Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1624/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1624/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 22-07-2013 în dosarul nr. 1624/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 1624/2013
Ședința publică de la 22 Iulie 2013
PREȘEDINTE - M. C. G. - Judecător
Judecător V. T.
Judecător C. M.
Grefier L. M. P.
Ministerul Public reprezentat de procuror N. C., de la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial C..
.......................
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de inculpații Ț. I., O. L., T. A. I., B. M., A. F. și C. Ș. împotriva încheierii de la 18 iulie 2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul cu nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns - în stare de arest preventiv - recurenții inculpați: Ț. I. asistat de avocat M. D. - apărător ales; O. L. asistat de avocat D. L. - în substituire pentru avocat din oficiu A. B.; T. A. I. asistat de avocat Fîrță G. - apărător ales; B. M. asistat de avocat D. L. - desemnat din oficiu; A. F. asistat de avocat D. L. - în substituire pentru avocat P. A., desemnat din oficiu și C. Ș. de avocații L. B. și N. D. - apărători aleși.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, nefiind alte cereri, s-a constatat dosarul în stare de judecată și s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat M. D., pentru recurentul inculpat Ț. I., a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii privitor la soluția de menținere a arestării preventive, solicitând revocarea măsurii sau, în subsidiar, înlocuirea acesteia cu obligația de a nu părăsi localitatea, motivând că temeiurile s-au schimbat prin finalizarea urmăririi penale și investirea instanței, precum și raportat la atitudinea procesuală sinceră a inculpatului, care s-a prezentat benevol în vederea efectuării cercetărilor. A fost criticată hotărârea și privitor la omisiunea pronunțării instanței asupra cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, solicitându-se casarea încheierii cu trimiterea cauzei pentru rejudecare.
Avocat D. L., având cuvântul pentru recurentul inculpat O. L., a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atât privitor la cererea de liberare provizorie sub control judiciar pentru care s-a solicitat trimiterea cauzei pentru rejudecare la fond, deoarece prima instanță nu s-a pronunțat, cât și referitor la menținerea arestării preventive, cu motivarea că în cauză nu mai subzistă temeiurile de la aplicarea măsurii și inculpatul poate fi judecat în stare de libertate.
Avocat Fîrță G., pentru recurentul inculpat T. A., a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii privitor la soluția de menținere a arestării preventive, solicitându-se revocarea acesteia, cu motivarea că temeiurile s-au schimbat, întrucât actele de urmărire penală sunt finalizate, iar inculpatul trimis în judecată nu ar pitea influența administrarea probelor; pentru cererea de liberare provizorie sub control judiciar, s-a arătat că este întemeiată față de datele personale ale inculpatului, care nu are antecedente penale, a colaborat cu organele de anchetă și este singurul întreținător al mamei, suferind de schizofrenie; în subsidiar, s-a solicitat casarea cu trimitere pentru rejudecare a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, asupra căruia nu s-a pronunțat tribunalul.
Avocat D. L., pentru recurentul inculpat B. M., a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atât privitor la cererea de liberare provizorie sub control judiciar pentru care s-a solicitat trimiterea cauzei pentru rejudecare la fond, deoarece prima instanță nu s-a pronunțat, cât și referitor la menținerea arestării preventive, cu motivarea că în cauză nu mai subzistă temeiurile de la aplicarea măsurii și inculpatul poate fi judecat în stare de libertate; pentru recurentul inculpat A. F., a solicitat admiterea recursului și, în teză principală, revocarea arestării preventive, deoarece nu există date că lăsat în libertate, inculpatul ar influența negativ desfășurarea procesului penal, iar în teză secundară, înlocuirea măsurii arestării cu obligația de a nu părăsi țara, față de datele personale pozitive.
Avocat B. L., pentru recurentul inculpat C. Ș., a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate, iar în rejudecare s-a solicitat admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, cu motivarea că, în considerentele încheierii recurate este argumentată soluția de respingere a cererii inculpatului, astfel încât omisiunea pronunțării ar constitui doar o cauză de nulitate relativă ce poate fi suplinită prin rejudecarea în recurs; pentru soluția de menținere a arestării preventive s-au formulat critici de netemeinicie, arătându-se că temeiurile de la aplicarea și prelungirea măsurii preventive s-au schimbat, întrucât inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiuni cu limite reduse de pedeapsă, a avut o atitudine procesuală pozitivă, colaborând cu organele de anchetă, nu are antecedente penale, are un loc de muncă și trei minori în întreținere.
S-a concluzionat, arătându-se că, în principal se solicită revocarea arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea cu obligația de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Avocat N. D., având cuvântul pentru recurentul - inculpat C. Ș., a solicitat admiterea recursului acestuia, achiesând la concluziile anterioare și, suplimentar, motivând că trebuie reevaluat pericolul din perspectiva art. 148 lit. f cod procedură penală, raportat la stadiul procesual și atitudinea cooperantă a inculpatului, care s-a prezentat din proprie inițiativă la procuror și a dat declarații în cauză; în privința cererii de liberare provizorie sub control judiciar, s-a solicitat casarea cu trimitere pentru rejudecare la instanța de fond.
Reprezentantul parchetului a formulat concluzii de respingere a recursurilor declarate de inculpați, ca nefondate, motivând că menținerea arestării preventive față de aceștia, în procedura prev de art. 3001 cod procedură penală, este legală și temeinică, întrucât nu s-au modificat temeiurile de la arestarea preventivă și nu s-a încălcat condiția de rezonabilitate (inculpații fiind arestați de 60 de zile), împrejurările personale pozitive urmând a fi eficientizate cu ocazia judecării cauzei pe fond. În privința cererilor de liberare provizorie sub control judiciar s-a arătat că prima instanță s-a pronunțat implicit, după cum rezultă din considerentele hotărârii recurate, astfel încât omisiunea indicării exprese a soluției în dispozitiv, constituie o cauză de nulitate relativă.
Recurenții - inculpați, având pe rând cuvântul, au solicitat admiterea recursurilor, însușindu-și concluziile formulate de apărătorii lor, iar recurenții T. A., A. F. și C. Ș. au învederat în plus că au o situație familială deosebită, care impune prezența lor la domiciliu.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra recursurilor de față;
Prin Încheierea de la 18 iulie 2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul cu nr._ 13, s-a dispus, în baza art. 3001 C.proc.pen., menținerea măsurii arestării preventive luată față de inculpații: T. A. I., fiul lui M. și L., născut la 02.01.1981, în București, sector 1, cu domiciliul în C., ..3, ., CNP_, S. A. S., (fost S.-M.), zis "C.", fiul lui I. și F., născut la 10.01.1981, în C., jud. D., cu domiciliul în C., ., nr.72, jud. D., CNP_, B. M., zis "J." fiul lui M. și E., născut la 07.11.1979, în București, sector 4, cu domiciliul în București, Șoseaua Giurgiului, nr.131, ., ., CNP_, A. F. fiul lui I. și C., născut la 05.02.1979, în București, sector 7, cu domiciliul în București, ., sector 5, CNP_, O. L., zis "L.", fiul lui I. și P., născut la 04.12.1981, în București, sector 4, cu domiciliul în București, ., ., CNP_, C. Ș., fiul lui I. și V., născut la 26.08.1975 în București, sector 4, cu domiciliul în București, ., jud.I., sector 4, CNP_ și Ț. I., fiul lui F. și A., născut la 25.08.1978 în București, sector 5, cu domiciliul în București, ., ., ., CNP_, aflați în Arestul IPJ D..
De asemenea, s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulată de inculpații Ț. I. și C. Ș. și cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara formulată de inculpatul B. M..
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că la data de 18.07.2013, s-a înregistrat rechizitoriul nr.54/D/P/2013 al Parchetului de pe lângă ÎCCJ -DIICOT- ST C., privind pe inculpații S. A. S., Ț. I., O. L., T. A., B. M., A. F. și C. Ș., toți cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 7 alin 1 și 3 din Legea 39/2003, art. 25 din Legea 365/2002 și art.46 din titlu 3 legea 161/2003 pricind prevenirea și combaterea criminalității organizate.
În fapt, s-a reținut că există indicii temeinice că persoanele anchetate au constituit cel târziu în luna februarie 2013 un grup infractional organizat al cărui scop a fost falsificarea instrumentelor de plată electronice –prin operatiuni de skimming și efectuarea de operatiuni financiare frauduloase –retageri de numerar, gruparea fiind structurată atât pe verticală grupare structurată cât și pe orizontală, în cadrul grupului T. A. I., C. Ș., B. M., A. F. și O. L. au îndeplinit funcții de execuție – ridicarea unor componente electronice achiziționate de pe internet, depozitarea și transportarea echipamentelor de skimming, iar S. A. S. și inculpatul T. I. au îndeplinit în deosebi funcții de conducere, de coordonare și organizare a activității desfășurate de ceilalți membri – procurarea echipamentelor de skimming, planificarea operațiunilor de skimming și a operațiunilor de falsificare a instrumentelor de plată electronică și retrageri frauduloase de numerar.
Prin activitățile scop s-a urmărit de către inculpati obținerea unor beneficii fibnanciare în mod fraudulos .
S-a mai arătat că inculpatii T. I., C. Ș. și O. L. au planificat să plece în străinătate pentru a monta echipamentele de skimming, respectiv în Franta, regiunea Lyon și în Spania și că intenționează să transmită datele de identificare a cardurilor bancare obtinute în mod fraudulos unui cunoscut de-al lor - un anume C. aflat pe continentul American și care nu a fost cert identificat până în acest moment, în scopul falsificării instrumentelor de plată electronice și efectuarea frauduloasă de operatiuni financiare –retrageri de numerar.
În acest scop, conform planificăriii făcute, T. I. și C. Ș. au plecat în Franța la data de 30 04 2013, iar la data de 01.05.2013 urmau să plece cu un autocar și inculpatii B. M. poreclit J. și A. F. care au fost desemnati să transporte echipanmentele de skimming
O. L., trebuaia să plece în Franta fie la ceeași dată cu alt mijloc de transport, fie ulterior
Fiind opriti de politie, la urcarea în autocar asupra inculpatilor B. și A. au fost găsite ascunse în bagaje echipamente de skimmming .
Prin încheiera 118/02.05.2013 a Tribunalului Dplj, s-a luat măsura arestării preventive față de inculpații S. A. S., O. L., T. A., B. M. zis J. și A. F., iar față de inculpații Ț. I. și C. Ș., s-a luat măsura arestării preventive prin încheierea 139/24.05.2013 a Tribunalului D., pe o durată de 29 de zile.
De asemenea, față de inculpați, s-a prelungit succesiv măsura arestării preventive, aceasta urmând să expire la 21.07.2013.
S-a motivat în referatul cu propunere de arestare preventivă că există indicii temeinice privind săvârșirea infractiunilor de către inculpati constând în procesele verbale de percheziție domiciliară și asupra inculpaților B. și A. cu prilejul opririi de către organele de poliție, notele de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpati și interceptate și declaratiile inculpatilor S. A. S., B. M., T. A. I., A. F. și O. L. și sunt incidente disp art 148 lit f cpr pen, deoarece faptele presupuse a fi comise de cei cinci inculpati sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că laăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, instanța de fond a constatat că rezultă suficiente probe de natură să conducă la presupunerea că inculpații au săvârșit activitatea infracțională pentru care au fost trimiși în judecată.
De asemenea, s-a constatat că temeiurile care au fundamentat arestarea preventivă inițială a inculpaților se mențin în continuare, nu s-au modificat și nu au apărut temeiuri noi care să justifice concluzia că nu s-ar mai impune în continuare privarea acestora de libertate.
S-a apreciat că subzistă în continuare condițiile la care face referire art.148 lit. f C.p.p. întrucât faptele presupuse a fi săvârșite de inculpați sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și rămâne îndeplinită în continuare și condiția că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică.
Avându-se în vedere amploarea activității infracționale dedusă judecății, frecvența infracțiunilor de acest gen mai ales în actualul context economico-social, prin astfel de fapte fiind afectată securitatea raporturilor juridice, principiul bunei credințe care trebuie să guverneze în tranzacțiile comerciale și în relațiile cu statul, s-a apreciat de instanța de fond că astfel de fapte induc o rezonanță negativă în rândul colectivității, impunând o reacție fermă a autorităților pentru a restabili echilibru juridic și social încălcat .
Toate aceste aspecte conduc la concluzia necesității privării în continuare de libertate a inculpaților, identificându-se și în prezent existența temeiurilor care au impus arestarea preventivă, mai ales în actualul stadiu procesual când încă nu a început cercetarea judecătorească impunându-se readministrarea tuturor probatoriilor în condiții de nemijlocire, oralitate și contradictorialitate de către instanță, astfel încât măsura arestării este necesară în continuare pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal conform art. 136 C.p.p. pentru atingerea obiectivelor reglementate de art. 1 C.p.p. și art. 200 C.p.p.
S-a apreciat că sunt realizate și cerințele prev. de art. 5 paragraful I lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ratificată de România prin Lg.30/1994 constând în aceea că în cauză au fost administrate probatorii verosimile de a bănui că inculpații au săvârșit activitatea infracțională dedusă judecății iar durata arestării preventive nu a depășit termenul rezonabil la care face referire jurisprudența CEDO.
Instanța de fond nu a putut accepta concluziile apărătorilor în sensul că durata arestării preventive a inculpaților ar fi depășit un termen rezonabil, întrucât prin raportare la complexitatea concretă a cauzei dată de natura, multitudinea și gravitatea acuzațiilor deduse judecății, de numărul mare al inculpaților trimiși în judecată (7 inculpați), precum și de specificul și amploarea probatoriului ce trebuie a fi administrat nemijlocit în cursul cercetării judecătorești, și ținând totodată seama și de atitudinea concretă manifestată de inculpați și de apărătorii lor față de necesitatea soluționării cauzei cu celeritate, privarea provizorie de libertate a inculpaților, (care a început efectiv în cursul lunii mai 2013, prin arestarea inculpaților) se încadrează încă în limite de timp rezonabile.
S-a constatat astfel că toate aceste temeiuri care au determinat arestarea preventivă a inculpaților subzistă și în prezent, nu au încetat și nici nu s-au schimbat neexistând nici un indiciu în acest sens, iar probele administrate până în prezent nu au relevat incidența niciunui element care să conducă la concluzia existenței unor alte temeiuri de fapt, să determine o altă situație de drept care să releve împrejurarea că măsura arestării preventive nu se mai impune.
Mai mult, prin lăsarea inculpaților în libertate, s-ar aduce atingere dezideratelor impuse de legea penală iar manifestările de clemență ale instanței nu ar face decât să încurajeze astfel de activități infracționale și să afecteze nivelul încrederii cetățenilor în instituțiile statului chemate să vegheze la respectarea și aplicarea legilor.
Circumstanțele personale constând în lipsa antecedentelor penale, vârsta, situația familiala, reprezintă elemente care pot contribui la individualizarea sancțiunii penale și a modalității de executare, în cazul stabilirii vinovăției penale .
Codul de procedura penala reglementează în mod strict condițiile în care se dispune și respectiv menține măsura arestării preventive, iar aceste circumstanțe nu sunt prevăzute de lege si deci nu pot fi aplicate in acest stadiu procesual.
De asemenea, analizând cererile de liberare provizorie sub control judiciar prin prisma dispozițiilor legale incidente precum și în raport de motivele prezentate, instanța de fond a constatat că, în cauza de față sunt îndeplinite condițiile privind admisibilitatea în principiu a unei astfel de cereri, pedeapsa prevăzută de lege nu depășește limita maximă de 18 ani și s-ar putea considera că în cauză nu există date că inculpații ar fi încercat să zădărnicească aflarea adevărului, sau date din care să rezulte necesitatea de a-i împiedica să săvârșească alte infracțiuni .
Examinându-se însă temeinicia cererile de liberare provizorie formulate de inculpați, prin prisma criteriilor prevăzute de alineatul ultim al art. 136 C.pr.pen. respectiv scopul măsurilor preventive - care este acela al asigurării bunei desfășurări a procesului penal, să nu se zădărnicească aflarea adevărului, ori să fie împiedicată sustragerea inculpaților de la urmărirea penală, ori judecată, instanța constată în cauza de față că acest scop, nu ar putea fi atins și prin liberarea provizorie sub control judiciar, ținând seama și de gradul de pericol social ridicat al faptelor date de împrejurările în care au fost comise, amploarea acestui fenomen infracțional informatic, consecințele deosebit de grave pe care le au asupra societății, natura relațiilor sociale încălcate, se apreciază că nu se impune liberarea provizorie a inculpaților, chiar și condiționată de respectarea obligațiilor impuse de lege.
Ca atare, s-a apreciat de instanța de fond că un examen riguros al criteriului oportunității prin prisma fazei procesuale în care se află cauza, a circumstanțelor reale decurgând din activitatea infracțională cercetată conduce la concluzia că o astfel de măsură – liberarea sub control judiciar a inculpaților ar impieta buna desfășurare în continuare a procedurilor judiciare, mai ales că nu se cunoaște încă poziția procesuală a inculpaților.
Este adevărat că prin decizia nr. 17/2011 dată în recurs în interesul legii, s-a statuat că instanțele de judecată cu ocazia examenului de temeinice al cererii de liberare sub control judiciar sau pe cauțiune, dacă constată că mai subzistă temeiurile care au impus arestarea preventivă trebuie să verifice în ce măsură buna desfășurare a procesului penal ar fi sau nu împiedicată de admiterea unei astfel de cereri.
Această verificare se face însă prin raportare și la criteriile prev. de art. 143 CPP și art. 148 CPP, motiv pentru care se vor respinge cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații Ț. I., O. L., T. A., B. M. și C. Ș. .
De asemenea, pentru toate considerentele mai sus expuse, în baza art. 3001 C.proc.pen., s-a menținut de prima instanță măsura arestării preventive luată față de inculpații T. A. I., S. A. S., B. M., A. F., O. L., C. Ș., și Ț. I. si s.a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulată de inculpații Ț. I. și C. Ș..
S-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara formulată de inculpatul B. M..
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, invocând critici de nelegalitate privitor la omisiunea instanței de a se pronunța asupra cererilor de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații Ț. I., O. L., T. A. I., B. M. și C. Ș., față de care au solicitat casarea cu trimitere pentru rejudecare, mai puțin inculpatul C. Ș., care a solicitat rejudecarea de către instanța de recurs; totodată, s-au invocat și critici de netemeinicie privitor la menținerea arestării preventive, solicitându-se în principal revocarea, sau în subsidiar înlocuirea cu obligația de a nu părăsi localitatea, cu motivarea că temeiurile de la aplicarea măsurii s-au modificat, întrucât urmărirea penală este finalizată, inculpații sunt trimiși în judecată și nu ar putea influența desfășurarea procesului penal, iar datele personale sunt pozitive.
Curtea, examinând recursurile inculpaților, reține:
În privința soluției pronunțată de tribunal în procedura prev de art. 3001 cod procedură penală referitor la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive față de toți inculpații, se constată că sunt nefondate criticile acestora, pentru următoarele considerente:
Recurenții - inculpați au fost deduși judecății pentru comiterea unor infracțiuni informatice săvârșite în condițiile unei asocieri infracționale de forma grupului infracțional organizat, respectiv infracțiunile prev de art. 46 alin. 2 din Lg. 161/2003 (deținerea fără drept a unor dispozitive și programe informatice în scopul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prev de art. 42 - 45 din Lg. 161/2003), art. 7 alin. 1 și 3 din Lg. 39/2003 (constituirea unui grup infracțional organizat) și de art. 25 din Lg. 365/2002 (deținerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică), arestarea acestora fiind dispusă în temeiul art. 143 și 148 lit. f cod procedură penală, prin încheierile din: 02 mai 2013, stată în dosar nr._ al Tribunalului D. - în cazul inculpaților T. A., A. F., S. A., B. M. și O. L. - și din 24 mai 2013, stată în dosarul nr._ al Tribunalului D. - în cazul inculpaților C. Ș. și Ț. I..
Ori, la data investirii instanței prin rechizitoriu, s-a reținut de către prima instanță că indiciile temeinice care au servit la arestarea preventivă au fost consolidate de probe, care atestă următoarea situație de fapt: inculpații S. A. S. și Ț. I. au inițiat constituirea grupului infracțional, prin implicarea și a inculpaților C. Ș., O. L., B. M., A. F., care, fiecare, a dus la îndeplinire activități care se circumscriu infracțiunilor de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică și de dispozitive și programe informatice în scopul săvârșirii infracțiunilor incriminate de Lg. 161/2003.
Astfel, prin rechizitoriu s-a descris acțiunea inculpatului S. A., care a comandat pe internet echipamente de tip „gură de bancomat” camuflate sub denumirea de „componente de calculator”, coletul fiind ridicat de către inculpatul T. A. I. la data de 01 martie 2013, după care, inculpatul S. A. s-a întâlnit la data de 05 martie 2013 cu inculpații Ț. I. și C. Ș. pentru a stabili modul în care urmau să fie confecționate echipamentele de skimming și, ulterior, să fie utilizate în străinătate; s-a reținut că la data de 23 martie 2013, aceiași inculpați au împărțit între ei componentele, iar în zilele următoare, inculpatul S. A. a primit de la ceilalți și a alte dispozitive constând într-o pereche de ochelari spycam sunglasses cu dispozitiv de înregistrare și stocare imagini (adică încorporare de camere video și circuit de memorie). Totodată, s-a reținut că la data de 01 mai 2013, au fost surprinși inculpații B. M. și A. F., în București, unde se aflau în scopul de a fi preluați de o firmă de transport pentru deplasare în Franța, inculpații având în bagaje mai multe echipamente de skimming (conform raportului de constatare tehnico-științifică_/11.06.2013) pe care, conform propriilor declarații, le-au primit de la inculpații Ț. I. și C. Ș.; perchezițiile domiciliare efectuate la inculpatul T. A., precum și percheziționarea bagajelor inculpaților B. M. și A. F., au evidențiat echipamente și dispozitive electronice realizate artizanal și care pot fi utilizate ca și echipamente de skimming (pentru atașare disimulată pe suprafața unui bancomat, în vedere înregistrării codurilor pin ale cardurilor bancare); perchezițiile în regim informatic au relevat imagini în care inculpatul Ț. I. monta acumulatorul unei probe de felul dispozitivelor de skimming, dar și că în memoria laptop-ului ridicat de la inculpatul S. A. S. s-au descoperit fișiere conținând programe sau aplicații informatice utilizate pentru descărcarea datelor informatice copiate prin echipamente de skimming; în privința inculpatului O. L. s-a reținut că a purtat numeroase convorbiri telefonice din care rezultă că și-a asumat rolul de a le asigura celorlalți logistica necesară (autoturism, echipamente), dar și că a contribuit la implicarea inculpatului B. M. în activitatea de transport al echipamentelor în Franța; din transcriptul convorbirilor telefonice interceptate s-au reținut discuții între toți inculpații din cauză, respectiv: Ț. I. cu S. A. S., T. A. I. cu S. A. S., Ț. I. și O. L., din aceleași discuții reținându-se și implicarea lui C. Ș., în calitate de specialist care oferea explicațiile tehnice necesare.
În raport de toate aceste elemente, se constată că instanța de fond a reținut corect că față de toți inculpații din cauză subzistă temeiurile prev de art. 143 cod procedură penală coroborat cu art. 148 lit. f cod procedură penală, pericolul pentru ordinea publică, în cazul lăsării în libertate a inculpaților, rezultând atât din specificul infracțiunilor de fraudă informatică - frecvența, pericol pentru securitatea raporturilor financiare dintre particulari și bănci, dificultatea identificării în timp util a utilizatorilor legitimi ai cardurilor, păgubiți prin activitatea infracțională - cât și din necesitatea asigurării bunei desfășurări a procesului penal, în condițiile în care cercetarea judecătorească nu a început.
În ceea ce privește datele personale pozitive invocate de inculpați, constând în lipsa antecedentelor penale și conduita cooperantă în cazul inculpaților Ț. I., B. M., A. F., T. A. I., C. Ș. (inculpații S. A. S. și O. L. fiind cunoscuți cu antecedente penale), se reține că acestea sunt examinate la stabilirea oportunității măsurii preventive, astfel cum dispune art. 136 alin. ultim cod procedură penală, dar în prezenta cauză și în acest moment procesual nu pot prevala asupra datelor referitoare la pericolul social al infracțiunilor pentru care sunt judecați și respectiv asupra potențialului risc de sustragere de la desfășurarea judecății, cât timp inculpații nu au fost ascultați în cauza de fond și nici unul nu a probat că ar avea o sursă licită de venit care să înlăture presupunerea continuării activității infracționale.
Pe cale de consecință, criticile din recursurile tuturor inculpaților referitoare la soluția de menținere a arestării preventive sunt nefondate, fiind incidente dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b cod procedură penală; astfel, recursul inculpatului A. F., care vizează verificarea măsurii arestării preventive în procedura prev de art. 3001 cod procedură penală, va fi respins ca nefondat, iar recursurile celorlalți inculpați urmează să fie examinate și privitor la cererile de liberare provizorie sub control judiciar.
În ceea ce privește însă criticile din recursurile inculpaților Ț. I., O. L., T. A. I., B. M. și C. Ș. referitor la omisiunea primei instanțe de a se pronunța asupra cererilor de liberare provizorie sub control judiciar (înregistrate în dosarele nr._/63/2013,_/63/2013,_/63/2013,_/63/2013 și_/63/2013 și conexate la dosarul de fond cu nr._ 13, conform închei3rii din 18 iulie 2013), se reține că sunt fondate, întrucât nesoluționarea unei cereri esențiale pentru parte atrage nulitatea absolută a hotărârii, iar nu doar o nulitate relativă care s-ar putea înlătura cu ocazia judecării în recurs.
Astfel, se reține că instanța de control judiciar nu poate să se pronunțe asupra unei cereri care nu a format obiectul judecății instanței de fond, care avea obligația să se pronunțe în dispozitivul hotărârii conform prevederilor art. 1608 - 1608a cod procedură penală, deoarece prevederile art. 1609 alin. 1 cod procedură penală sunt imperative, în sensul că se examinează în calea de atac recursul „declarat împotriva încheierii prin care s-a admis ori s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar”.
În aceste condiții, recursurile declarate de inculpații Ț. I., O. L., T. A. I., B. M. și C. Ș. sunt fondate în parte, urmând ca în temeiul art. 3856 alin. 3 cod procedură penală coroborat cu art. 38515 pct. 2 lit. c cod procedură penală, să fie admise în parte, să fie casată încheierea recurată cu trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeași instanță de fond numai privitor la cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de acești inculpați.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 și 3 cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursurile declarate de inculpații Ț. I., O. L., T. A. I., B. M. și C. Ș. împotriva încheierii de la 18 iulie 2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul cu nr._ 13.
Casează în parte încheierea recurată, numai privitor la cererile de liberare provizorie formulate de acești inculpați și trimite cauza pentru rejudecare la aceeași instanță de fond.
Mentine celelalte dispozitii ale incheierii recurate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A. F. împotriva încheierii de la 18 iulie 2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul cu nr._ 13.
Obligă pe inculpatul A. F. la plata a 150 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei onorariu avocat oficiu.
Cheltuielile judiciare pentru recurentul Ț. I. și B. M., în sumă de 200 lei rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Iulie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. C. G. V. T. C. M.
Grefier,
L. M. P.
Red. jud. M. C. G.
Jud. fond: C. M.
Dact. 3 ex./A.T. - 24 Iulie 2013
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1558/2013. Curtea... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Sentința nr. 192/2013. Curtea... → |
|---|
