Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1597/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1597/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 16-07-2013 în dosarul nr. 1597/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR. 1597
Ședința publică de la 16 iulie 2013
PREȘEDINTE T. M.- judecător
A. D.- judecător
M. C. B.- judecător
Grefier M. I.
***
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 12 iulie 2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie având ca obiect soluționarea recursului declarat de inculpatul E. C. S. împotriva sentinței penale nr. 1142 din data de 29 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._ .
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
P. sentința penală nr. 1142 din data de 29 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._, în baza art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 C.p. și art. 320 ind. 1 alin. 7 C.p.p. a fost condamnat inculpatul E. C. S., fiul lui C. și E., născut la data de 24.06.1972, în Vînju M., jud. M., CNP_, cetățean român, studii superioare, căsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în Dr. Tr. S., .. 138, ., ., ., la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În temeiul 71 C.p. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.p. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 81 C.p. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 2 ani și 8 luni, calculat potrivit art. 82 C.p.
În temeiul art. 71 alin. 5 C.p. a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C.p.
S-a constatat achitat integral prejudiciul cauzat bugetului de stat.
În baza art. 191 C.p.p., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dr.Tr.S. nr. 5771/P/2010 din 30 mai 2012 a fost trimis în judecată, în stare de libertate inculpatul E. C. S., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art.6 din legea 241/2005 cu art.41 alin.2 cod penal, reținându-se că acesta, în calitate de administrator al ., în perioada noiembrie 2009- august 2010 a calculat și a reținut impozitele și contribuțiile către bugetul de stat și nu le-a virat în termen către bugetul de stat, cauzând un prejudiciu de 2.871 lei.
Starea de fapt expusă a fost probată în cursul urmăririi penale cu următoarele mijloace de probă: procesul verbal de sesizare, adresa nr.202/25.11.2010 a DGFP M., balanțe de verificare, expertiză contabilă judiciară, declarațiile inculpatului.
P. adresa nr._/10.10.2012 emisă de Agenția Națională de A. F. București - Direcția Generală a Finanțelor Publice M. s-a precizat că prejudiciul creat bugetului de stat de către inculpat reprezintă totalul accesoriilor obligațiilor în cuantum de 1459 lei, constituindu-se parte civilă cu această sumă.
P. adresa nr.202/25.11.2010, Administrația Finanțelor Publice Dr.Tr.S. a comunicat instanței că prejudiciul creat de inculpat aferent perioadei noiembrie 2009 - august 2010 este de 2.871 lei, sumă ce se compune din: 893 lei impozit venit salarii, 1.249 lei CAS asigurați, 65 lei contribuția pentru șomaj, 664 lei contribuția pentru sănătate reținută de la asigurați.
Raportul de expertiză efectuat în cauză a concluzionat că veniturile societății în perioada noiembrie 2009-august 2010 au fost de 206.328,20 lei, provenind din activități de transport și vânzare de mijloace fixe, suma totală achitată furnizorilor a fost de 46.639, 75 lei, iar cuantumul contribuțiilor și impozitelor cu reținere la sursă neachitate a fost de 2.810 lei.
În faza de cercetare judecătorească a fost identificat inculpatul, s-a dat citire actului de sesizare, i s-a adus la cunoștință învinuirea, încadrarea juridică a acesteia, dreptul de a avea apărător precum și dreptul de a nu face nici o declarație, atrăgându-i-se atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa. I s-a adus la cunoștință și obligația a anunța în termen de 3 zile, orice schimbare a locuinței intervenită în cursul procesului penal.
În ședința publică din 22 noiembrie 2012, a fost audiat inculpatul, în prezența apărătorului ales, avocat M. V..
Inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii, motivând că în cursul procesului penal a achitat contribuțiile la bugetul de stat.
A depus la dosar chitanțele . nr._/20.09.2012, . nr._/20.09.2012 și . nr._/0.09.2012.
P. sentința penală nr. 2579/22.05.2012 în baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. i indice 1 C.p.p. și art. 10 alin. 1 din Legea 241/200 instanța a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpatul E. C. S., pentru infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art.6 din legea 241/2005 cu art.41 alin.2 cod penal și i-a fost aplicată amenda administrativă 500 lei.
Totodată, s-a respins acțiunea civilă formulată de Agenția Națională de A. F. –Direcția Generală a Finanțelor Publice M..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Dr. Tr. S..
P. decizia penală nr. 320/15.02.2013 Curtea de Apel C. a admis recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Dr. Tr. S., a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Dr.Tr.S. la data de_ la data de 05.03.2013.
La solicitarea instanței, I.P.J M. a înaintat fisa de cazier judiciar a inculpatului.
La termenul din data de 29.05.2013, după ce i-au fost aduse la cunoștință drepturile prevăzute de art. 70 alin. 2 C.p.p. în baza art. 320 ind. 1 alin. 3 C.p.p. instanța a procedat la audierea inculpatului E. C. S., care a declarat că recunoaște săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată în modalitatea descrisă în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le însușește, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei după citire și semnare.
Prima instanță a admis cererea inculpatului E. C. S., urmând ca aceasta să beneficieze de prevederile art. 320 ind. 1 alin. 7 C.p.p., respectiv de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii.
Inculpatul, prin apărătorul ales a depus la dosarul cauzei în sedinta publică din data de 29.05.2013 chitanta nr. TS8 nr._/10.05.2013 emisă de Trezoreria Mun. Dr.Tr.S. privind achitarea restului de prejudiciu de 1459 lei.
Analizând întregul material probator administrat atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, prima instanță a constatat că situația de fapt reținută prin rechizitoriu este corectă, fiind dovedită cu ajutorul mijloacelor de probă administrate în cauză.
Astfel, inculpatul E. C. S., în calitate de administrator al ., în perioada noiembrie 2009- august 2010 a calculat și a reținut impozitele și contribuțiile către bugetul de stat și nu le-a virat în termen către bugetul de stat, cauzând un prejudiciu de 2.871 lei.
Starea de fapt astfel cum a fost reținută de către instanță a rezultat din coroborarea declarațiilor inculpatului care a recunoscut săvârșirea faptei în modalitatea expusă în actul de inculpare cu ansamblul probator administrat în cauză, respectiv: procesul verbal de sesizare, adresa nr.202/25.11.2010 a DGFP M., balanțe de verificare, expertiză contabilă judiciară, declarațiile inculpatului și fișa de cazier judiciar.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului E. C. S., care în calitate de administrator al ., în perioada noiembrie 2009- august 2010 a calculat și a reținut impozitele și contribuțiile către bugetul de stat și nu le-a virat în termen către bugetul de stat, cauzând un prejudiciu de 2.871 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „evaziune fiscală” prev. și ped. de art. 6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cp, fapta fiind săvârșită cu intenție directă, forma vinovăției prevăzută de lege pentru întrunirea laturii subiective a infracțiunii în discuție.
Prima instanță a avut în vedere atât disp. art.10 alin.1 din Legea nr.241/2005, cât și decizia nr.8 din 21 ianuarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii, potrivit cărora pot beneficia de cauzele de impunitate numai inculpații care au săvârșit infracțiunile prevăzute de art.9 din Legea nr.241/2005.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.p., limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social concret, modul și mijloacele de săvârșire a faptei, avându-se în vedere persoana inculpatului, necunoscut cu antecedente penale, care a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, recunoscând și regretând fapta pentru care a fost trimis în judecată.
De asemenea, întrucât a fost admisă cererea inculpatului E. C. S., care a declarat că recunoaște săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată în modalitatea descrisă în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le însușește, acesta a beneficiat de prevederile art. 320 ind. 1 alin. 7 C.p.p., respectiv de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii.
Față de cele expuse, în baza art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 C.p. și art.320 ind.1 alin.7 C.p.p. a fost condamnat inculpatul E. C. S., la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În temeiul 71 C.p. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.p. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 81 C.p. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 2 ani și 8 luni, calculat potrivit art. 82 C.p.
În temeiul art. 71 alin. 5 C.p. a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C.p.
Sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei, prima instanță a avut în vedere următoarele aspecte:
Agenția Națională de A. F. –Direcția Generală a Finanțelor Publice M., s-a constituit parte civilă cu suma de 1.459 lei reprezentând accesoriile obligațiilor aferente perioadei noiembrie 2009-august 2010, respectiv impozit salarii (20.02._12-dobândă 317 lei și penalitate 135 lei, CAS asigurat (20.02._12)- dobândă 461 lei și penalitate 188, șomaj asigurați (20.08.2010-5.04.2012 –dobândă 5 lei și penalitate 9 lei, sănătate asigurați (20.02._12-dobânda 245 lei și penalitate 99 lei.
P. rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin nr.5771/P/2010 din 30 mai 2012, inculpatul E. C. S. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, stabilindu-se că prejudiciul cauzat, constând în contribuții și impozitele cu reținere la sursă, se ridică la suma de 2.810 lei.
S-a constatat că pe parcursul cercetării judecătorești, în primul ciclu procesual, acesta a depus chitanțele seriile TS8 nr._,_,_, privind achitarea sumelor de 893 lei, 1249 lei și 664 lei, declarând că nu este de acord să achite suma de 1459 lei pentru care ANAF s-a constituit parte civilă.
În prezenta cauză, la termenul din data de 29 mai 2013, inculpatul, prin apărătorul ales, a depus la dosarul cauzei chitanța nr. TS8 nr._/10.05.2013 emisă de Trezoreria Mun. Dr.Tr.S. privind achitarea restului de prejudiciu de 1459 lei.
Pentru exercitarea acțiunii civile în cadrul procesului penal sunt necesare următoarele condiții: infracțiunea să fi produs o pagubă, între infracțiunea săvârșită și pagubă să existe un raport de cauzalitate, prejudiciul să fie cert, să nu fi fost reparat și să existe o manifestare de voință din partea celui vătămat în legătură cu dezdăunarea sa.
Condiția ca prejudiciul să fie cert presupune că paguba trebuie să fie sigură atât sub aspectul existenței sale, cât și al posibilității de evaluare, prejudiciu care presupune nu numai paguba efectivă (damnum emergens), cât și beneficiul nerealizat (lucrum cessans).
Repararea integrală a prejudiciului presupune înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale unui fapt ilicit și culpabil, în scopul repunerii persoanei vătămate, pe cât este posibil, în situația anterioară (restitutio in integrum).
Față de cele ce preced, având în vedere întregul material probator administrat în cauză, prima instanță a constatat achitat integral prejudiciul cauzat bugetului de stat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul E. C. S., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și incetarea procesului penal, în temeiul art. 10 lit. i ind.1 C.pr.pen. În motivare a arătat că, în cauză, nu sunt aplicabile dispozițiile deciziei în interesul legii nr. 8/2008 a ICCJ, fiind astfel incidentă cauza prevăzută de art. 10 din Legea nr. 241/2005, iar în teză subsidiară, a solicitat să se constate că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, față de modalitatea de săvârșire, prejudiciul relativ mic și recuperat, datele care circumstanțiază persoana incușpatului.
Recursul va fi admis pentru considerentele ce succed.
Instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă, pe baza materialului probator administrat la urmărirea penală, inculpatul arătând, prin declarația dată, că recunoaște comiterea faptei și solicită ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate la urmărirea penală conform dispozițiilor art.3201 Cod procedură penală, constatând vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de nereținere și nevărsare a sumelor reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă prev. de art. 6 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen., constând în aceea că, în calitate de administrator al S.C. DIEF IMPEX S.R.L., în perioada noiembrie 2009 – august 2010, inculpatul E. C. S. a calculat și a reținut impozitele și contribuțiile către bugetul de stat și nu le-a virat în termen către bugetul de stat, cauzând un prejudiciu de 2871 lei.
Din actele dosarului de fond, Curtea constată, în acord cu concluzia primei instanțe că, inculpatul a achitat în totalitate prejudiciul cauzat bugetului de stat.
Cu toate acestea, în speță, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 10 din Legea nr. 241/2005, întrucât așa cum a decis și instanța supremă cu ocazia pronunțării deciziei în interesul legii nr. 8/2008 ale cărei dispozițiile sunt obligatoriii și perfect aplicabile în cauză, incidența cauzelor de nepedepsire sau de reducere a pedepselor poate fi reținută numai la infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005, fiind excluse orice alte infracțiuni de la beneficiul reglementat prin art. 10 din această lege.
Raportat însă la criteriile prevăzute de art. 18 ind.1 Cod penal, respectiv modul concret de săvârșire a faptei, împrejurările săvârșirii faptei, pe fondul situației financiare dificile în care s-a găsit societatea, ținând cont și de împrejurarea că inculpatul E. C. S. nu are antecedente penale, precum și faptul că a avut o atitudinea sinceră de recunoaștere a faptei, având în vedere cuantumul relativ redus al prejudiciului rezultat în urma faptei penale, raportat la perioada pentru care a fost calculat, curtea de apel apreciază că, fapta inculpatului a adus o atingere minimă valorilor apărate de legea penală, astfel încât fiind lipsită, în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Față de aceste considerente, constatând întemeiat recursul inculpatului E. C. S., în baza dispozițiilor art. 385 ind.15 pct.1 lit.c) Cod procedură penală, Curtea va admite recursul, va înlătura dispoziția privind condmanarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen. cu aplicarea art. 13 C.pen.( fapta fiind săvârșită în perioada noiembrie 2009 - august 2010, înainte de modificările aduse textului incriminator prin Legea nr. 50/14 martie 2013, prin care actele materiale din art. 6 din Legea nr. 241/2005, sunt sancționate mai sever, prevăzându-se exclusiv pedeapsa închisorii), și achitarea acestuia, prin reținerea dispozițiilor art. 10 lit. b ind.1 Cod procedură penală și aplicarea unei sancțiuni administrative, în sumă de 1000 lei.
Totodată, va constata recuperat prejudiciul cauzat bugetului statului și va menține dispozițiile privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.3 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite declarat de inculpatul E. C. S. împotriva sentinței penale nr. 1142 din data de 29 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._ .
Casează sentința penală și rejudecând:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a C.p.p. rap. la art. 10 lit. b/1 C.p.p. cu aplicarea art. 18/1 C.p.
Achită pe inculpatul E. C. S. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 6 din legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. și art. 13 C.p. (faptă săv. în perioada noiembrie 2009 - august 2010).
În baza art. 18/1 alin. 3 C.p. rap. la art. 91 lit. c Cp.
Aplică inculpatului sancțiunea amenzii cu caracter administrativ în cuantum de 1000 lei.
Constată recuperat prejudiciul cauzat bugetului statului.
Menține dispozițiile privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 iulie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
T. M. A. D. M. C. B.
Grefier,
M. I.
Red.jud.A.D.
j.f.A.G.S.
O.A. ........................
| ← Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 259/2013. Curtea de... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1546/2013.... → |
|---|
