Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 1134/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1134/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 16-05-2012 în dosarul nr. 1134/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR. 1134
Ședința publică de la 16 Mai 2012
PREȘEDINTE D. F.- judecător
V. T.- judecător
G. C.- judecător
Grefier M. I.
Ministerul Public reprezentat prin procuror D. S. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
***
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 15 mai 2012, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie având ca obiect soluționarea recursurilor declarate de părțile civile T. V. D. și A. S. M. I., asigurătorul . R. SA și inculpatul S. E., împotriva sentinței penale nr. 2175 din data de 13 decembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut cu ocazia pronunțării, au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită la data dezbaterilor.
Deliberând;
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2175 din data de 13 decembrie 2011 a Judecătoriei Târgu Jiu în baza art. 85 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată, a fost condamnat inculpatul S. E., fiul lui A. și E. Eufimia, născut la data de 22.06.1986, în Tg-J., județul Gorj, domiciliat în comuna Bălănești, ., CNP_, la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 86 alin.1 din OUG 195/2002 republicată, a fost condamnat inculpatul S. E., la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal, a fost condamnat inculpatul S. E., la pedeapsa de 1 an închisoare (2 fapte comise asupra celor 2 părți civile).
În baza art. 33, 34 Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare care a fost sporită cu 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani și 6 luni, termen de încercare potrivit art.82 Cp.
Au fost puse în vedere inculpatului dispozițiile art.83 și următoarele Cp.
A fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.64 alin 1 lit.a teza a-II-a și lit. b Cp, pe durata prevăzută de art 71 alin 5 cp.
Au fost admise în parte acțiunile civile formulate de părțile civile T. V. D. și A. S. M. I..
A fost obligat inculpatul alături de asigurătorul de răspundere civilă . R. S.A astfel: contravaloarea în lei, la cursul zilei a sumei de 11.413,66 euro și suma de 15.000 lei precum și la 30.000 lei daune morale către partea civilă T. V. D..
A fost obligat inculpatul alături de asigurătorul de răspundere civilă . R. S.A la plata către partea civilă T. V. D. a unei rente periodice lunare în cuantum de 340 lei până la încetarea deficienței funcționale sau a stării de nevoie rezultată din aceasta, în limita plafonului legal.
A fost obligat inculpatul alături de asigurătorul de răspundere civilă . R. S.A la plata către partea civilă A. S. M. I. a 10.000 lei despăgubiri civile și 20.000 lei daune morale.
A fost obligat inculpatul alături de asigurătorul de răspundere civilă . R. S.A la despăgubiri civile plus dobânzile legale aferente la data plății către părțile civile: S. Județean TG J. suma de 1703,9 lei, S. C. de Urgență C. sumele de 3547,10 lei (parte vătămată A. S. M. I.) și de 9102,94 lei (parte vătămată T. V. D.).
A fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat la plata sumei de 4000 lei către partea civilă T. V. D. și la plata sumei de 2400 lei către partea civilă A. S. M. I..
A fost obligat inculpatul la 2000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin adresa înaintată de Curtea de Apel C. la data de 11.08.2011, sub nr._, s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe dosarul nr._, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J. nr. 4916/P/2008 din 20.04.2010, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S. E., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal și art.85 alin.1 și art.86 alin.1 din OUG 195/2002, totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
Pentru dovedirea situației de fapt reținute în rechizitoriu, au fost administrate în cursul urmăririi penale următoarele mijloace de probă: procesul verbal de cercetare la fața locului, acte medico-legale efectuate de SML Gorj și Hunedoara, raport de verificare RAR Gorj și adrese ale Serviciului Poliției Rutiere Gorj, declarații de martori, declarații de părți vătămate, raport de expertiză tehnică-auto, declarațiile inculpatului.
Din probatoriul administrat în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, instanța de fond a constatat că faptele comise de inculpat, așa cum au rezultat din prezentarea stării de fapt, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. și ped. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal, art.85 alin.1 și art.86 alin.1 din OUG 195/2002, texte de lege în baza cărora urmează a fi condamnat inculpatul cu aplic art. 33-34 Cod penal.
Astfel, în primul ciclu procesual, instanța a dispus condamnarea inculpatului în baza art.85 alin.1 din OUG 195/2002 republicată, la pedeapsa de 1 an închisoare, în baza art.86 alin.1 din OUG 195/2002 republicată, la pedeapsa de 1 an închisoare, și, în baza art.184 alineat 2 și 4 Cod penal, la pedeapsa de 1 an închisoare, cu aplic. art. 33,34 Cod penal, iar ca modalitate de executare, văzând că sunt îndeplinite condițiile cumulativ și imperativ prevăzute de art. 81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 Cod penal, apreciind că și în acest fel poate fi atins scopul educativ, preventiv și punitiv al pedepsei.
Cu privire la latura civilă a cauzei penale, instanța a admis în parte acțiunea civilă a părților civile T. V. D. și A.-S. M. I., și a obligat inculpatul alături de asigurătorul de răspundere civilă . SA, la plata către partea civilă T. V. D. a sumelor de 30.000 lei despăgubiri civile și 20.000 lei daune morale, către partea civilă A.-S. M. I. a sumelor de 5.000 lei despăgubiri civile și 10.000 lei daune morale și către partea civilă S. Județean Tg-J. la plata sumei de 1703,9 lei despăgubiri civile și în limita plafonului legal, la plata către partea civilă T. V. D. a unei rente periodice lunare în cuantum de 340 lei până la încetarea deficienței funcționale sau stării de nevoie rezultată din aceasta, sume pe care instanța le consideră reparații echitabile ale prejudiciilor suferite de către părțile civile.
Instanța a luat act că S. de Urgență C., S. C. C. și S. de Urgență Petroșani nu s-au constituit părți civile în cauză.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs P. de pe lângă Judecătoria Tg. J., părțile civile, asigurătorul și inculpatul.
Prin decizia penală nr. 331 din data de 9 martie 2011, Curtea de Apel C. a admis recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu, inculpatul S. E., părțile civile T. V. D., A. S. M. și asigurător . împotriva sentinței penale nr. 2443/28.12.2010 pronunțată de Judecătoria Tg. J., a casat sentința și a trimis cauza pentru rejudecare la instanța de fond.
Instanța de control judiciar a apreciat că motivul de recurs invocat de P. este fondat în sensul nepronunțării primei instanțe cu privire la toate infracțiunile cu care a fost sesizată, având în vedere faptul că, în urma accidentului, au rezultat două părți vătămate, iar în rechizitoriu trimiterea în judecată s-a făcut pentru două infracțiuni de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al. 2 și 4 C.p., aflate în concurs ideal.
Curtea de Apel C. a reținut că prima instanță s-a pronunțat numai pentru una din aceste infracțiuni, fapt ce a condus la pronunțarea unei hotărâri nelegale sub toate aspectele întrucât, pe de o parte, inculpatul nu este sancționat pentru una din infracțiuni iar pe de altă parte, nereținând comiterea unei fapte dispare temeiul obligării la plata de despăgubiri pentru una din părțile vătămate (nu se știe însă pentru care întrucât prima instanță nu a indicat partea vătămată în raport de care reține infracțiunea de vătămare corporală).
Cât privește celelalte recursuri, Curtea de Apel C. a constatat că sunt fondate și criticile părților civile privind nemotivarea sentinței sub aspectul laturii civile, iar din cuprinsul hotărârii atacate nu rezultă sumele solicitate inițial de părțile civile ca și despăgubiri, ce probe s-au administrat pentru dovedirea lor și cum a ajuns prima instanță la acele cuantumuri, urmând ca în faza rejudecării se reanalizeze cauza sub toate aspectele.
Ca urmare a admiterii recursurilor, în sensul celor de mai sus, dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Tg.-J. sub nr._ .
Analizând și coroborând ansamblul probatoriu administrat atât în timpul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, instanța a reținut în fapt că în noaptea de 15.08.2008, orele 22:30, lucrătorii de poliție din cadrul I.P.J.Gorj - Serviciul Poliției Rutiere au fost sesizați despre faptul că pe DC 15 de pe raza localității Glodeni, județul Gorj, a avut loc un accident de circulație soldat cu vătămarea corporală a mai multor persoane.
Din actele de urmărire penală efectuate în cauză, a reieșit faptul că în noaptea de 15.08.2008, în jurul orelor 22:00, inculpatul S. E., în timp ce conducea motocicleta marca Cagiva Planet, înregistrată sub numărul de înregistrare Mușetești - Gorj 051, pe DC 15 de pe raza localității Glodeni, jud. Gorj, în apropierea imobilului nr. 216 a efectuat manevra de depășire a mai multor autoturisme parcate pe sensul său de deplasare, pătrunzând pe sensul opus de deplasare, moment în care a intrat în coliziune cu moped-ul marca MPK, condus de partea vătămată T. V. D.. În urma impactului a rezultat vătămarea corporală a inculpatului și a părților vătămate T. V. D. și A. -S. M. I. (ocupant al locului din spatele moped-ului condus de partea vătămată T. V. D.).
Partea vătămată T. V. D. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 4-5 luni îngrijiri medicale, conform raportului de constatare medico-legal nr. 1608/28.08.2009 efectuat de SML Gorj, leziunile nepunând în primejdie viața victimei, îngrijirile medicale putându-se prelungi pe o perioadă de mai multe luni de zile.
Partea vătămată A. S. M. I., în urma evenimentului rutier, a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 155-160 zile îngrijiri medicale, conform completării din 15.05.2009 la CML nr.1606/06.11.2008 al SML Hunedoara.
Inculpatul, în urma evenimentului rutier, a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 50-55 zile îngrijiri medicale, conform CML nr. 1289/27.08.2008 efectuat de SML Gorj, leziunile nepunând în primejdie viața victimei.
Inculpatului i-au fost recoltate probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, iar prin buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr.925/1624 din 28.08.2008 efectuat de SML Gorj a rezultat că acesta avea o alcoolemie de 0,35 gr%o la orele 22:45, în noaptea respectivă.
Pentru stabilirea împrejurărilor producerii accidentului de circulație, s-a dispus și efectuat un raport de expertiză tehnică auto care concluzionează că starea de pericol a fost creată de inculpatul S. E., care nu a respectat prevederile art. 45 alin. 3, art. 50 și art. 161 alin. 1 lit. f din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 R, în sensul că aflat sub influența băuturilor alcoolice, a efectuat în mod necorespunzător manevra de depășire, trecând peste axul drumului și fără să se asigure că din sens opus nu se apropie un vehicul și că dispune de spațiu suficient pentru a reintra pe banda inițială,
Din același raport de expertiză tehnică auto a rezultat faptul că inculpatul nu a respectat viteza admisă pentru categoria de vehicul pe care l-a condus, și că a condus acest vehicul având în vedere că se afla sub influența alcoolului.
S-a mai concluzionat și că nu s-a putut reține încălcarea vreunei prevederi legale privind circulația pe drumurile publice de către conducătorul moped-ului, respectiv partea vătămată T. V. D., viteza moped-ului de deplasare fiind de cel mult 30 km/h, precum și că inculpatul putea evita impactul în condițiile în care circula cu o viteză de 45 km/h (expertul luând în considerare că vehiculul condus de învinuit este moped), și nu putea evita accidentul în condițiile în care moped-ul părții vătămate nu avea sistemul de iluminat în funcțiune.
La capitolul II pct. 2.3. din raportul de expertiză s-a menționat că inculpatul nu a respectat nici prevederile art. 20 din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 R, în sensul că inculpatul nu deținea permis de conducere corespunzător categoriei de vehicule pe care 1-a condus .
La același capitol, expertul a reținut că inculpatul nu a respectat nici prevederile art. 50 din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 R, în sensul că vehiculul condus de învinuit era moped și circulând cu o viteză de circa 60 km/h, a încălcat prevederile acestui articol, viteza maximă cu care trebuia să circule fiind de 45 km/h .
În urma examinării vehiculului condus de inculpat, prin raportul de verificare RAR Gorj nr._/11.11.2008, s-a stabilit că acesta are o capacitate cilindrică de 125 cm.
Urmare acestei constatări și în conformitate cu prevederile art. 22 din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 R, a rezultat că inculpatul în noaptea respectivă a condus pe DC 15 de pe raza localității Glodeni, jud. Gorj un autovehicul (capacitate cilindrică mai mare de 50 cm3 ) și nu un moped (capacitate cilindrică ce nu depășește 50 cm3), așa cum în mod greșit a reținut expertul în raportul de expertiză efectuat.
Avându-se în vedere că din planșele foto existente la dosarul cauzei a rezultat că accidentul de circulație s-a produs în localitate Glodeni, precum și că inculpatul a condus un autovehicul, în sarcina acestuia s-a reținut ca nerespectate prevederile art. 48 și art.49 din Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr. 195/2002 R, inculpatul rulând cu o viteză peste limita maximă admisă în localități de 50 km/h și nu prevederile art. 50 și art. 161 alin.l li f din același regulament, așa cum a susținut expertul.
În această situație, s-a apreciat că autovehiculul condus de inculpat trebuia înmatriculat în circulație pentru a fi condus pe drumurile publice și nu înregistrat în circulație, iar pentru conducerea acestuia era necesar ca inculpatul să fi obținut permis de conducere categoria A .
Fiind audiat în cursul cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor și modalitatea de comitere a acesteia, precizând faptul că este de acord să plătească părților civile despăgubiri în măsura în care acestea se vor dovedi, precizând că nu a văzut mopedul pentru că acesta nu avea sistem de iluminat pe timpul nopții și că știe că părțile vătămate au consumat băuturi alcoolice de la mai multe persoane care nu pot să vină în instanță să spună acest lucru fiindcă sunt prietene cu acestea.
În raport de situația de fapt expusă mai sus, instanța a reținut că fapta inculpatului S. E. care a condus în noaptea de 15.08.2008 motocicleta marca Cagiva Planet, un vehicul având capacitatea cilindrică mai mare de 50 cm3, pe DC 15 de pe raza localității Glodeni, jud. Gorj, fără ca acest vehicul să fie înmatriculat în circulație pentru a fi condus pe drumurile publice întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 85 alin 1 din OUG nr. 195/2002.
De asemenea, s-a reținut că fapta inculpatului care a condus motocicleta marca Cagiva Planet, de o capacitate cilindrică de 125 cm3, pe DC 15 de pe raza localității Glodeni, jud. Gorj, fără a poseda permis de conducere întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 86 alin 1 din OUG nr. 195/2002.
În drept, s-a reținut de către prima instanță că fapta aceluiași inculpat care în noaptea de 15.08.2008, în timp ce conducea motocicleta marca Cagiva Planet, înregistrată sub numărul de înregistrare Mușetești -Gorj 051, pe DC 15 de pe raza localității Glodeni, jud. Gorj, a produs un accident de circulație soldat cu vătămarea corporală a părții vătămate T. V. D., accident în urma căruia acesta a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 4-5 luni îngrijiri medicale, conform raportului de constatare medico-legal nr. 1608/28.08.2009 efectuat de SML Gorj, leziunile nepunând în primejdie viața victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă în formă agravantă prevăzută de art. 184 alin 2 și 4 C pen., precum și cu vătămarea corporală a părții vătămate A. -S. M. I., care a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 155-160 zile îngrijiri medicale, conform completării din 15.05.2009 la CML nr.1606/06.11.2008 al SML Hunedoara, fără ca acestea să îi pună viața în pericol, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă în formă agravantă prevăzută de art. 184 alin 2 și 4 C pen.
Elementul material al laturii obiective al celor două infracțiunii a constat în acțiunea de lovire a părților civile cu ocazia accidentului de circulație în care a fost implicată motocicleta condusă de inculpat, în urma căruia părțile civile au suferit multiple leziuni traumatice.
Urmarea imediată a infracțiunilor de vătămare corporală din culpă în formă agravantă a constat în accidentarea părților civile.
Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată a fost dovedită cu certitudine de raportul de expertiză medico-legală, precum și de celelalte mijloace de probă administrate, din care a rezultat faptul că între producerea accidentului și leziunile traumatice există legătură directă de cauzalitate, neinterpunându-se nicio cauză sau condiție care ar fi putut să întrerupă lanțul cauzal.
Reținând din concluziile raportului de expertiză medico-legală că părțile civile au necesitat pentru vindecare un număr de 4-5 luni îngrijiri medicale, respectiv, 155-160 zile îngrijiri medicale, s-a constatat incidența în cauză a alin. 2 al art. 184 alin. C.pen. rap. la art. 182 alin. 1 C.pen.
Având în vedere că inculpatul a săvârșit faptele ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale și a măsurilor de prevedere necesare conducerii unei motociclete pe drumurile publice, instanța a constatat că elementul material al laturii obiective a infracțiunii a fost realizat în forma agravantă prevăzută de art. 184 alin. 4 C. pen. În acest context, s-a reținut, din probatoriul administrat, că sunt îndeplinite, în mod cumulativ, cele patru condiții prevăzute în literatura și practica judiciară pentru existența acestei forme agravante a infracțiunii, respectiv: inculpatul efectua activitatea de conducător al unei motociclete, fapta a fost comisă în exercițiul acestei activități, există anumite dispoziții legale și măsuri de prevedere pentru efectuarea activității de conducere a autovehiculelor pe drumuri publice și împrejurarea ca fapta să fie urmarea nerespectării acestor dispoziții legale și măsuri de prevedere.
Latura subiectivă a infracțiunii a fost realizată sub forma culpei cu prevedere reglementate de art. 19 alin. 1 pct. 2 lit. a C.pen., inculpatul prevăzând rezultatul faptei, dar neacceptându-l, sperând fără temei că nu se va produce. Așadar, vinovăția inculpatului a rezultat din raportul de expertiză medico-legală și concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară coroborate cu declarațiile inculpatului, din care a reieșit că trebuia și putea să prevină accidentul prin abordarea unei conduite rutiere mai prudente.
La individualizarea pedepselor, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 52 C.pen., precum și criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.pen. raportate în prezenta cauză, respectiv gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, persoana inculpatului, circumstanțele concrete ale săvârșirii faptelor și împrejurările care atenuează răspunderea penală.
Așadar, constatând că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpat, instanța, potrivit art. 345 alin. 2 C.pr.pen., l-a condamnat pe inculpat, în baza art.85 alin.1 din OUG 195/2002 republicată, la pedeapsa de 1 an închisoare, în baza art.86 alin.1 din OUG 195/2002 republicată, la pedeapsa de 1 an închisoare, și, pentru săvârșirea celor două infracțiuni de vătămare corporală din culpă, infracțiuni prevăzute și pedepsite de art. 184 alin. 2 și 4 C.pen., la o câte o pedeapsă de 1 închisoare, pentru fiecare, apreciind că pedeapsele sunt de natură să asigure atingerea scopurilor preventiv-educative și sancționatorii ale pedepsei, prevăzute de art. 52 din C.pen.
Întrucât, s-a constatat că infracțiunile se află în concurs real, fiind comise înainte ca inculpatul să fie condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, în temeiul art. 33 lit. a C.p. și art. 34 lit. b C.p. au fost contopite cele patru pedepse cu închisoarea aplicate inculpatului pentru infracțiunile deduse judecății, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, care va fi sporită cu 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare, al cărei cuantum instanța l-a apreciat ca fiind adecvat în vederea unei bune împliniri a scopurilor pedepsei, respectiv de reeducare și prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni.
Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanța a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 81 C.pen., conform cărora se poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani sau amendă; infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni; apreciindu-se de instanță că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
Considerând că în cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 81 C.pen., respectiv condamnarea prin prezenta sentință fiind de 1 an și 6 luni închisoare, lipsa antecedentelor penale și convingerea instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea de către inculpat a pedepsei aplicate - convingere fundamentată pe circumstanțele personale ale inculpatului, constând în vârsta și integrarea sa pe deplin în familie și în societate -, instanța, în baza art. 81 C.pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni, stabilit în condițiile art. 82 C.pen.
De asemenea, instanța a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, iar în temeiul art. 71 alin. 5 C.pen., instanța va suspenda condiționat și executarea pedepsei accesorii, pe același termen de încercare.
În temeiul art. 359 alin. 1 C.pr.pen., instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen., a căror nerespectare are drept urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea în întregime a pedepsei.
Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut că, potrivit art. 14, art. 15, art. 24 alin. 2 și art. 76 C.pr.pen., prin declarațiile date atât în cursul urmăririi penale, cât și în timpul cercetării judecătorești, partea vătămată T. V. D. s-a constituit parte civilă cu suma de 100.000 de lei, reprezentând daune materiale și 100.000 de lei reprezentând daune morale, partea vătămată A. S. M. I. s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000 de lei, reprezentând daune materiale și 30.000 de lei reprezentând daune morale .
Instanța a constatat faptul că motocicleta marca Cagiva Planet, înregistrată sub numărul de înregistrare Mușetești -Gorj 051 era asigurată la . SA așa cum a reieșit din polița de asigurare ./05/M3/NP nr._, aflată la fila 47 din dosarul de urmărire penală, iar prin precizarea atașată la dosarul cauzei în data de 19.09.2011, asigurătorul de răspundere civilă S C G. A. R. S.A a învederat instanței faptul că . SA a fuzionat cu S C G. Asigurări S.A, solicitând modificarea citativului în mod corespunzător.
S-a reținut că potrivit disp. art. 998 C.civ., orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, iar în temeiul art. 999 C.civ., omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.
Potrivit literaturii și practicii judiciare în materie, pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite, în mod cumulativ, următoarele condiții: fapta ilicită, prejudiciul produs ca urmare a faptei ilicite, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția celui care a cauzat prejudiciul.
Instanța a mai reținut că, în urma a accidentului rutier, părțile civile au îndurat suferințe fizice, dar mai ales psihice, incontestabile, amplificate de internările și operațiile chirurgicale succesive la care au fost supuse și, astfel, de sensibilitatea deosebită pe care tratamentul îndelungat de vindecare și recuperare o imprimă personalității lor, cu repercusiuni deosebite asupra vieții de familie și a celei private sociale.
În ceea ce privește prejudicial moral și material suferit de către partea civilă T. V. D., din depozițiile martorului M. E., ascultat în primul ciclu procesual, instanța a reținut faptul că în urma accidentului rutier, partea civilă s-a împrumutat la el cu suma de 1000 lei pentru a procura medicamente și că nu a putut să se mai ocupe de gospodărie și că datorită stării de sănătate, partea civilă a angajat pe martorul C. pentru a-l îngriji. Martorul C. A. a relatat că, urmare accidentului, a îngrijit pe partea civilă timp de 2 luni, fiind plătită cu 1000 lei lunar, după care timp de 14 zile acesta a fost îngrijit de o asistentă care a fost plătită cu 200 de lei/zi. Martorul a mai relatat faptul că pe perioada în care partea vătămată a fost internată în spital ea a fost plătită cu suma de 550 lei pentru a avea grijă de copilul acestuia și că partea vătămată a împrumutat bani de la prieteni pentru a putea suporta cheltuielile de spitalizare întrucât acesta nu a mai putut să lucreze.
Depozițiile martorilor s-au coroborat cu înscrisurile atașate la dosarul cauzei respectiv contractul de împrumut și chitanțe, adeverințe medicale eliberate de unități spitalicești din Italia, documente de transport, aflate la filele 147-169 din dosar .
Astfel, având în vedere prejudicial material produs de către inculpat, instanța l-a obligat pe inculpat alături de asigurătorul de răspundere civilă S.C. G. R. A. R. S.A. la despăgubiri civile astfel: contravaloarea în lei, la cursul zilei a sumei de 11.413,66 euro și suma de 15.000 lei către partea civilă T. V. D..
Instanța a reținut că accidentul de circulație produs de către inculpat s-a soldat cu vătămarea corporală a părții vătămate T. V. D., în urma căruia acesta a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 4-5 luni îngrijiri medicale, conform raportului de constatare medico-legal nr. 1608/28.08.2009 efectuat de SML Gorj, îngrijirile medicale putându-se prelungi pe o perioadă de mai multe luni de zile, motiv pentru care l-a obligat pe inculpat alături de asigurătorul de răspundere civilă S C G. R. A. R. S.A, la plata către partea civilă T. V. D. a unei rente periodice lunare în cuantum de 340 lei până la încetarea deficienței funcționale sau a stării de nevoie rezultată din aceasta, în limita plafonului legal.
În ceea ce privește prejudicial moral și material suferit de către partea civilă A. S. M. I., din depozițiile martorului A. A., s-a reținut faptul că în urma accidentului rutier, partea civilă și-a vândut o mașină Citoen C3 în schimbul sumei de 6000 de euro care se afla la domiciliul mamei sale din Glodeni deoarece avea nevoie de bani pentru tratarea leziunilor și că acesta a mai împrumutat ulterior atât la familie, la prieteni, cât și la CAR în jur de 10.500-11.000 lei, fiind singurul întreținător de familie. Martorul a mai precizat faptul că partea civilă A. S. M. I., nu a mai putut să lucreze la vechiul său loc de muncă și s-a încadrat la un alt loc de muncă, pierzând astfel circa 400 de lei lunar la salariu și că atât între prieteni cât și în societate suferă în urma consecințelor accidentului fiind numit Robocop sau picior de lemn și că nu mai poate să desfășoare activități agricole sau sportive, fiind nevoit să meargă la spital pentru recuperare în jur de 3-4 zile pe săptămână. Martorul Gurka V. a relatat că, urmare accidentului, partea civilă a fost în concediu medical o perioadă îndelungată de timp, fiindu-i diminuat salariul cu aproximativ 300 de lei și că a cheltuit suma de 400 de euro împrumutată de la mama sa, apoi 2500 lei cu tratamentul, împrumutând de la CAR și suma de 7.000 lei și că a trecut printr-o perioadă dificilă fiind dărâmat psihic în legătură cu viitorul copiilor săi și situația în care se afla. Depozițiile martorilor s-au coroborat cu înscrisurile atașate la dosarul cauzei respectiv contractul de împrumut din care a reieșit faptul că partea civilă A. S. M. I. a împrumut de la CAR suma de 7.000 lei și din adeverința nr.8387/30 nov.2011, precum și dispoziția din data de 26.06.2009 din care a rezultat diminuarea de salariu precum și schimbarea locului de muncă al părții civile, precum și cu actele medicale aflate la filele 116 163 din dosarul de urmărire penală .
În consecință, instanța l-a obligat pe inculpat alături de asigurătorul de răspundere civilă S C G. R. A. R. S.A, cu sediul social în București, la plata către partea civilă A. S. M. I. a sumei de 10.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
Instanța a avut în vedere și faptul că, prin săvârșirea celor două infracțiuni vătămare corporală din culpă în formă agravantă prevăzută de art. 184 alin 2 și 4 C pen, părților civile le-a fost cauzat de către inculpat un prejudiciu moral important constând în suferințele majore cauzate de leziunile traumatice provocate prin accidentul de circulație. Înțelesul noțiunii de prejudiciu moral constă în rezultatul dăunător direct al unei fapte ilicite și culpabile, prin care se aduce atingere valorilor cu conținut nepatrimonial care definesc personalitatea umană. Prejudiciul moral produs, fiind strâns legat de persoană, a lezat direct și nemijlocit dezvoltarea echilibrată și armonioasă a persoanei căreia accidentul i-a provocat nu numai leziuni fizice, cât mai ales tulburări psihice și emoționale datorate șocului posttraumatic. În ceea ce privește suma solicitată cu titlu de daunele morale, instanța a reținut că acestea sunt greu de cuantificat, greutate care rezidă mai ales din imposibilitatea de a le privi ca pe un pretium dolores, ca o compensare a suferinței părții civile. Totuși, la stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu moral instanța trebuie să aibă în vedere o . criterii, cum ar fi consecințele negative suferite pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost, sunt și, mai ales, vor fi percepute consecințele, măsura în care partea civilă a fost afectată emoțional, având în vedere și faptul că și în prezent partea civilă urmează tratament medical pentru recuperare. Prin urmare, stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include de regulă o doză ridicată de aproximare și subiectivism.
Astfel, în privința întinderii prejudiciului moral, instanța a apreciat, în raport cu împrejurările comiterii faptei și urmările acesteia, reținând și practica judiciară în domeniu, că suma de 30.000 de lei constituie o reparație justă și echitabilă a prejudiciului moral suferit de către partea civilă T. V. D., că suma de 20.000 de lei constituie o reparație justă și echitabilă a prejudiciului moral suferit de către partea civilă A. S. M. I..
În consecință, în temeiul art. 14 C.pr.pen. și art. 15 C.pr.pen. rap. la art. 346 alin. 1 C.pr.pen. cu aplic. art. 998-999 C.civ, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă T. V. D. și a obligat inculpatul alături de asigurătorul de răspundere civilă S.C. G. R. A. R. S.A, la despăgubiri civile astfel: contravaloarea în lei, la cursul zilei a sumei de 11.413,66 euro și suma de 15.000 lei precum și la 30.000 lei daune morale către partea civilă T. V. D. și va obliga inculpatul alături de asigurătorul de răspundere civilă S.C. G. R. A. R. S.A, la plata către partea civilă T. V. D. a unei rente periodice lunare în cuantum de 340 lei până la încetarea deficienței funcționale sau a stării de nevoie rezultată din aceasta, în limita plafonului legal.
De asemenea, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă A. S. M. I. și a obligat pe inculpat alături de asigurătorul de răspundere civilă S C G. R. A. R. S.A, la plata către partea civilă A. S. M. I. a 10.000 lei despăgubiri civile și 20.000 lei daune morale.
Tot sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța a constatat că, în cursul cercetării judecătorești, în baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, unitatea spitalicească implicată în actul medical, respectiv S. C. de Urgență C., s-a constituit parte civilă pentru suma de bani reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de asistența medicală acordată părții civile T. V. D. și A. S. M. I., în cuantum de 3547,10 de lei și 9102,94 lei de lei plus dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a sentinței până la data plății efective ( filele 35 și 65 ).
De asemenea, instanța a reținut că S. Județean TG J. s-a constituit parte civilă pentru suma de bani reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de asistența medicală acordată inculpatului S. E., în cuantum de 1703,9 de lei plus dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a sentinței până la data plății efective.
Conform art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.
Prin urmare, în baza art. 14 C.pr.pen. și art. 15 C.pr.pen. rap. la art. 346 alin. 1 C.pr.pen. și art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu aplic. art. 998-999 C.civ., instanța a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. Județean Tg J. și S. C. de Urgență C. și a obligat inculpatul alături de asigurătorul de răspundere civilă S C G. R. A. R. S.A la despăgubiri civile plus dobânzile legale aferente la data plății către părțile civile: S. Județean Tg J. suma de 1703,9 lei, spitalul C. de Urgență C. sumele de 3547,10 lei (parte vătămată A. S. M. I.) și de 9102,94 lei (parte vătămată T. V. D.). Astfel, repararea prejudiciului produs de o faptă ilicită trebuie să fie integrală, prin aceasta înțelegându-se că se repară atât prejudiciul efectiv - damnum emergens constând în cheltuielile efectuate, cât și beneficiul nerealizat - lucrum cessans – dobânda legală.
În temeiul art. 191 alin. 1 și 3 C.pr.pen. rap. la art. 189 C.pr.pen., în raport de soluția de condamnare ce va fi pronunțată în prezenta cauză, instanța obligat inculpatul la plata sumei de 2000 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, atât în cursul urmăririi penale, cât și în timpul cercetării judecătorești.
Potrivit art. 193 alin. 1, 2 și 4 C.pr.pen. rap. la art. 191 alin. 1 și 3 C.pr.pen., având în vedere soluția de admitere în parte a acțiunii civile formulate de părțile civile, instanța l-a obligat pe inculpat, la plata sumei de 4000 lei către partea civilă T. V. D. și la plata sumei de 2400 lei către partea civilă A. S. M. I., cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând contravaloarea onorariilor de avocat, cheltuieli realizate de acestă parte civilă în timpul urmăririi penale și al cercetării judecătorești și achitate conform chitanțelor depuse la dosar.
Prin încheierea nr. 182 din data de 14.12.2011, instanța a reținut că în minuta pronunțată în ședința publică din 13.12.2011 în dosarul nr._ al Judecătoriei Tg J. privind pe inculpatul S. E. a fost omisă mențiunea „la câte o pedeapsă de 1 an închisoare”, în loc de „la pedeapsa de 1 an închisoare” cum greșit a fost menționat, și în consecință, în raport de dispozițiile art.195 și 196 C.Pr.P.. s-a dispus îndreptarea omisiunii vădite strecurată în minuta pronunțată în ședința publică din 13.12.2011 în dosarul nr._ privind pe inculpatul S. E. în sensul că s-a menționat corect la alin 3 din minută: „în baza art. 184 alin 2 și 4 Cod penal, condamnă inculpatul S. E. la câte o pedeapsă de 1 an închisoare fiecare (2 fapte comise asupra celor 2 părți civile)”, în loc de „în baza art.184 alin. 2 și 4 Cod penal, condamnă inculpatul S. E., la pedeapsa de 1 an închisoare (2 fapte comise asupra celor 2 părți civile)”.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs părțile civile T. V. D. și A. S. M. I., asigurătorul . R. SA și inculpatul S. E..
În recursurile formulate de părțile civile s-a arătat că sentința instanței de fond este netemeinică și nelegală sub aspectul soluționării laturii civile, instanța de fond nu a făcut o analiză obiectivă a probelor administrate, probe care au demonstrat cuantumul mare al cheltuielilor efectuate ca urmare a leziunilor suferite. Partea civilă A. S. M. I. fiind nevoit să își vândă autoturismul și să facă împrumuturi, fiind încadrat la locul de muncă pe o treaptă inferioară și cu un salariu mai mic. În privința părții civile T. V. D. a arătat că a rămas cu o infirmitate permanentă de 100% cu consecințe negative din punct de vedere psihic și fizic, fiind necesare numeroase spitalizări și intervenții chirurgicale.
Prin motivele scrise de recurs formulate de inculpat s-a solicitat casarea sentinței și achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d C.p.p. S-a arătat că s-a reținut greșit de către instanța de fond culpa exclusivă a inculpatului la producerea accidentului deoarece din materialul probator reiese că partea vătămată T. V. D. a circulat pe drumurile publice sub influența alcoolului fără a avea sistem de iluminare la moped în funcțiune și fără vestă reflectorizantă, fiind întrunite elementele culpei cu previziune. Întrucât partea vătămată nu și-a avertizat prezența pe drumul public, inculpatul s-a aflat în imposibilitatea obiectivă de a prevedea rezultatul produs fiind incidente prevederile art. 47 Cp. privind cazul fortuit. Expertul a arătat că accidentul nu putea fi evitat de către învinuit care putea evita impactul doar dacă mopedul avea sistemul de iluminat în funcțiune. Declarațiile martorilor audiați în cauză atestă faptul că partea vătămată conducea mopedul după ce consumase băuturi alcoolice și fără a avea sistemul de iluminat în funcțiune. Inculpatul a depășit viteza legală în mod firesc deoarece se afla în depășirea unei coloane de mașini aflate în staționare.
În subsidiar a solicitat reținerea culpei comune având în vedere declarațiile martorilor ascultați în cercetarea judecătorească. Inculpatul nu cunoștea că mopedul său are capacitate mai mare de 49 cm și că era obligat să îl înscrie în circulație și să dețină permis de conducere, ulterior accidentului obținând permisul de conducere.
În recursul formulat de asigurătorul . R. SA s-a arătat că instanța de fond nu a ținut seama de dispozițiile legale din domeniul asigurărilor, de înscrisuri administrate în cauză și de îndrumările instanței de recurs care a dispus casarea. Răspunderea asiguratorului este strict reglementată și limitată de normele ce reglementează răspunderea contractuală în cazul poliției de asigurare obligatorie RCA, în speță fiind incidente prevederile art. 49 pct. 1 din Ordinul 11/2007 emis de CSA. Instanța de fond a îndepărtat în mod justificat probe administrate pe latură penală din care rezultă culpa comună a inculpatului și părții vătămate. Cuantumul despăgubirilor acordate nu a fost dovedit cu documente justificative până la limita acordată de instanță iar daunele morale trebuie acordate în conformitate cu legislația și jurisprudența națională.
În privința părții civile A. S. M. I. s-a arătat că suma acordată de instanța de fond este prea mare și că acesta nu a solicitat inițial decât daune materiale. Singura cerere prin care pretindea daune materiale fiind depusă la dosarul parchetului când nici nu se întocmise rechizitoriul. Cu ocazia rejudecării fondului, partea civilă nu a depus nici un înscris nou cu valoare de document justificativ iar sumele acordate cu titlu de despăgubiri materiale nu au fost dovedite. S-a apreciat că partea civilă a suferit pierderi salariale fără a exista un calcul din care să rezulte diferența dintre salariul avut înainte de accident și concediul medical după accident. Suma dovedită cu documente justificative este doar de 760 lei. Înscrisurile medicale atestă afecțiune reumatică la genunchi mai veche ce nu a fost produsă prin accidentul de circulație. În privința părții vătămate T. V. D. s-a arătat că nici acesta nu a depus documente justificative în rejudecare și că a refuzat în mod inexplicabil servicii medicale în R., fiind transferat în Italia. Singurul înscris medical depus este un referat întocmit de o comisie medicală din Italia iar certificatul medico legal întocmit de S. de Urgență Târgu Jiu arată că leziunile nu au pus în primejdie viața victimei, evoluția pacientului fiind lent favorabilă, partea vătămată nemaifiind expertizată anterior.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea constată că instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă, concordantă cu probele administrate în cauză. Faptele inculpatului de a conduce o motocicletă, sub influența băuturilor alcoolice fără a avea permis de conducere și conducând un vehicul ce nu era înmatriculat pentru a fi condus pe drumurile publice, circulând cu viteză peste limita legală de 45 km/h și producând un accident de circulație ce a determinat vătămarea corporală a părților vătămate T. V. D. și A. S. M. I. întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 85 alin. 1 și 86 alin. 1 din OUG 195/2002 precum și art. 184 alin. 2 și 4 Cp.
Probele administrate în cauză respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului, actele medico legale întocmite de SML Gorj, declarațiile martorilor și părților vătămate, raportul de expertiză tehnică auto precum și declarațiile inculpatului confirmă situația de fapt reținută de către instanța de fond.
Criticile formulate de inculpat în sensul că nu ar fi săvârșit fapta în forma de vinovăție cerută de lege și că s-ar impune într-o teză subsidiară reținerea unei culpe concurente a acestuia și a părții vătămate T. V. D., sunt neîntemeiate.
Ca urmare a expertizei tehnice efectuate, expertul tehnic auto M. A. a constatat că inculpatul circulând cu o viteză de minim 60 km/h pe un drum neiluminat public în condiții de semiîntuneric s-a angajat în depășirea unor autoturisme staționate pe sensul său de mers, trecând de mijlocul benzii de contrasens. Întrucât autoturismele staționate se aflau doar ½ pe partea carosabilă, expertul a apreciat că este nejustificată pătrunderea inculpatului pe contrasens întrucât avea posibilitatea de a circula în interiorul benzii de sens până la 0,5 m de axul drumului. În condițiile în care inculpatul ar fi circulat în interiorul benzii de sens, expertul a apreciat că putea evita accidentul chiar și în situația în care partea vătămată nu ar fi avut sistem de iluminat în funcțiune la moped. Expertul a concluzionat că starea de pericol a fost creată de către inculpat care aflat sub influența băuturilor alcoolice a pătruns și circulat pe contrasens în mod nejustificat și fără să se asigure cu o viteză mai mare decât cea maximă admisă, încălcând prev. art. 45 alin. 3 și art. 50 din OUG 195/2002 și art. 161 alin. 1 lit. f din regulamentul de aplicare a OUG 195/2002.
În privința părții vătămate T. V. D. s-a reținut că din punct de vedere al poziție în timpul deplasării și al vitezei de deplasare nu se poate reține încălcarea vreunei prevederi legale privind circulația pe drumurile publice de către conducătorul mopedului.
Nerespectarea de către inculpat în calitate de conducător auto a dispozițiilor mai sus menționate a condus la producerea accidentului datorită atitudinii inculpatului de a nu prevedea rezultatul faptei sale deși putea și trebuia să prevadă acest rezultat.
La individualizarea judiciară a pedepselor instanța a făcut o justă aplicare a disp. art. 72 Cp. având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptelor, împrejurările în care s-a săvârșit fapta, datele ce caracterizează persoana inculpatului astfel că pedepsele aplicate sunt de natură să contribuie la realizarea scopului educativ preventiv al pedepsei prev. de art. 52 Cp.
În raport cu criteriile de individualizare s-a apreciat just că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia dispunându-se suspendarea condiționată a pedepsei aplicate în condițiile art. 81 și 82 Cp.
Curtea apreciază că nu sunt fondate nici criticile formulate cu privire la latura civilă a cauzei. Instanța de fond a apreciat în mod corect că probele administrate în cauză respectiv declarațiile martorilor și înscrisurile reprezentând contract de împrumut și chitanțe, documente de transport, acte medicale dovedesc existența unui prejudiciu creat părții civile T. V. D. privind cheltuieli cu spitalizarea precum și sume de bani plătite martorei C. A. în sumă de 11.413,66 euro și 15.000 lei având în vedere și suferințele psihice create părții civile ca urmare a perioadelor de internare și intervențiilor chirurgicale succesive la care a fost supusă. Față de deficiența funcțională constatată s-a apreciat corect că se justifică și plata unei prestații periodice lunare de 340 de lei către partea civilă T. V. D..
În privința părții civile A. S. M. I. au fost avute în vedere declarațiile martorilor A. A. și Gurka V. care au arătat că partea civilă a suferit o diminuare a veniturilor ca urmare a accidentului și că a împrumutat sume de bani pentru a achita cheltuielile necesare tratamentului și recuperării.
De asemenea și în privința părții civile A. la stabilirea daunelor morale instanța de fond a avut în vedere suferințele fizice și psihice la care a fost supusă ca urmare a accidentului, având în vedere faptul că au fost necesare 170 – 175 zile de îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor post traumatice așa cum rezultă din certificatul nr. 1606/C din 06 iunie 2008 completat la 12 martie 2010, întocmit de SML Hunedoara.
În declarația dată în faza de urmărire penală la data de 12 iulie 2009, partea vătămată A. S. M. I. a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 40.000 lei pagube morale și 10.000 lei cheltuieli materiale, astfel că sunt nefondate criticile formulate de asigurător în sensul că partea civilă nu ar fi solicitat despăgubiri privind prejudiciul moral în raport cu declarația dată la 12 iulie 2009, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu respectarea dispozițiilor art. 15 alin. 2 C.p.p. până la citirea actului de sesizare.
Având în vedere faptul că partea vătămată T. V. D. locuia în Italia și era angajat la firma GT SERVIZI AMBIENTALI SRL având un contract de muncă pe timp nedeterminat încheiat cu această societate, apare ca justificată prezentarea părții civile la Comisia medicală legală din regiunea Lombardia ce a stabilit un anumit grad de invaliditate, partea civilă fiind internată și la S. Erba Renaldi din Menaggio.
La aprecierea stării de incapacitate, instanța de fond s-a raportat în mod corect și la aceste înscrisuri care atestă și leziunile produse părții civile ca urmare a accidentului produs de inculpat.
Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea potrivit disp. art. 385/15 alin. 1 pct. 1 lit. b C.p.p. va respinge recursurile declarate de părțile civile T. V. D. și A. S. M. I., asigurătorul . R. SA și inculpatul S. E. și potrivit disp. art. 192 alin. 2 C.p.p. vor fi obligați recurenții la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de părțile civile T. V. D. și A. S. M. I., asigurătorul . R. SA și inculpatul S. E., împotriva sentinței penale nr. 2175 din data de 13 decembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr._, ca nefondate.
Obligă recurenții la câte 50 lei fiecare cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 mai 2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
D. F. V. T. G. C.
Grefier,
M. I.
Red.jud.G.C.
j.f.A.B.
O.A.
| ← Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. Art.246 C.p..... | Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1104/2012. Curtea... → |
|---|
