Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 41/2016. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 41/2016 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 19-01-2016 în dosarul nr. 41/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ Nr. 41
Ședința publică de la 19 ianuarie 2016
PREȘEDINTE A. M. S.- judecător
M. C. G.- judecător
Grefier F. U.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror C. N. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
***
Pe rol, soluționarea apelului formulat de partea civilă D. M. împotriva sentinței penale nr. 567 din data de 18 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria Târgu Cărbunești în dosarul nr._, privind pe inculpatul M. V. L..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit: apelantul parte civilă D. M. și inculpatul M. V. L. pentru care se prezintă avocat I. E. care substituie pe avocat S. N., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că s-a primit prin Serviciul registratură, procesul verbal de căutare privind pe inculpatul M. V. L., emis de Poliția orașului Berbești, județ V..
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, consideră întemeiat apelul formulat de partea civilă, apel ce vizează latura penală a cauzei, fiind criticată sentința sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpatului.
Consideră că hotărârea este nelegală pentru că la infracțiunea prev. de art. 191 alin. 1 și 2 Cp. nu este prevăzută pedeapsa amenzii, pentru infracțiunea de violare de domiciliu în formă calificată pedeapsa era de 3 la 12 ani.
Apreciază că legea mai favorabilă în ansamblu trebuie să fie noul Cod penal, adică disp. art. 244 alin. 1. În aceste condiții, potrivit dispozițiilor noului Cod penal, așa cum au fost încadrate faptele în rechizitoriu, solicită condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii și nu la pedeapsa amenzii.
În ceea ce privește modalitatea de executare arată că inculpatul nu s-a prezentat niciodată la instanța de fond și nici în faza de apel, astfel că lipsește condiția obligatorie prevăzută de lege, pentru a se putea dispune suspendarea sub supraveghre respectiv acordul acestuia pentru prestarea muncii în folosul comunității.
În lipsa acestei condiții, solicită executarea pedepsei în regim de detenție, apreciind că amânarea aplicării pedepsei ar fi o modalitate de executare mult prea blândă, necorespunzătoare gradului de pericol social concret al infracțiunilor.
Apreciază că latura civilă a cauzei este just soluționată, despăgubirile materiale în sumă de 1.000 lei sunt corespunzătoare distrugerilor provocate prin spargerea geamurilor și deteriorarea în parte a ușii, iar daunele morale, în opinia sa, în special pentru infracțiunea de amenințare, în sumă de 1.000 lei, sunt just individualizate și nu reprezintă o sumă prea mare față de trauma psihică pe care partea civilă a suportat-o.
Avocat I. E. pentru inculpatul M. V. L., având cuvântul, solicită respingerea apelului formulat de partea civilă ca neîntemeiat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
Consideră că instanța de fond a individualizat just pedeapsa alegând aplicarea amenzii penale.
În ceea ce privește latura civilă, arată că au fost acordate corect atât daunele morale cât și despăgubirile civile.
Reprezentantul Ministerului Public, arată că apelul părții civile este întemeiat întrucât pentru infracțiunea de violare de domiciliu nu este prevăzută amenda și nu s-au reținut circumstanțe atenuante.
Avocat I. E. pentru inculpatul M. V. L., având cuvântul în replică arată că sub acest aspect este întemeiat apelul formulat de partea civilă, dar apreciază că modalitatea de executare în detenție nu este cea mai potrivită. Consideră că dispozițiile vechiului Cod penal sunt mai favorabile iar în aceste condiții apreciază că se poate dispune condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii dar cu suspendarea sub supraveghere potrivit legii vechi.
Constatând dezbaterile încheiate,
Deliberând,
CURTEA,
Asupra apelului de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
P. sentința penală nr. 567 din data de 18 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria Târgu Cărbunești în dosarul nr._, în baza art. 386 C.p.p. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor deduse judecății și săvârșite de inculpatul M. V. L. din infracțiunile prev. de art. 224 alin. 1 și 2 C.pen., art. 253 alin. 1 C.pen. și art. 206 alin. 1 C.pen. în infracțiunile prev. de art. 192 alin. 1 și 2 C.pen. (L 15/1968), art. 217 alin. 1 C.pen. (L 15/1968) și art. 193 alin. 1 C.pen. (L 15/1968).
În baza art. 192 alin. 1 și 2 C.pen. (L 15/1968) cu aplic. art. 5 C.pen a fost condamnat inculpatul M. V. L., fiul lui L. și V., născut la 30.05.1992 în C., jud. D., domiciliat în orașul Berbești, Aleea Libertății, . B, ., CNP_, la 2000 lei amendă penală.
În baza art. 217 alin. 1 C.pen. (L 15/1968) cu aplic. art. 5 C.pen a fost condamnat inculpatul M. V. L. la 1500 lei amendă penală.
În baza art. 193 alin. 1 C.pen. (L 15/1968) cu aplic. art. 5 C.pen a fost condamnat inculpatul M. V. L. la 1000 lei amendă penală.
În baza art. 33-34 C.pen. (L 15/1968) inculpatul M. V. L. va executa pedeapsa de 2000 lei amendă penală.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp art. 63 ind. 1 C.pen. (L 15/1968).
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de persoana vătămată D. M., domiciliat în comuna Dănciulești, . Rugului, jud. Gorj, și a fost obligat inculpatul M. V. L. la 1000 lei cu titlu de despăgubiri civile și 1000 lei cu titlu de daune morale către aceasta.
A fost obligat inculpatul la 800 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul nr. 2676/P/2013 din 23.10.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Cărbunești a fost trimis în trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul M. V. L., pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliul prev. de art. 224 alin.1 și 2 C.pen., distrugere prev. de art. 253 alin.1 C.pen și amenințare prev. de art. 206 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 38 alin.1 și 5 Cod penal, reținându-se următoarele:
Începând cu anii 2011 – 2012 inculpatul a locuit în imobilul unchiului său, martorul C. G., împrejurări în care a cunoscut-o pe persoana vătămată D. M. și pe fratele acesteia martorul D. I. și cu care, în diverse ocazii, a avut unele conflicte și discuții în contradictoriu și pe fondul consumului de alcool.
În seara datei de 16.09.2013, în jurul orelor 20.30, inculpatul M. V. L., împreună cu martorul M. C. A., au mers la un bar din centrul satului Bibulești, deplasarea făcând-o cu autoturismul acestuia din urmă, de unde au plecat apoi în jurul orelor 24.00 – 00.30, la revenirea spre cătunul Piscul Rugului oprind în apropierea locuinței persoanei vătămate unde inculpatul a coborât din mașină, motivând că vorbește la telefon, martorul ce-l însoțea plecând singur spre locuința bunicului său.
Ulterior, în jurul orelor 01.00, ca urmare a discuțiilor în contradictoriu purtate cu persoana vătămată în cursul zilei, pe timp de întuneric inculpatul a pătruns fără drept pe poarta de acces în curtea locuinței persoanei vătămate iar în timp ce se deplasa prin curte spre curtea de acces în imobil, a luat un par și a început să adreseze injurii, cuvinte jignitoare și amenințări cu moartea atât persoana vătămată, cât și familia acesteia, manifestări auzite și de martora D. E. N. ce ieșise în curte și care a revenit în grabă în imobil, l-a trezit pe soțul său – partea vătămată, explicându-i ce se întâmplă.
Între timp, soții D. au închis și asigurat ușa din lemn ce permitea accesul în imobil, inculpatul strigând să iasă afară din casă că altfel va intra peste ei și îi va omorî, apoi începând să arunce cu bucăți din dale de beton în geamurile ferestrei aflată lângă ușa de acces spărgând 4 ochiuri de geam după care a început să lovească ușa de acces cu parul în încercarea de a pătrunde, provocând o fisură orizontală fără însă a reuși să o deschidă și apoi continuând cu proferarea de noi amenințări cu moartea, injurii și cuvinte jignitoare.
La strigătele de ajutor ale persoanei vătămate și auzind manifestările violente ale inculpatului, martorul D. I. și martora C. E., respectiv frate și bunic ale persoanei vătămate și care locuiau în același imobil dar în alte camere, s-au trezit și au ieșit alarmate în curte surprinzându-l pe inculpat care, la vederea lor, a aruncat cu o bucată de dală fără a-i lovi, apoi a fugit prin curte spre poarta de ieșire și apoi pe ulița sătească.
Martorul D. I. s-a luat după inculpat și chiar l-a prins la ieșirea pe poartă reproșându-i comportamentul și întrebându-l de motivație, între ei generându-se o mică altercație ce a determinat intervenția martorul M. C. A. ce revenise de la locuința bunicului și ajunsese pe ulița sătească în dreptul imobilului persoanei vătămate întrucât observase că inculpatul își uitase un telefon mobil pe bancheta din spate a autoturismului.
După aceasta, inculpatul și martorul M. C. A. au plecat la locuința bunicului lor, tatăl martorului C. G., unde în dimineața zilei de 17.09.2013 au fost treziți de acesta din urmă care la rândul său fusese anunțat de cele întâmplate de martorul D. I. și care a reproșat inculpatului comportamentul cerându-i să se întoarcă la domiciliul său din Berbești, jud. V..
Situația de fapt descrisă în rechizitoriu a fost dovedită prin coroborarea plângerii și declarațiilor persoanei vătămate cu declarațiile martorilor D. E. N., D. I. și C. E. ce au asistat în mod direct și nemijlocit la manifestările violente ale inculpatului, incluzând și pătrunderea fără drept în curtea persoanei vătămate, cu declarațiile martorilor C. G. și M. C. A. care au perceput indirect, constatând de altfel prin mijloace proprii pagubele produse de inculpat (spargerea geamurilor, deteriorarea ușii de acces, prezența bucăților de beton aruncate de inculpat etc.), cu procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto anexate.
De altfel, ascultat în cursul urmăririi penale, inculpatul a declarat că fiind sub influența băuturilor alcoolice a intrat în curtea fam. D., a proferat injurii și amenințări și a lovit cu un par ușa de acces în imobil, menționând că nu-și mai aduce aminte și de alte acte de violență.
Totodată, în declarațiile menționate, inculpatul arată că această acțiune ilicită a avut loc noaptea.
În mod evident, în urma confirmării stării de fapt prin probele menționate și analizate anterior, este dovedită implicit și vinovăția inculpatului M. V. L. și constând în pătrunderea pe timp de noapte în curtea imobilului unde domicilia partea vătămată cu familia sa, distrugerea ușii și geamurilor și proferarea de amenințări apte de a produce o tulburare, o înspăimântare.
Având în vedere însă data la care au fost săvârșite faptele, instanța considerând normele penale speciale anterioare mai favorabile sub aspectul regimului sancționator individual dar și cel rezultat în urma aplicării regulilor referitoare la concurs, în baza art. 386 C.p.p. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor deduse judecății și săvârșite de inculpatul M. V. L. din infracțiunile prev. de art. 224 alin. 1 și 2 C.pen., art. 253 alin. 1 C.pen. și art. 206 alin. 1 C.pen. în infracțiunile prev. de art. 192 alin. 1 și 2 C.pen. (L 15/1968), art. 217 alin. 1 C.pen. (L 15/1968) și art. 193 alin. 1 C.pen. (L 15/1968), urmând să-l condamne în baza art. 192 alin. 1 și 2 C.pen. (L 15/1968) cu aplic. art 5 C.pen la 2000 lei amendă penală, în baza art. 217 alin. 1 C.pen. (L 15/1968) cu aplic. art 5 C.pen la 1500 lei amendă penal iar în baza art. 193 alin. 1 C.pen. (L 15/1968) cu aplic. art 5 C.pen la 1000 lei amendă penală.
Reținând legea penală veche ca lege mai favorabilă, în baza art. art. 33-34 C.pen. (L 15/1968) s-a dispus ca inculpatul M. V. L. să execute pedeapsa rezultantă de 2000 lei amendă penală.
La individualizarea pedepselor aplicate au fost avute în vedere modalitatea și împrejurările săvârșirii faptelor, numărul actelor materiale, natura infracțiunilor, gradul de pericol social concret, felul și limitele de pedeapsă în raport de normele substanțiale reținute și persoana inculpatului care nu a fost prezent la judecată însă nu are antecedente penale.
Asupra laturii civile a cauzei, prima instanță a reținut următoarele:
În cursul urmăririi penale și, ulterior, prin precizările făcute instanței, persoana vătămată D. M. s-a constituit parte civilă cu suma de 5000 lei din care suma 1000 lei reprezentând despăgubiri civile iar suma de 4000 lei reprezentând daune morale.
Reținând vinovăția inculpatului dovedită pe bază de probe în săvârșirea unor acte ilicite cauzatoare de prejudicii materiale și morale, ultimele concretizate sub forma temerii, consternării, traumei emoționale ulterioare, fobii, disconfort locativ, instanța în baza art. 1357 C.civ. a admis în parte acțiunea civilă formulată de persoana vătămată D. M. și a obligat inculpatul M. V. L. la 1000 lei cu titlu de despăgubiri civile și 1000 lei cu titlu de daune morale către aceasta.
Cu referire la despăgubirile materiale, prima instanță a avut în vedere estimările persoanei vătămate și ale celorlalți martori, valori uzuale ale unor bunuri mobile de gen iar cu privire la dauna morală, natura de compensație și nu de modalitate de îmbogățire fără just temei, compensație apreciată în raport de timp, loc, împrejurări și persoană.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel partea civilă D. M., criticând sentința apelată sub aspectul pedepsei, apreciată prea blândă în raport de gravitatea faptelor și sub aspectul cuantumului daunelor morale, apreciate prea mici în raport de traumele psihice suferite de familia sa.
Curtea, examinând apelul din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 417 C.pr.pen., constată că este întemeiat pentru următoarele considerente:
Analizând coroborat materialul probator administrat în cauză, în faza urmăririi penale și cu ocazia cercetării judecătorești, Curtea constată că prima instanță a reținut o situație de fapt corectă.
În urma propriului examen asupra mijloacelor de probă administrate în cauză, la fel ca prima instanță Curtea constată că, în noaptea de 16/17.09.2013, în jurul orelor 0100, inculpatul M. V. - L. a pătruns fără drept în curtea locuinței persoanei vătămate D. M., unde i-a distrus geamurile de la o fereastră, prin aruncarea cu pietre, i-a degradat ușa de lemn de acces în imobil, prin lovire cu un par și i-a adresat amenințări cu moartea, situație de fapt dovedită cu următoarele mijloace de probă: plângerea prealabilă și declarațiile persoanei vătămate, procesul-verbal de cercetare la fața locului, cu planșa foto aferentă, declarațiile martorilor M. C.-A., D. E.-N., D. I., C. E. și C. G., declarațiile date de inculpat în faza urmăririi penale.
În ceea ce privește determinarea legii penale mai favorabile, Curtea constată că hotărârea primei instanțe greșită deoarece, reținând în speță legea veche ca fiind lege mai favorabilă, a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă nelegală, dispozițiile art. 192 alin. 1 și 2 C.pen. anterior, care incriminau infracțiunea de violare de domiciliu sancționând această faptă numai cu închisoare, nu și cu amendă penală.
Procedând la efectuarea propriului examen, în vederea stabilirii legii penale mai favorabile, având în vedere cele statuate, cu caracter obligatoriu, prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. nr. 372 din 20 mai 2014, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 5 C. pen. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, și realizând o comparare a prevederilor din ambele Coduri și, respectiv, din legea specială, în raport cu fiecare criteriu de determinare (condiții de incriminare, de tragere la răspundere penală și de sancționare) și cu privire la fiecare instituție incidentă în speța dedusă judecății și, în plus, o evaluare finală a acestora, în vederea alegerii aceleia dintre cele două legi penale succesive care este mai blândă, în ansamblul dispozițiilor sale, instanța de apel constată că legea penală mai favorabilă este, în cauză, legea nouă, aceasta conducând, în concret, la un rezultat mai avantajos pentru inculpat.
Astfel, inculpatul M. V. L. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliul prev. de art. 224 alin.1 și 2 C.pen., sancționată cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă, ce își găsește corespondent în vechea reglementare în dispozițiile art. 192 alin. 1 și 2 C.pen., sancționată cu închisoare de la 3 la 10 ani, infracțiunea de distrugere prev. de art. 253 alin.1 C.pen., sancționată cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, ce își găsește corespondent în vechea reglementare în dispozițiile art. 217 alin. 1 C.pen., sancționată cu închisoare de la o lună la 3 ani sau cu amendă și amenințare prev. de art. 206 alin. 1 C.pen.,206 alin. 1 C.pen., sancționată cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă, fără ca pedeapsa aplicată să poată depăși sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea care a format obiectul amenințării ce își găsește corespondent în vechea reglementare în dispozițiile art. 193 alin. 1 C.pen., sancționată cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă, fără ca pedeapsa aplicată să poată depăși sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea care a format obiectul amenințării.
După cum se poate observa, infracțiunea de violare de domiciliu este mult mai drastic sancționată de codul penal anterior care prevede numai pedeapsa închisorii, cu limite destul de mari, în vreme ce, în codul penal anterior, pentur această infracțiune, pe de o parte limitele pedepsei închisorii sunt mult mai mici iar pe de altă parte există și posibilitatea condamnării la pedeapsa amenzii penale.
Este adevărat că, sub aspectul dispozițiilor ce reglementează tratamentul sancționator în cazul concursului de infracțiuni, dispoziții reținute de prima instanță în cadrul operațiunii de identificare a legii mai favorabile, codul penal anterior este mai favorabil deoarece prevede aplicarea unui spor facultativ în vreme ce, actualul cod penal prevede aplicarea unui spor obligatoriu în cuantum fix.
Cum în raport de criteriile prev. de art. 74 C.pen. actual, în special de gravitatea concretă relativ redusă a infracțiunii de violare de domiciliu, comisă de inculpat pe fondul stării de ebrietate ținându-se cont și de datele ce caracterizează favorabil persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale și a adoptat, în cursul urmăririi penale o atitudine sinceră, instanța de apel apreciază, că pedeapsa amenzii penale, pentru infracțiunea de violare de domiciliu este o pedeapsă just individualizată, aptă să conducă la realizarea scopului preventiv - educativ.
Pentru aceste considerente, legea penală nouă apare ca fiind lege penală mai favorabilă, legea veche, așa cum s-a arătat, prevăzând, în privința acestei infracțiuni doar pedeapsa închisorii.
Analizând în continuare apelul declarat de partea civilă, cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului Curtea constată următoarele:
Așa cum s-a arătat, în ceea ce privește felul pedepsei, amenda penală, reprezintă, și în opinia Curții o pedeapsă just individualizată, apreciere ce vizează fiecare dintre cele trei infracțiuni comise de inculpat.
În ceea ce privește cuantumul pedepselor, instanța de apel, ținând cont de criteriile de individualizare prev. de art. 74 C.pen. actual apreciază că amenda penală în cuantum de 2.000 lei, echivalentul a 200 zile - amendă, suma corespunzătoare unei zile amendă fiind stabilită la 10 lei pentru infracțiunea de violare de domiciliu, respectiv 1.500 lei, echivalentul a 150 zile - amendă, suma corespunzătoare unei zile amendă fiind stabilită la 10 lei, pentru infracțiunea de distrugere sunt pedepse just individualizate. Pedeapsa de 1.000 lei, pentru infracțiunea de amenințare, apare însă ca fiind o pedeapsă prea blândă, în raport de modalitatea concretă în care a fost comisă: pe timp de noapte, după ce a pătruns fără drept în domiciliul victimei, în care se afla familia acesteia, inclusiv copii minori, prin adresarea unor amenințări ce vizau viața victimei, însoțite de adoptarea unui comportament deosebit de violent: inculpatul a spart geamurile locuinței și a încercat să spargă și ușa producând în aceasta o fisură.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen. va fi admis apelul formulat de partea civilă D. M. desființată în parte hotărârea, pe latură penală și civilă și, în urma rejudecării cauzei va fi descontopită pedeapsa rezultantă de pedeapsa rezultantă de 2000 lei amendă penală, în pedepsele componente, care vor fi repuse în individualitate și va fi înlăturată mențiunea privind schimbarea încadrării juridice a faptelor deduse judecății, încadrarea juridică corectă fiind aceea din rechizitoriu.
În baza art. 224 alin. 1 și 2 C.pen. actual, cu aplicarea art. 5 C.pen. actual va fi condamnat inculpatul M. V. L. la pedeapsa de 2.000 lei amendă penală, echivalentul a 200 zile - amendă, suma corespunzătoare unei zile amendă fiind stabilită la 10 lei.
În baza art. 253 alin. 1 C.pen. actual, cu aplicarea art. 5 C.pen. actual, va fi condamnat același inculpat la pedeapsa de 1.500 lei amendă penală, echivalentul a 150 zile - amendă, suma corespunzătoare unei zile amendă fiind stabilită la 10 lei.
În baza art. 206 alin. 1 C.pen. actual, cu aplicarea art. 5 C.pen. actual, va fi condamnat același inculpat la 1.500 lei amendă penală, echivalentul a 150 zile - amendă, suma corespunzătoare unei zile amendă fiind stabilită la 10 lei.
Sub aspectul pedepsei rezultante, Curtea constată că sunt incidente prevederile art. 39 alin. 1 lit. c C.pen. actual, cu aplicarea art. 5 C.pen. actual, astfel încât vor fi cotopite pedepsele de mai sus inculpatul M. V. L. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 2.000 lei amendă penală, la care se adaugă 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 1.000 lei, inculpatul executând în final pedeapsa de 3.000 lei amendă penală.
Se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 și art. 64 C.pen. actual.
Analizând în continuare sentința apelată, prin prisma criticilor formulate sub aspectul laturii civile, se constată că partea civilă este nemulțumită de suma stabilită de prima instanță sub aspectul daunelor morale, sumă apreciată și de Curte ca fiind insuficientă pentru acoperirea traumelor psihice cauzate de inculpat.
Se reține în acest sens că partea civilă a solicitat cu titlu de daune morale suma de 4.000 lei iar prima instanță, evaluând prejudiciul nepatrimonial a apreciat că suma de 1.000 de lei este suficientă reprezintă o justă compensare.
În urma propriului examen Curtea constată că daunele morale, în principiu, nu se concretizează într-o stare de fapt, ci se mențin la nivelul trăirilor psihice, iar evaluarea acestora, chiar atunci când existența lor este evidentă, de regulă nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, dauna morală fiind extranee realităților materiale. La stabilirea întinderii acesteia instanța trebuie să țină însă de faptul că suma stabilită cu acest titlu trebuie să reprezintă o justă compensare fără să poată fi considerată o îmbogățire fără just temei sau o amendă excesivă aplicată inculpatului.
În speță, în raport de condițiile concrete în care s-au comis faptele a căror victimă a fost partea civilă (inculpatul a pătruns fără drept, pe timp de noapte, în curtea casei în care locuia partea și familia acesteia și s-a manifestat de o violență extremă, adresând amenințări cu moartea, spărgând geamurile locuinței și încercând să pătrundă în interiorul acesteia prin lovirea în ușa de acces, reușind chiar să producă o spărtură în aceasta), Curtea apreciază că suma reținută de prima instanță este prea mică, urmând a fi majorată dar nu la 4.000 sumă solicitată de partea civilă ci la 2.000 de lei, aceasta din urmă fiind suma apreciată de Curte ca reprezentând o justă despăgubire.
Pentru aceste considerente, apelul declarat de partea civilă va fi admis și sub aspectul laturii civile, suma la care a fost obligat inculpatul către partea civilă, cu titlu de daune morale, urmând a fi majorată de la 1.000 lei la 2.000 lei.
Constatând, în urma examenului efectuat din oficiu, în limitele prev. de art. 417 C.pr.pen., că sentința apelată nu cuprinde alte motive de nelegalitate sau netemeinicie, vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu sunt contrarii prezentei decizii.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare din apel vor rămâne în sarcina statului, onorariul pentru avocatul desemnat din oficiu, în sumă de 260 lei, urmând a se avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul BA D..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de partea civilă D. M. împotriva sentinței penale nr. 567 din data de 18 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria Târgu Cărbunești în dosarul nr._, desființează în parte hotărârea, pe latură penală și civilă și, rejudecând:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 2000 lei amendă penală, în pedepsele componente, pe care le repune în individualitate.
Înlătură mențiunea privind schimbarea încadrării juridice a faptelor deduse judecății.
În baza art. 224 alin. 1 și 2 C.pen. actual, cu aplicarea art. 5 C.pen. actual condamnă pe inculpatul M. V. L. la pedeapsa de 2.000 lei amendă penală, echivalentul a 200 zile - amendă, suma corespunzătoare unei zile amendă fiind stabilită la 10 lei.
În baza art. 253 alin. 1 C.pen. actual, cu aplicarea art. 5 C.pen. actual, condamnă același inculpat la pedeapsa de 1.500 lei amendă penală, echivalentul a 150 zile - amendă, suma corespunzătoare unei zile amendă fiind stabilită la 10 lei.
În baza art. 206 alin. 1 C.pen. actual, cu aplicarea art. 5 C.pen. actual, condamnă același inculpat la 1.500 lei amendă penală, echivalentul a 150 zile - amendă, suma corespunzătoare unei zile amendă fiind stabilită la 10 lei.
În baza art. 39 alin. 1 lit. c C.pen. actual, cu aplicarea art. 5 C.pen. actual, contopește pedepsele de mai sus inculpatul M. V. L. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 2.000 lei amendă penală, la care se adaugă 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 1.000 lei, inculpatul executând în final pedeapsa de 3.000 lei amendă penală.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 și art. 64 C.pen. actual.
Majorează suma la care a fost obligat inculpatul către partea civilă, cu titlu de daune morale, de la 1.000 lei la 2.000 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu sunt contrarii prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului, onorariul pentru avocatul desemnat din oficiu, în sumă de 260 lei, urmând a se avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul BA D..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 ianuarie 2016
Președinte, Judecător,
A. M. S. M. C. G.
Grefier,
F. U.
Red.jud.A.M.S.
j.f.M.M.
O.A. 08.02.2016
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... | Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 57/2016. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
