Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 259/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 259/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 10-07-2013 în dosarul nr. 259/2013
Dosar nr._ - art. 20 rap la art. 174, 175 cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ NR. 259
Ședința publică de la 10 Iulie 2013
PREȘEDINTE - D. F. - Judecător
Judecător V. T.
Grefier V. D.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. N., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C..
.......................
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate prin Încheierea de amânare a pronunțării din data de 09 iulie 2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie având ca obiect apelurile promovate de P. DE PE L. T. D. și inculpatul C. F. V. (deținut în Penitenciarul Pentru Minori și Tineri C.) împotriva sentinței penale nr. 167 de la 10 aprilie 2013, pronunțată de T. D. în dosarul cu nr._ .
La apelul nominal făcut cu ocazia pronunțării, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită, la data dezbaterilor.
Deliberând;
CURTEA:
Asupra apelurilor de față;
Prin sentința penală nr. 167 de la 10 aprilie 2013 pronunțată de T. D. în dosarul cu nr._, în baza art. 334 Cod procedură penală, s-a respins cererea formulata de inculpat privind schimbarea încadrării juridice a faptei prevăzuta in rechizitoriu, din infracțiunea prev. de art. 20 Cp, art. 174 Cp, art. 175 lit. i Cp, in infracțiunea prev. de art. 180 alin 2 Cp, ca neîntemeiata; în temeiul art. 20 Cp rap. la art. 174, 175 lit. i Cp, art. 74 lit. a Cp, art. 76 lit. b Cod penal, a fost condamnat inculpatul C. F. V. (fiul lui I. V. și S., născut în 06.04.1994 în C., jud.D., cu domiciliul în C., ..12, jud.D., CNP_, în prezent aflat în Penitenciarul de Minori și Tineri C.), la pedeapsa de 4 ani închisoare; în temeiul art. 64 Cod penal, s-a stabilit pedeapsa complementara a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin 1 lit. a teza a doua, lit. b, c (dreptul de a desfășura activitatea de conducere a unui autovehicul) Cp, pe o durata de 2 ani după executarea pedepsei principale; în temeiul art. 321 alin 1 Cp, art. 74 lit. a Cp, art. 76 lit. d Cp, a fost condamnat inculpatul C. F. V. la pedeapsa de 8 luni închisoare; în baza art. 33 - 34 Cp, s-au contopit pedepsele stabilite in pedeapsa rezultanta de 4 ani închisoare; în baza art. 71 Cod penal, s-a aplicat inculpatului C. F. V. pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin 1 lit. a teza a doua, lit. b, c Cp (dreptul de a desfășura activitatea de conducere a unui autovehicul); în temeiul art. 64 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin 1 lit. a teza a doua, lit. b, c Cp (dreptul de a desfășura activitatea de conducere a unui autovehicul), pe o durata de 2 ani după executarea pedepsei principale; în baza art. 88 Cod penal, s-a dedus durata reținerii si arestării preventive din data de 08.01.2013, pana la zi; în temeiul art. 350 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului C. F. V..
În temeiul art. 14 si 346 Cod procedură penală, s-a luat act ca partea vătămata Otal C. D. nu s-a constituit parte civila; în baza art. 14 si 346 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 140,85 lei către partea civila S. C. Județean de Urgenta C., actualizata cu indicele de inflație pana la data plății efective; în baza art 7 din legea 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul C. F. V., în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare; în temeiul art. 191 alin 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul C. F. V. la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă T. D. nr.14/P/2013, s-a dispus trimiterea în judecată - în stare de arest preventiv - a inculpatului C. F.-V. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat prev. de art.20 rap. la art.174, 175 lit.i Cp și ultraj contra bunelor moravuri prev. de art.321 alin.1 Cp cu aplic. art.33 lit.b Cod penal, constând în fapt în aceea că inculpatul, cu ocazia zilei de naștere, a primit drept cadou un autoturism marca Mercedes cu nr. de înmatriculare DJ_18-FLS, iar în urmă cu circa două luni a obținut permisul de conducere categoria « B ».
În ziua de 08.01.2013, a plecat cu autoturismul proprietate personală însoțit de doi tineri ce nu au putut fi identificați, din cartierul Brestei spre centru, urmând ca împreună să se plimbe cu autoturismul prin municipiul C.. Pe drum, acesta s-a oprit în stația PECO MOL situată la intersecția străzilor Brestei cu M. T., unde a alimentat autoturismul cu combustibil. La plecare, în timp ce ieșea din stație intenționând să se deplaseze spre magazinul Billa, pe . zona trotuarului, prin fața autoturismului a trecut partea vătămată O. C. D., care vorbea la telefon.
În aceste împrejurări, C. F. V. a deschis geamul de la portieră și i-a zis acesteia « ce faci dragă », partea vătămată nefăcând nici un gest, deși inculpatul, în depoziția sa, a susținut că i-a adresat injurii.
Inculpatul, fără un motiv întemeiat a întors în loc autoturismul la 180° și, cu acesta, s-a îndreptat spre partea vătămată, care se deplasase și ea circa 10 metri pe trotuar, spre stația de autobuz din apropierea magazinului Billa. Cu partea stânga față a autoturismului, inculpatul a lovit-o pe O. C. D., a luat-o pe capotă, de unde a căzut la pământ, în apropierea roții stânga față.
După săvârșirea faptei, inculpatul a întors autoturismul din locul în care se afla și, pentru a se sustrage, s-a deplasat cu acesta în direcția opusă, mai precis în cartierul Brestei, unde a abandonat autoturismul pe .> Împrejurările comiterii faptei au fost observate de mai multe persoane, care au sărit în ajutorul părții vătămate, fiind indignate de atitudinea inculpatului, neacceptând ca într-un oraș civilizat să se întâmple astfel de evenimente săvârșite cu intenție.
După identificarea autoturismului, inculpatul a fost sunat de mama sa să se prezinte la organele de poliție.
Din raportul de constatare medico-legală nr. 88/Al din 16.01.2013, emis de I.M.L. C., a rezultat că victima O. C. D. a suferit leziuni pentru vindecarea cărora au fost necesare 1-2 zile îngrijiri medicale.
Analizând in mod coroborat ansamblul probelor administrate in cursul procesului penal, instanța de fond a constatat că apărarea inculpatului, care a susținut că, anterior incidentului, a întrebat-o pe partea vătămata ce face, orientând capul pe geamul portierei dreapta a autoturismului, iar aceasta a adresat cuvinte urate, insa nu știe daca îl înjura pe el sau pe interlocutorul de la telefon, nu se coroborează, conform prevederilor art. 69 Cod procedură penală, cu declarația parții vătămate si nici cu declarațiile martorilor care se aflau împreuna cu inculpatul in autoturism.
Astfel, prima instanță a reținut că nu exista nici un act cu caracter ilicit, ori contrar regulilor de conduita in societate pretins comis de partea vătămata, fata de care inculpatul sa fi reacționat prin îndreptarea autoturismului spre ea, pentru a o speria, astfel cum a susținut in declarația formulata in cursul cercetării judecătorești, ci inculpatul a întors imediat autoturismul și s-a îndreptat direct spre partea vătămată, care isi continuase deplasarea pe trotuarul din fata stației PECO, a lovit-o cu autoturismul, a luat-o pe capotă, de unde a căzut la pământ, în apropierea roții stânga față.
Instanța de fond a apreciat astfel că, în drept, fapta inculpatului - deranjat de atitudinea parții vătămate, care l-a ignorat când el a dorit sa discute si sa stabilească o relație de prietenie cu aceasta, de a se îndrepta in direcția parții vătămate, lovind-o frontal cu autoturismul in timp ce aceasta se afla cu spatele, mergând pe trotuar, luând-o pe capota, si apoi trântind-o la sol, după care a parasit in graba locul evenimentului, fara a se interesa de soarta sanatatii si integrității sale corporale - întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 Cp, rap la art. 174, 175 lit. i Cod penal, iar fapta inculpatului, - care prin lovirea cu autoturismul a parții vătămate pe trotuarul din fata unei stații PECO, animat de mobilul răzbunării fata de conduita acesteia de impasibilitate fata de dorința inculpatului de a discuta si iniția o relație, a parasit locul faptei, neluând nici o măsura pentru protejarea vieții si sanatații victimei, determinând tulburarea liniștii si ordinii publice, generând revolta in rândul cetățenilor care au luat cunoștința de faptele petrecute, trezind indignare in rândul opiniei publice - s-a constatat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea liniștii publice.
In ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 20 Cp, rap la art. 174,175 lit i Cod penal si cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei prevăzuta in rechizitoriu, din infracțiunea prev. de art. 20 Cp, art. 174 Cp, art. 175 lit. i Cp, in infracțiunea prev. de art. 180 alin 2 Cp, instanța de fond a reținut că activitatea infracționala desfășurata de inculpat îmbracă forma tentativei perfecte, in sensul art. 20 alin 1 teza finala Cp, întrucât acțiunea ce se subsumeaza elementului material al laturii obiective a fost executata pana la capăt, prin orientarea, direcționarea si acționarea directa a autoturismului de mare putere asupra parții vătămate și numai numai datorita întâmplării, hazardului, rezultatul letal nu s-a produs. F. de natura obiectului folosit, un autoturism destul de puternic, zona corporala folosita, si anume întreg corpul parții vătămate, care a fost surprinsa din spate, a atins capota si apoi a căzut pe sol, intensitatea loviturii, inculpatul accelerând pana la 15 km/ora după cum el însuși a menționat si lovind prin surprindere o persoana tânăra de sex feminin, care nu a avut nici o posibilitate de a evita incidentul si de a se apăra, prima instanță nu a putut reține ca inculpatul nu a prevăzut posibilitatea producerii decesului victimei, rezultat letal pe care cel puțin l-a acceptat si care a fost evitat numai datorita intamplarii.
In procesul de individualizare a pedepselor, instanța de fond a avut în vedere toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 Cp, respectiv: limitele de pedeapsa fixate in partea speciala pentru cele doua infracțiuni, circumstanțele reale in care au fost comise infracțiunile, pericolul social al infracțiunilor comise, dar si datele ce caracterizează persoana inculpatului, care au impus reținerea circumstanței atenuante judiciare prev. de art. 74 lit. a Cp: inculpatul este tanar, in vârsta de 19 ani, nu are antecedente penale, nu beneficiază de pregătire școlara sau profesionala, urmând numai 6 clase școlare, nu a beneficiat de un suport familial adecvat si corespunzător. De asemenea, s-au avut in vedere datele prevăzute in referatul de evaluare, din care a rezultat ca inculpatul provine dintr-o familie monoparentala, ramanand in îngrijirea mamei in urma decesului tatălui. Din cauza problemelor de sănătate ale mamei, inculpatul a renunțat la școala pentru a se implica in activitati de comercializare in targ. Inculpatul prezintă resurse personale care pot susține procesul de reinsertie sociala, disponibilitate de a presta activitati lucrative, regretul fata de lovirea victimei, conștientizarea consecințelor repetării conduitei infracționale.
Circumstanțele reale in care au fost savarsite faptele, pericolul social al acestora si resursele personale ale inculpatului, astfel cum sunt prezentate in a doua parte a referatului de evaluare, s-a considerat de prima instanță că nu sunt apte sa asigure garanția ca inculpatul nu va mai savarsi in viitor alte infracțiuni, iar pedepsele aplicate si modalitatea de executare a acestora nu pot constitui doar un avertisment pentru inculpat, ci trebuie sa conducă la atingerea scopului prevăzut in art 52 Cp, pedeapsa având pe langa rolul sau represiv si o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legala si judiciara atât in ceea ce privește faptele penale savarsite, cat si in ceea ce privește comportarea inculpatului.
Astfel, pentru toate cele arătate, instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a, lit. b, c Cod penal, pentru infracțiunea prev. de art. 20 Cp, art. 174, 175 lit. i Cp, si respectiv 8 luni pentru infracțiunea prev. de art. 321 alin 1 Cp, natura infracțiunilor comise, modul de comitere a faptelor demonstrând că inculpatul este incompatibil cu exercițiul drepturilor prevăzute de textul de lege, respectiv cu dreptul de a fi ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice și cu dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat si dreptul de a desfășura activitatea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice. Acest din urma drept s-a i,pus a fi restricționat fata de persoana inculpatului, având in vedere nedemnitatea acestuia in desfășurarea unei astfel de activitati, periculozitatea pe care el a manifestat-o in timpul conducerii, tendința de a se folosi de autoturism, pe care s-a dovedit ca nu il stăpânește, pentru a-si rezolva porniri interioare, si imposibilitatea adoptării unei conduite preventive si corecte fata de cetățenii care se afla pe drumurile publice.
Luând în considerare aceleași argumente și reținând și dispozițiile art. 71 cod penal, instanța de fond a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b, c Cod penal, pe durata prevăzută de art. 71 al. 2 cod penal.
În temeiul art. 14 si 346 Cod procedură penală, prima instanță a luat act de împrejurarea că partea vătămata Otal C. D. nu s-a constituit parte civila, iar conform dispozițiilor art. 14 si 346 Cod procedură penală, s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 140,85 lei către partea civila S. C. Județean de Urgenta C., actualizata cu indicele de inflație pana la data plății efective, suma ce reprezintă contravaloarea tratamentului medical de care a avut nevoie partea vătămata, in legătura de cauzalitate directa si necondiționata cu fapta inculpatului de lovire cu autoturismul.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel atât P. DE PE L. T. D., cât și inculpatul C. F. V..
Ministerului Public a criticat sentința de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod greșit s-a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 76 alin. 1 lit. b cod penal cu privire la stabilirea pedepsei pentru comiterea tentativei la infracțiunea de omor calificat de către inculpatul C. F. V., în speță fiind aplicabile dispozițiile art. 76 alin. 2 cod penal; de asemenea, a arătat că pedeapsa aplicată inculpatului este prea blândă, în raport de activitatea infracțională dedusă judecății, gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite fiind reflectat, pe de o poarte, de limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, cât și de modalitatea efectivă de săvârșire a acesteia, precum și de urmările produse.
Inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice potrivit art. 334 cod procedură penală în infracțiunea de prev de art. 180 alin. 1 cod penal, fiindcă nu a avut intenția să ucidă victima, în condițiile în care a frânat înainte de impact și dacă acesta ar fi urmărit cu adevărat uciderea părții vătămate, ar fi avut posibilitatea să reia deplasarea înspre această, lucru pe care însă nu l-a făcut, deoarece a părăsit locul incidentului.
A susȚinut că avariile existente la autoturism, așa cum rezultă din probe, nu s-au produs în urma impactului cu victima, ci erau preexistente acestuia incident.
În consecință, cere, ca urmare a schimbării încadrării juridice, reindividualizarea pedepsei aplicată și suspendarea executării ei sub supraveghere, potrivit art. 861 cod penal, deoarece scopul pedepsei poate fi realizat prin fixarea unor obligații în sarcina SA.
Cu privire la infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev de art. 321 alin. 1 cod penal, a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 rap la art. 10 alin. 1 lit. d cod procedură penală, fiindcă nu a avut intenția să tulbure ordinea publică prin manevra făcută cu autoturismul său. Și pentru această infracțiune se solicită, în subsidiar, reducerea pedepsei.
Apelul formulat de inculpat este nefondat, iar apelul Ministerului Public este fondat doar cu privire la greșita aplicare a dispozițiilor art. 76 alin. 1 lit. b cod penal, pentru infracțiunea de tentativă de omor calificat, urmând a fi soluționate ca atare, pentru următoarele considerente:
Cu privire la apelul inculpatului, ce vizează schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor calificat în infracțiunea de omor sau alte violențe și achitarea pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, precum și reindividualizarea pedepselor, Curtea constată că nici nuna dintre critici nu ceste fondată.
Astfel, în cauză nu se impune schimbarea încadrării juridice, potrivit cererilor formulate de inculpat, deoarece declarațiile martorilor și procesele verbale de cercetare la fața locului și cele care privesc ridicarea înregistrărilor video de la Stația de benzină MOLL situată în imediata apropiere a locului faptei, se coroborează cu recunoașterile inițiale ale inculpatului, care recunoaște în faza urmăririi penale că a vrut să o „abordeze” și să sperie pe partea vătămată, dar că, datorită lipsei de experiență în conducerea autoturismului, nu a avut îndemânarea necesară să oprească la timp.
Ori, rezultă în mod neechivoc că inculpatul a acționat cu intenție indirectă, deoarece, în raport de experiența sa în conducerea autoturismului - lipsa experienței fiind recunoscută de inculpat și rezultând și din evenimentul rutier în care fusese implicat anterior acestei fapte și ce se soldase cu avarierea ușoară a autoturismului pe care-l conducea - el a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea lovirii grave a victimei. lovire care să ducă la decesul ei, în condițiile în care a intenționat, așa cum s-a arătat, să o lovească cu autoturismul său, scop în care și-a schimbat direcția de deplasarea inițială.
De altfel, chiar dacă inculpatul s-a aflat în eroare cu privire la afirmațiile pe care le făcea partea vătămată în timp ce se deplasa și vorbea la telefon - afirmații care nu-l vizau însă pe inculpat -, este evident de aceste afirmații l-au deranjat și au determinat reacția sa violentă.
Curtea mai constată că deși partea vătămată a fost lovită și a suferit un număr redus de zile de îngrijiri medicale, care nu i-au pus în primejdie viața, acest rezultat final asupra integrității sale corporale nu s-a datorat inculpatului, ci unor împrejurări dinamice și fizice aleatorii.
De asemenea, nu este fondată nici critica făcută de același inculpat ce vizează achitarea sa pentru infracțiunea prev de art. 321 alin. 1 cod penal, deoarece fapta a fost văzută de mai mulți cetățeni care, prin gesturi și limbaj, și-au arătat revolta atât timp cât inculpatul s-a mai aflat la locul faptei, cât și ulterior, după ce a părăsit locul accidentului, deoarece chiar inculpatul a susținut că plecarea sa de la locul impactului s-a datorat temerii că-l „omoară lumea pe stradă”.
Potrivit art. 321 alin. 1 cod penal, se pedepsește cu închisoarea fapta persoanei care, în public, se dedă la orice manifestări prin care se aduce atingere bunelor moravuri, se produce scandal public ori se tulbură în alt mod liniștea publică.
Curtea constată, în raport de aceste dispoziții, că fapta inculpatului de a lovi fără motiv, cu autoturismul, într-un loc public, un pieton și apoi de a fugi de la locul faptei, dovedește, pe de o parte, că inculpatul a acționat cu intenție, că a fost conștient de consecințele publice ale manifestărilor sale violente și de sustragere pe moment de la cercetări, că și le-a asumat, iar pe de altă parte, că în mod efectiv s-a produs urmarea cerută de lege, respectiv s-au încălcat bunele moravuri, definite ca o totalitate de reguli de conduită care s-au conturat în conștiința societății și respectarea cărora s-a impus cu necesitate printr-o experiență și practică îndelungată și s-a tulburat liniștea publică.
Din declarațiile martorilor oculari P. C. Nicușor, S. Tiberica I. și C. F. A., rezultă în mod cert că atât acțiunea inculpatului de a lovi cu intenție un pieton cu autoturismul, cât și comportamentul ulterior al inculpatului, au fost apreciate ca fiind acțiuni care au tulburat liniștea publică și au adus atingere bunelor moravuri.
De asemenea, nu este fondată nici critica ce vizează individualizarea pedepsei principale, în sensul reducerii ei și în sensul suspendării în temeiul art. 861 cod penal a executării, deoarece nu există în favoarea inculpatului împrejurări noi, în afară de cele avute în vedere de prima instanță, care să ducă la o reindividualizare a pedepsei, potrivit art. 72 cod penal și art. 181 alin. 2 cod penal și, pe cale de consecință, nu este legală nici suspendarea chiar și sub supraveghere a executării pedepsei principale, atât timp cât nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 861 alin. 2 cod penal, respectiv ca pedeapsa rezultantă să fie de cel mult 3 ani.
Apelul Ministerului Public este fondat doar în ceea ce privește nelegala aplicare a dispozițiilor art. 76 alin. 1 lit. b cod penal, pentru infracțiunea prev de art. 20 rap la art. 174, 175 lit. i cod penal, deoarece, potrivit art. 76 alin. 2 cod penal, în cazul acestui tip de infracțiune și ca urmare a reținerii unor circumstanțe atenuante, pedeapsa nu poate fi coborâtă până la minimul de 1 an, ci doar până la cel mult 1/3 din minimul special.
În consecință, potrivit celor arătate, se va respins ca nefondat apelul inculpatului, în temeiul art. 379 alin. 1 pct. 1 lit. b cod procedură penală și se va admite apelul Ministerului Public în temeiul art. 379 alin. 1 pct. 2 lit. a cod procedură penală, se va desființa sentința și, rejudecând, se vor aplica dispozițiile art. 76 alin. 2 cod penal în loc de art. 76 alin. 1 lit. b cod penal, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
Constatându-se că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea și menținerea succesivă a măsurii preventive nu au încetat și nici nu s-au schimbat, ca urmare a judecării inculpatului în fond și în apel, se va menține măsura arestului preventiv potrivit art. 350 alin. 1 cod procedură penală și se va deduce prevenția acestuia în continuare, la zi.
Inculpatul fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 192 alin. 2 cod procedură penală, va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul inculpatului C. F. V. (deținut în Penitenciarul Pentru Minori și Tineri C.), declarat împotriva sentinței penale nr. 167 de la 10 aprilie 2013, pronunțată de T. D. în dosarul cu nr._ .
Admite apelul Ministerului Public - P. DE PE L. T. D. - declarat împotriva sentinței penale nr. 167 de la 10 aprilie 2013, pronunțată de T. D. în dosarul cu nr._, privind pe inculpatul C. F. V..
Desființează sentința pe latură penală și rejudecând,
Înlătură dispozițiile art. 76 alin.1 lit. b Cod penal si aplică dispozițiile art. 76 alin 2 C.p pentru infracțiunea prev. de art. 20 rap la art. 174 al.1 și 2 c.p comb. cu art. 175 alin.1 lit. i c.p și menține restul dispozițiilor sentinței.
Menține măsura arestului preventiv pentru inculpatul C. F. V. și deduce prevenția acestuia de la 10.04.2013 în continuare, la zi.
Obligă apelantul inculpat la 280 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei (50%) onorariu avocat oficiu către Baroul D., ce va fi avansat din fondul Ministerului justiției, prin Curtea de Apel C..
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Iulie 2013.
Președinte, Judecător,
D. F. V. T.
Grefier,
V. D.
Red. jud. D. F.
Jud. fond: M. E. M.
Dact. 3 ex./A.T. - 22 iulie 2013
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Sentința nr. 192/2013. Curtea... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1597/2013. Curtea... → |
|---|
