acest prilej, în prezența martorului C. C., inculpatul a discutat despre posibilitatea vinderii unei părți din terenul pe care se afla cimitirul evreiesc, ocazie cu care martorul i-a explicat că este un lucru pentru care poate cere aprobarea Federației, fără să precizeze dacă această aprobare se va da sau nu.

Inculpatul A. P., deși a negat săvârșirea infracțiunilor, a recunoscut în cursul urmăririi penale că a însoțit la notarul public P. I. V. pe P. C. E. și pe P. C. I., întocmindu-se procura specială prin care primul îl împuternicea pe cel de-al doilea să vândă 653 ha teren arabil, înscrise în CF 1053/A Orțișoara. D. verificarea cărții funciare a reieșit că în aceasta s-a înscris în fals dreptul de proprietate al numitului P., iar Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei București a comunicat că actele de identitate menționate în procură au fost eliberate altor persoane, cei doi prezentându-se notarului sub o identitate falsă. Vinovăția sa cu privire la faptele reținute în rechizitoriu a fost dovedită însă cu declarația inculpatului Ș., cu depozițiile martorilor audiați în cauză, din care instanța amintește depoziția martorei B. M. J., agent procedural la Biroul de Carte Funciară al Judecătoriei Timișoara, care a arătat că la 02.08.2001 inculpatul a cerut la studiu cărțile funciare individuală nr._ și cartea colectivă și a părăsit incinta Biroului pentru a o fotocopia. La întoarcerea sa, după alertarea polițistului care asigura paza, s-a constatat că în carte se începuse inserarea unei mențiuni. Ulterior, în aceasta a fost înscris în fals dreptul de proprietate al inculpatului Ș. asupra imobilului din Câmpului nr. 63. Martorii Erk C. Z. și C. R. au declarat de asemenea, că la 01.11.2001, inculpatul A. a solicitat extras de pe cartea funciară 4133/A Freidorf și, constatând că lucrătorii de carte funciară nu o găsesc și nu îi pot elibera extrasul, a revenit la Biroul CF și i-a indicat martorei Erk locul unde se află respectiva carte. Efectuând verificări cu privire la numerele topo ale parcelelor, s-a constatat că acestea aparțin altor terenuri, proprietatea unor persoane diferite. Numitul B. D., al cărui drept de proprietate a fost înscris în fals în CF 4133/A Freidorf nu a avut niciodată în proprietate terenul de 4 ha și 1970 m². Vinovăția inculpatului A. a fost confirmată și cu înscrisurile găsite la percheziția efectuată la domiciliul său (printre altele, cărți funciare în alb sau parțial completate, extrase de carte funciară, două volume top și numerele de carte funciară de la top 2001 la 4000 și de la 4001 la 6000) și pentru care nu a oferit o explicație convingătoare, precum și cu procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice purtate de către inculpat din care reiese că la 27 mai 2003, acesta încerca să distrugă orice probe ale activității sale infracționale. Despre legătura strânsă dintre inculpații L. și A. au declarat martorii A. A., Șoiliță N., C. C.

Apărările formulate de către inculpații P., G., F., Ș., V. în cauză au fost, de asemenea, neverosimile. Aceștia au susținut, în esență, fie că, deși știau că nu sunt proprietari ai unor imobile, au considerat că pot să le vândă în mod legal mai departe, fie că, trezindu-se peste noapte cu diferite imobile în proprietate, fără să verifice proveniența acestora, și-au oferit niște explicații și le-au pus imediat în vânzare, astfel că instanța va înlătura aceste apărări.

D. probele dosarului, instanța a reținut că starea de fapt expusă în rechizitoriu este corectă.

Cu privire la încadrarea juridică s-au impus următoarele precizări:

1) Faptele inculpatului L., comise în perioada iunie 2001 – 16.05.2003, în baza unei rezoluții infracționale unice, constând în aceea că, prin folosirea unor înscrisuri falsificate, fapte comise direct sau prin instigarea altor persoane, a determinat sau a încercat să determine părțile vătămate H. C. și M., P. V. E. și G., O. E. și G., V. I. și M., Al B. K. și M. M., M. I. și G., U. A. A., D. I. și M., O. A. să încheie diferite convenții civile pe care acestea nu le-ar fi încheiat dacă ar fi cunoscut împrejurarea că persoana cu care contractau nu puteau dispune de bunurile respective, bunuri a căror valoare totală depășește suma de 200.000 lei, unele dintre fapte fiind săvârșite de către trei sau mai multe persoane împreună, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune agravată în convenții, cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., art. 75 lit. a C.p. (punctele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15 din rechizitoriu). În infracțiunea continuată instanța a reținut și tentativa la înșelăciune descrisă la pct. 10 din rechizitoriu, când, deși inculpatul a pus în vânzare terenul de 4 ha și 1870 m², intabulat în fals pe numele lui B. D. D., nu s-au prezentat cumpărători, tentativa la înșelăciune descrisă la punctul 9 în rechizitoriu, când inculpatul a pus în vânzare terenul în suprafață de 653 ha teren arabil, precum și tentativa la înșelăciune comisă în dauna părții civile Al B. K., descrisă la punctul 12 din rechizitoriu și va avea în vedere decizia nr. XIV/2006 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit căreia caracterul de consecințe deosebit de grave se determină prin totalizarea pagubelor materiale cauzate tuturor persoanelor fizice, prin toate acțiunile prin care se realizează elementul material al laturii obiective a infracțiunii.

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunea prev de art. 288 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., art. 75 lit. a C.p., constând în aceea că, în perioada de mai sus, în baza unei rezoluții infracționale unice, a falsificat mai multe înscrisuri oficiale, prin contrafacerea scrierii. Probele aflate la dosar dovedesc însă că inculpatul L. a determinat pe inculpatul A. să falsifice extrase de carte funciară în baza unei rezoluții infracționale unice (aspect reținut, de altfel, în actul de sesizare), iar singurele fapte de contrafacere au fost săvârșite de către inculpat asupra delegațiilor cu numerele 490/7.05.2003 și 118/20.01.2003, emise de către Fundația C. și de către C. E. din Timișoara, înscrisuri care au caracterul unor acte sub semnătură privată. Cum inculpatul a folosit aceste 2 înscrisuri (punctele 13 și 14 din rechizitoriu) și, de asemenea, uzând de nume și calități false, a încheiat un contract de închiriere, în baza căruia a încasat în avans chiria pe trei luni (punctul 15 din rechizitoriu), faptele sale întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, motiv pentru care instanța a schimbat încadrarea juridică a faptelor din infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., art. 75 lit. a C.p., art. 37 lit. b C.p. în infracțiunile prevăzute de art. 25 C.p. rap. la art. 288 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., art. 75 lit. a C.p., art. 37 lit. b C.p. (punctele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 10, 12 din rechizitoriu) și de art. 290 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. (punctele 13, 14, 15 din rechizitoriu)

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații în formă continuată, prevăzută de art. 292 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., art. 75 lit. a C.p., art. 37 lit. b C.p., constând în aceea că în perioada de mai sus, direct sau prin instigarea altor persoane, în baza unei rezoluții infracționale unice, a făcut declarații necorespunzătoare adevărului la notarii publici chemați să autentifice înscrisurile ori a determinat alte persoane să declare mincinos în fața notarilor. Instanța a apreciat însă că faptele comise de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de participație improprie la falsul intelectual în formă continuată, inculpatul direct, sau prin instigarea altor persoane, determinând notarii publici să ateste, fără intenție, fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului în actele autentice întocmite de către aceștia. Cum faptele au fost săvârșite de către trei sau mai multe persoane împreună (notarii în fiecare caz, inculpatul L., împreună cu alți inculpați sau persoane ce au avut calitatea de martor în cauză), pentru cele expuse mai sus, instanța a schimbat încadrarea juridică a faptelor din infracțiunea prevăzută de art. 292 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., art. 75 lit. a C.p., art. 37 lit. b C.p. în infracțiunea prevăzută de art. 31 alin. 2 C.p. rap. la art. 289 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., art. 75 lit. a C.p.

Faptele comise de către inculpat, în baza unei rezoluții infracționale unice, de a folosi înscrisurile falsificate de către inculpatul A. sau de a determina alte persoane să le folosească întrunesc în drept elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 291 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., art. 37 lit. b C.p., însă faptele nu au fost comise de către trei sau mai multe persoane împreună, acționând concomitent, pentru a se reține agravanta prevăzută de art. 75 lit. c C.p., ci de inculpatul L. sau prin determinarea câte unei persoane. P. aceleași argumente, respectiv lipsa a trei sau mai multe persoane care să acționeze concomitent, instanța a înlăturat circumstanța agravantă prev. de art. 75 lit. a C.p. și pentru ceilalți inculpați, trimiși în judecată pentru infracțiunea de uz de fals prevăzută de art. 291 C.p.

În sarcina inculpatului L. s-a reținut săvârșirea infracțiunilor de mai sus în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b C.p., reținându-se că prin s.p. 6/1995 a Tribunalului T. inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, fiind arestat la 05.05.1993 și liberat condiționat la 30.06.1995, cu un rest rămas neexecutat de 285 zile închisoare. Potrivit art. 38 alin. 2 C.p., la stabilirea stării de recidivă nu se ține seama de condamnările pentru care s-a împlinit termenul de reabilitare. P. inculpatul L. termenul de reabilitare de 5 ani și 9 luni se calculează de la data de 04.11.1996, când se consideră executată pedeapsa aplicată și s-a împlinit la data de 03.10.2002. Cum, în cazul infracțiunilor continuate, se consideră dată a săvârșirii lor data ultimei acțiuni sau inacțiuni, reiese că termenul de reabilitare se împlinise pentru infracțiunea de înșelăciune (ultim act material la 15.05.2003, la încheierea contractului de vânzare între C. C. și soții D., la instigarea inculpatului L.), pentru infracțiunea de participație improprie la falsul intelectual (ultim act material la 15.05.2003, la încheierea contractului de vânzare între C. C. și soții D.) și pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată (ultim act material la 16.05 2003, la încheierea contractului de închiriere cu O. A., când inculpatul nu mai era proprietarul imobilului din . de la C. Evreiască din Timișoara).

Potrivit art. 124 C.p., prescripția înlătură răspunderea penală, oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut în art. 122 este depășit cu încă jumătate. În aceste condiții, instanța a constatat că termenul de prescripție specială de 7 ani și 6 luni, socotit de la data ultimului act de executare, a fost împlinit pentru infracțiunile prevăzute de art. 25 C.p. rap. la art. 288 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., art. 75 lit. a C.p., art. 37 lit. b C.p. și art. 291 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., art. 37 lit. b C.p., cu ultim act material la 22.04.2002 (punctul 8 din rechizitoriu), astfel că, în baza art. art. 11 pct. 2 lit. b C.p.p. rap. la art. 10 lit. g C.p.p. a încetat procesul penal cu privire la aceste infracțiuni.

Instanța a mai constatat din fișa de cazier a inculpatului că acesta a comis infracțiunile din prezenta cauză în concurs real cu infracțiunile de înșelăciune pentru care acesta a fost condamnat prin s.p. 110/2006 a Tribunalului C.-S., definitivă prin d.p. 3466/27.06.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, astfel că a aplicat dispozițiile art. 36 alin. 1 C.p.

2) Faptele inculpatului A. C. P., comise în perioada iunie 2001 – 22.04.2002, în baza unei rezoluții infracționale unice constând în înlesnirea înșelării părților vătămate H. C. și M., P. V. E. și G., O. E. și G., V. I. și M., Al B. K. și M. M., M. I. și G., M. F. prin falsificarea extraselor de carte funciară de către trei sau mai multe persoane întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciunea agravată în convenții, prevăzută de art. 26 C.p. rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., art. 75 lit. a C.p. (punctele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 9, 10, 11 din rechizitoriu). Instanța nu poate reține în sarcina inculpatului săvârșirea actelor materiale descrise la punctele 8 și 12 din rechizitoriu, unde, deși inculpații V. P. P. și L. au înșelat sau încercat să înșele părțile vătămate U. și Al B. K. folosindu-se de extrase de carte funciară false, s-a constatat existența în cărțile funciare a unor mențiuni olografe false, pentru care a fost cercetat învinuitul T. G., fost conducător de carte funciară la Biroul de Carte Funciară al Judecătoriei Timișoara. Or, cu excepția imobilului din Plavosin nr. 31 A, unde inculpatul A. a executat mențiunile olografe, modul său de operare consta în dactilografierea acestora și, în plus, concluziile raportului de expertiză grafică îl exonerează pe inculpat.

P. motivele expuse în cazul inculpatului L., instanța a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A. din infracțiunea prevăzută de art. 26 C.p. rap. la art. 292 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., art. 75 lit. a C.p. în infracțiunea prevăzută de art. 31 alin. 2 C.p. rap. la art. 289 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., art. 75 lit. a C.p. și din infracțiunea prevăzută de art. 291 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., art. 75 lit. a C.p. în infracțiunea prevăzută de art. 291 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p.

Faptele inculpatului A., comise în perioada august 2001 – aprilie 2002, în baza unei rezoluții infracționale unice, constând în falsificarea cărților funciare și extraselor de carte funciară prin contrafacerea scrierii întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, prevăzută de 288 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., art. 75 lit. a C.p. (punctele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 9, 10, 11 din rechizitoriu). Așa cum s-a precizat mai sus, mențiunile olografe nu au fost executate de către inculpatul A. în situațiile descrise la punctele 7, 8, 12, potrivit raportului de expertiză grafică.

În legătură cu fapta descrisă la punctul 7 din rechizitoriu, deși, așa cum s-a arătat, mențiunile au fost executate olograf, fiind cercetat învinuitul T., inculpatul A. a fost prezent la încheierea contractului dintre inculpatul L. și soții M., astfel că participația improprie la falsul intelectual prevăzută de art. 31 alin. 2 C.p. rap. la art. 289 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., art. 75 lit. a C.p s-a reținut și pentru această dată, alături de faptele descrise la punctele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 9, 10, 11 din rechizitoriu)

Instanța a mai reținut că termenul de prescripție specială s-a împlinit pentru aceste din urmă infracțiuni la data de 01.10.2009, deoarece ultimul act de executare a fost comis de inculpat la 02.04.2002 (punctul 6 din rechizitoriu), astfel că, în baza art. 11 pct. 2 lit. b C.p.p. rap. la art. 10 lit. g C.p.p. a încetat procesul penal pentru infracțiunile prevăzute de art. 31 alin. 2 C.p. rap. la art. 289 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., art. 75 lit. a C.p., art. 291 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. și art. 288 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., art. 75 lit. a C.p.

3) Faptele inculpatului V. P. P., descrise la punctele 2 și 8 din rechizitoriu, constând în aceea că a indus în eroare părțile vătămate P. și U., prin folosirea unor înscrisuri falsificate, determinându-le să încheie contracte de vânzare – cumpărare pentru imobile ce nu erau în proprietatea inculpatului, fapte săvârșite împreună cu inculpatul L. și, în primul caz, cu ajutorul inculpatului A., iar în al doilea caz, cu ajutorul unei persoane rămase necunoscute care au falsificat actele de carte funciară întrunesc în drept elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune agravată în convenții în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3, C.p cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., art. 75 lit. a C.p.

Faptele inculpatului, de a pune la dispoziția inculpatului A., iar în al doilea caz a unei persoane rămase necunoscute datele sale de stare civilă, înlesnind astfel falsificarea unor înscrisuri oficiale, întrunesc în drept elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 26 C.p. rap. la art. 288 alin. 1 C.p., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., astfel că instanța va schimba încadrarea juridică în acest sens și, pentru motivele expuse mai sus, a schimbat încadrarea juridică a faptelor din infracțiunea prevăzută de art. 292 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. în infracțiunea prevăzută de art. 31 alin. 2 C.p. rap. la art. 289 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., art. 75 lit. a C.p.

Ultimul act material s-a comis la data de 22.04.2002, astfel că, pentru motivele expuse în cazul celorlalți inculpați, în baza art. 11 pct. 2 lit. b C.p.p. rap. la art. 10 lit. g C.p.p., a încetat procesul penal privind pe inculpatul V. pentru infracțiunile prevăzute de art. 26 C.p. rap. la art. 288 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., art. 31 alin. 2 C.p. rap. la art. 289 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., art. 75 lit. a C.p. și art. 291 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p.

4) P. același raționament, s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatei G. din infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. 1 C.p. în infracțiunea prevăzută de art. 26 C.p. rap. la art. 288 alin. 1 C.p. (faptă descrisă la punctul 3 din rechizitoriu, constând în înlesnirea săvârșirii de către inc. A. a infracțiunii de falsificare a înscrisurilor oficiale prin punerea la dispoziția acestuia a datelor sale de stare civilă), din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., art. 75 lit. a C.p. și din infracțiunea prevăzută de art. 292 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. în infracțiunea prevăzută de art. 31 alin. 2 C.p. rap. la art. 289 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., art. 75 lit. a C.p.

Faptele inculpatei, săvârșite în baza unei rezoluții infracționale unice, împreună cu cel puțin două alte persoane, constând în determinarea notarilor publici P. I. V. și C. M. E. să autentifice fără intenție mai multe procuri speciale și contracte de vânzare – cumpărare ce nu corespundeau realității, întrunesc în drept elementele constitutive ale infracțiunii de participație improprie la falsul intelectual în formă continuată, prevăzută de art. 31 C.p. rap. la art. 289 alin. 1 C.p., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. și art. 75 lit. a C.p. (punctele 3 și 4 din rechizitoriu)

Faptele inculpatei G., descrise la punctele 3 și 4 din rechizitoriu, constând în prezentarea unor fapte mincinoase ca adevărate, prin prezentarea unor înscrisuri oficiale false, determinând astfel părțile vătămate O. să încheie acte de cumpărare pentru două imobile ce nu erau proprietatea inculpatei, fapte comise în baza unei rezoluții infracționale unice și cu ajutorul a două sau mai multe persoane, întrunesc în drept elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune agravată în convenții în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3 C.p., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. și art. 75 lit. a C.p.

Infracțiunea prevăzută de art. 26 C.p. rap. la art. 288 alin. 1 C.p. a fost comisă în luna august 2001, iar în cazul infracțiunilor prevăzute de art. 289 alin. 1 C.p., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. și art. 75 lit. a C.p. și art. 291 C.p. cu aplicarea act 41 alin. 2 C.p. ultimul act de executare este comis la data de 18.09.2001, astfel că, în baza art. 11 pct. 2 lit. b C.p.p. rap. la art. 10 lit. g C.p.p, instanța a încetat procesul penal pentru infracțiunile menționate mai sus.

5) Fapta inculpatei P. de a pune la dispoziția inculpatului A. datele sale de stare civilă, înlesnind astfel comiterea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. 1 C.p. (punctul 4 din rechizitoriu)

P. motivele expuse la inculpata G., instanța a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimisă în judecată inculpata P. din infracțiunea prevăzută de art. 26 C.p. rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 C.p. în infracțiunea prevăzută de art. 26 C.p. rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 C.p. cu aplicarea art. 75 lit. a C.p. și din infracțiunea prevăzută de art. 292 C.p. în infracțiunea prevăzută de art. 31 alin. 2 C.p. rap. la art. 289 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 75 lit. a C.p.

Fapta inculpatei de a înlesni de către inculpații L. și G. înșelarea părților vătămate O. la încheierea contractului de cumpărare a imobilului din .. 7, prin crearea unei aparențe de proprietate asupra imobilului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciunea agravată în convenții, prevăzută de art. 26 C.p. rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 C.p. cu aplicarea art. 75 lit. a C.p.

Faptele fiind comise în luna septembrie 2001, instanța a constatat prescrisă răspunderea penală și în baza art. 11 pct. 2 lit. b C.p.p. rap. la art. 10 lit. g C.p.p. a încetat procesul penal privind pe inculpata P. M. pentru infracțiunile prevăzute de art. 26 C.p. rap. la art. 288 alin. 1 C.p., art. 31 alin. 2 C.p. rap. la art. 289 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 75 lit. a C.p. și art. 291 C.p.

6) Fapta inculpatului Ș. C. D., comisă în luna august 2001 de a pune la dispoziția inc. A. datele sale de stare civilă, înlesnind astfel comiterea falsului material în înscrisuri oficiale întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 26 C.p. rap. la art. 288 alin. 1 C.p.

Fapta inculpatului, descrisă la punctul 11 din rechizitoriu, constând în determinarea notarului public C. F. să autentifice fără intenție contractul de vânzare – cumpărare asupra imobilului din . ce cuprinde mențiuni false întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de participație improprie la falsul intelectual, prev. de art. 31 C.p. rap. la art. 289 alin. 1 C.p., sens în care instanța a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii prevăzute de art. 292 C.p.

Fapta inculpatului de a uza de extrasul de carte funciară falsificat, cunoscând acest lucru întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 291 C.p.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b C.p.p. rap. la art. 10 lit. g C.p.p., instanța a încetat procesul penal privind pe inculpat pentru infracțiunile prevăzute de art. 26 C.p. rap. la art. 288 alin. 1 C.p., art. 31 alin. 2 C.p. rap. la art. 289 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 75 lit. a C.p. și art. 291 C.p., infracțiuni comise în luna august 2001.

P. infracțiunea de înșelăciune agravată în convenții a părții vătămate M. F., comisă la 22.08.2001 împreună cu inculpatul A. nu s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale. (punctul 11 din rechizitoriu)

7) Fapta inculpatului F. de a pune la dispoziția unei persoane rămase necunoscute datele sale de stare civilă, înlesnind astfel falsificarea cărții funciare și a extrasului de carte funciară pentru imobilul din . elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 26 C.p. rap. la art. 288 alin. 1 C.p. (punctul 6 din rechizitoriu)

Fapta inculpatului comisă la 02.04.2002 de a uza de înscrisul falsificat la notarul public A. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 291 C.p., iar fapta comisă cu ajutorul inculpatului L. și al unei persoane rămase necunoscute de a determina astfel notarul să autentifice fără intenție un act de cumpărare pe acest imobil întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 31 C.p. rap. la art. 289 alin. 1 C.p., în care instanța a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii prevăzute de art. 292 C.p. pentru care a fost trimis în judecată inculpatul.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b C.p.p. rap. la art. 10 lit. g C.p.p., instanța a încetat procesul penal privind pe inculpat pentru infracțiunile prevăzute de art. 26 C.p. rap. la art. 288 alin. 1 C.p., art. 31 alin. 2 C.p. rap. la art. 289 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 75 lit. a C.p. și art. 291 C.p.

Instanța a mai reținut că infracțiunea de înșelăciune în convenții în formă agravată a fost comisă la 02.04.2002 la instigarea inculpatului L. și cu ajutorul unei persoane rămase necunoscute, astfel că, în baza art. 334 C.p.p., a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 1, 2, 3 C.p. prin reținerea agravantei prevăzute de art. 75 lit. a C.p.

În cursul cercetării judecătorești au fost întocmite referate de evaluare a inculpaților G. E., F. A. S., Ș. C. D., V. P. P., L. I. și P. M.. Inculpatul A. nu mai locuiește la adresa dată instanței, astfel că Serviciul de Probațiune de pe lângă T. T. nu a putut întocmi un referat de evaluare al acestui inculpat. De altfel, instanța a dispus citarea inculpatului A. prin afișare, față de împrejurarea că pe parcursul cercetării judecătorești acesta și-a schimbat reședința fără să încunoștințeze despre noua reședință.

Cu excepția referatului de evaluare întocmit inculpatului L., concluziile cu privire la ceilalți inculpați sunt favorabile, aceștia reușind să impresioneze consilierii de probațiune. În toate referatele însă, întrebați cu privire la faptele lor, inculpații au apreciat fie că sunt învinuiți pe nedrept, fie au minimalizat rolul jucat în înșelarea părților vătămate, atribuind altor persoane răspunderea pentru acțiunilor lor. În aceste condiții, instanța nu poate considera că inculpații au conștientizat consecințele faptelor lor ori că și le-au asumat în vreun fel (inculpata P., în referatul de evaluare a menționat procesul penal pornit pe nedrept împotriva ei) și, deși procesul penal a durat o suficientă perioadă de timp, nu a contribuit în nici un fel la responsabilizarea inculpaților. Ținând seama de aceste aspecte, precum și de modul de comitere a faptelor (ce denotă o periculozitate sporită) instanța a aplicat inculpaților pedeapsa cu executare în regim de detenție.

La individualizarea concretă a pedepsei pentru inculpații F., Ș. și P., instanța a avut în vedere că, necunoscuți cu antecedente penale, au comis câte o singură faptă de înșelăciune în dauna părților vătămate, astfel că a aplicat acestora pedeapsa minimă prevăzută de lege, aceea de trei ani închisoare. La o pedeapsă către minimul special al infracțiunii s-a orientat instanța și cu privire la inculpații V. și G. care, de asemenea, necunoscuți cu antecedente penale, au comis câte două fapte de înșelăciune în dauna părților vătămate, urmând să aplice fiecăruia pedeapsa de patru ani și șase luni închisoare.

La individualizarea pedepsei aplicabile inculpatului A. instanța a avut în vedere contribuția sa majoră în comiterea faptelor de către ceilalți inculpați, prin falsificarea extraselor de carte funciară, profitând de funcția deținută scurt timp înainte de începerea activității infracționale, aceea de conducător de carte funciară, numărul mare al faptelor săvârșite, astfel că a aplicat acestuia pedeapsa de șapte ani închisoare și, în baza art. 65 alin. 1 C.p., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b pe o perioadă de trei ani după executarea pedepsei principale.

La stabilirea pedepsei aplicabile inculpatului L., instanța a avut în vedere, pe lângă numărul mare al faptelor comise și determinarea altor persoane la comiterea de infracțiuni, prejudiciul final produs prin activitatea sa infracțională, dar și perseverența sa infracțională și specializarea într-un anume tip de infracțiuni.

Astfel, a avut în vedere că inculpatul a fost condamnat în primă instanță de către T. T. în 1995 tot pentru infracțiuni de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, pentru care s-a împlinit termenul de reabilitare, instanța neputând reține circumstanța agravantă prevăzută de art. 37 lit. b C.p., dar putând reține acest aspect la individualizarea prezentei pedepse și că, în timpul judecării acestei cauze a fost condamnat de asemenea pentru infracțiunea de înșelăciune calificată în convenții, cu consecințe deosebit de grave, constând în vinderea unor terenuri inexistente către părțile vătămate, actele fiind autentificate la același notar public A. A. menționat mai sus. P. cele expuse, instanța a aplicat inculpatului L. pedeapsa de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b C.p. după executarea pedepsei principale. Pe durata pedepsei principale a fost aplicată tuturor inculpaților pedeapsa accesorie prev de art. 64 lit. a și b C.p., apreciind instanța că disprețul manifestat de toți inculpații față de regulile sociale și de drepturile altor persoane justifică interzicerea drepturilor prevăzute în textul de lege menționat.

Având în vedere că infracțiunea pentru care inculpatul L. a fost condamnat prin s.p. 110/2006 a Tribunalului C.-S., definitivă prin d.p. 3466/27.06.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție este comisă în concurs real cu infracțiunile din prezenta cauză, instanța a repus în individualitatea lor pedepsele aplicate prin această sentință și, în baza art. 36 alin. 1 C.p., le-a contopit cu pedepsele aplicate în prezenta cauză, urmând ca din pedeapsa rezultantă să se deducă perioada detenției preventive din prezenta cauză și perioada executată în baza sentinței rămase definitive. S-a dispus anularea mandatului de executare emis în baza acesteia și emiterea unui nou mandat corespunzător.

Părțile vătămate s-au constituit părți civile în cauză, solicitând despăgubiri reprezentând contravaloarea imobilelor achiziționate de la falșii proprietari și cheltuielile judiciare ocazionate de prezentul proces penal. Având în vedere că instanța urmează să anuleze actele false în cauză, cererile lor sunt justificate și au fost admise. S-a solicitat de către părțile civile I. E., D. I. și M. și Al B. K. menținerea contractelor încheiate, cu motivarea că au fost de bună credință la încheierea contractului și, în practica instanțelor românești, dobânditorul de bună credință al unui bun este apărat de evicțiune, printre altele și în baza principiului securității dinamice a dreptului civil. Partea civilă Al B. K. a invocat împrejurarea că interdicția înstrăinării imobilelor cu destinația de locuință, prevăzută de Legea 112/1995 nu își mai găsește aplicarea, deoarece termenul de 10 ani a trecut, astfel că instanța poate confirma vânzarea.

Instanța a reținut însă că, și dacă perioada pentru care a operat interdicția a expirat, contractul de vânzare – cumpărare nu a fost încheiat de către partea civilă Al B. K. cu adevăratul titular al dreptului de proprietate. Instanța a mai constatat că în practica instanțelor române și mai ales în cazul imobilelor restituite în baza Legii 10/2001 se folosește într-adevăr teoria nulității relative a vânzării lucrului altuia, care sacrifică tocmai situația celui care merită în primul rând protecția, anume a adevăratului proprietar, însă nu aceasta este situația de față. În primul rând, trebuie precizat că, și cu privire la calitatea de dobânditor de bună credință, sunt soluții contradictorii în spețele judecate de către instanțe, în special cu privire la problema dacă trebuie să fie de bună credință ambele părți sau numai una dintre ele. Adepții ultimei soluții au apreciat că doar terțul dobânditor trebuie să fie de bună credință, deoarece "protecția dinamicii circuitului civil se realizează tocmai prin intermediul protecției dobânditorilor" (I. A., A. R., Revista "Dreptul" nr. 8/2002), în timp ce în altă opinie, ambele părți, și proprietarul aparent și terțul dobânditor trebuie să fie de bună credință, deoarece "este contrar principiilor elementare ale logicii să se susțină că, dacă dobânditorul a fost de bună credință și înstrăinătorul a fost de rea credință, actul juridic rezultat din îngemănarea voinței lor a fost încheiat cu bună credință" (R. P., R. D., Revista "Dreptul" nr. 7/2002). Analizând în ce măsură părțile civile D. și I. s-au aflat într-o eroare comună asupra calității de proprietar al vânzătorului și, în ce măsură au depus minime diligențe pentru a se convinge că au contractat cu verus dominus, instanța nu poate decât să tragă concluzia că nu au depus aceste diligențe. Așa cum s-a precizat mai sus, numitul C. C. a încheiat contractele de vânzare cu inculpatul L. știind și recunoscând în declarațiile date la urmărirea penală că nu sunt reale. P. urmare, buna sa credință la încheierea contractelor nu poate fi reținută în această situație. La rândul lor, părțile vătămate D. au încheiat contractul de cumpărare a unui bun de o importanță deosebită așa cum este un imobil la o săptămână după ce acesta fusese achiziționat de așa-zisul proprietar, C. C., ceea ce nu reprezintă în nici un caz genul de comportament pentru un om, chiar mai puțin diligent ori prevăzător, care să pretindă protecția legii, față de această grabă cu care s-a întocmit contractul. Tot o grabă deosebită în perfectarea actului există și la cumpărătorul I., care achiziționează la 23 iunie 2003 un imobil pentru care existaseră cinci proprietari în perioada de o lună și jumătate (este vorba de Fundația C.", inculpatul L., C. C. și soții D.). Or, și în doctrină și în practica instanțelor se precizează că incidența principiului error communis facit jus (eroarea comună invincibilă), invocată printre alte principii de părțile civile, impune, printre alte condiții, pe aceea ca buna credință a subdobânditorului să fie perfectă, lipsită de orice culpă sau chiar îndoială imputabilă acestuia (în același sens este și Curtea Constituțională, în Decizia nr. 191/2002, M.O. 567/2002). Instanța a mai arătat că, indiferent de buna sau reaua credință a părților vătămate D. la achiziționarea imobilului la 15 mai 2003, faptul că l-au vândut la scurt timp după cumpărare, dar după ce arestarea inculpatului L. devenise de notorietate în oraș, prin publicarea în ziarele locale a cazului (vezi dos. 4822/Civ./2004, atașat la dos., filele 101 – 114), dovedește că la momentul vânzării către partea civilă I. au avut intenția fraudării legii, în sensul că aflaseră că nu au dobândit de la adevăratul proprietar și încercau să-și diminueze paguba, deși nu puteau transmite mai departe un drept pe care nu îl aveau. Așadar, buna credință singură nu justifică dobândirea dreptului de proprietate în dauna principiului nemo dat quod non habet (nimeni nu poate da mai mult decât ceea ce are) și nici nu se poate vorbi de nevoia ocrotirii circuitului civil în cazul unor vânzări succesive, efectuate la distanțe atât de scurte în timp prin falsificarea unor înscrisuri și cu intenția de a ascunde neregulile din actele inițiale. P. cele de mai sus, instanța a arătat de ce susținerile părților civile sunt nefondate. În prezentul proces, însă, convențiile încheiate sunt nule absolute, în temeiul art. 966 C.civ, potrivit cărora "obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită nu poate avea nici un efect", deoarece lipsește cauza convenției. Așa cum s-a arătat mai sus, părțile contractante nu au avut niciodată drepturile asupra cărora s-au obligat a le transmite și nu aveau posibilitate de a le transmite nici în viitor. La momentul încheierii contractului cu partea civilă I., partea vătămată D., care, de asemenea, nu dobândise dreptul de proprietate asupra bunului, cunoștea situația reală a acestuia, însă nici aici nu se poate vorbi de o cauză ilicită, deoarece, ca să se susțină caracterul licit sau ilicit al cauzei, trebuie mai întâi ca aceasta să existe.

Părțile civile Federația Comunității Evreiești din R. și C. E. din Timișoara au solicitat, pe lângă constatarea nulității absolute a actelor false și repunerea părților în situația anterioară, prin reîntabularea dreptului de proprietate asupra terenurilor de 2 ha și 1010 m² înscris în CF_ nr. top 1752/1/2 și a terenului în suprafață de 1640 m² înscris în CF_, nr. top 1752/2/2. În cursul urmăririi penale, C. C. s-a apărat invocând buna sa credință la cumpărarea terenului astfel dezmembrat și pretinzând că a plătit prețul. C. C. a recunoscut însă, așa cum s-a arătat, că celelalte două contracte încheiate cu inculpatul L., pentru imobilul din . pentru cel din . au fost fictive și, având în vedere funcția sa de inginer topo delegat de societatea la care era angajat pe lângă biroul de carte funciară al Judecătoriei Timișoara și împrejurarea că fratele său lucra în acea perioadă la Biroul de Carte Funciară, instanța nu poate reține că martorul a fost, în această singură ocazie, de bună credință. În plus, așa cum s-a arătat mai sus, convenției încheiate cu inculpatul L. pe aceste terenuri îi lipsește cauza, astfel că este lovită de nulitate absolută, conform art. 966 C.civ. Cererea părților civile de reîntabulare în cartea funciară excede însă cadrului procesual instituit de soluționarea acțiunii civile în cadrul procesului penal, părțile având la îndemână alte mijloace procedurale prevăzute de legea civilă pentru rectificarea mențiunilor din cartea funciară.

S-a luat act că partea vătămată U. A. A. nu se constituie parte civilă în cauză, astfel că, în baza art. 118 lit. e C.p. s-a dispus confiscarea sumei de 5.350 lei de la fiecare dintre inculpații L. și V..

Deși la dosarul de urmărire penală actele false nu se regăsesc în totalitate în original, instanța, apreciind că desființarea înscrisurilor nu se referă la existența fizică a înscrisurilor, ci la capacitatea lor de a produce efecte juridice, a dispus anularea actele false, în temeiul art. 346 și 348 C.p.p. și, în temeiul art. 343 alin. 3 C.p.p., art. 357 alin. 2 lit. b C.p.p., a menținut măsura sechestrului asigurator luată în cursul urmăririi penale asupra bunurilor inculpaților G. E., P. M., V. P. P..

Au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare solicitate de părțile civile în cursul procesului penal.

Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri P. de pe lângă T. D., inculpații L. I., A. C. P., V. P. P., G. E., P. M., F. A. S., Ș. C. D., părțile civile I. E., D. I., D. M., H. C., M. F., M. I., M. G., Al B. K., O. E., O. G., V. I., V. M., Federația Comunității Evreiești (M) din R. – C. E. din Timișoara.

În motivarea apelului parchetul a formulat următoarele critici:

- în mod greșit inculpatul L. I. a fost condamnat pentru infracțiunea prev.de art.290 Cod penal, pentru care a intervenit prescripția răspunderii penale.

- s-a omis interzicerea ca pedeapsă accesorie a dreptului prevăzut de art.64 lit.c Cod penal, pentru inculpatul L. I., urmare a operațiunii de contopire cu pedeapsa aplicată prin sentința penală nr.110/2006 a Tribunalului C. S., în condițiile în care s-a interzis și ca pedeapsă complementară și era interzis în mod expres prin sentința mai susmenționată.

- nu s-a indicat, în cazul inculpatului L. I. temeiul deducerii arestării preventive, respectiv art.36 alin.3 Cod penal și art.88 Cod penal și greșit s-a făcut precizarea că este menținut arestul preventiv. Inculpatul nu se mai afla în stare de arest preventiv, ci se află în executarea unei pedepse definitive.

- nu s-a făcut aplicarea prevederilor art.350 Cod pr.penală, pentru inculpatul L. I., cu privire la măsura obligării de a nu părăsi țara, dispusă în cauză de Curtea de Apel C. prin încheierea din 6 februarie 2006, pronunțată în dosarul nr._ .

- pentru inculpatul A. C. P. s-a procedat la deducerea reținerii de o zi, fără a se face precizarea în vreun fel în cuprinsul hotărârii, care este data la care inculpatul a fost reținut.

- instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unor înscrisuri ridicate pe parcursul urmăririi penale cu ocazia perchezițiilor domiciliare efectuate. Aceste înscrisuri sunt evidențiate în procesele-verbale.

- pentru inculpatul A. C. P. în mod greșit s-a procedat la interzicerea ca pedeapsă complementară a drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b Cod penal, pe o perioadă de 3 ani, în condițiile în care infracțiunea pentru care a fost condamnat nu prevede aplicarea pedepselor complementare.

- în dispozitivul hotărârii –pag.41-42, nu se menționează prenumele inculpaților obligați la despăgubiri sau cheltuieli judiciare, fiind evidențiate doar numele, iar în ceea ce o privește pe partea civilă P. se menționează numai prenumele R. N..

- în mod greșit s-a confiscat de la fiecare dintre inculpații L. I. și V. P. P. suma de 5.350 lei cu care partea vătămată U. A. A. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal. Nu există nicio dovadă că suma de_ ROL a fost împărțită de cei doi inculpați în mod egal. D. declarațiile date de U. A. A. atât la urmărirea penală, cât și la instanța de judecată, rezultă că suma mai sus menționată a dat-o la notar numai inculpatului V. P. P..

- hotărârea nu este motivată în privința laturii civile. Sumele acordate unor părți civile nu sunt corecte. Astfel, din declarația părții vătămate Al-B. K. existentă la fila 117 vol.2 instanța de fond, rezultă că s-a constituit parte civilă cu suma de 50.000 euro, iar instanța i-a obligat pe inculpații L. I., A. C. P. și F. S. la plata sumei de 50.000 dolari.

- în ceea ce privește acțiunea civilă, nu s-a făcut mențiunea dacă este admisă în totalitate sau parțial, procedându-se la obligarea la despăgubiri fără vreo precizare.

- nu se evidențiază în dispozitiv în situațiile în care mai mulți inculpați sunt obligați la despăgubiri, că această obligare este în solidar.

Părțile civile O. E. și O. G., în motivarea apelurilor au arătat că hotărârea instanței de fond este nemotivată cu privire la anularea contractelor încheiate, neținând cont de faptul că ei în calitate de cumpărători au fost de bună credință.

Instanța trebuia doar să anuleze actele false, nu contractele lor, care nu au fost falsificate în sensul legii penale, valabilitatea lor trebuind analizată din perspectiva strict a legii civile.

Buna credință constituie o excepție de la principiul anulării actelor subsecvente ca urmare a anulării actului inițial.

Imobilele erau în circuitul civil, nu exista niciun fel de restricție sau impediment privind circulația lor juridică.

Vânzarea bunului altuia poate fi lovită de nulitate doar în ipoteza în care ambele părți sunt de conivență frauduloasă, situație exclusă în cauză, ei fiind de bună credință.

Nulitatea relativă nu poate fi cerută de adevăratul proprietar, acesta fiind terț față de contracte, el având la îndemână oricând acțiunea în revendicare.

Trebuie avut în vedere principiul bunei credințe a terțului dobânditor și principiul asigurării securității dinamice a circuitului civil.

Ei nu puteau să-și dea seama de lipsa calității de proprietar a transmițătorului cu titlu onoros a imobilului, deși au fost foarte diligenți, au analizat actele prezentate, care aveau deplină aparență de legalitate. Nici măcar instituțiile statului nu au bănuit că ar exista vreo problemă, astfel s-au emis certificate de urbanism, autorizația de contruire pentru imobilul din ..7, încheierile de carte funciară.

Anularea contractelor echivalează practic cu imposibilitatea sau dificultatea extremă de a mai recupera efectiv banii plătiți.

Până în prezent au trecut 10 ani de la data încheierii contractelor, timp în care au deținut aceste imobile sub nume de proprietar, au plătit sarcinile lor și au efectuat cheltuieli aferente.

Partea civilă I. E., în motivarea apelului a arătat că el a fost de bună credință, a dobândit imobilul de la proprietarii anteriori, care la rândul lor au fost de bună credință, anterior încheierii contractului a desfășurat toate activitățile specifice unor verificări judicioase a imobilului, fiind încredințat de juriști și notari că situația de drept și de fapt a acestuia este cea care rezultă din lucrările notariale și cărțile funciare anterioare.

Anterior cumpărării a constatat în prezența foștilor proprietari, că aceștia stăpâneau atât casa, cât și terenul aferent, deținând toate cheile de la poarta și ușile încăperilor, care nu erau ocupate de alte persoane, imobilul fiind liber în întregime.

Trebuie avute în vedere principiul ocrotirii bunei credințe a dobânditorului sau subdobânditorului, principiul error communis facitius, principiul validitătății aparenței de drept.

În acest sens, important este faptul că obțiunea lui de a cumpăra imobilul s-a întemeiat în mod ferm pe înscrierile, mențiunile și conținutul CF_ Timișoara, care în mod indiscutabil a fost rezultatul unor acte juridice și lucrări întocmite de funcționari public subordonanți Ministerului Justiției – notari, judecători delegați de carte funciară, lucrători de carte funciară, salariați ai Judecătoriei Timișoara.

Trebuie avută în vedere conduita Fundacției C. București și a Comunității E. Timișoara, anterior încheierii contractului, deoarece în mod evident reprezentanții acestora nu sunt în afară de orice culpă. Astfel, imobilul a fost închiriat . SRL, având unic asociat pe inculpatul F. A., care a dat procură de administrare a firmei inculpatului L. I..

Inculpatul L. I. a desfășurat activități la sediul Comunității E. din Timișoara, fiind foarte apropiat de membrii marcanți ai acestei comunități, inculpatul aducând beneficii organizațiilor evreiești.

P. urmare, organizațiile susmenționate nu sunt în afara oricărei culpe, fiind culpabile din punct de vedere civil, cel puțin sub forma unei culpe „in eligendi”.

În consecință, partea civilă a solicitat menținerea contractului de vânzare-cumpărare, fiind de bună credință.

Părțile civile Federația Comunității Evreiești din R. și C. E. din Timișoara, în motivare au arătat că în mod greșit instanța de fond nu a dispus repunerea părților în situația anterioară.

Partea civilă M. F. în motivarea apelului, a arătat că în mod greșit s-a anulat contractul de vânzare-cumpărare, el fiind cumpărător de bună credință, nu a cunoscut faptele culpabile ale cumpărătorului, a locuit în imobil în baza unui contract de închiriere cu Primăria Timișoara, iar fosta proprietară M. I. nu a depus cerere de restituire a imobilului.

Părțile civile V. M. și V. I., în motivarea apelurilor, au arătat că în mod greșit s-a anulat contractul de vânzare-cumpărare, care nu este un fals, iar vânzarea lucrului altuia nu se sancționează cu nulitatea, considerându-se că vânzarea s-a făcut sub condiția suspensivă a dobândirii de către vânzător a proprietății asupra bunului care a făcut obiectul contractului.

Nu trebuie făcută confuzie între conmtractul de vânzare-cumpărare și înscrierea din cartea funciară, în care s-a intabulat în fals, dreptul de proprietate al inculpatului.

Nulitatea relativă poate fi invocată numai de cumpărător și succesorii lui, nu și de vânzător, chiar dacă a fost de bună credință.

A mai arătat că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii lor de introducere în cauză a părților responsabile civilmente a instituțiilor care au concurat cel puțin prin neglijența reprezentanților lor, dacă nu prin complicitate, la crearea aparenței de drept care i-a determinat să cumpere imobilul.

Totodată, instanța de fond nu a observat precizarea cererii depusă la termenul din 7 iulie 2009, prin care au majorat cuantumul despăgubirilor la suma de 120.000 euro.

Partea civilă Al B. K. a arătat în motivare că a fost de bună credință, solicită menținerea contractului de vânzare-cumpărare, suma de bani i-a înmânat-o vânzătorului F. A. S., care era împreună cu L. I., aceștia numărând și verificând banii în fața notarului.

Părțile civile D. I., D. M., M. G., M. G. și H. C. nu au motivat apelul.

Inculpatul Ș. C. D., în motivare a solicitat aplicarea art.74, 76 Cod penal, reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, aplicarea art.81 Cod penal, având în vedere faptul că este la rândul lui o victimă a inculpatului A. C. P. al cărui cumnat este.

Inculpații V. P. P., G. E. și P. M., în motivarea apelului – pag.151-159 vol.1 apel, au solicitat în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare, existând motive de nulitate, prev.de art.197 alin.2 Cod pr.penală, întrucât în ședința din 25 ianuarie 2010, s-a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice, dar și prescripția răspunderii penale a inculpaților, pentru o parte din infracțiunile sesizate prin rechizitoriu.

Avocat B. pentru inculpatul F. A. și substituient al apărătorului ales al inculpaților V. P. P., G. E. și P. M., a pus concluzii de schimbare a încadrării juridice, dar a solicitat amânarea cauzei pentru ca inculpații să-și poată exprima personal opinia cu privire la prescripția răspunderii penale, având posibilitatea să solicite continuarea procesului penal, potrivit art.13 Cod pr.penală, dar instanța a respins această cerere.

Au mai arătat că hotărârea instanței de fond este nemotivată, s-a mărginit a reproduce rechizitoriul, a indicat numele martorilor audiați, a reprodus foarte pe scurt declarațiile inculpaților, încălcând dispozițiile art.356 Cod pr.penală.

La individualizarea pedepselor nu au avut în vedere concluziile favorabile ale referatelor întocmite, circumstanțele personale ale inculpaților, pedepsele fiind greșit individualizate.

Privitor la latura civilă, au arătat că hotărârea este nemotivată, nu s-a reținut existența unei pagube, nu s-a specificat dacă este vorba despre o răspundere solidară sau sub beneficiul de discuțiune, iar menținerea sechestrului asigurator este nelegală.

Au mai arătat că în mod greșit au fost obligați la cheltuieli judiciare către stat reprezentând onorariu avocat oficiu, atâta vreme cât ei au avut apărător ales.

Pe parcursul judecării apelului, inculpații V. P. P., G. E. și P. M. și-au angajat alt apărător, noul apărător precizând că nu mai menține critica privind trimiterea cauzei spre rejudecare, invocând alte motive de apel, solicitând achitarea inculpaților în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d Cod pr.penală, deoarece lipsește latura subiectivă, inculpații neavând intenția de a înșela părțile civile. Inculpații au fost induși în eroare de inculpatul L. I., iar în fața instanței de apel au declarat adevărul.

Faptul că inculpații nu au avut intenția de a înșela părțile civile rezultă din declarația martorilor J. M., B. M., părții vătămate U. A., părților civile O..

Inculpații nu au avut niciun câștig în urma acțiunilor întreprinse, astfel încât au solicitat respingerea acțiunilor civile și ridicarea sechestrului asigurator.

În a doua teză, au solicitat aplicarea art.74, 76 Cod penal, reducerea pedepselor, aplicarea art.86¹ Cod penal, având în vedere atitudinea sinceră, faptul că nu a avut vreun avantaj în urma încheierii contractelor, vârsta, concluziile referatului de evaluare.

Inculpatul A. C. P., în motivare, a solicitat într-o primă teză, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, deoarece cauza s-a judecat cu lipsă de procedură față de inculpatul A. C..

Astfel, inculpatul s-a prezentat pentru prima dată la tribunal la data de 19 februarie 2007, când a precizat că locuiește fără forme legale la altă adresă – . nr.11 Timișoara (declarația inculpatului fila 63 vol.9, dosar fond) decât cea de domiciliu.

După repunerea cauzei pe rol, în urma soluționării excepției de neconstituționalitate, inculpatul a fost citat numai la adresa de domiciliu și prin afișare la Consiliul local, fără să fie citat și la adresa nou precizată, astfel încât nu a mai avut cunoștință de proces.

A mai arătat că instanța de fond nu a indicat punctual probele concrete din care rezultă vinovăția sa, astfel că fapta descrisă la pct.6 nu rezultă din nicio probă implicarea sa, consecința fiind obligarea către Al B. K. la despăgubiri alături de inculpații L. și F..

Totodată, nici la faptele descrise la pct.7, 9, 10 și 11, instanța nu a arătat din ce probe rezultă vinovăția sa, în condițiile în care la pct.7 din rechizitoriu s-a demonstrat că mențiunile olografe de pe cartea funciară falsificată nu-i aparțin.

În mod greșit, instanța de fond a reținut la pct.9 și 10 din rechizitoriu că ar fi realizată latura obiectivă a infracțiunii de complicitate la înșelăciune, având în vedere că nicio persoană nu a fost înșelată.

Nu există nicio declarație că ar fi folosit vreodată mașina de scris din incinta biroului de carte funciară, în condițiile în care la acele mașini operau 3 grefiere și nu era permis accesul persoanelor străine.

Privitor la pct.11 din rechizitoriu, declarația martorei B. M. J., ridică mai semne de întrebare, deoarece în asemenea cazuri se anunțau imediat conducătorul biroului CF, judecătorul delegat și organele de poliție.

Mai mult, la câteva zile după acest incident, a fost eliberat un extras de carte funciară falsificat, dar el nu a mai fost prezent în incinta biroului respectiv.

Faptul că la domiciliul său au fost găsite mai multe documente, se explică prin aceea că a fost conducător de carte funciară până în luna aprilie 2000 și efectua lucrări și la domiciliu, din cauza volumului mare de muncă.

P. urmare, a solicitat achitarea, în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c Cod pr.penală.

Latura civilă a fost greșit soluționată, la pct.6 din rechizitoriu fiind obligat la despăgubiri, deși nu a fost implicat în fapta respectivă.

Instanța de fond nu a motivat sumele acordate cu titlu de despăgubiri, în condițiile în care se impunea efectuarea unei expertize evaluatorii.

În a treia teză, a solicitat în cazul în care se va constata o eventuală culpă la fapta descrisă la pct.1, să se aplice o pedeapsă orientată spre minimul prevăzut de lege și aplicarea art.86 sau art.86¹ Cod penal.

Inculpatul F. A. S., a arătat în motive că instanța de fond nu a determinat timpul și locul săvârșirii faptei, nu a analizat probele care au servit la soluționarea cauzei, încadrarea juridică a faptelor este greșită, în sensul că nu s-a pus în discuție schimbarea încadrării juridice, în sensul și reținerii alineatului 1 al art.215 Cod penal, deoarece prin rechizitoriu a fost trimis în judecată numai pentru alineatele 2 și 3.

Totodată, în mod greșit s-a reținut circumstanța agravantă prev.de art.75 lit.a Cod penal, deoarece nu rezultă că el ar fi colaborat cu inculpatul L. și cu un autor necunoscut, în condițiile în care față de învinuitul T. G. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală.

În mod greșit s-a reținut infracțiunea prev.de art.26 rap.la art.288 Cod penal, deoarece nu a acționat cu intenție la falsificarea unor înscrisuri oficiale.

Instanța de fond nu a motivat acordarea despăgubirilor părții civile Al B. K., fiind vorba în realitate de un contract deghizat de împrumut sub forma unui contract de vânzare-cumpărare pentru suma de_ ROL, echivalentul a 10.000 dolari americani.

În mod greșit a fost obligat la plata onorariului apărător din oficiu și nu s-a stabilit un criteriu privind cheltuielile judiciare către stat, el având apărător ales.

În final, a solicitat achitarea, în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d Cod pr.penală, el fiind de bună credință, nu a urmărit să înșele vreo persoană, nu a primit nicio sumă de bani de la partea civilă, nu a avut nimic de câștigat.

Mama sa a trimis o sumă de 10.00 mărci germane pentru cumpărarea unui imobil din Timișoara și a aflat că este vorba de unul și același imobil pe care l-a vândut, inculpatul L. profitând de faptul că el nu comunica cu părinții săi.

Pe de altă parte, el a devenit proprietar al imobilului, fiind înscris în cartea funciară, având în vedere principiul efectului constitutiv de drepturi reale al înscrierii în cartea funciară, prin principiul publicității integrale, principiul forței probante a înscrierii în cartea funciară.

În subsidiar, a solicitat să se constatate că a intervenit prescripția răspunderii penale pentru infracțiunea prev.de art.215 alin.1, 2, 3 Cod penal, cu aplic.art.75 lit.a Cod penal, astfel încât se impune încetarea procesului penal, în baza art.11 pct.2 lit.b rap.la art.10 lit.g Cod pr.penală.

Inculpatul L. I. în motivarea apelului a arătat că sentința este nelegală, deoarece la termenul de judecată din luna iulie 2009, a formulat o cerere prin care a solicitat studierea dosarului, pentru a-și formula apărarea și a putea da o declarație în cauză, dar cererea sa nu s-a concretizat, neavând posibilitatea să cunoască dosarul, fiind incidente dispozițiile art.197 alin.2 Cod pr.penală.

A mai arătat că a fost asistat de un apărător din oficiu, nu a putut lua legătura cu acesta și nu a putut să-și facă o apărare eficientă.

La termenul de judecată când au început dezbaterile, apărătorul din oficiu nu a avut cunoștință despre conținutul dosarului, astfel încât nu a făcut o apărare efectivă și eficientă.

A mai arătat că au fost cazuri în care el nu a fost prezent, fiind în stare de arest, dar au fost audiați martori, cu mențiunea „sub rezerva reaudierii”, dar nu au mai fost reaudiați.

A mai invocat aspecte de nelegalitate privind condițiile în care s-a menținut măsura arestării preventive.

Criticile de netemeinicie au constat în faptul că pedeapsa aplicată nu corespunde principiului proporționalității, fiind prea mare, latura civilă a fost greșit soluționată, instanța având în vedere numai afirmațiile părților civile. Partea vătămată U. A. a arătat că nu a plătit vreun ban inculpaților.

Apărătorul inculpatului L. I., a formulat următoarele critici:

Inculpatul nu a avut posibilitatea să studieze dosarul la instanța de fond și nu a putut da declarații, în mod greșit a fost condamnat pentru infracțiunea prev.de art.290 Cod penal, deoarece s-a împlinit termenul prescripției.

Nu s-a arătat temeiul deducerii arestării preventive și în mod greșit s-a reținut că inculpatul L. I. este arestat preventiv. Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra menținerii măsurii obligării de a nu părăsi țara. În mod greșit s-a confiscat suma de câte 5.350 lei de la inculpații L. și V., în cazul părții vătămate U. A. A., deoarece inculpatul V. a luat banii.

Latura civilă a fost greșit soluționată, trebuia efectuată o expertiză pentru a stabili prejudiciul.

Cu ocazia judecării apelurilor au fost ascultați inculpații A. C. P., G. E., F. A., V. P. P., P. M., Ș. C. D., că inculpatul L. I. a invocat dreptul la tăcere.

Totodată, au fost audiați partea vătămată C. C., martorii B. M. J., B. M., S. R., A. A., J. M., partea civilă M. F..

Curtea a dispus și audierea părții civile Al B. K., acesta fiind prezent la termenele din 29 februarie 2012 și 28 martie 2012, însă nu a putut fi audiat, deoarece inculpatul L. I. a formulat cereri de amânare pentru motive medicale, însoțite de înscrisuri doveditoare.

Întrucât partea civilă Al B. K., la termenul din 28 martie 2012, a invederat că nu mai poate fi prezent la următoarele termene, deoarece va pleca definitiv din R., prin încheierea din 16 mai 2012, Curtea a revenit asupra audierii acestei părți civile.

Totodată, prin aceeași încheiere, având în vedere cererile numeroase de amânare formulate de inculpatul L. I., pe motive medicale, Curtea a dispus efectuarea unei expertize medico-legale, pentru a se constata dacă inculpatul L. I. suferă de o boală gravă, care îl împiedică să participe la judecată.

De menționat faptu că, în prealabil s-a solicitat unității medicale, care a emis adeverințele medicale invocate în cererile repetatede amânare, să înainteze copii de pe toate înscrisurile medicale, care au stat la baza emiterii acelor adeverințe.

Totodată, s-a solicitat de la P.M.S. C. copii de pe actele medicale existente la dosarul acestuia.

Curtea l-a înștiințat pe inculpatul L. I. prin mai multe adrese (filele 83, 95 vol.IV dosar apel), că trebuie să se prezinte la I.M.L. Timișoara pentru a fi expertizat.

Așa cum rezultă din dosarele nr.1261/A8 din 14 iunie 2012 (fila 89 – vol.IV), nr.1262/A.8 din 14 iulie 2012 (fila 97 – vol.VI) ale I.M.L. Timișoara și din nota telefonică din 5 septembrie 2012, inculpatul L. I. nu s-a prezentat la I.M.L. Timișoara niciodată, deși a fost citat în acest sens, motiv pentru care Curtea a revenit asupra încuviințării expertizei medico-legale.

Totodată, prin informații telefonice Biroul Național Interpol a comunicat că inculpatul L. I. nu figurează încarcerat în sistemul Direcției Generale a Penitenciarelor, dar pe numele inculpatului, T. T. a emis mandatul de urmărire internațională nr.18/MAI din 3 august 2012, urmare a mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.797 din 26 aprilie 2012.

Analizând apelurile declarate prin prisma motivelor invocate și examinând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază că sunt fondate apelurile declarate de parchet, inculpații A. C., V. P. P., G. E., P. M., F. A., Ș. C. D., părțile civile Feredația Comunităților Evreiești din R., C. E. din Timișoara, fiind nefondate apelurile declarate de părțile civile I. E., D. I. și D. M., Hluscu C., M. F., M. I. și M. G., Al-B. K., O. G. și O. E., V. I. și V. M., după cum urmează:

Verificând cu precădere motivele de nelegalitate invocate de inculpații L. I., A. C., V. P. P., G. E., P. M., F. A., Curtea apreciază că sunt nefondate.

Inculpatul L. I. prin motivele de apel depuse la 10 noiembrie 2010 – fila 5 vol.2 apel, a invocat faptul că deși a formulat cerere de studiere a dosarului în luna iulie 2009, nu i-a fost admisă de instanța de fond.

În realitate, la data de 1 iulie 2009 – fila 280-281 vol.12, dosar fond, inculpatul a formulat o cerere în acest sens, cerere care a fost admisă de instanță, așa cum rezultă din încheierea din 1 iulie 2009 – fila 228 vol.12, stabilindu-se termen de grefă la 3 iulie 2009, pentru ca inculpatul L. I. și apărătorii să studieze dosarul.

Totodată, inculpatul L. I. a fost citat la P.M.S. C., cu mențiunea de a fi prezentat la T. D., la data de 3 iulie 2009, în vederea studierii dosarului – filele 290-291 vol.12.

În același mod s-a procedat și cu ocazia judecării apelurilor, inculpatul L. I. fiind citat la 22 martie 2011 pentru studierea dosarului – filele 144, 164, vol.2 dosar apel.

Același inculpat a mai invocat faptul că nu a luat legătura cu apărătorul desemnat din oficiu, iar când au avut loc dezbaterile, apărătorul din oficiu nu a avut cunoștință despre conținutul dosarului.

Aceste critici sunt nefondate, în condițiile în care de-a lungul procesului penal inculpatul a avut atât apărpători aleși, cât și apărători desemnați din oficiu, iar perioada mare de timp pe parcursul căreia s-a judecat dosarul a permis tuturor apărătorilor să cunoască actele și lucrările dosarului.

Astfel, la 29 septembrie 2004, s-a desemnat din oficiu prin delegația nr.6381- pag.43 vol.1 fond, doamna avocat C. D.. Ulterior, prin delegația nr.6489 din 5 octombrie 2007 – pag.87 vol.1, s-a desemnat apărător din oficiu doamna avocat B. C..

La pag.126 vol.1 fond, există adresa emisă de Societatea civilă profesională de avocați Telbisz & Asociații, prin care se arată că avocatul Telbisz S. nu-l mai asistă pe inculpatul L. I..

La pag.181 vol.1 dosar fond, există delegația de substituire, prin care doamna avocat B. C. o împuternicește pe doamna avocat A. A. M. să o substituie.

Ulterior, inculpatul a fost asistat de mai mulți apărători aleși, așa cum rezultă din delegațiile depuse la pag.43 vol.2 fond, avocat R. O. M., pag.124, vol.2- avocat D. G., pag.13 vol.4 – avocat F. M., pag-.77 vol.4 – avocați I.M., C.Cosovanu, R.Iancovici, R.C., C.N., pag-.10 vol.7 – avocat G. A, pag.3 vol.8 – avocat Telbisz, pag.192 vol.8 – avocat A. A.

Deoarece niciunul dintre apărătorii aleși ai inculpatului L. I. nu s-a mai prezentat la instanța de fond, s-a desemnat apărător din oficiu doamna avocat P. I. – pag.49 vol.10.

Avocat P. I. l-a asistat pe inculpat până la sfârșitul cercetării judecătorești, la ultimul termen de judecată fiind substituită de avocat C. D..

Este nefondată susținerea inculpatului L. I., potrivit căreia avocat C. D. nu avea cunoștință de conținutul dosarului, în condițiile în care, pe de o parte, nu era pentru prima dată când îl asista pe inculpat în cauză, iar, pe de altă parte, dacă nu cunoștea actele și lucrările dosarului, avea posibilitatea să solicite acordarea unui nou termen de judecată, dar nu a formulat o astfel de cerere.

Mai mult, s-a opus cererii de amânare formulată de părțile civile Federația Comunității Evreiești din R. și C. E. și Timișoara.

Este nefondată critica privind imposibilitatea luării legăturii cu apărătorul desemnat din oficiu, în condițiile în care avocat P. I. a fost numită cu mult înainte de finalizarea cercetării judecătorești, existând suficient timp pentru ca inculpatul să se consulte cu acest avocat.

Este neîntemeiată și critica, potrivit căreia au fost audiați martori fără ca inculpatul L. I., aflat în stare de arest, în condițiile în care din încheierile aflate în dosar, rezultă că inculpatul a fost prezent și asistat de avocat la toate termenele când s-au audiat martori, având posibilitatea să formuleze întrebări.

Este nefondat motivul invocat de inculpatul A. C. privind lipsa de procedură, în sensul că el ar fi fost citat la altă adresă, decât unde locuia efectiv.

Astfel, inculpatul A. C. s-a prezentat la T. D. pentru prima dată, la termenul din 19 martie 2007, fiind audiat – fila 63 vol.9 dosar fond, ocazie cu care a arătat că domiciliul său este cel cunoscut din acte, respectiv . J.) nr.15, . fără forme legale și la adresa situată în . nr.11.

Inculpatul nu a solicitat ca în continuare actele procedurale să-i fie comunicate la adresa unde locuiește fără forme legale.

Mai mult, în cererea de strămutare – pag.73 vol.9 dosar fond, inculpatul A. C. menționează că are domiciliul în ., . să precizeze că locuiește la o altă adresă.

În altă ordine de idei, inculpatul a fost asistat și reprezentat de apărător ales – avocat P. Jean R., chiar și după ce a fost reluată judecarea cauzei, după respingerea excepției de neconstituționalitate, până la data de 11 decembrie 2009 – fila 111 vol.14 dosar fond, când apărătorul a încunoștințat instanța că a reziliat contractul de asistență juridică.

Este adevărat că în adresa nr._ din 19 august 2009, a Serviciului de Probațiune de pe lângă T. T. – pag.14, vol.13 dosar fond, se arată că inculpatul A. C. nu mai locuiește în . . tot în adresa respectivă se precizează că prin adresa nr.1258 din 27 iulie 2009 a Direcției de Evidență a Persoanele Timișoara s-a comunicat faptul că inculpatul figurează în evidențe cu domiciliul în Timișoara, . .> C. de pe această adresă se află la pag.15 vol.13 dosar fond.

Nu trebuie ignorat aspectul că inculpatul A. C. avea cunoștință de faptul că pe rolul Tribunalului D. se afla dosarul nr._ (nr.vechi 4221/P/2004), în condițiile în care s-a prezentat în fața instanței de fond la 19 martie 2007, iar apărătorul său ales l-a reprezentat și după reluarea judecății la foarte multe termene de judecată, astfel încât inculpatul nu poate susține faptul că nu a avut cunoștință de proces.

În acest context, Curtea apreciază că citarea inculpatului la domiciliul cunoscut și cu care figurează în evidențele Direcției de Evidență a Persoanelor Timișoara, cum și la sediul Consiliului local în a cărei rază teritorială s-a săvârșit infracțiunea, s-a făcut potrivit dispozițiilor art.177 Cod pr.penală.

P. motivele de apel depuse la 30 iunie 2010, inculpații V. P. P., G. E., P. M. – fila 151 vol.1 dosar apel, au invocat incidența dispozițiilor art.197 alin.2 Cod pr.penală, în sensul că avocatul B. V., apărător ales al inculpatului F. A. și substituient al apărătorului celor trei inculpați, a solicitat amânarea cauzei, în vederea prezentării inculpaților pentru a-și exprima punctul de vedere cu privire la prescripția răspunderii penale, dar cererea a fost respinsă.

Curtea apreciază că în speță nu este incident niciunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art.197 alin.2 Cod pr.penală, instanța nefiind obligată, ca în cazul schimbării încadrării juridice să acorde un nou termen, în condițiile în care a pus în discuție prescripția răspunderii penale a inculpaților.

P. a formula o cerere potrivit art.13 Cod pr.penală, nu era nevoie de un alt termen, în condițiile în care apărătorul ales al inculpatului F. A. era prezent, iar apărătorul ales al inculpaților V., G. și P. era substituit.

Pe de altă parte, inculpații și apărătorii acestora cunoșteau faptul că de la data săvârșirii infracțiunilor a trecut o anumită perioadă de timp și s-a împlinit termenul prescripției răspunderii penale pentru anumite infracțiuni, astfel încât au avut suficient timp să formuleze cereri potrivit art.13 Cod pr.penală.

Inculpatul F. A. a invocat faptul că nu s-a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de înșelăciune, în sensul că s-a reținut și alineatul 1 al art.215 Cod penal și art.75 lit.a Cod penal.

Este neîntemeiată această critică, deoarece în ședința de la 25 ianuarie 2010, instanța de fond a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite de mai mulți inculpați, inclusiv inculpatul F. A., apărătorul ales al acestuia punând concluzii cu privire la schimbarea încadrării juridice pusă în discuție de instanța de fond – fila 100 verso – 101 vol.15 dosar fond.

Criticile formulate de inculpatul L. I., cu privire la modul în care s-a procedat cu prilejul verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, nu fac obiectul prezentei căi de atac, deoarece aceste critici au fost analizate în căile de atac formulată împotriva încheierilor prin care s-a menținut măsura arestării preventive.

Mai mult, prin decizia penală nr.99 din 6 februarie 2006 a Curții de Apel C., s-a înlocuit măsura arestării preventive, cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

Examinând întreg materialul probator administrat pe parcursul întregului proces penal, Curtea constată că instanța de fond a stabilit o stare de fapt conformă cu realitatea.

Astfel, faptele descrise la pct.1 din rechizitoriu și vinovăția inculpaților L. I. și A. C. P. rezultă din următoarele mijloace de probă:proces-verbal încheiat la 8 mai 2003 de Poliția municipiului Timișoara – (pag.15 – vol.I dosar u.p.), în care se arată constatările făcute asupra cărții funciare privitoare la imobil, rezultând că intabularea pe numele K. I. este falsă; copia contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.6021 din 23 octombrie 2001 pag.18 vol.I dosar u.p., copii extrase de carte funciară pag.19-23 vol.I dosar u.p.; declarațiile părților vătămate H. C. și H. M. pag.24-32 vol.I dosar u.p.; declarațiile martorilor Asoegw D. Emeka, J. M. pag.33-34 vol.I u.p., procesul-verbal din 28 mai 2003, întocmit de agent F. M. din cadrul Poliției municipiului T. pag.58 vol.I u.p., declarațiile învinuitului K. I. – pag.59-60, 64-65 vol.1 u.p., proces-verbal de confruntare între K. I. și inculpatul L. I., pag.71-79 u.p. vol.1, proces-verbal de confruntare între inculpatul P. G. și inculpatul L. I. pag.74-76 u.p., vol.I, declarațiile inculpatului P. G., pag.82-83 u.p. vol.I, declarația martorei K. Pirosca – pag.84 vol.I, declarația martorei J. M. (pag.185-189 vol.I u.p.), din aceste declarații rezultând modul în care inculpatul L. I. s-a folosit de învinuitul K. I. pentru a vinde imobilul; declarațiile martorilor Iernuțian M. – pag.92, C. R. E. – pag.94, Turpan P. F. – pag.95. vol.I u.p., raportul de constatare tehnico-științifică nr.215.700 din 29 mai 2003, - pag.422-438 vol.2, u.p., din care rezultă că scrisul olograf în CF_ /A, Timișoara, ..31 A, la poziția 1 a fost executat de inculpatul A. C.; proces-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpatul L. I., inculpatul A. C. – pag.105, 106 vol.I u.p., din care rezultă faptul că inculpatul A. C. a urmărit înlăturarea oricărui fel de probe, declarația martorului Soiliță N. – pag.450-452 vol.2 u.p., din care rezultă că inculpatul L. I. și inculpatul A. C. erau foarte apropiați, că după ce L. I. a fost arestat preventiv, avocatul T. S. i-a spus martorului să meargă la Petrik E. care ia legătura cu A. C., după care, Petrik E. i-a solicitat suma de 1.000 euro pentru a-i da lui A. C..

Martorii și-au menținut declarațiile și în cursul cercetării judecătorești: Șoiliță N. G. – pag.33 vol.6 fond, T. P. – 253 vol.10, Iernuțian M. – 254 vol.10.

Este neverosimilă apărarea inculpatului A. C. P., potrivit căreia ar fi făcut mențiunile olografe pe cartea funciară nr._/A la 12 februarie 1990, în baza unor documente primite de la fostul conducător de carte funciară V. A., în condițiile în care formularul folosit de inculpatul A. C. pentru înscrierea dreptului de proprietate, a fost utilizat doar din anul 1995, astfel încât nu putea să folosească acel formular în anul 1990 pentru simplul motiv că nu exista la acea dată.

Mai mult, numerele de cărți funciare, din jurul CF_, au fost deschise în perioada octombrie 1989, iar cărțile funciare de la_ până la_ sunt cărți funciare individuale pentru apartamentele unui . adresă.

Pe de altă parte, numărul de carte funciară nu poate fi alocat în avans pentru o lucrare din viitor, astfel că o lucrare din ianuarie 1990 nu poate primi un număr din octombrie 1989.

Totodată, prin adresa nr.109 din 17 aprilie 2003, Judecătoria Timișoara – Biroul de Carte Funciară a arătat că încheierea CF nr.586 din 12 februarie 1990, privește o cerere de radiere a interdicției de înstrăinare și grevare în favoarea CEC, notatp la 25 ianuarie 1990, la solicitarea petentei B. D., fără nicio legătură cu cartea funciară_/A, iar prin adresa nr.1314 din 28 mai 2003 a IPROTIM SA Timișoara s-a comunicat că nu dețin în arhivă mai multe cărți funciare printre care și CF_/A.

Starea de fapt descrisă la pct.2 din rechizitoriu și vinovăția inculpaților L. I., A. C. și V. P. P. rezultă din următoarele mijloace de probă:

- proces-verbal încheiat la 8 mai 2003 de agentul șef F. M. din cadrul Poliției municipiului Timișoara, pag.130 vol.1 u.p., copie a CF_, pag.131-132, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4875 din 12 februarie 1990 – pag.133, copie extras carte funciară – pag.140, copie carte funciară – pag.144, din care rezultă că înscrisurile din cartea funciară privind dreptul de proprietate al lui V. P. P. asupra imobilului nu corespunde adevărului, procura apecială de vânzare autentificată sub nr.1342 din 22 octombrie 2001 – pag.141, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.5992 din 23 octombrie 2001, declarațiile părții vătămate P. V. – pag.145-146, declarațiile martorilor U. A. A. – pag.150, M. I. – pag.155, din care rezultă modul în care inculpații L. I. și V. P. P. au conclucrat pentru inducerea în eroare a părții vătămate P. V., dar și faptul că sunt false mențiunile din cartea funciară privind proprietatea lui V. P. P., în condițiile în care martora M. I. a arătat că în perioada 1990-2001, a solicitat mai multe extrase de carte funciară din care rezulta faptul că proprietar este statul; raport de constatare tehnico-științifică nr._ din 25 iunie 2003 – pag.440-443 vol.2 u.p., din care rezultă că înscrisul cu semnificația „_ Proprietatea Timișoara”din cuprinsul actului intitulat „Carte Funciară – partea a II-a” cu nr._ a fost executată de A. C. P..

Martorii și-au menținut declarațiile în faza cercetării judecătorești: U. A. A. – pag.111 vol.4, tribunal, M. I. – pag.65 vol.9, tribunal.

Apărarea inculpatului A. C., potrivit căreia la data când el a completat olograf cartea funciară, mențiunile dactilografiate privind proprietatea lui V. P. P. erau deja efectuate, nu poate fi luată în considerare în condițiile în care, partea a II-a dintr-o carte funciară este destinată înscrierii sarcinilor, existând un formulat tipizat pentru înscrierea dreptului de proprietate, care trebuia atașat.

Totodată, dacă o altă persoană ar fi dactilografiat înscrierea dreptului de proprietate a inculpatului V. P. P. trebuia ca tot persoana respectivă să fi adoptat formularul tipizat privind sarcinile imobilului la formularul tipizat privind propruetatea, întrucât în caz contrar, înscrierea dactilografiată ar fi reprezentat o sarcină în Cartea Funciară, deși din conținut rezultă aspecte referitoare la proprietate.

Mai mult, martora M. I. a declarat că în perioada 1990-2001 a solicitat mai multe extrase de carte funciară din care rezulta că statul român era proprietarul imobilului, ea fiind chiriaș.

Starea de fapt descrisă la pct.3 din rechizitoriu și vinovăția inculpaților L. I., A. C. P., G. E. rezultă din următoarele mijloace de probă:

- proces-verbal încheiat la 8 mai 2003 de agent șef F. M. din cadrul Poliției municipiului Timișoara – pag.169 vol.1 u.p., copie de pe cartea funciară – pag.170-171, certificat de moștenitor nr.132 din 31 ianuarie 1990 – pag.172, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4624 din 8 februarie 1990 – pag.173, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.6065 din 25 octombrie 2001, pag.174, extras de carte funciară –pag.175, procură specială de vânzare autentificată sub nr.1343 din 22 octombrie 2001 – pag.176, declarația martorului P. D. T. – pag.185, din care rezultă că mențiunile din cartea funciară privind dreptul de proprietate al martorului și al inculpatei G. E., nu corespund realității.

- declarația martorei J. M. – pag.186-188, vol.1 u.p., declarația părții vătămate O. E. – pag.189-192, vol.1 u.p., contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1222 din 16 mai 2002, declarația martorei Stancov P. - pag.201-202 vol.1 u.p., declarația martorului B. M. – pag.212 vol.1 u.p., din care rezultă modul în care inculpații L. I. și G. E. au acționat împreună să-i inducă în eroare pe cumpărători.

Inculpata G. E. a invocat pe parcursul procesului penal mai multe variante, dar niciuna dintre acestea nu corespunde adevărului, fiind greu de crezut că o persoană acceptă să semneze în fața unui notar mai multe înscrisuri, fără să le citească și să-i fie indiferente condițiile.

Starea de fapt reținută în rechizitoriu la pct.4 și vinovăția inculpaților L. I., A. C., G. E. și P. M. rezultă din următoarele mijloace de probă:

- procesul-verbal încheiat la 8 mai 2003 de agent șef F. M. din cadrul Poliției municipiului Timișoara – pag.246 vol.1 u.p., copie de pe cartea funciară nr.1540 – pag.246, adresa nr.103 din 14 aprilie 2003 a Judecătoriei Timișoara – Biroul de carte funciară – pag.250, extras de carte funciară nr.1540 – pag.251, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1081 din 4 septembrie 2001 – pag.252, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.5234 din 18 septembrie 2001, declarația părții civile O. G. – pag.261, adresa nr.6771 din 24 iunie 2003 a Serviciului Taxe și Impozite Timișoara – pag.262, din care rezultă că mențiunile din cartea funciarp privind proprietatea numitelor P. M. și G. E. sunt false și cum inculpații au acționat potrivit unui plan prestabilit, prin vânzări repetate, pentru a nu se descoperi falsul.

Inculpatele P. M. și G. E. au avut o atitudine oscilantă pe parcursul întregului proces penal, în fața Curții, revenind asupra declarațiilor date anterior și declarând o altă variantă a stării de fapt, dar Curtea apreciază că, ambele inculpate sunt vinovate, alături de inculpații L. I. și A. C., deoarece fără contribuția lor, esențială de altfel, la întreaga activitate infracțională, planurile inculpaților L. I. și A. C., ar fi fost greu duse la îndeplinire.

Cele două inculpate au acceptat să-și vândă reciproc imobilul, să meargă în fața notarului să declare aspecte necorespunzătoare adevărului, cu prilejul încheierii celor două contracte de vânzare cumpărare autentificate sub nr.1081 din 4 septembrie 2001, respectiv br.5234 din 18 septembrie 2001.

Starea de fapt descrisă la pct.5 din rechizitoriu și vinovăția inculpaților L. I. și A. C. rezultă din următoarele mijloace de probă:

- procesul-verbal încheiat la 2 iunie 2003 de agent șef F. M. din cadrul Poliției municipiului Timișoara – pag.268 vol.1 u.p., copie a cărții funciare nr.1514 – pag.269-270, adresa nr.163 din 3 iunie 2003 a Judecătoriei Timișoara – Biroul de Carte Funciară – pag.271-273, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1250 din 2 octombrie 2001 – pag.274, declarație V. M. – pag.275, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.6046 din 24 octombrie 2001 – pag.277, declarațiile martorilor A. A. – pag.278, A. L. D. – pag.280-282, declarațiile martorului V. M. – pag.283-285, declarația părții civile V. M. – pag.886, adresa nr.D_ – 3660 din 4 iunie 2003 a Primăriei municipiului Timișoara – Serviciul Administrare Spații – pag.287, contract de vânzare-cumpărare nr._ din 1 octombrie 1997 – pag.288, declarațiile martorilor A. P. – pag.298, Monyak E. E. – pag.299, extras de carte funciară – pag.300, promisiune sinalagmatică de vânzare-cumpărare – pag.301, din care rezultă că mențiunile din cartea funciară nr.1514, privind proprietatea lui L. I. și ulterior A. A. sunt false, iar inculpatul L. I. s-a folosit de prietena sa, A. A. să-i inducă în eroare pe cumpărătorii V. I. și M. și să ascundă faptul că adevăratul proprietar era B. V., aceasta dobândind imobilul potrivit Legii nr.112/1995, motiv pentru care nu putea fi vândut decât după trecerea unei perioade mai mari de la data cumpărării.

În faza cercetării judecătorești martorii și-au menținut declarațiile, V. M. – pag.170 vol.4 – tribunal, A. A. -pag.32 vol.6 – tribunal, pag.10 – vol.3 Curtea de Apel, A. P. – pag.36 vol.6 – tribunal, A. L. D. – pag.34 vol.6 – tribunal.

Starea de fapt descrisă la pct.6 din rechizitoriu și vinovăția inculpaților L. I., A. C., F. A. rezultă din următoarele mijloace de probă:

- plângerea formulată de Kalapis B. – pag.304 vol.1 u.p., declarația martorei Kalapis B. – pag.305, înscrisurile privitoare la imobilul respectiv – pag.306-323, proces-verbal încheiat la 3 octombrie 2002 de agentul șef F. M. din cadrul Poliției municipiului Timișoara, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.78 din 2 aprilie 2002 – pag.329, declarațiile părții civile Al B. K. – pag.330-331, extras de carte funciară – pag.338, declarația părții civile Al B. K. – pag.351, din care rezultă că mențiunile din cartea funciară privind dreptul la proprietate al numitei Petz M. Barbara și ulterior F. D. S. sunt false, inculpații L. I. și F. A. conclucrând pentru inducerea în eroare a părții vătămate Al B. K..

Deși inculpatul susține că nu a avut niciun avantaj, ci doar l-a ajutat pe L. I., această împrejurare nu este suficientă pentru a se concluziona că nu este vinovat, în condițiile în care a acceptat să meargă în fața unui notar public, să facă afirmații mincinoase cu privire la dreptul de proprietate asupra imobilului, iar aportul său a fost decisiv la inducerea în eroare a cumpărătorilor.

Este de neconceput ca o persoană, care are studii superioare, are o anumită experiență de viață să nu-și dea seama de consecințele prezentei sale în fața unui notar și semnării unui contract de vânzare-cumpărare.

Mai mult, pentru a fi mai greu de descoperit activitatea infracțională, inculpații au ales un notar public din localitatea Buziaș, deși imobilul era în Timișoara.

Totodară, în declarația sa, - pag.330, vol.1 u.p., partea civilă Al B. K. a arătat că inculpatul L. I. i-a dat o parte din bani inculpatului F. A..

Starea de fapt descrisă la pct.7 din rechizitoriu și vinovăția inculpaților L. I. și A. C. rezultă din următoarele mijloace de probă:

- contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1810 din 21 iunie 2001 – pag.8-9 vol.2 u.p., extras carte funciară – pag.12 vol..2, declarația părții civile M. I. – pag.13, contractul de vânzare-cumpărare nr._ din 14 octombrie 1997, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1590 din 21 iulie 1999 – pag.21, declarația învinuitului T. G. – pag.22-23, declarațiile martorei U. S. – pag.25-26, declarația martorei Iernuțian M. E. – pag.27-28, declarațiile martorilor Labadi A. și B. I. – pag.32-33, extrase de carte funciară – pag.37, 38, 39, declarație martori D. T. – pag.41, 42, declarația martorei U. S. – pag.45-46, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1855 din 21 mai 2001 – pag.48-49, declarația martorei S. C. – pag.51, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2077 din 6 iulie 1999 – pag.62, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3406 din 19 septembrie 2001 – pag.63-64, contract de vânzare-cumpărare autentificat la 18 februarie 2002 – pag.65, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.130 din 14 februarie 2002 – pag.70-71, contract de împurmut autentificat sub nr.1248 din 5 martie 1998 – pag.61, declarația martorului C. Aptene - pag.100, proces-verbal încheiat la 31 iulie 2003 de comisar C. R. din cadrul Poliției municipiului Timișoara – pag.102, vol.2, din care rezultă modul în care s-a procedat pentru a ascunde faptul că imobilul nu putea fi înstrăinat timp de 10 ani de la data cumpărării de către B. I., deoarece fusese achiziționat potrivit Legii nr.112/1995, inculpatul L. I. folosindu-se de familia U., de S. C.. Mai mult, inculpatul L. I. a vândut el însuși imobilul către familia M. I. și G., folosindu-se de mențiunile false din cartea funciară, prezent la încheierea contractului fiind și inculpatul A. C..

Martorii și-au menținut declarațiile și în cursul cercetării judecătorești: Labadi A., B. I., U. S. – pag.3, 4, 5, vol.1 – tribunal, D. T. - pag.186, vol.13 – tribunal.

Starea de fapt descrisă la pct.8 din rechizitoriu și vinovăția inculpaților L. I. și V. P. P. rezultă din următoarele mijloace de probă:

- proces-verbal încheiat la 8 mai 2003 de agentul șef F. M. – pag.105, vol.2 u.p., copie carte funciară nr._ – pag.106-107, sentința civilă nr.1041 din 7 decembrie 1995 a Tribunalului T., pag.108, declarația martorului C. P. – pag.111, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.164 din 22 aprilie 2002 – pag.116-117, declarații parte vătămată U. A. A. – pag.123 – 124, din care rezultă că menținunile privind dreptul de proprietate al lui V. P. P. nu corespund adevărului, iar inculpații L. I. și V. P. P. au desfășurat împreună activitatea infracțională, prin care au indus-o în eroare pe partea vătămată U. A. A..

Partea vătămată U. A. și-a menținut declarațiile în cursul cercetării judecătorești – pag.111 vol.4 – tribunal.

Starea de fapt descrisă la pct.9 din rechizitoriu și vinovăția inculpaților L. I. și A. C. P. rezultă din următoarele mijloace de probă:

- proces-verbal încheiat la 24 iulie 2003 de agent șef F. M. din cadrul Poliției municipiului Timișoara – pag.127, vol.2 u.p., adresa nr.485 din 14 iulie 2003 a Biroului Notarului Public P. I. V. – pag.128, procura specială de vânzare autentificată sub nr.1322 din 12 octombrie 2001, pag.131, adresa nr._ din 11 august 2003 a RAIDI - secția Generală Eviență Informatizată a Persoanei – pag.132, declarațiile martorei J. M., declarațiile părții vătămate C. C. – pag.144-145, vol.2 u.p., din care rezultă că sunt false mențiunile din cartea funciară nr.1053/A Orțoșoara, privind dreptul de proprietate al numitului P. C. E. pe o suprafață de 653 ha sunt false, inculpatul L. I. a oferit spre vânzare acest teren, prin agenția imobiliară ., iar inculpatul A. C. la datra de 12 octombrie 2001 a însoțit la biroul notarului public două persoane care și-au declinat identități false, cu ocazia întocmirii procurii speciale cu care urmau să vândă în mod nelegal terenul cu privire la care existau mențiuni false în cartea funciară.

Starea de fapt și vinovăția descrisă la pct.10 din rechizitoriu și vinovăția inculpaților L. I. și A. C. rezultă din următoarele mijloace:

- procesul-verbal încheiat la 24 iulie 2003 de agentul șef F. M. – pag.135 vol.2 u.p., declarația martorei Erk C. Z. – pag.136, copie carte funciară nr.4133/A – pag.138, contract de vânzare-cumpărare nr.1700/E/R din 17 iulie 1998 – pag.139-140, declarația martorului C. G. – pag.141, declarația părții vătămate C. C. – pag.144-145, vol.2 u.p., declarația martorului Șoiliță N. G. – pag.146 vol.2 u.p., declarația martorului C. R. E. - pag.148 vol.2 u.p., din care rezultă că inculpatul A. C. P. a falsificat cartea funciară nr.4133/A, prin înscrierea în fals a dreptului de proprietate, pe numele B. D. D., nume obținut de la inculpatul L. I..

Inculpatul A. C. a încercat să înșele vigilența lucrătorilor de carte funciară, solicitând eliberarea unui extras de pe cartea funciară falsă, carte care a fost căutată de lucrătorii de carte funciară, dar nu a fost găsită, deoarece această carte nu figura în evidențele Biroului de Carte Funciară, dar la un moment dat, inculpatul i-a indicat martorei Erk C. locul în care se afla cartea, deși martorul C. R., căutase anterior în locul respectiv.

În acele împrejurări, martorul C. R. a realizat că inculpatul A. C. falsificase cartea și vroia să obțină un extras de pe cartea falsă, motiv pentru care i-a reproșat acest fapt și i-a interzis accesul în incinta Biroului de Carte Funciară, aducându-i la cunoștință judecătorului delegat, incidentul respectiv.

Martorii și-au menținut declarațiile în faza cercetării judecătorești Erk carmen – pag.179, vol.1 – tribunal, C. G. – pag.3, vol.5 tribunal, Șoiliță N. – pag.33, vol.6 – tribunal, C. C. – pag.198-202, vol.3 Curtea de Apel.

Starea de fapt descrisă la pct.11 din rechizitoriu și vinovăția inculpaților A. C. și Ș. C. D. rezultă din următoarele mijloace de probă:

- procesul-verbal încheiat la 24 iulie 2003, de agentul șef F. M. – pag.151, vol.2 u.p., declarație parte civilă M. F. – pag.153, copie carte funciară nr.2512, pag.154-157, proces-verbal de confruntare între M. F. și Ș. C. D. – pag.158, adresa nr.207 din 28 iulie 2002 a Judecătoriei Timișoara – Birou Carte Funciară – pag.159, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3175 din 22 august 2001 – pag.161, declarația martorei B. M. J. – pag.164, raportul de expertiză nr._ din 5 august 2003 – pag.174-179, vol.2 u.p., proces-verbal de confruntare între Ș. C. D. și A. C. – pag.185-186, din care rezultă că înscrierile din cartea funciară privind dreptul de proprietate al lui Ș. C. D. sunt false, fiind executate cu mașina de dactilografiere înregistrată cu seria_ aflată în inventarul Biroului de Carte Funciară din cadrul Judecătoriei Timișoara, la care inculpatul A. C. avea acces, având în vedere calitatea de fost conducător al acestei cărți.

Mai mult, la data de 2 august 2001, inculpatul A. C. a solicitat la studiu, cartea funciară nr._, i-a fost înmânată de martora B. mariana J., și fără să o întrebe pe martoră, inculpatul a plecat cu cartea, din incinta Secției Carte Funciară, martora anunțând conducerea și a rugat-o pe B. R. să-l sune pe inculpat la telefonul mobil să se întoarcă cu cartea.

După câteva minute, inculpatul s-a întors cu cartea pe care i-a înmânat-o lui R. Ș..

Martora a studiat cartea și a văzut că s-a încercat o scriere în acea carte, dar s-a bifat peste scriere litera X, iar în dreptul proprietarului era scris „STA”.

În acest context rezultă activitatea infracțională desfășurată de inculpatul A. C., care în permanență urmărea prin diferite metode să înscrie mențiuni false în cărțile funciare.

Deși inculpatul Ș. C. este cel care a semnat contractul de vânzare-cumpărare, inculpatul A. C. este cel care a făcut mențiunile false în cartea funciară, este inițiatorul activității infracționale, cunoscând situația imobilelor aflate în proprietatea statului, ținând cont de fosta calitate a acestuia.

Mai mult, nu se explică faptul de ce inculpatul A. C. a solicitat la studiu martorei B. M. cărțile funciare colective și individuale ale imobilului.

Martiora B. J. M. și-a menținut declarația dată la urmărirea penală și în cursul cercetării judecătorești - pag.8 vol.3 apel.

Starea de fapt reținută la pct.12 din rechizitoriu și vinovăția inculpatului L. I. rezultă din procesul-verbal încheiat la 9 mai 2003 de agent șef F. M. – pag.192 vol.2 u.p., copie carte funciară – pag.193, certificat moștenitor nr.2303 din 13 decembrie 1989 – pag.195, adresa nr.D82 – 3064 din 3 iunie 2003, a Primăriei municipiului Timișoara – Direcția Patrimoniu, proces-verbal încheiat la 16 iulie 2003 de agent șef F. M., privind audierea numitului P. Liubco – pag.200 vol.2 u.p.

Starea de fapt descrisă la pct.13 din rechizitoriu și vinovăția inculpatului L. I. rezultă din următoarele mijloace de probă:

- raport de constatare tehnico-științifică nr.216.094 din 3 iulie 2003- pag.214-221, vol.2 u.p., delegația nr.490 din 7 mai 2003 – pag.222, specimen de ștampilă – pag.223, copie carte funciară nr._ – pag.278, declarație parte civilă I. E. – pag.229, declarația martorului C. C. – pag.230-233, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2018 din 23 iunie 2003 – pag.234, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2170 din 15 mai 2003 – pag.238, adresa nr.608 din 7 iunie 2003, a Comunității E. din Timișoara – pag.239, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.493 din 7 mai 2003 – pag.241, din acestea rezultând faptul că inculpatul L. I. nu avea dreptul să vândă în numele Fundației C. imobilul, semnătura și impresiunea de ștampilă de pe delegația nr.490 din 7 mai 2003 fiind falsificate, inculpatul folosindu-se de această „delegație”, să vândă imobilul în mod nelegal.

Starea de fapt reținută la pct.14 din rechizitoriu și vinovăția inculpatului L. I., rezultă din următoarele mijloace de probă:

- copie de pe delegația nr.118 din 20 ianuarie 2003 – pag.263, vol.2 u.p., contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.369 din 24 martie 2003 – pag.317, copie de pe împuternicirea nr.203 din 20 februarie 2003 – pag.318, antecontract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.36 din 20 ianuarie 2003 – pag.324, act adițional la antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.155 din 11 februarie 2003 – pag.327, delegația nr.118 din 20 ianuarie 2003 – pag.340, copie carte funciară nr.43 – pag.341, act de dezmembrare autentificat sub nr.150 din 11 februarie 2003 – pag.345, adresa Băncii Italiano-Române – pag.309, declarațiile Primrabinului Neuran Ernest, raport de constatare tehnico-științifică nr._ din 26 iunie 2003, potrivit căruia ștampila de pe delegația nr.118 din 20 ianuarie 2003 este falsificată - pag.358, vol.2 u.p.

Deși semnătura de pe delegația respectivă aparține Primrabinului, acesta a fost indus în eroare de inculpatul L. I., prin înlocuirea exemplarului 2 al unei delegații obișnuite cu delegația de care inculpatul s-a folosit la notar.

Acest aspect rezultă și din împrejurarea că delegația nr.118 figurează înregistrată în registrul de evidență a Comunității E. din Timișoara, ca fiind eliberată la data de 23 ianuarie 2003.

Ori, inculpatul L. I. s-a folosit de delegația falsificată la data de 20 ianuarie 2003, când a încheiat în mod nelegal contractul de vânzare-cumpărare.

Starea de fapt descrisă la pct.15 din rechizitoriu și vinovăția inculpatului L. I. rezultă din declarațiile părții civile O. A. – pag.104-105, vol.4 u.p., proces-verbal încheiat la 11 septembrie 2003, de subcomisar A. I. – pag.103, extras de carte funciară – pag.106, contract de închiriere – pag.107, chitanțe – pag.108-109, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.861 din 6 august 2002 – pag.128, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1178 din 4 octombrie 2002 – pag.130, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1501 din 10 februarie 2002 – pag.132, procură specială autentificată sub nr.1255 din 17 octombrie 2002 – pag.136, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.439 din 9 aprilie 2003, declarațiile martorului C. C., din acestea rezultând că în momentul în care inculpatul L. I. a încheiat contractul de închiriere și-a atribuit numele fals de Johannann L., i-a prezentat reprezentantului . de carte funciară din care rezulta faptul că era proprietar, ceea ce nu era conform cu realitatea, în condițiile în care vânduse anterior imobilul respectiv, imobil ce a făcut obiectul mai multor contracte de vânzare-cumpărare, ultimul proprietar fiind familia C. C. și I..

Având în vedere această stare de fapt, sunt nefondate criticile inculpaților L. I., A. C., V. P. P., G. E., P. M., F. A., Ș. C. D., privitoare la inexistența vinovăției lor și implicit a elementelor constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost condamnați de prima instanță.

Inculpatul L. I. este cel care a inițiat activitatea infracțională, cel care a conceput planul după care urma să acționeze, ceilalți inculpați având la rândul lor, roluri determinante în planul respectiv.

Astfel, inculpatul A. C. P. a falsificat cărțile funciare, fie prin mențiuni olografe așa cum rezultă din rapoartele de constatare tehnico-științifică nr._ din 29 mai 2003, nr._ din 25 iunie 2003, declarațiile martorilor, fie prin mențiuni efectuate prin dactilografiere și din plăsmuirea unor cărți funciare, așa cum rezultă din declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului Ș. C. D., coroborate cu raportul de constatare tehnico-științifică nr._ din 26 iunie 2003.

Inculpații V. P. P., G. E., P. M., F. A. S. au acceptat să figureze în mod fals ca proprietari ai unor imobile, deși știau că nu dețin acele imobile, ulterior prezentându-se în fața notarului public, făcând afirmații mincinoase cu privire la proprietatea imobilelor, semnând acte translative de proprietate, cu scopul de a se îngreuna descoperirea adevăratului proprietar și implicit a infracțiunilor săvârșite.

Inculpatul Ș. C. D. a acceptat propunerea inculpatului A. C., de a accepta să contacteze pe partea civilă M. F., să-i creeze impresia că el este proprietarul imobilului, după ce în prealabil, A. C. P., fabricase cartea funciară în sensul că trecuse în mod nereal, numele inculpatului Ș. C. D. ca și proprietar al imobilului.

Pe parcursul întregului proces penal fiecare dintre inculpați au arătat mai multe variante ale evenimentelor, invocând de fiecare dată, motive care să conducă la ideea că ar fi nevinovați, încercând să arunce răspunderea în sarcina celorlalți inculpați, apărări care sunt contrazise de mijloacele de probă din care rezultă ce contribuție a avut fiecare inculpat la întreaga activitate infracțională și la producerea consecințelor infracțiunilor săvârșite.

Vinovăția inculpatului A. C. pentru fapta descrisă la pct.6 din rechizitoriu, rezultă din faptul că s-a folosit același mod de operare ca și în celelalte cazuri, inculpatul având acces la locul unde erau ținute cărțile funciare, avea evidența imobilelor aflate în proprietatea statului român, a căror situație juridică nu era atent monitorizată.

În acest sens, semnificative sunt convorbirile telefonice redate în formă scrisă, din care rezultă că inculpatul i-a spus altei persoane să înlăture cât mai repede orice probă care putea fi folosită împotriva lui.

Totodată, cu ocazia percheziției domiciliare la inculpatul A. C. s-au găsit foarte multe înscrisuri din care rezultă preocuparea inculpatului de a găsi oportunități care să-i faciliteze activitatea infracțională.

În condițiile în care la săvârșirea infracțiunii descrisă la pct.6 din rechizitoriu, este nefondată critica inculpatului F. A. privitoare la greșita reținere a circumstanței agravante prevăzută de art.75 lit.a Cod penal.

Revenind la inculpatul A. C. P., pe lângă argumentele arătate anterior, vinovăția acestuia pentru faptele descrise la pct.7, 9, 10, 11 din rechizitoriu rezultă din împrejurarea că acest inculpat obișnuia să fie prezent la birourile notarilor publici care autentificau contractele sau procurile (pct.7 și 9), fără să poată invoca vreun motiv pertinent care să justifice prezența lui, în condițiile în care nu avea vreo calitate în convențiile respective.

Totodată, inculpatul A. C. a fost surprins de martorii Erk C. Z., C. remus, B. J. M. în timp ce vroia să introducă în biroul de carte funciarp, cărți funciare care aveau mențiuni false cu privire la proprietarii imobilelor, mențiuni care au fost realizate prin dactilografiere cu aceeași mașină de scris, așa cum rezultă din raportul de constatare tehnico-științifică.

De menționat faptul că martora B. J. M. a constatat că pe cartea funciară se începuse dactilografierea unor mențiuni, dar care au fost tăiate cu caracterul „X”.

Acest fapt se explică prin împrejurarea că martora i-a solicitat numitei R. B. să-l sune pe telefonul mobil pe inculpat, iar în acel moment inculpatul și-a dat seama că se poate descoperi faptul că a făcut mențiuni false în cartea funciară, motiv pentru care a tăiat cu „X” mențiunile false.

În altă ordine de idei, inculpatul nu poate explica de ce a cerut la studiu cărțile funciare CF 2512 colectivă și CF_ individuală a imobilului din Timișoara, ..

Declarația inculpatului Ș. C. D., completează celelalte mijloace de probă în sprijinul vinovăției inculpatului A. C..

Este neîntemeiată critica inculpautlui A. C. conform căreia în mod greșit s-a reținut infracțiunea prev.de art.26 Cod penal rap.la art.215 alin.1, 2 și 3 Cod penal, pentru faptele descrise la pct.9 și 10 din rechizitoriu, deoarece nu a fost înșelată nicio persoană, în condițiile în care aceste fapte există, au rămas în forma tentativei, dar ele sunt incluse în forma continuată a infracțiunii complicitate la înșelăciune, prev.de art.26 Cod penal rap.la art.215 alin.1, 2, 3 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal.

Este nefondată critica inculpatului F. A. privind greșita încadrare juridică a infracțiunii prev.de art.31 alin.2 Cod penal rap.la art.289 alin.1 Cod penal și greșita reținere a infracțiunii prev.de art.26 Cod penal rap.la art.288 alin.1 Cod penal, în condițiile în care inculpatul a acceptat ca numele său să figureze în mod fals într-o carte funciară ca fiind proprietar al unui imobil, ulterior prezentându-se în fața notarului cu extrasul de carte funciară cu mențiunile necorespunzătoare adevărului, determinându-l să autentifice un act care nu era conform cu realitatea.

De altfel, Curtea constată că încadrările juridice sunt corecte în cazul tuturor inculpaților, fiind realizate elementele constitutive atât sub aspectul laturii obiective, cât și al laturii subiective, ale infracțiunilor reținute de instanța de fond în sarcina inculpaților, motivele reținute de instanța de fond fiind completate de argumentele arătate anterior cu ocazia efectuării propriului examen al stării de fapt și mijloacelor de provă, de către instanța de apel.

Sunt nefondate apărările inculpaților privind lipsa intenției de a înșela, în contextul în care erau conștienți că nu sunt proprietarii imobilelor respective și au acceptat să meargă în fața notarului, să se prezinte ca fiind adevărații proprietari și să semneze fie contracte de vânzare-cumpărare, fie procurori speciale prin care îl împuternicea pe inculpatul L. I. să vândă.

În speță, nu pot fi incidente dispozițiile art.33 și 34 din Legea nr.115/1938, invocate de inculpatul F. A., deoarece aceste articole se aplică în cazul în care mențiunile din cartea funciară nu sunt false. P. ca aceste mențiuni să producă vreun efect, trebuie să fie făcute în conformitate cu dispozițiile legale, respectiv Legea nr.115/1938.

Ori, din probele administrate în cauză rezultă că mențiunile din cartea funciară erau false, iar inculpații cunoșteau faptul că nu sunt proprietari.

Deși inculpatul F. A. a invocat de-a lungul cercetărilor mai multe variante ale stării de fapt, invocând fie faptul că a primit imobilul de la părinții săi, fie că nu a obținut niciun avantaj în urma semnării contractului de vânzare-cumpărare, aceste apărări sunt nefondate, pe de o parte pentru că în cazul în care ar fi primit imobilul de la prăinții săi, trebuia să existe un înscris translativ de proprietate (contract de vânzare-cumpărare, donație), semnat de părți, în condițiile în care părinții inculpatului ar fi dobândit la rândul lor imobilul de la adevăratul proprietar, fapt neadevărat, iar, pe de altă parte, Al B. K. a arătat că o parte din bani i-a luat inculpatul F. A..

Mai mult, nu a fost pentru prima dată când inculpatul F. A. l-a ajutat pe inculpatul L. I. în calitate de asociat al . SRL, dându-i procură acestuia să se ocupe de administrarea societății, așa cum rezultă din starea de fapt descrisă la pct.15 din rechizitoriu.

Sunt nefondate criticile inculpaților cu privire la individualizarea pedepselor și a modalității de executare.

Astfel, trebuie avute în vedere criteriile prev.de art.72 Cod penal, gradul de pericol social ridicat al faptelor, modalitatea și împrejurările în care s-au comis, numărul mare de acte de executare, numărul mare de infracțiuni, numărul mare de participanți, consecințele deosebite ale infracțiunilor – foarte multe persoane au fost păgubite cu sume mari de bani, modul în care au acționat inculpații pentru a face cât mai dificilă descoperirea infracțiunilor.

Inculpatul L. I. este cel care a conceput planul infracțional și i-a convins pe ceilalți inculpați să participe la activitatea infracțională, nefiind la primul conflict cu legea penală, aflându-se în stare de recidivă postexecutorie, prev.de art.37 lit.b Cod penal.

În acest sens, Curtea constată că în mod greșit instanța de fond nu a reținut starea de recidivă postexecutorie, prev.de art.37 lit.b Cod penal, pentru infracțiunile prev.de art.215 alin.1, 2, 3, 5 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, art.75 lit.a Cod penal și art.31 alin.2 Cod penal rap.la art.289 alin.1 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, art.75 lit.a Cod penal, considerând că data săvârșirii infracțiunii în formă continuată este data ultimei acțiuni sau inacțiuni.

În cazul infracțiunilor în formă continuată, data săvârșirii, a consumării, a producerii rezultatului socialmente periculos este data comiterii primului act de executare, iar momentul epuizării infracțiunii este data ultimului act de executare.

Ori, în speță, termenul de reabilitare pentru pedeapsa de 3 ani și 6 luni este de 5 ani și 9 luni și se împlinea la 3 octombrie 2002.

În cazul infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, cum și în cazul infracțiunii prev.de art.31 alin.2 rap.la art.289 alin.1 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, primul act de executare s-a comis la 23 octombrie 2001 – pct.1 din rechizitoriu.

P. urmare, data săvârșirii infracțiunilor este 23 octombrie 2001, dată care era în interiorul termenului de reabilitare, astfel încât acest termen nu s-a împlinit, existând starea de recidivă postexecutorie, prev.de art.37 lit.b Cod penal, pentru cele două infracțiuni.

Inculpatul A. C. P. a avut o contribuție foarte importantă în activitatea infracțională, fiind cel care a falsificat cărțile funciare după care se obțineau extrasele folosite la contractele de vânzare-cumpărare. Fără contribuția acestui inculpat, scopul urmărit de ceilalți inculpați nu putea fi atins, mențiunile false din cărțile funciare fiind determinante în momentul încheierii contractelor.

Inculpații V. P. P., G. E., P. M., F. A., Ș. C. D. au avut la rândul lor, roluri importante în contextul infracțional, fiind cei care au acceptat să figureze în mod nereal ca proprietari ai imobilelor, prezentându-se și în fața notarilor publici drept proprietari și semnând actele de vânzare-cumpărare sau procurile de împuternicire a inculpatului L. I. pentru a vinde imobilele.

Inculpatele G. E. și P. M. au încheiat contracte de vânzare-cumpărare prin care transmiteau una alteia drepturi de proprietate, având ca scop îngreunarea descoperirii adevăratei situații juridice a imobilului și implicit, descoperirea infracțiunilor.

În cauză nu există motive pentru a se reține circumstanțe atenuante, faptul că inculpații V. P. P., A. C., G. E., P. M., F. A., Ș. C. nu au antecedente penale, neconducând automat la reținerea circumstanței atenuante, prev.de art.74 lit.a Cod penal, având în vedere natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, consecințele acestora, metodele folosite, numărul mare de persoane păgubite, atitudinea acestora pe întreg parcursul procesului penal.

În acest context, ținând cont și de faptul că parchetul în motivele de apel nu a criticat individualizarea pedepselor, Curtea constată că pedepsele aplicate și modalitatea de executare sunt în măsură să conducă la atingerea scopului prevăzut de art.52 Cod penal.

Privitor la pedeapsa complementară aplicată inculpatului L. I. și pedepsele accesorii aplicate tuturor inculpaților, Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond le-a interzis și dreptul de a alege prevăzut de art.64 alin.1 lit.a teza I Cod penal, având în vedere natura și gravitatea infracțiunilor comise, inculpații înșelând încrederea mai multor persoane, astfel încât nu sunt în măsură să-și exprimă părea prin vot cu privire la persoanele care urmează să facă parte din autoritățile publice locale și centrale.

Având în vedere data epuizării infracțiunilor prev.de art.290 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal – 16 mai 2003, prev.de art.31 alin.2 rap.la art.289 alin.1 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal – 15 mai 2003 și perioada de timp scursă până la pronunțarea prezentei decizii, Curtea constată că s-a împlinit termenul prescripției speciale prev.de art.124 Cod penal rap.la art.122 alin.1 lit.d Cod penal, erspectiv 7 ani și 6 luni pentru cele două infracțiuni, urmând ca în baza art.11 pct.2 lit.b Cod pr.penală rap.la art.10 lit.g Cod pr.penală, să înceteze procesul penal pentru aceste infracțiuni.

Este nefondată critica inculpatului F. A., potrivit căreia s-ar fi împlinit termenul prescripției în cazul infracțiunii de înșelăciune, prev.de art.215 alin.1, 2, 3 Cod penal.

Astfel, potrivit art.122 alin.1 lit.b Cod penal, termenul prescripției este de 10 ani, dar acest termen a fost întrerupt potrivit art.123 alin.1 Cod penal și nu s-a împlinit termenul prescripției speciale, prev.de art.124 Cod penal, în forma în care acest articol era în vigoare la data săvârșirii faptei.

Deoarece infracțiunea pentru care este condamnat inculpatul L. I., în prezenta cauză, este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.110/2006 a Tribunalului C. S., definitivă prin decizia penală nr.3466 din 27 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, se vor contopi pedepsele, potrivit art.33 lit.a, art.34 lit.b, art.35, art.39 alin.1 Cod penal.

Totodată, în baza art.88 Cod penal, se va deduce din pedeapsa rezultantă de mai sus perioada detenției preventive de la 30.05.2003, la 06.02.2006

În baza art.36 alin.3 Cod penal, se va deduce perioada executată de la 20.03.2008, la 2.12.2011 din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin s.p. 110/2006 a Tribunalului C.-S., definitivă prin d.p. 3466/27.06.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale 110/2006 a Tribunalului C.-S..

Se va constata că la data de 2.12.2011 inculpatul a fost liberat condiționat prin s.p. nr.2990 din 28.11.2011 a Judecătoriei C., din executarea pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului L. I. prin s.p. 110/2006 a Tribunalului C.-S., definitivă prin d.p. 3466/27.06.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție

Se va dispune emiterea unui nou mandat corespunzător.

Se va constata că prin încheierea pronunțată la 19.03.2007 ( vol.9 dosar fond), s-a admis cererea inculpatului L. I. de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi țara.

Având în vedere că pentru infracțiunea săvârșită de inculpatul A. C. P. nu se prevede obligativitatea aplicării pedepselor complementare, se va înlătura dispoziția din sentință, privind aplicarea acestei pedepse.

Totodată, în baza art.88 Cod penal, se va deduce din pedeapsa aplicată acestui inculpat, timpul reținerii de 24 de ore din 7 iulie 2003, ora 11, până la 8 iulie 2003, ora 11, așa cum rezultă din ordonanța de reținere nr.P/6851 /7 iulie 2003 – fila 380 vol.2 u.p.

Având în vedere dispozițiile art.109 alin.4 Cod pr.penală, se va dispune restituirea înscrisurilor ridicate, cu ocazia perchezițiilor domiciliare (descrise în procesul-verbal din 28 mai 2003-filele 17-18 vol 3 u.p. ridicate de la locuința lui L. I., existente la 22-41 vol 3 u.p; descrise în procesul –verbal încheiat la 23 iunie 2003-filele 47 și 48 vol 3 u.p, ridicate de la sediul S.C.Tyadik Veyashar Consulting, existente la filele 49-59 vol 3 u.p; descrise în procesul –verbal încheiat la 27 mai 2003 - filele 62, 63 vol 3 u.p., ridicate de la locuința lui A. C. P., existente la filele 64-562 vol 3 u.p; extrasele C.F. ridicate de la învinuitul T. G. potrivit procesului –verbal încheiat la 27 mai 2003-fila12 vol 3 u.p) care nu au fost confiscate, persoanelor sau instituțiilor cărora le aparțin.

Trecând la verificarea modului în care s-a soluționat latura civilă, Curtea apreciază că apelurile declarate de parchet, inculpați și părțile civile Federația Comunității E. din R. și C. E. din Timișoara, sunt întemeiate, fiind nefondate apelurile declarate de părțile civile I. E., D. I. și D. M., H. C., M. F., M. I. și M. G., Al B. K., O. G. și O. E., V. I. și V. M..

Potrivit art.348 Cod pr.penală, instanța se pronunță obligatoriu cu privire la restituirea lucrului, desființarea totală sau parțială a unui înscris și restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunilor.

În speță, în mod corect instanța de fond a dispus anularea actelor false și a contractelor încheiate, dar trebuia să dispună și repunerea părților în situația anterioară, având în vedere regula de drept, potrivit căreia tot ceea ce s-a executat în baza unui act juridic anulat, trebuie restituit, astfel încât părțile raportului juridic să ajungă în situația în care acel act nu s-ar fi încheiat.

Totodată, potrivit principiului „resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis”, prin anularea titlului celui care dă, se anulează și drepturile celor care au primit.

Este adevărat că de la acest principiu există excepția subdobânditorului de bună credință, dar cu privire la buna credință în jurisprudență – decizia civilă nr.13 din 18 ianuarie 2010 a Curții de Apel C., s-a arătat că buna-credință este un concept foarte complex ce își are originea în resorturile psihologice ce trebuie să se circumscrie normelor morale care guvernează activitatea subiectelor de drept în cadrul relațiilor sociale. Deoarece participarea la viața juridică, prin încheierea de acte juridice, presupune manifestarea în exterior a unei voințe conștiente (voință liberă și voință reală, internă), care trebuie să supună imperativului respectării bunelor moravuri, decelarea conținutului bunei-credințe impune descrierea faptelor psihologice care intră în sfera acestei noțiuni. Fiind strâns legată de formarea voinței juridice, buna-credință este una din condiționările ce trebuie să apară în procesul psihologic al deliberării: cântărirea avantajelor și dezavantajelor pe care le prezintă dorințele (nevoile resimțite de om) în raport cu mijloacele de realizare a acestora.

De aceea, vor constitui izvoare ale bunei-credințe faptele psihologice conforme cu normele morale specifice oricărei organizări socio-economice care au avut la origine onestitatea, loialitatea, prudența și temperanța (cumpătarea, chibzuința).

Onestitatea este acel concept moral ce reflectă o însușire personală de a urmări, în mod constant, idealul etic; loialitatea este faptul psihologic ce se reflectă într-un comportament social cu reprezentarea riguroasă a îndatoririlor morale, în realizarea unei conduite drepte, astfel încât să rezulte încredere între membrii societății: prudența constă în acea însușire a conștiinței unei persoane ce-și conduce activitatea cu intenția de a prevedea și a evita greșelile și pericolele; în fine, temperanța este însușirea caracteristică persoanei de a se manifesta moderat, cumpătat, în urma unor procese deliberative care să aibă în vedere nu numai interesele unei persoane, ci și cele ale societății în ansamblu - care constituie, în fapt, limita libertății indivizilor.

Dezvoltarea acestor concepte moral-juridice dau conținutul conceptului de bună-credință (astfel cum a fost fundamentat încă din dreptul roman): sinceritate în cuvinte și fidelitate în angajamente. Astfel, va exista buna-credință atunci când se constată o dublă concordanță: conformitatea între ceea ce persoana gândește și ceea ce afirmă și conformitatea între afirmațiile sale și angajamentele sale; ambele stări trebuie apreciate din punctul de vedere al conduitei adoptate în realizarea scopului ce se subscrie unei intenții drepte, oneste ceea ce înseamnă respectarea riguroasă a datoriilor morale și juridice.

Aplicarea acestor dezvoltări ale noțiunii în materia vânzării lucrului altuia, face ca buna-credință să fie considerată convingerea eronată a dobânditorului că transmițătorul este proprietarul veritabil al bunului dobândit.

Concepția obiectivă expusă a bunei-credințe – rezultând în special din constatarea prudenței și chibzuinței – impune dobânditorului obligația de a face toate verificările necesare cu privire la calitatea de proprietar al transmițătorului, inclusiv a documentelor în baza cărora înstrăinătorul încearcă să justifice dreptul său.

Deoarece și cea mai mică omisiune în această verificare înlătură aparența de drept, cercetările trebuie apreciate nu numai în funcție de criteriul bonus pater. familias, ci în funcție de criteriul celui mai exigent membru al societății. De aceea, buna credință se întemeiază nu numai pe existența titlului ci și pe verificări exigente ale titlului proprietarului, pe care cumpărătorul trebuie să le efectueze critic și cu multă grijă căci, în raport de demersurile pe care acesta le-a efectuat prealabil încheierii contractului – pentru aflarea situației juridice a imobilului, în scopul înlăturării oricărui echivoc cu privire la valabilitatea titlului înstrăinătorului -, se poate stabili dacă diligențele sale au fost de natură a-l împiedica să ajungă într-o eroare.

Totodată in Decizia nr. 4.218/2002 a Curții Supreme de Justiție s-a arătat că este de neconceput ca in calitate de cumparator al unui bun atat de important cum e un imobil, sa nu indeplineasca diligentele rezonabile pentru a cunoaste situatia juridica a bunului.

In Decizia nr. 4.561/2003, Curtea Suprema de Justitie a considerat ca lipsa de informare sau ignoranta cumparatorului in ceea ce priveste situatia juridica a imobilului dobandit nu poate scuza eroarea cumparatorului.

Ori conditiile în care teoria aparentei ar putea fi aplicata in cazul vanzarii bunului altuia sunt: a) existenta unei erori comune (impartasita de public) si invincibile (de care nimeni nu se poate indoi, dand dovada de toata prudenta sa); b) buna-credinta a cumparatorului; c) caracterul oneros al contractului

În astfel de situații o atitudine pasivă din partea cumpărătorului, care s-a mulțumit numai cu afirmațiile vânzătorului, fără a încerca să determine, pe baza unor informații provenite de la o altă sursă, veridicitatea acestor afirmații, nu va permite să se prezume că nu a cunoscut faptul că vânzătorul său nu era proprietar. Altfel s-ar ajunge la concluzia inadmisibilă că necunoașterea lipsei calității de proprietar a vânzătorului se datorează tocmai atitudinii sale pasive: cine nu încearcă să afle nimic pe bună dreptate nu știe că a dobândit de la un neproprietar, dar aceasta nu înseamnă că este și de bună credință.

În acest context, Curtea aperciază că sunt nefondate criticile apelanților părți civile care au invocat buna credință și au solicitat menținerea contractelor, prin care au dobândit imobilele.

În cazul tuturor părților civile care au invocat buna credință, se observă că acestea, înainte de a cumpăra imobilele nu au făcut verificări exigente ale titlului vânzătorului, în scopul aflării situației juridice reale a imobilului.

Deși Legea nr.115/1938, a consacrat efectul constitutiv de drepturi reale al intabulării, acest aspect nu înlătură obligația cumpărătorului de a face verificări amănunțite cu privire la situația juridică reală a imobilului și de a se mulțumi numai cu informațiile primite de la vânzător și cu extrasul de carte funciară adus de acesta.

În condițiile în care cumpărătorul plătea o sumă considerabilă pentru achiziționarea unui bun imobil, cu consecințe importante în patrimoniul său, Curtea consideră că nu s-au depus diligențe în vederea înlăturării oricărui dubiu cu privire la realitatea celor declarate de vânzător.

Astfel, cumpărătorii trebuiau să solicite, pe de o parte, vânzătorului să prezinte înscrisul – contract de vânzare-cumpărare, donație, hotărâre judecătorească, hotărâri ale autorităților administrative, acte de succesiune - în baza căruia eraproprietar al imobilului, în condițiile în care Legea nr.115/1938 în art.43 -47, prevede înscrisurile în baza cărora se face intabularea și condițiile pe care trebuie să le îndeplinească aceste înscrisuri.

Pe de altă parte, cumpărătorul trebuia să solicite notarului să ceară Biroului de Carte Funciară un nou extras de carte funciară și în funcție de mențiunile de pe extras să-i pună în vedere vânzătorului să prezinte înscrisurile care au stat la baza intabulării, cum și încheierea judecătorului prin care s-a încuviințat intabularea.

Totodată, înainte de încheierea contractului de vânzare-cumpărare, cumpărătorul trebuia să meargă la imobilul pe care urma să-l cumpere, să constate dacă este locuit sau nu și în ce stare de află.

Pe lângă aceste aspecte comune, fiecare contract de vânzare-cumpărare are și particularitățile lui privitoare la condițiile în care s-a încheiat.

Astfel, în cazul faptelor descrise la pct.1, 3, 4, 5, 6 negocierea prețului și a condițiilor s-a făcut de către inculpatul L. I., acesta comportându-se ca adevăratul proprietar al imobilului, dar în momentul încheierii contractelor s-au prezentat alte persoane care au semnat actul de vânzare-cumpărare în calitate de vânzător, pe care cumpărătorii nu-i văzuseră niciodată.

Ori, aceste aspecte în mod normal dădeau naștere la suspiciuni din partea cumpărătorului care impuneau verificări mai amănunțite.

Privitor la contractul încheiat de părțile civile O. G. și E. – pct.3 din rechizitoriu, semnificativ este și faptul că imobilul respectiv era folosit de numitul Stancov P., care încheiase un contract de închiriere cu Primăria Timișoara, astfel încât părțile civile dacă mergeau la fața locului, aveau posibilitatea să constate acest aspect.

În cazul imobilului cumpărat de aceleași părți civile, situat în ..7, Timișoara – pct.4 din rechizitoriu, faptul că într-un timp foarte scurt, acesta a făcut obiectul a două contracte de vânzare-cumpărare, inculpatul L. I. fiind cel care a negociat prețul cu părțile civile, deși nu era parte în niciun contract, erau motive serioase de a pune la îndoială veridicitatea afirmațiilor făcute de vânzător în fața notarului, potrivit cărora ar fi adevăratul proprietar al imobilului.

Totodată, părțile civile au acceptat ca în contractul de vânzare-cumpărare să fie trecut un preț diferit de cel plătit în realitate, aspect care justifică ideea că nu au fost de bună credință, în condițiile în care prin acest procedeu s-au diminuat taxele care trebuiau plătite cu ocazia încheierii contractului.

Privitor la imobilul cumpărat de părțile civile V. I. și V. M. – pct.5 din rechizitoriu, faptul că inculpatul L. I. a negociat prețul și condițiile încheierii contractului cu părțile civile, dar la notar actul a fost semnat de A. A., corobirat cu aspectul că în urmă cu puțin timp – 3 săptămâni, se încheiase între L. I. și A. A. un contract de vânzare-cumpărare privind același imobil, constituiau motive suficiente pentru ca părțile civile să verifice în mod amănunțit situația imobilului, nu să se mulțumească cu ceea ce le-a prezentat inculpatul L. I..

Mai mult, imobilul fusese dobândit de numita B. V., potrivit Legii nr.112/1995, situație în care conform art.9 alin.8 din aceeași lege, în vigoare la data respectivă, nu putea fi înstrăinat timp de 10 ani de la data cumpărării.

Este nefondată critica acestor părți civile, potrivit cărora instanța de fond nu s-a pronunțat asupra introducerii în cauză ca persoane responsabile civilmente a instituțiilor statului și a lucrătotilor acestora, în condițiile în care între inculpat și instituțiile respective nu există nicio legătură care ar putea atrage în procesul penal răspunderea civilă a acestora în calitate de părți responsabile civilmente.

În cazul imobilului cumpărat de partea civilă Al B. K. – pct.6 din rechizitoriu, important este faptul că acesta era locuit în baza unui contract de închiriere, încheiat cu Primăria Timișoara, de numita Kalapis B., dar partea civilă nu a fost la fața locului să constatate situația imobilului.

Dacă ar fi fost să vadă imobilul, ar fi găsit-o pe chiriașă, care i-ar fi spus adevărul.

Totodată, faptul că din extrasul de carte funciară rezultă că imobilul fusese dobândit succesiv de mai multe persoane, coroborat cu aspectul că negocierea s-a făcut cu inculpatul L. I., dar actul de vânzare-cumpărare a fost semnat de inculpatul F. A., erau suficiente temeiuri ca partea civilă să depună diligențe pentru a verifica cine este adevăratul proprietar.

Privitor la imobilul situat în . – pct.7 din rechizitoriu, acesta a fost dobândit de numita B. I., în baza Legii nr.112/1995, iar potrivit art.9 alin.8 din legea respectivă, nu putea fi înstrăinat timp de 10 ani.

Dacă părțile civile M. I. și M. G. ar fi solicitat notarului să ceară Biroului de Carte Funciară un extras de carte funciară, ar fi constatat că același imobil mai făcuse obiectul unui contract de vânzare-cumpărare încheiat la 21 mai 2001, între soții U. – vânzători și D. T. – cumpărător și ar fi constatat că imobilul fusese dobândit succesiv de mai multe persoane.

Părțile civile s-au mulțumit să accepte situația imobilului, așa cum a fost descrisă de inculpatul L. I., fără a face alte verificări.

Ori, în momentul în care o persoană plătește o sumă foarte mare de bani este normal să verifice și pentru ce plătește.

Referitor la situația imobilului din . – pct.11 din rechizitoriu, partea civilă M. F. nu poate invoca buna credință, în condițiile în care chiar el locuia în imobil în baza unui contract de închiriere încheiat cu Primăria Timișoara, astfel încât știa cine este proprietarul.

Mai mult,m partea civilă a declarat că el însuși a făcut demersuri la Primăria Timișoara să cumpere apartamentul, dar nu l-a putut cumpăra.

Pe de altă parte, așa cum a arătat partea civilă, prețul plătit era sub nivelul pieței imobiliare din perioada respectivă.

În acest context, nu se poate invoca buna credință în momentul în care partea civilă a semnat un contract de vânzare-cumpărare cu o persoană necunoscută, care s-a recomandat a fi proprietarul apartamentului, în condițiile în care acesta nu a prezentat vreun act de proprietate, știind că imobilul aparținea Primăriei Timișoara, partea civilă fiind chiriaș.

Nici în cazul imobilului situat în . – pct.13 din rechizitoriu, partea civilă I. E. nu poate invoca buna credință, având în vedere faptul că într-un timp foarte scurt imobilul a făcut obiectul mai multor contracte de vânzare-cumpărare.

Astfel, la 7 mai 2003, inculpatul L. I. vinde imobilul familiei C. C. și I., la 15 mai 2003, familia C. vinde lui D. I., la 23 iunie 2003, D. I. și M. vând lui I. E..

În acest context, fiind de notorietate faptul că imobilul respectiv aparținea Fundației C., partea civilă trebuia să verifice în mod amănunțit în ce mod a devenit proprietar D. I., cel care i-a vândut imobilul, în condițiile în care i-a plătit acestuia o sumă foarte mare.

În acest sens, înainte de încheierea contractului cu D. I. și M., trebuia să solicite toate contractele încheiate anterior și ar fi constatat că inculpatul L. I. s-a folosit la încheierea primului contract de “o delegație” dată de proprietarul imobilului.

Ori, partea civilă putea verifica dacă s-a dat o asemenea “delegație”, fie mergând la sediul proprietarului, fie printr-un telefon sau alte mijloace de comunicare.

Totodată, în perioada respectivă, deja se cunoștea că în situația mai multor imobile din Timișoara s-au săvârșit infracțiuni și începuseră verificările la Biroul de Carte Funciară, așa cum rezultă din procesele-verbale încheiate la 8 mai 2003, fila 105 vol.2 u.p., respectiv 9 mai 2003, fila 192 vol.2 u.p., încheiate de lucrătorii de poliție, plângerea formulată de numita Kalapis B. – fila 304 vol.1 u.p., plângerea formulată de H. C. M. – pag.10 vol.1 u.p.

Semnificativ este faptul că începuseră cercetările penale în cazul mai multor imobile, iar la 4 iunie 2003, inculpatul L. I. a fost arestat preventiv, aspect făcut public în presa locală din Timișoara.

Important este și faptul că la data de 10 iunie 2003, Fundația C. înaintează o cerere la IPJ T. înregistrată la 12 iunie 2003, prin care face precizări cu situația reală a imobilului și solicită să se facă cercetări cu privire la acest imobil - fila 203 vol.2 u.p.

P. urmare, este greu de crezut că la data când partea civilă I. E. a cumpărat imobilul – 23 iunie 2003, nu cunoștea faptul că se efectuau cercetări cu privire la mai multe imobile din Timișoara, inclusiv cel pe care l-a cumpărat, iar inculpatul L. I. fusese arestat preventiv.

În consecință, niciuna dintre părțile civile apelante care au cumpărat imobilele nu pot invoca buna credință pentru ca actele de vânzare-cumpărare să nu fie anulate.

În altă ordine de idei, având în vedere faptul căactele de vânzare-cumpărare au avut la bază rezultatul săvârșirii unor infracțiuni, dacă s-ar menține actele ulterioare, ar însemna să se accepte ca fiind conforme cu dispozițiile legale rezultatele unor fapte de natură penală, ceea ce ar încălca dispozițiile art.1 alin.1 și 2 Cod pr.penală.

Având în vedere faptul că s-a dispus repunerea părților în situația anterioară, Curtea va admite în parte acțiunile civile formulate de părțile civile H. C. și M., O. G. și E., V. I. și M., Al B. K., M. F., I. E., va admite acțiunea civilă formulată de partea civilă P. V., continuată de moștenitori P. G., P. R. N. și acțiunile civile formulate de părțile civile M. I. și G. și O. A..

Astfel, îi va obliga pe inculpați la restituirea prețului plătit de părțile civile, preț care a fost echivalat în moneda euro, prin verificarea cursului afișat pe site-ul BNR, la data încheierii contractelor, constatându-se că 2 mărci germane echivalau cu un euro.

În acest sens, la 23 octombrie 2001, un euro echivala cu 27.480 ROL, iar o marcă germană echivala cu 14.050 ROL.

La 25 octombrie 2001, un euro echivala cu 27.515 ROL, iar o marcă germană echivala cu 14.068 ROL.

La 18 septembrie 2001, un euro echivala cu 27.922 ROL, iar o marcă germană echivala cu 14.246 ROL.

La 24 octombrie 2001, un euro echivala cu 27.588 ROL, iar o marcă germană echivala cu 14.106 ROL.

La 2 aprilie 2002 – pct.6 din rechizitoriu, un euro echivala cu 28.858 ROL, iar un dolar american echiva cu 32.842 ROL:

La 21 iunie 2001, un euro echivala cu 24.892 ROL, iar o marcă germană echivala cu 12.727 ROL.

La 21 mai 2001, un euro echivala cu 25.021 ROL, iar o marcă germană echivala cu 12.793 ROL.

La 22 august 2001, un euro echivala cu 27.486 Rol, iar o marcă germană echivala cu 14.053 ROL.

La 23 iunie 2003, un euro echivala cu 37.678 ROL.

În cazul părții civile Al B. K., Curtea are în vedere declarațiile acestuia, din care rezultă faptul că a plătit suma de 15.000 dolari americani. Totodată, în declarația de constituire de parte civilă a solicitat dolari americani – fila 195 vol.7 dosar fond.

Având în vedere obiectul prezentei cauze, Curtea nu poate stabili despăgubiri rezultând din valoarea actuală de piață a imobilelor sau cheltuieli efectuate cu lucrările de îmbunăptățire și reparații la imobile, acestea putând face obiectul unor acțiuni civile, promovate la instanțele civile (acțiuni în evicțiune, îmbogățire fără justă cauză).

În cazul părții civile O. A., inculpatul L. I. va fi obligat la restituirea sumei încasate cu titlu de chirie, conform chitanțelor depuse la dosar – pag.104 și urm. vol.4 u.p.

Deoarece partea vătămată U. A. A. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, iar în declarația dată la instanța de fond – fila 111 vol.4, a arătat că inculpatului V. P. P. nu i-a dat vreo sumă de bani, ceea ce înseamnă că banii i-a primit inculpatul L. I., se va confisca de la acest inculpat suma de 10.700 lei.

Totodată, partea vătămată C. C. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal cu privire la fapta descrisă la pct.14 din rechizitoriu, dar în declarațiile date la urmărirea penală – atașată după fila 309 vol.2 u.p., dar și la instanța de apel – pag.198-202 vol.3 apel, a arătat că i-a plătit în total inculpatului L. I. suma de 206.900 dolari americani, Curtea va dispune confiscarea acestei sume.

Deoarece nu s-au acoperit daunele la care au fost obligați inculpații V. P. P., G. E. și P. M., ținând cont de dispozițiile art.381 Cod pr.penală, Curtea va menține sechestrul asigurator asupra bunurilor acestor inculpați pentru garantarea recuperării prejudiciului produs părților civile.

Sunt nefondate criticile inculpaților F. A., V. P. P., G. E., P. M., privind greșita obligare la cheltuieli judiciare către stat, în condițiile în care potrivit art.191 alin.1 Cod pr.penală, în caz de condamnare, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Ori, cu ocazia judecării cauzei de către prima instanță, s-au efectuat cheltuieli considerabile cu înaintarea actelor de procedură, cu hârtia consumată la fiecare termen, cu deplasările inculpatului arestat dintr-o localitate în alta.

Chiar dacă inculpații au avut apărători aleși, au fost și termene la care aceștia au lipsit, instanța fiind nevoită să desemneze apărător din oficiu pentru a le asigura asistență juridică inculpaților, onorariile apărătorilor din oficiu fiind suportate de inculpați.

În consecință, ținând cont de dispozițiile art.379 alin.1 pct.2 lit.a Cod pr.penală, se vor admite apelurile declarate de P. de pe lângă T. D., inculpații L. I., A. C. P., V. P. P., G. E., P. M., F. A., Ș. C. D., părțile civile Federația Comunităților Evreiești din R., C. E. din Timișoara, se va

desființa în parte sentința sub aspectul laturii penale și laturii civile, în sensul că, se vor descontopi pedepsele aplicate inculpatului L. I. și vor fi repuse în individualitatea lor.

În baza art.11 pct.2 lit.b C.P.P. rap la art.10 lit.g C.P.P, se va înceta procesul penal privindu-l pe inculpatul L. I. pentru infracțiunile prev. de art.290 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și art.31 alin.2 Cod penal rap.art.289 alin.1 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, art.75 lit.a Cod penal, art.37 lit.b Cod penal.

În baza art.215 alin.1, 2, 3, 5 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal, art.75 lit.a Cod penal, art.37 lit.b Cod penal, va fi condamnat inculpatul L. I. la pedeapsa de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a, b Cod penal, ca pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

În baza art.71 alin.1 Cod penal, se vor interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a, b Cod penal, pe durata prev.de art.71 alin.2 Cod penal.

Se va descontopi pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului L. I. prin s.p. 110/2006 a Tribunalului C.-S., definitivă prin d.p. 3466/27.06.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în pedepsele de 5 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, c Cod penal, aplicată în baza art. 215 alin. 1, 2, 5 Cod penal, cu art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 74 lit. a, 76 lit. a Cod penal și 2 luni închisoare, aplicată în baza art. 291 Cod penal, cu art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 74 lit. a, 76 lit. a Cod penal.

În baza art. 33 lit. a, art.34 lit. b, art.35, art. 36 alin. 1 Cod penal, se vor contopi pedepsele aplicate în prezenta cauză cu pedepsele aplicate prin sentința penală de mai sus, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, c Cod penal, ca pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

Se vor interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b, c Cod penal, pe durata prev.de art.71 alin.2 Cod penal.

În baza art.88 Cod penal, se va deduce din pedeapsa rezultantă de mai sus perioada detenției preventive de la 30.05.2003, la 06.02.2006

În baza art.36 alin.3 Cod penal, se va deduce perioada executată de la 20.03.2008, la 2.12.2011 din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin s.p. 110/2006 a Tribunalului C.-S., definitivă prin d.p. 3466/27.06.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale 110/2006 a Tribunalului C.-S..

Se va constată că la data de 2.12.2011 inculpatul a fost liberat condiționat prin s.p. nr.2990 din 28.11.2011 a Judecătoriei C., din executarea pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului L. I. prin s.p. 110/2006 a Tribunalului C.-S., definitivă prin d.p. 3466/27.06.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție

Se va dispune emiterea unui nou mandat corespunzător.

Se va constata că prin încheierea pronunțată la 19.03.2007 ( vol.9 dosar fond), s-a admis cererea inculpatului L. I. de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi țara.

Se va înlătură dispoziția din sentință privind aplicarea pedepsei complementare inculpatului A. C. P..

În baza art.88 Cod penal, se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului A. C. P. timpul reținerii de 24 ore din 7 iulie 2003 ora 11 până la 8 iulie 2003 ora 11, așa cum rezultă din ordonanța de reținere nr.P/6851/din 7 iulie 2003 (fila 380 vol.2 u.p.)

În baza art.109 alin.4 Cod pr.penală, se va dispune restituirea înscrisurilor ridicate, cu ocazia perchezițiilor domiciliare (descrise în procesul-verbal din 28 mai 2003-filele 17-18 vol 3 u.p. ridicate de la locuința lui L. I., existente la 22-41 vol 3 u.p; descrise în procesul –verbal încheiat la 23 iunie 2003-filele 47 și 48 vol 3 u.p, ridicate de la sediul S.C.Tyadik Veyashar Consulting, existente la filele 49-59 vol 3 u.p; descrise în procesul –verbal încheiat la 27 mai 2003 - filele 62, 63 vol 3 u.p., ridicate de la locuința lui A. C. P., existente la filele 64-562 vol 3 u.p; extrasele C.F. ridicate de la învinuitul T. G. potrivit procesului –verbal încheiat la 27 mai 2003-fila12 vol 3 u.p) care nu au fost confiscate, persoanelor sau instituțiilor cărora le aparțin.

Se vor repune părțile în situația anterioară săvârșirii infracțiunilor.

Se va admite în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile H. C. și M..

Vor fi obligați în solidar pe inculpații L. I. și A. C. P. către părțile civile la 48.000 euro sau echivalentul în lei la data plății.

Se va admite acțiunea civilă formulată de partea civilă P. V. și continuată de moștenitorii P. G. și P. R. N..

Vor fi obligați în solidar pe inculpații L. I., A. C. P., V. P. P. către moștenitorii P. G. și P. R. N. la 24.000 euro sau echivalentul în lei la data plății.

Se va admite în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile O. E. și G..

Vor fi obligați în solidar pe inculpații L. I., A. C. P., G. E., către părțile civile la 84.000 euro sau echivalentul în lei la data plății (pct.3 din rechizitoriu).

Vor fi obligați în solidar inculpații L. I., A. C. P., G. E., P. M., către aceleași părți civile la 48.000 euro sau echivalentul în lei la data plății (pct.4 din rechizitoriu)

Se va admite în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile V. I. și M..

Vor fi obligați în solidar inculpații L. I., A. C. P., către părțile civile la 3.650 euro sau echivalentul în lei la data plății.

Se va admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Al-B. K.

Vor fi obligați în solidar inculpații L. I., A. C. P., F. A. către partea civilă la 15.000 dolari americani sau echivalentul în lei la data plății (pct.6 din rechizitoriu).

Se va admite acțiunea civilă formulată de părțile civile M. I. și G..

Va fi obligat inculpatul L. I. către părțile civile la 150.000 euro sau echivalentul în lei la data plății (pct.7din rechizitoriu).

Se va admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă M. F..

Vor fi obligați în solidar inculpații A. C. P. și Ș. C. D. către partea civilă la 4.500 euro sau echivalentul în lei la data plății.

Se va admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă I. E..

Va fi obligat inculpatul L. I. către partea civilă la 120.000 euro sau echivalentul în lei la data plății.

Se va admite acțiunea civilă formulată de partea civilă O. A.

Va fi obligat inculpatul L. I. către partea civilă la 7.560 lei.

Se va lua act că partea vătămată U. A. A. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În baza art.118 lit.e Cod penal, se va dispune confiscarea de la inculpatul L. I. a sumei de 10.700 lei.

Se va lua act că partea vătămată C. C. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În baza art.118 lit.e Cod penal, se va dispune confiscarea de la inculpatul L. I. a sumei de 206.900 dolari americani sau echivalentul în lei la data punerii în executare a hotărârii.

Se va menține măsura sechestrului asigurator instituită asupra bunurilor inculpaților G. E., P. M., V. P. P..

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii.

În baza art.379 alin.1 pct.1 lit.b Cod pr.penală, se vor respinge, ca nefondate, apelurile formulate de părțile civile I. E., Diosi I. și Diosi M., Hluscu C., M. F., M. I. și M. G., Al-B. K., O. G. și O. E., V. I. și V. M..

Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod pr.penală.

Se va dispune scutirea de plata amenzii aplicată avocatului B. V. prin încheierea din 29 februarie 2012, având în vedere că a justificat prin înscrisuri lipsa la termenul de judecată.

P. ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelurile declarate de P. de pe lângă T. D., inculpații L. I., A. C. P., V. P. P., G. E., P. M., F. A., Ș. C. D., părțile civile Federația Comunităților Evreiești din R., C. E. din Timișoara, împotriva sentinței penale nr.80 din 16 februarie 2012, pronunțată de T. D., în dosarul nr._ .

Desființează în parte sentința sub aspectul laturii penale și laturii civile, în sensul că:

Descontopește pedepsele aplicate inculpatului L. I. și le repune în individualitatea lor.

În baza art.11 pct.2 lit.b C.P.P. rap la art.10 lit.g C.P.P.

Încetează procesul penal privindu-l pe inculpatul L. I. pentru infracțiunile prev. de art.290 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și art.31 alin.2 Cod penal rap.art.289 alin.1 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, art.75 lit.a Cod penal, art.37 lit.b Cod penal.

În baza art.215 alin.1, 2, 3, 5 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal, art.75 lit.a Cod penal, art.37 lit.b Cod penal;

Condamnă pe inculpatul L. I. la pedeapsa de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a, b Cod penal, ca pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

În baza art.71 alin.1 Cod penal;

Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a, b Cod penal, pe durata prev.de art.71 alin.2 Cod penal.

Descontopește pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului L. I. prin s.p. 110/2006 a Tribunalului C.-S., definitivă prin d.p. 3466/27.06.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în pedepsele de 5 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, c Cod penal, aplicată în baza art. 215 alin. 1, 2, 5 Cod penal, cu art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 74 lit. a, 76 lit. a Cod penal și 2 luni închisoare, aplicată în baza art. 291 Cod penal, cu art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 74 lit. a, 76 lit. a Cod penal.

În baza art. 33 lit. a, art.34 lit. b, art.35, art. 36 alin. 1 Cod penal;

Contopește pedepsele aplicate în prezenta cauză cu pedepsele aplicate prin sentința penală de mai sus, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, c Cod penal, ca pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b, c Cod penal, pe durata prev.de art.71 alin.2 Cod penal.

În baza art.88 Cod penal;

Deduce din pedeapsa rezultantă de mai sus perioada detenției preventive de la 30.05.2003, la 06.02.2006

În baza art.36 alin.3 Cod penal;

Deduce perioada executată de la 20.03.2008, la 2.12.2011 din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin s.p. 110/2006 a Tribunalului C.-S., definitivă prin d.p. 3466/27.06.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale 110/2006 a Tribunalului C.-S..

Constată că la data de 2.12.2011 inculpatul a fost liberat condiționat prin s.p. nr.2990 din 28.11.2011 a Judecătoriei C., din executarea pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului L. I. prin s.p. 110/2006 a Tribunalului C.-S., definitivă prin d.p. 3466/27.06.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție

Dispune emiterea unui nou mandat corespunzător.

Constată că prin încheierea pronunțată la 19.03.2007 ( vol.9 dosar fond), s-a admis cererea inculpatului L. I. de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi țara.

Înlătură dispoziția din sentință privind aplicarea pedepsei complementare inculpatului A. C. P..

În baza art.88 Cod penal;

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului A. C. P. timpul reținerii de 24 ore din 7 iulie 2003 ora 11 până la 8 iulie 2003 ora 11, așa cum rezultă din ordonanța de reținere nr.P/6851/din 7 iulie 2003 (fila 380 vol.2 u.p.)

În baza art.109 alin.4 Cod pr.penală;

Dispune restituirea înscrisurilor ridicate, cu ocazia perchezițiilor domiciliare (descrise în procesul-verbal din 28 mai 2003-filele 17-18 vol 3 u.p. ridicate de la locuința lui L. I., existente la 22-41 vol 3 u.p; descrise în procesul –verbal încheiat la 23 iunie 2003-filele 47 și 48 vol 3 u.p, ridicate de la sediul S.C.Tyadik Veyashar Consulting, existente la filele 49-59 vol 3 u.p; descrise în procesul –verbal încheiat la 27 mai 2003 - filele 62, 63 vol 3 u.p., ridicate de la locuința lui A. C. P., existente la filele 64-562 vol 3 u.p; extrasele C.F. ridicate de la învinuitul T. G. potrivit procesului –verbal încheiat la 27 mai 2003-fila12 vol 3 u.p) care nu au fost confiscate, persoanelor sau instituțiilor cărora le aparțin.

Repune părțile în situația anterioară săvârșirii infracțiunilor.

Admite în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile H. C. și M..

Obligă în solidar pe inculpații L. I. și A. C. P. către părțile civile la 48.000 euro sau echivalentul în lei la data plății.

Admite acțiunea civilă formulată de partea civilă P. V. și continuată de moștenitorii P. G. și P. R. N..

Obligă în solidar pe inculpații L. I., A. C. P., V. P. P. către moștenitorii P. G. și P. R. N. la 24.000 euro sau echivalentul în lei la data plății.

Admite în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile O. E. și G..

Obligă în solidar pe inculpații L. I., A. C. P., G. E., către părțile civile la 84.000 euro sau echivalentul în lei la data plății (pct.3 din rechizitoriu).

Obligă în solidar pe inculpații L. I., A. C. P., G. E., P. M., către aceleași părți civile la 48.000 euro sau echivalentul în lei la data plății (pct.4 din rechizitoriu)

Admite în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile V. I. și M..

Obligă în solidar pe inculpații L. I., A. C. P., către părțile civile la 3.650 euro sau echivalentul în lei la data plății.

Admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Al-B. K.

Obligă în solidar pe inculpații L. I., A. C. P., F. A. către partea civilă la 15.000 dolari americani sau echivalentul în lei la data plății (pct.6 din rechizitoriu).

Admite acțiunea civilă formulată de părțile civile M. I. și G..

Obligă pe inculpatul L. I. către părțile civile la 150.000 euro sau echivalentul în lei la data plății (pct.7din rechizitoriu).

Admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă M. F..

Obligă în solidar pe inculpații A. C. P. și Ș. C. D. către partea civilă la 4.500 euro sau echivalentul în lei la data plății.

Admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă I. E..

Obligă pe inculpatul L. I. către partea civilă la 120.000 euro sau echivalentul în lei la data plății.

Admite acțiunea civilă formulată de partea civilă O. A.

Obligă pe inculpatul L. I. către partea civilă la 7.560 lei.

Ia act că partea vătămată U. A. A. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În baza art.118 lit.e Cod penal;

Dispune confiscarea de la inculpatul L. I. a sumei de 10.700 lei.

Ia act că partea vătămată C. C. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În baza art.118 lit.e Cod penal;

Dispune confiscarea de la inculpatul L. I. a sumei de 206.900 dolari americani sau echivalentul în lei la data punerii în executare a hotărârii.

Menține măsura sechestrului asigurator instituită asupra bunurilor inculpaților G. E., P. M., V. P. P..

Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii.

Respinge, ca nefondate, apelurile formulate de părțile civile I. E., Diosi I. și Diosi M., Hluscu C., M. F., M. I. și M. G., Al-B. K., O. G. și O. E., V. I. și V. M..

Obligă pe fiecare dintre apelanții parți civile I. E., Diosi I. și Diosi M., Hluscu C., M. F., M. I. și M. G., Al-B. K., O. G. și O. E., V. I. și V. M. la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 400 lei reprezintă onorariul apărător din oficiu pentru inculpatul L. I., 200 lei reprezintă 50 % din onorariul apărător din oficiu pentru inculpatul F. A. (la termenul din 25 aprilie 2012), ce se vor vira din contul Ministerului Justiției în contul Baroului D..

Dispune scutirea de plata amenzii aplicată avocatului B. V. prin încheierea din 29 februarie 2012.

Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și părțile prezente și de la comunicare pentru părțile lipsă.

Pronunțată în ședință publică de la 18 septembrie 2012.

L. BalaciMircea M. Ș.

Grefier,

M. V.

Red.jud.MMȘ

j.f.A.I.S.

PS/20.09.2012

← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1104/2012. Curtea...		Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1097/2012. Curtea de Apel CRAIOVA Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. Art.246 C.p.. Decizia nr. 1171/2012. Curtea de Apel CRAIOVA Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 1134/2012. Curtea de Apel CRAIOVA Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1104/2012. Curtea de Apel CRAIOVA Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 1879/2012. Curtea de Apel CRAIOVA Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1983/2012. Curtea de Apel CRAIOVA Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1947/2012. Curtea de Apel CRAIOVA Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 1952/2012. Curtea de Apel CRAIOVA