Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Sentința nr. 192/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 192/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 16-07-2013 în dosarul nr. 192/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE FOND
SENTINȚA PENALĂ NT. 192
Ședința publică de la 16 Iulie 2013
PREȘEDINTE C. C. - judecător
Grefier L. M. P.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. C. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
Pe rol, soluționarea procesului penal privind pe inculpatele G. D. R. și A. E. trimise în judecată prin rechizitoriu din 12 iunie 2012 dat de P. de pe lângă Curtea de Apel C. în dosarul nr. 337/P/2011, pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin.1 cod penal, cu aplica. art. 41 alin.2 cod penal și complicitate la înșelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin.1,2 și 3 cod penal, cu aplic. art. 41 alin.2 cod penal, în final cu aplic. art. 33 lit. a cod penal.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.
CURTEA,
Asupra procesului penal de față;
Prin rechizitoriul din 12 iunie 2012 dat de P. de pe lângă Curtea de Apel C. în dosarul nr. 337/P/2011, s-a dispus punerea in mișcare a acțiunii penale și trimiterea in judecata in stare de libertate a inculpatelor:
- G. D. R., fiica lui M. și D., născută la 09.02.1979, in C., domiciliată in ., . ..l în Rovine ., necăsătorită, studii superioare, cetățenia româna, fără antecedente penale, CNP_, CI . nr_, pentru săvârșirea infracțiunilor de fals in înscrisuri sub semnătură privata prev. de art. 290 alin. 1 cu aplicarea art 41 alin. 2 Cod penal și complicitate la înșelăciune prev. de art. 26 Cod penal rap. la art 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal cu aplic. art 41 al.2 C.p., in final eu aplic. art 33 lita Cp.
- A. E., fiica lui T. și A., născută la 25.06.1966 in Bumbești J., jud. Gorj, cu domiciliul in C., ., . cetatea român, studii superioare, CNP_, c . nr._, pentru săvârșirea infracțiunilor de fals in înscrisuri sub semnătură privata prev. de art. 290 alin. Cod penal cu aplic. art 41 alin. 2 C.p. și complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 Cod penal rap la art. 215 al. 1, 2 și3 Cp. cu aplic. art 41 al.2 Cp., in final cu aplic. art 33 lit. a Cp.
De asemenea, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților: T. M., G. M., T. E. N., C. loan D., M. V., A. Ștefaniță L. pentru faptele de înșelăciune prev. de art. 215 alin.1,2,3 C.p. și uz de fals prev. de art. 291 C.p. și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ in cuantum de 1000 lei, având în vedere că aceștia au sesizat la 9 iunie 2010 organelor de poliție săvârșirea faptelor ce formează obiectul prezentei cauzei, considerându-se induși în eroare de către inculpatele G. D. R. și A. E. și reținând că actele materiale săvârșite de aceștia au o pondere relativ scăzută în ceea ce privește activitatea infracțională desfășurată de ceilalți inculpați, beneficiari ai creditelor astfel obținute. De asemenea, s-a avut în vedere și atitudinea sinceră a acestora, situația financiară precară, faptul că au făcut demersuri pentru achitarea prejudiciului și lipsa antecedentelor penale.
Totodată s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea competentei fata de inculpata G. D. in favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria C. pentru continuarea cercetărilor penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de instigare la înșelăciune, prev de art. 25 rap la art. 215 alin. 1,2,3, C.p cu aplic art. 41 alin.2 C.p.
În fapt, în actul de sesizare s-au reținut următoarele:
Inculpata G. D. R. este avocat in cadrul Baroului O. de la data de 01.02.2005. In anul 2006 părinții săi G. D. și G. M. dețineau o societate comerciala, . cu punct de lucru in . un magazin și un bar. Administratorul . era numitul G. M..
In perioada iulie 2006 - ianuarie 2007, inculpata G. D. a determinat mai multe persoane sa obțină credite bancare de la Raiffeisen Bank, deși nu îndeplineau condițiile legale pentru obținerea creditelor, fiind ajutata de fiica sa inculpata G. D. R. și inculpata A. E. ce au falsificat adeverințele de salariat ale împrumutătorilor pe care aceștia le-au folosit la acordarea creditelor, fapte pe care le vom expune in continuare.
Inculpata Teaca M. a lucrat fără a i se întocmi contract individual de muncă in perioada da 1995-2006 in cadrul JZC Rinda Comexim SRL in funcția de vânzătoare.
In vara anului 2006 inculpata G. D. a rugat-o pe aceasta sa o ajute cu un împrumut bancar pe care sa îl obțină in numele sau, sa-i remită banii urmând ca inculpata G. D. sa achite ulterior creditul.
După mai multe insistențe și rugăminți, la data de 23.10.2006 inculpata Teaca M. s-a deplasat împreună cu inculpata G. D. din . municipiul C. la sucursala Raiffeisen Bank din incinta supermarket-ului Selgros unde au fost așteptate de inculpata G. D. R..
G. D. a spus angajatei băncii ca, este o salariata a sa care vrea sa ia un împrumut și după ce a prezentat buletinul de identitate, inculpata Teaca M. a semnat contractul de credit nr. RF_ din 23.10.2006, a ridicat de la ghișeu suma contractata in cuantum de 9000 ron, pe care i-a dat-o inculpatei G. D., iar la ieșire aceasta i-a remis-o fiicei sale G. D. R..
Pentru obținerea creditului a fost folosita adeverința de salariu și vechime in muncă nr. 71 din 20.10.2006, potrivit căreia inculpata Teaca M. era angajata . SRJL.
Administratorul . SRL inculpata A. E. a confirmat eliberarea adeverinței, deși persoana nu era salariata societății, la rugămintea inculpatei G. D. R..
Creditul astfel obținut nu a fost rambursat către unitatea bancară.
Inculpata G. M. a fost angajată în anul 2006 la . Ostroveni în funcția de vânzătoare.
În vara anului 2006 la rugămintea inculpatei G. D., care i-a spus că societatea are probleme financiare și are nevoie de bani, as fost de acord să contracteze un împrumut de la . să-i predea acesteia banii. Contractul de a fost semnat la sucursala unității bancare din C. – Craiovița Nouă, la data de 24 august 2006, în prezența inculpatei G. D. R..
Inculpata G. M. nu era angajată legal la . Ostroveni, la data de 28 august 2006 când a fost întocmită adeverința nr. 30 ce a fost folosită pentru obținerea contractului de credit RF_, fapt confirmat prin adresa Inspectoratului Teritorial de Muncă D. nr. 1442/EM/17 august 2010.
În adeverință s-a menționat în mod fals că, administratorul societății este T. M. deși, așa cum s-a menționat anterior, aceasta nu era nici măcar angajată la . Ostroveni. După ce a încasa de la ghișeu suma de 9000 lei inculpata G. M. i-a înmânat inculpatei G. D. R., care a asigurat-o împreună cu mama sa că nu vor fi probleme cu rambursarea creditului. G. M. a primit somații de la unitatea bancară și începând cu luna ianuarie 2011 a început să plătească lunar suma de 150 lei conform înțelegerii cu societatea care se ocupă de recuperarea creditului.
Inculpata T. E. N. aflându-se în relații de amiciție cu inculpata G. D. a fost rugată în anul 2006 să încheie în numele său un împrumut bancar și să îi dea banii pentru a cumpăra marfă urmând ca aceasta să achite ulterior ratele.
La insistențele acesteia a fost de acord să contracteze împrumutul iar în ziua de 27 iulie 2006 s-a îmtâlnit cu inculpata G. D. R. care i-a cerut să semneze adeverința de salariat, apoi, împreună s-au deplasat la Sucursala Raiffeisen din cartierul Craiovița Nouă, unde a fost semnat contractul de credit nr. RF_ din 27.07.2006 si cererea de credit către inculpata T. E. N., care a ridicat de la casierie suma 9000 lei si i-a predat-o inculpatei G. D. R..
Adeverința de salariu si vechime in munca nr. 30 din 21.07.2006 eliberată de . pentru inculpata T. E. N. folosită la obținerea creditului este falsă deoarece inculpata nu era angajata societății, iar administratorul societății nu era Teaca M. ci numitul G. M..
Creditul nu a fost rambursat, cu toate că inculpata G. D. s-a angajat să facă acest lucru, iar începând cu luna ianuarie 2011 inculpata T. E. N. a început să achite lunar suma de 150 lei către societatea ce a preluat creditul nerambursat.
IV. Inculpatul C. loan D. a fost rugat in anul 2006 de inculpata G. D. să obțină un credit bancar în numele său, banii sa-i remită acesteia, urmând ca inculpata să achite ratele.
Inculpatul C. loan D. nu a fost angajat al ., dar a semnat adeverința nr. 25 din 14 decembrie 2006 in momentul in care s-a prezentat la filiala Raiffeisen Bank din cadrul complexului comercial Selgros din municipiul C. cu ocazia semnării contractului de credit nr. RF_ din 15.12.2006.
După ce a primit suma de 2500 euro la ieșirea din bancă inculpatul a fost așteptat de inculpata G. D. R. căreia i-a predat întreaga suma de bani. Potrivit declarației inculpatului, in ziua de 15.12.2006 s-a deplasat din . C. cu un autobuz în care se mai afla si inculpata G. D., iar de la Restaurantul Dunărea din cartierul Romanesti, împreună cu aceasta s-a deplasat la domiciliul inculpatei Ghită D. R..
Inculpata G. D. R. a afirmat cu ocazia audierii că stampila de pe adeverința nr. 25/14.12.2006 a fost aplicată de învinuita A. E. la biroul acesteia din fata parcului situat vis-a-vis de Primăria Municipiului C..Creditul nu a fost rambursat, iar inculpatul a primit somație.
V. Inculpata Macesanu V. ce locuieste in comun Ostroveni județul D. a fost rugată in luna ianuarie 2007 de inculpata G. D. să obțină un împrumut bancar întrucât aceasta si sotul Ghitță M. aveau probleme financiare, urmând ca soții G. să achite ulterior ratele.
Inculpata Maceșanu V. s-a deplasat in data de 30.01.2007 împreuna cu inculpata G. D. la locuința fiicei acesteia din municipiul C..
Inculpata G. D. R. i-a cerut inculpatei Maceșanu V. sa semneze adeverința de salariu și vechime în munca nr.10 din 30.01.2007, deși nu fusese niciodată angajata . în functia vânzător.
Inculpata Maceșanu V. a fost însoțită la sediul băncii din incinta complexului comercial Selgros de către inculpatele G. D. R. și G. D., și după ce a semnat mai multe documente dintre care și contractul de credit nr. RF_ din 30.01.2007, a așteptat aproximativ 2 ore pentru a ridica suma de 2000 euro pe care i-a predat inculpatei G. D., in prezenta fiicei sale G. D. R..
Potrivit declarației inculpatei M. V., pentru ca banca să facă verificări, inculpata G. D., i-a cerut numărul de telefon al unui vecin al său pe nume G. O. iar atunci când se aflau la bancă inculpata G. D. l-a sunat pe soțul său G. M. și i-a cerut meargă la telefonul familiei G. O. pentru a răspunde atunci când angajații băncii vor suna pentru verificări.
Inculpata G. D. R. a afirmat cu ocazia audierii că ștampila de pe adeverința nr. 25/14.12.2006 a fost aplicată de inculpata A. E. la biroul acesteia din fața parcului situat vis-a-vis de Primăria Municipiului C.. Creditul nu a fost rambursat.
VI. Inculpatul A. (fost I.) Ștefaniță L. a lucrat de mai multe ori in gospodăria familiei G. primind in schimb haine și mâncare.
In anul 2006, inculpatul a fost determinat de numitul G. M. și inculpata G. D. sa obțină un împrumut in numele său fiind asigur de aceștia ca se vor ocupa de toate formalitățile și vor achita ulterior ratele
In fata complexului comercial Selgros, soții G. și inculpatul au fost așteptați de fiica acestora, inculpata G. D. R. care l-a pus să semneze mai multe acte printre care se aflau contractul de credit nr. RF_ din 04.12.2006 și adeverința de salariu și vechime in muncă nr. 25 din 04.12.2006 eliberată de .. Acesta nu a fost angajat al . C..
Suma de 2000 euro, a fost ridicata de inculpata G. D. R., iar pentru ajutorul dat, inculpatul A. Ș. L. (fost I.) a primit din partea familiei G. o bere și o porție de mici.
Inculpata G. D. R. a afirmat cu ocazia audierii cu ocazia audierii că ștampila de adeverința cu nr. 25/14 decembrie 2006, a fost aplicată de inculpata A. E., la biroul acesteia din fata parcului situat vis-a-vis de Primăria Municipiului C.. Adeverința eliberată pentru A. (fost iancu) Ș. L. are același număr 25 ca și aceea eliberată pentru M. V. deși au fost eliberate in aceeași lună de către .. Creditul nu a fost rambursat, iar inculpatul nu are posibilități financiare fiind beneficiar al ajutorului social
Potrivit adresei Oficiului Registrului Comerțului C. nr_/30.11.2010, la data săvârșirii infracțiunilor administrator și asocial unic al . era inculpata A. E., administrator și asociat unic al . era numitul G. M., iar administrator al . martorul Z. F..
Conform adresei Inspectoratului Teritorial de Muncă nr. 1442/EM/17.08.2012 T. E. N. și A. Ș. L. nu figurează in evidente ca angajați cu contract individual de muncă in cadrul societăților menționate în adeverințele de salariu și vechime in muncă.
Martora J. L., a declarat cu ocazia audierii, ca in urmă cu 7-8 ani a girat-o pe numita G. D. pentru un credit pe care aceasta nu l-a achitat insă nu a semnat adeverințele de salariu și vechime in muncă nr. 25/04.12.2006, nr. 25/14.12.2006 și nr. 10/30.01.2006 eliberate de . C., la rubrica director economic pentru ca nu avea aceasta calitate.
Potrivit declarației martorului G. M., semnătura de la rubrica „contabil" de pe adeverința de salariu și vechime in muncă nr 30/22.08.2006 eliberată de . nu a fost executată de fratele sau G. L.. Numărul de telefon, a afirmat martorul, ce apare la mențiunea „confirmat telefonic de domnul G. L." și datele de contact nu aparțin . care se ocupa de contabilitatea . și in cadrul căreia își desfășura activitatea numitul G. L..
Administrator . C., Z. F. a afirmat cu ocazia audierii că nu a semnat adeverința nr. 10/30.01.2( (eliberată pentru M. V.) și nu are cunoștință despre eliberarea adeverințelor nr. 25/04.12.2006 (eliberate pentru A. Ș. L. și nr. 25/14.12.2006 (privind pe C. loan Dănut).
Martorul a mai declarat că evidenta contabilă a fost ținuta perioada in care societatea funcționa de către inculpata A. E. ce s-a aflat in posesia ștampilei și a documentelor societății.
Raportul de expertiză grafică realizat de Institutul N. Criminalistică din cadrul 1GPR a stabilit următoarele: semnăturile de la rubricile „administrator” respectiv „contabil”, de pe adeverințele de salariu și vechime în muncă nr. 30/21.07.,2006 și 30/22.08.2006au fost executate de inculpata G. D. R.; semnătura de la rubrica „administrator” de pe adeverința de salariu și vechime în muncă nr. 71/20 octombrie 2006 a fost executată de inculpata A. E.; semnăturile de la rubricile „administrator” respectiv „director economic” de pe adeverințele de salariu și vechime în muncă nr. 25/04.12.2006 și 25/14.12.2006 au fost executate de inculpata G. D. R.; semnătura de la rubrica „director economic” de pe adeverința de salariu și vechime în muncă nr. 10/30.01.2007a fost executată de inculpata G. D. R..
In timpul urmăririi penale inculpata G. D. R. a avut atitudine sinceră și a recunoscut săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătura privată, constând in completarea și semnarea adeverințelor falsificate cu ajutorul inculpatei A. E. ce a aplicat ștampila . pe adeverințele de salariu și vechime in muncă completate pentru inculpații C. loan Dănut, M. V. și I. Ș. L.
Inculpata A. E. a recunoscut falsificarea adeverinței de salariu 9i vechime in muncă nr. 71/20.10.2006 eliberată inculpatei Tea M. insă a negat faptul că ar fi aplicat ștampila . pe ce trei adeverințe menționate mai sus.
Declarația inculpatei G. D. R. coroborată cu declarația martorului Z. F. a demonstrat insă că ștampila . aplicată pe aceste adeverințe de către inculpata
Situația de fapt expusa sa fost demonstrată cu: denunțurile și plângerile formulate de T. M., G. M., T. E. N., C. I. D., Maceșanu V. și A. Ș. L.; contractele de împrumut și adeverințele falsificate; adresa . Registrului Comerțului C. nr._/30.11.2010; adresa ITM nr. 1442/EM/l 7.08.2012; adresa Baroului O. nr. 8 7/25.02.2011; declarațiile martorilor, raportul de expertiză grafică nr._/12.04.2012; declarațiile inculpaților.
Faptele săvârșite de inculpata G. D. R. descrise Ia pct. I, II, III, IV, V, VI din rechizitoriu, săvârșite in baza aceleiași rezoluții infracționale, realizează elementele constitutive ale infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. 1 cu aplicarea art. 4 alin. 2 Cod penal și complicitate la înșelăciune prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal cu aplic. art. 41 al.2 C.p., cu aplicarea dispozitiilor art. 33 lit. a Cp.
Faptele săvârșite de inculpata A. E. descrise la pct. I, IIV, VI din rechizitoriu realizează elementele constitutive ale infracțiunilor de fals in înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal și complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 21 al. l,2,3 C.p. cu aplic. art. 41 al.2 C.p. și art. 33 lit. a cod penal.
Dreptul de creanța al Raiffeisen Bank SA fata de debitori izvorât din contractele de credit încheiate a fost cesionat către . și .. R.l.
. SRL in calitate de mandatar al ., s-a constituit parte civilă in procesul penal cu următoarele sume:11.309, 51 ron –creditul obținut de G. M.; 11.987,16 ron – T. E. N.; 12.140,61 ron T. M..
.. R.l prin reprezentant . s-a constituit parte civilă în procesul penal cu următoarele sume: 9815,43 ron (2274,25 euro) prejudiciul cauzat de I. (A.) Ș. L.;_,67 ron (2601,85 euro) prejudiciul cauzat de M. V.; 13 847,29 ron (3203,76 euro) prejudiciul cauzat de C. I. D..
Dosarul în care au fost trimise in judecată inculpatele a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel C., la data de 13 iunie 2012, sub nr._ /2012.
Competența instanței a fost stabilită potrivit art.281 alin.1 lit.b Cod pr.penală, în raport de calitatea avută de inculpata G. D. R., avocat în cadrul Baroului O..
Cercetarea judecătorească s-a desfășurat în perioada 09.10._13, iar în cadrul acesteia au fost audiate inculpatele G. D. R. și A. E., declarațiile acestora fiind consemnate în scris și atașate la dosar.
Totodată, au fost ascultați martorii din rechizitoriu G. M., Măcelanu V., J. L., I. C., C. I. D., G. M., T. E. N., T. M., Z. F., precum și în circumstanțiere, martorii M. I. și H. F. D., propuși de inculpata G. D. R.. În conformitate cu disp. art. 327 lin. 3 Cod procedură penală instanța a dat citire declarațiilor date de martorul A. Șefăniță L., în faza urmăririi penale, dată find imposibilitatea ascultării acestuia așa cum a rezultat din procesul verbal de îndeplinire a mandatului de aducere (fila 185 dosar).
Înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpata A. E. a dat declarație prin care a arătat că recunoaște săvârșirea faptelor pentru care a fost trimisă în judecată, astfel cum au fost descrise în rechizitoriu și a solicitat ca judecarea cauzei să se facă exclusiv pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale conform disp. art. 3201 Cod procedură penală, instanța luând act de această declarație prin încheierea din data de 09.10.2012.
Examinând întregul material probatoriu administrat în cauză, Curtea retine următoarele:
Sub aspectul laturii penale
1. Referitor la inculpata A. E., având în vedere că aceasta solicitat judecarea cauzei în procedura abreviată a recunoașterii vinovăției, declarând că recunoaște în totalitate faptele descrise în actul de sesizare și că dorește ca judecarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale pe care și le însușește, Curtea reține că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 3201 alin. 1-4 Cod procedură penală. Sub acest aspect, se constată că probele administrate în faza urmăririi penale demonstrează că inculpata A. E. este autoarea faptelor de fals în înscrisuri sub semnătură privată și complicitate la înșelăciune, realitatea acestora fiind de netăgăduit, demonstrată de un probatoriu însușit necondiționat și integral, în raport de care acceptarea vinovăției, susținută nemijlocit în fata instanței, va fi apreciată ca recunoscută sincer și liber.
Astfel, sub aspectul actului material al infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată (descris la pct. 1 din rechizitoriu) Curtea reține că inculpata A. E., în calitate de administrator al S.C. EMCORA PROD . a completat toate rubricile și a semnat adeverința nr. 71/20.10.2006 în care se menționează în mod nereal că martora T. M. era angajata societății în funcția de tehnician merceolog, de 10 ani și 2 luni, având un salariu net încasat în ultimele 3 luni de 898 lei. În realitate, martora T. M. nu a lucrat niciodată la această societate, aspect recunoscut expres de inculpată, cu adresa f.n., comunicată IPJ-D. – Poliția Orașului B. (fila 51 vol. I D.U.P). De asemenea, Curtea reține că inculpata a încredințat spre folosire această adeverință, inculpatei G. D. R., care s-a prezentat la biroul său, însoțită de martora I. C., așa cum rezultă din declarația aflată la fila 141 vil II D.U.P. Totodată, adeverința astfel întocmită a fost confecționată exclusiv în scopul inducerii în eroare a unității bancare cu privire la îndeplinirea condițiilor de acordare a creditului de către numita T. M..
Raportul de expertiză grafică întocmit în faza de urmărire penală a concluzionat că semnătura de la rubrica administrator de pe adeverința sus menționată a fost executată de inculpata A. E..
În ceea ce privește cel de-al doilea act material al aceleiași infracțiuni (pct. 4 din rechizitoriu), Curtea reține că inculpata A. E. a semnat adeverința de salariat nr. 25/14.12.2006 (fila 141 vol I DUP), emanând de la ., în calitate de administrator, deși nu deținea o astfel de calitate, din relațiile comunicate de ORC D. cu adresa_/30.11.2010 rezultând că reprezentant legal al societășii era martorul Z. F.. Și in această adeverință se menționa în mod nereal că numitul C. I. D. era angajatul societății, în funcția de agent vânzări, de 4 ani și 2 luni, adeverința fiind încredințată spre folosire inculpatei G. D. R., în scopul inducerii în eroare a băncii cu privire la solvabilitatea solicitantului de credit.
Nu în ultimul rând, conform mențiunii făcute la 15.12.2006 de funcționarul băncii Raiffeisen, contactată telefonic, inculpata A. E., a confirmat telefonic salariul și vechimea în muncă înscrise în adeverința sus menționată.
Sub aspectul actului material al aceleiași infracțiuni descris la pct. 5 din rechizitoriu, Curtea reține că deși adeverința emisă de . sub nr. 10/30.1.2007 (în care se menționa de asemenea în mod nereal că martora M. V. era angajata societății) a fost semnată atât la rubrica „director economic” cât și „administrator” de către inculpata G. D. R., inculpata A. E. a aplicat ștampila societății. Acest aspect rezultă din declarația inculpatei G. D. R., care se coroborează cu cea a administratorului ., care a afirmat că inculpata A. E. a ținut evidența contabilă și că tot aceasta reprezenta societatea în relațiile cu băncile și alte instituții, motiv pentru care ștampila și alte documente ale societății se aflau la aceasta.
De asemenea, Curtea reține că această adeverință a fost eliberată și folosită în scopul inducerii în eroare a băncii cu privire la solvabilitatea solicitantului de credit – martora M. V., cu prilejul încheierii contracului de credit nr. RF_/30.01.2007 (fila 158 vol .I D.U.P).
În ceea ce privește actul material al infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată descris la pct. 6 din rechizitoriu, Curtea reține că în mod similar cu fapta descrisă anterior, inculpata A. E. a aplicat ștamplila societății . pe adeverința nr. 25/04.12.2006 (fila nr. 188 Vol I DUP) în care se menționa în mod nereal că martorul A. (I.) Ș. L. era angajatul societății, cu o vechime de 6 ani și 9 luni având un salariu net în ultimele 3 luni de 804 lei. În realitate, conform declarației martorului sus menționat, acesta nu a lucrat niciodată la această societate, adeverința cu acest conținut fiind eliberată exclusiv pentru a da aparența îndeplinirii condițiilor de creditare de către solicitantul de credit și pentru a induce în eroare unitatea bancară cu privire la solvabilitatea acestuia.
Potrivit art. 290 Cod penal contrituie infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată falsificarea unui înscris sub semnătură privată, prin contrafacerea scrieri ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, dacă făptuitorul folosește el însuși înscrisul falsificat sau îl încredințează spre folosire alte persoane, în vederea producerii de consedințe juridice.
În speță, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii incrminate de textul legal sus citat, în forma continuată, inculpata A. E. falsificând la diverse intervale de timp, în baza aceleiași rezoluții infracționale, adverințele mai sus menționate, (semnarea în calitate de administrator, aplicarea ștampilei) astfel încât acestea să prezinte aparența îndeplinirii tuturor condițiilor de formă și încredințând spre folosire aceste adeverințe inculpatei G. D. R..
Sub aspectul formei de vinovăție, Curtea reține că actele materiale ce compun unitatea legală a infracțiunii continuate s-au realizat cu intenție directă, inculpata prevăzând și urmărind rezultatul faptei, respectiv periclitarea relațiilor sociale referitoare la încrederea publică de care se bucură încrisurile sub semnătură privată.
În ceea ce privește infracțiunea de complicitate la înșelăciune în forma continuată prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal, Curtea reține că procedând în modul sus arătat, inculpata a urmărit să creeze aparența îndeplinirii de către martorii T. M., C. I. D., M. V. și A. (I.) Ș. L. a condițiilor de creditare, în scopul inducerii în eroare a unității bancare – Raiffeisen Bank cu privire la solvabilitatea solicitanților de credit și posibilitatea achitării ulterioare, de către unitatea angajatoare, a ratelor scadente, prin poprirea salariului cuvenit împrumutatului.
În ceea ce privește scopul obținerii unui folos material injust pentru altul, Curtea constată că această condiție este îndeplinită, inculpata A. E. acționând de maniera mai sus descrisă pentru a le înlesni numiților G. D. și G. M., posibilitatea obținerii sumelor de bani necesare aprovizionării cu marfă, prin intermediul unor contracte de credit bancar ce urmau a fi încheiate de alte persoane.
Aceste aspecte rezultă din declarațiile inculpatei G. D. R. (fila 46 dosar fond, fila 150-153 D.U.P.), dar și din însuși conținutul tipizatelor adeverințelor falsificate, în care se specifică explicit scopul eliberării acestora - obținerea unui credit bancar.
Sub aspectul condiției referitoare la producerea unei pagube, Curtea constată că și aceasta este îndeplinită, în speță, ratele aferente contractelor încheiate de martorii T. M., C. I. D., M. V. și A. (I.) Ș. L. nu au fost achitate la termenele și în condițiile prevăzute în contractele de credit, astfel încât Raiffeisen Bank a demarat procedura de executare silită împotriva debitorilor, iar ulterior a inclus creditele astfel acordate în categoria creanțelor neperformante (creanțe asupra unui debitor insolvabil), cesionându-le ulterior către S.C. E. FINANCE GMBH și S.C. SECAPITAL S.A. RL. Conform Regulamentului B.N.R privind clasificarea creditelor și plasamentelor toate expunerile brute care înregistrează restante mai mari de 90 zile și/sau pentru care au fost inițiate proceduri judiciare sunt clasificate în „pierdere”.
Stabilind astfel, evident, instanța nu poate să primească apărarea formulată, cu ocazia dezbaterilor judiciare, de către apărătorul inculpatei A. E., în sensul ca situația de fapt stabilită în cauză, în raport cu acesta din urmă, lipsind condiția producerii unei pagube, nu ar sugera îndeplinirea conținutului constitutiv al infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prev.de art.26 Cod penal rap la art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal, față de considerentele ce preced nefiind justificată soluția de de achitare solicitată în temeiul art. 11 pct. 2 lit a) rap. la art. 10 lit. a) sau 10 lit. b1 Cod procedură penală .
În cadrul operațiunii concrete de individualizare judiciară, Curtea, la stabilirea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpatei A. E., cât și la alegerea modalității de executare, va avea în vedere, pe de o parte, dispozițiile art.3201 alin.7 Cod pr.penală, ce stabilesc, în cazul condamnării, reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite, iar, pe de altă parte, criteriile înscrise în art.72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptelor, decurs din modalitățile de săvârșire adoptate de inculpată, caracterul repetat al actelor materiale, întinderea mare în timp a activității infracționale cât și cuantumul mare al prejudiciilor cauzate părții vătămate Raiffeisen Bank, neacoperite decât parțial până în prezent, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, cât și elementele ce caracterizează persoana inculpatei, necunoscută cu antecedente penale, cu o bună comportare anterioară, împrejurarea că aceasta are studii superioare, elemente cărora le va fi recunoscut un caracter judiciar atenuant, cu consecințele prev.de art. 76 Cod penal. Concluzionând, Curtea va condamna pe inculpata A. Emlia la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru complicitate la infracțiunea înșelăciune în forma continuată prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 215 alin. 1,2 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 (în condițiile art. 3201 Cod procedură penală și art. 74 lit. a), art. 76 lit.d Cod penal ) și respectiv de 3 luni închisoare pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în forma continuată prev. de art. 290 alin. 1 cu apl. art. 41 alin.2 Cod penal (cu aplicarea concomitentă a disp. art. 3201 Cod procedură penală, art. 74 a) și 76 lit. e) Cod penal și art. 80 alin. 2 Cod penal). În raport cu această ultimă infracțiune, Curtea a apreciat că față de caracterul continuat al infracțiunii de fals în înscrisuri și contribuția efectivă a inculpatei la confecționarea înscrisurilor falsificate este necesară aplicarea unei pedepse în orientată spre minimul special (redus în condițiile aplicării art. 3201 Cod procedură penală) dar totuși superioară acestui minim, o altă sancțiune penală apărând ca ineficientă. Totodată, la proporționalizarea acestor pedepse, Curtea a avut în vedere și soluțile date de P. față de autorii faptelor de înșelăciune și uz de fals (scoatere de sub urmărire penală și aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ) persoane care, independent de împrejurarea că se consideră ei înșiși înșelați de părinții inculpatei G. D. R. și că nu au beneficiat de creditele contractate, au acționat în deplină cunoștință de cauză, în scopul inducerii în eroare a băncii.
În baza disp. art. 33 lit. a Cod penal, art. 34 lit. b Cod penal, va contopi pedepsele stabilite mai sus, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an închisoare. Totodată, se vor interzice inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a teza II-a și b Cod penal pe durata prev. de art. 71 Cod penal.
În ceea ce privește modalitatea de executare, Curtea a apreciat că scopul pedepsei rezultante poate fi atins chiar fără executarea acesteia, fiind îndeplinite cumulativ condițiile prev. de art. 81 Cod penal, astfel că va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante pe durata prev.de art.82 Cod penal, cu arătarea consecințelor ce decurg potrivit art.83, iar în baza art. 71 alin. 5 Cod penal se va suspenda și executarea pedepselor accesorii.
2. Referitor la inculpata G. D. R., Curtea constată că aceasta a avut o poziție parțial sinceră, în raport cu aceasta instanța desfășurând procedura de judecată de drept comun, cum astfel este prevăzută în Titlul II, Capitolul II, Secțiunea I și II Cod pr.penală.
Probatoriul administrat în cele două faze ale procesului, apreciat în ansamblu, cum astfel obligă art.63 alin.2 Cod pr.penală, confirmă învinuirea adusă inculpatei respective prin actul de sesizare.
Astfel, împrejurările de fapt desprinse declarațiile martorilor, I. C., J. L., G. M., T. M., G. M., T. E. Nicolaeta, C. I. D., M. V. și A. (I.) Ș. L., declarațiile coinculpatei A. E. (aceasta recunoscând integral starea de fapt reținută în rechizitoriu, cum astfel s-a arătat mai sus), raportul de expertiză grafică întocmit în cauză, conturează existența faptelor atribuite inculpatei, acestea constând, pe de o parte, în confecționarea și folosirea adeverințelor false de salariat iar pe de altă parte, în înlesnirea inducerii în eroare și prejudicierea Raiffeisen Bank, acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, activitate care realizează conținutul constitutiv al infracțiunilor prev.de art.290 alin. 1 Cod penal, cu apl. art.41 alin.2 Cod penal și art.26 rap.la art.215 alin.1, 2, 3, Cod penal cu apl. art.41 alin.2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit a) Cod penal.
Elementele de fapt pe care se sprijină probator existența infracțiunilor săvârșite, participația, cât și vinovăția acestei inculpate, au fost judicios reținute la urmărirea penală, iar cercetarea judecătorească a confirmat realitatea acestora.
Astfel, a rezultat că inculpata G. D. R., avocat în Baroul O., dorind să își ajute părinții - G. D. și G. M. - administrator al S.C. RINDA COMEXIM S.R.L, care se confrunta cu dificultăți financiare datorate lipsei de lichidități, a fost de acord să înlesnească acestora obținerea unor credite bancare, încheiate prin intermediul unor angajați ai societății.
Astfel, G. D., mama inculpatei, a identificat persoanele dispuse să se angajeze ca debitori în contractarea creditelor bancare, în persoana martorilor teacă M., G. M., T. E. Nicolaeta, C. I. D., M. V. și A. (I.) Ș. L., și i-a determinat pe acestea să solicite creditele bancare.
Pe numele acestor persoane, inculpata G. D. R., ajutată uneori de inculpata A. E., iar alteori singură, a întocmit adeverințe false de salarizare, pe care persoanele sus menționate le-au folosit în vederea inducerii în eroare a unității bancare cu privire la îndeplinirea condițiilor de creditare, respectiv calitatea de salariat, vechimea în muncă, valoarea salariului net încasat în ultimele 3 luni.
Astfel, în referire la faptele de la pct. 1 din rechizitoriu, Curtea a reținut că inculpata G. D. R. a determinat-o pe inculpata A. E. să confecționeze adeverința de salariat nr. 71/20.10.2006 privind calitatea de salariat, vechimea în muncă și salariul numitei T. M. la S.C. EMCORA PRODCOM S.R.L, adeverință pe care a folosit-o, la unitatea bancară Raiffeisen Bank pentru încheierea contractului de credit nr. RF_/23.10.2006, valoarea creditului acordat fiind de 9000 lei. În acest sens, inculpata A. E. a declarat (fila 135-136 Vol II DUP ) că inculpata G. D. R. s-a prezentat la biroul său, însoțită de martora I. C. și a rugat-o să îi elibereze o adeverință de salariat și vechime în muncă pentru numita T. M..De asemenea, martora T. M. a declarat că inculpata G. D. R. a însoțit-o la unitatea bancară, a discutat cu funcționara băncii condițiile de creditare și a completat formularele necesare.
Cu privire la faptele de la pct. 2 din rechizitoriu, Curtea a reținut că inculpata G. D. R. a confecționat adeverința nr. 30/22.08.2006 emanând de la S.C. RINDA COMEXIM S.R.L, în sensul că a completat toate rubricile, în care se menționează că numita G. M. este angajata societății, și a semnat în numele administratorului și directorului economic, așa cum rezultă din raportul de expertiză grafică. Totodată, incupata a menționat în mod fals că administrator al societății este numita T. M. deși cunoștea că această calitate aparține tatălui său, G. M., în scopul evident al înlăturării răspunderii acestuia pentru realitatea datelor înscrise în actul falsificat.
În aceste condiții nu pot fi primite apărările inculpatei, în sensul că ar fi avut falsa reprezentare că numita G. M. este angajata societății, necunoscând împrejurarea că aceasta lucra la societatea sus menționată fără forme legale. Astfel, inculpata avea posibilitatea consultării registrului de evidență al salariaților societății, pentru a verifica dacă martora are sau nu încheiat contract de muncă, iar în cazul în care calitatea de angajat era reală, nu ar fi existat niciun motiv pentru interpunerea unei alte persoane decât adevăratul administrator.
Această adeverință a fost folosită în scopul inducerii în eroare la Raiffeisen Bank de către martora G. M., care a semnat toate înscrisurile necesare contractării împrumutului, inclusiv contractul de credit_/29.08.2006, a încasat suma de 9000 lei, pe care a predat-o inculpatei G. D. R., conform celor convenite cu G. D..
În ceea ce privește faptele de la pct. 3 din rechizitoriu, Curtea reține că în mod similar starea de fapt reținută mai sus, inculpata G. Rana R. a procedat și în cazul adeverinței nr. 30/21.07.2006 (executând semnătura administratorului și a contabilului) în care se menționa că numita T. E. N. era angajata S.C. RINDA COMEXIM S.R.L și că aceste date erau atestate de administratorul T. M., deși nici martora T. și nici T. M. nu aveau o asemenea calitate.
Această adeverință a fost încredințată spre folosire numitei T. M., care, inducând în eroare banca cu privire la calitatea de salariat, vechimea în muncă și veniturile realizate, a încheiat cu aceasta contractul de credit nr. RF_/27.07.2006, a încasat suma de 9000 lei pe care a predat-o inculpatei G. D. R., conform înțelegerii cu mama acesteia, G. D..
În ceea ce privește faptele de la pct. 4, 5 și 6 din rechizitoriu, descrise și în cazul inculpatei A. E., Curtea reține că în cazul adeverințelor nr. 25/14.12.2006 emisă de . privind pe C. I. D. și 10/30.01.2007 privind pe M. V., inculpata G. D. R. a semnat la rubrica „director economic”, iar în cazul adeverinței nr. 25/04.12.2006 privind pe A. Ș. L. la cea „administrator”, falsificând semnătura administratorului statutar Z. F., așa cum s-a concluzionat prin raportul de expertiză grafică întocmit în faza de urmărire penală, în toate cele 3 adeverințe specificându-se în mod nereal că martorii sus menționați sunt angajații societății ..
Aceste adeverințe au fost folosite de martorii C. I. D., M. V. și respectiv A. (I.) Ș. L. pentru inducerea în eroare a Raiffeisen Bank cu ocazia încheierii contractelor de credit nr. RF_/15.12.2006 (martorul C. I. D., valoare credit 2500 euro), nr. RF_0.01.2007 (martora M. V., valoare credit 2000 euro) și nr. RF_/04.12.2006 (martorul A. Ș. L., valoare 2000 euro), cu privire la îndeplinirea condițiilor de creditare și solvabilitatea beneficiarilor.
Totodată, Curtea reține că după obținerea sumelor astfel contractate, martorii indicați mai sus le-au remis inculpatei G. D. R., conform înțelegerii cu mama acesteia, numita G. D., declarațiile acestora coroborându-se asupra acestui aspect și conturând astfel un mod de operare similar tuturor celor 6 acte materiale ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune cu care instanța a fost sesizată.
În drept, faptele inculpatei G. D. R., de a determina pe inculpata A. E. să falsifice o adeverință de salariat și de a falsifica ea însăși, la diferite intervale de timp și în baza aceleiași rezoluții infracționale, adeverințe de salariat, prin contrafacerea semnăturii persoanelor care angajează societatea, respectiv prin plăsmuirea conținutului, urmată de încredințarea acestor înscrisuri către solicitanții de credite, întrunesc elementele constitutive al infracțiunii continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
În ceea ce privește forma de vinovăție, acestea au fost săvârșite cu intenție directă, inculpata prevăzând și urmărind rezultatul faptelor sale.
De asemenea, faptele aceleiași inculpate de a înlesni martorilor T. M., G. M., T. E. N., C. I. D., M. V. și A. (I.) Ș. L., (prin punerea la dispoziție a mijloacelor frauduloase - adeverințele falsificate) la diferite intervale de timp și în baza aceleiași rezoluții infracționale obținerea de credite bancare prin inducerea în eroare a băncii cu privire la îndeplinirea de către solicitanți a condițiilor de creditare, în scopul obținerii unui folos injust pentru numiții Giță D. și G. M., întrunesc elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de înșelăciune în forma continuată, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Curtea apreciază îndeplinită și condiția referitoare la producerea unei pagube în patrimoniul unității bancare RAIFFEISEN BANK, pentru același argumente detaliate în partea de considerente referitoare la inculpata A. E., reluarea acestora apărând ca redundată și inutilă.
În ceea ce privește forma de vinovăție, Curtea reține că faptele mai sus descrise au fost săvârșite cu intenție directă, calificată prin scop, inculpata acționând în scopul procurării unui folos material injust – sumele de bani rezultate din creditele angajate de martori, prevăzând și urmărind rezultatul acestora, respectiv producerea unei pagube în patrimoniul unității bancare. Aceasta rezultă implicit din modul în care a fost concepută activitatea infracțională, persoanele care urmau să contracteze creditele fiind recrutate din rândul angajaților fără forme legale, persoane evident insolvabile, astfel încât să fie paralizată o eventuală executare silită a acestora. De asemenea Curtea reține că nu întâmplător adeverințele de salariat falsificate nu au provenit de la societatea administrată de tatăl inculpatei, sau chiar dacă au provenit, acestea au fost semnate în fals, în numele altei persoane decât administratorul statutar, pentru a se evita angajarea răspunderii ca terț poprit a S.C. RINDA COMEXIM S.R.L, în eventualitatea unei executări silite împotriva împrumutaților.
La stabilirea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpatei G. D. R., cât și la alegerea modalității de executare, va avea în vedere, criteriile înscrise în art.72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptelor, decurs din modalitățile de săvârșire adoptate de inculpată, caracterul repetat al actelor materiale, întinderea mare în timp a activității infracționale cât și cuantumul mare al prejudiciilor cauzate părții vătămate Raiffeisen Bank, neacoperite până în prezent prin vreo acțiune a inculpatei (ci doar parțial, de către martori), limitele de pedeapsă prevăzute de lege, cât și elementele ce caracterizează persoana inculpatei, necunoscută cu antecedente penale, cu o bună comportare anterioară, vârsta tânără a acesteia, împrejurarea că aceasta are studii superioare, elemente cărora le va fi recunoscut un caracter judiciar atenuant, cu consecințele prev.de art. 76 Cod penal.
Valorificând aceste elemente, Curtea va condamna pe inculpata G. D. R. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea înșelăciune în forma continuată prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 215 alin. 1,2 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 74 lit. a), art. 76 lit.c Cod penal și respectiv de 6 luni închisoare pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în forma continuată prev. de art. 290 alin. 1 cu apl. art. 41 alin.2 Cod penal cu aplicarea art. 74 a) și 76 lit. e) Cod penal și art. 80 alin. 2 Cod penal. În raport cu această ultimă infracțiune, Curtea a apreciat că față de incidența cauzei de agravare decurgând din caracterul continuat al infracțiunii de fals în înscrisuri, este necesară aplicarea unei pedepse superioare minimului special, coborârea sub acest minim nefiind nici obligatorie și nici oportună în cazul acesteia.
La proporționalizarea acestor pedepse, Curtea a avut în vedere, ca și în cazul inculpatei A. E., soluțile date de P. față de autorii faptelor de înșelăciune și uz de fals (scoatere de sub urmărire penală și aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ).
În baza disp. art. 33 lit. a Cod penal, art. 34 lit. b Cod penal, va contopi pedepsele stabilite mai sus, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 an închisoare. Totodată, se vor interzice inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a teza II-a și b Cod penal pe durata prev. de art. 71 Cod penal.
În ceea ce privește modalitatea de executare, Curtea a apreciat că scopul pedepsei rezultante poate fi atins chiar fără executarea acesteia, fiind îndeplinite cumulativ condițiile prev. de art. 81 Cod penal, astfel că va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante pe durata prev.de art.82 Cod penal, cu arătarea consecințelor ce decurg potrivit art.83, iar în baza art. 71 alin. 5 Cod penal se va suspenda și executarea pedepselor accesorii
Sub aspectul laturii civile, Curtea constată că partea vătămată RAIFFEISEN BANK S.A. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, aceasta cesionând dreptul de creanță față de debitorii G. M., T. E. N. și T. M. către S.C. E. FINANCE GMBH reprezentată de mandatar S.C. E. K. R. S.R.L și respectiv dreptul de creantă față de debitorii A. Ș. L., M. V. și C. I. D. către S.C. SECAPITAL S.A. R.L prin reprezentant S.C. K. INTERNAȚIONAL S.R.L, care s-au constituit părți civile în procesul penal cu sumele decurgând din contractele de credit încheiate de partea vătămată cu debitorii cedați.
De principiu în aplicarea dispozițiilor art. 14 Cod pr.penală, pentru ca acțiunea civilă să fie exercitată în procesul penal, trebuie îndeplinite următoarele condiții: infracțiunea trebuie să fi cauzat un prejudiciu material sau moral, între infracțiunea respectivă și prejudiciu să existe legătură de cauzalitate, prejudiciul trebuie să fie cert, să nu fi fost reparat, și să existe o manifestare de voință din partea persoanei vătămate, pentru dezdăunarea sa.
Totodată, potrivit art.15 rap. la art. 21 Cod procedură penală, acțiunea civilă se poate exercita de persoana vătămată prin infracțiune, de către sau față de succesorii universali sau cu titlu universal (moștenitorii părții decedate – persoană fizică), iar în cazul persoanei juridice aceștia pot continua acțiunea civilă în caz de reorganizare, desființare sau dizolvare (alin. 2 al art. 21 Cod procedură penală).
Legea procesual penală nu prevede însă posibilitatea transmiterii convenționale, cu titlu particular a calității procesuale, art. 15 Cod procedură penală conferind numai persoanei vătămate prin infracțiune dreptul de a solicita tragerea la răspundere civilă a inculpatului, prin urmare, cesiunea de creanță intervenită între partea vătămată și cesionarii constituiți părți civile nu le conferă acestora dreptul de a exercita acțiunea civilă în procesul penal, acțiunea civilă fiind disponibilă, nu și transmisibilă prin acte între vii (cu titlu oneros sau cu titlu gratuit). Legiuitorul a prevăzut o facilitate acordată părții vătămate prin infracțiune, stabilind că acțiunea civilă exercitată în procesul penal este scutită la plata taxei de timbru (art.15 alin. 4 Cod procedură penală) însă această facilitate nu poate profita unui terț față de raportul de drept procesual penal dedus judecății instanței penale.
Prin urmare, acțiunile civile exercitate în cauză de cele două părți civile care nu au calitatea de subiecți pasivi ai infracțiunilor deduse judecății, vor fi respinse ca inadmisibile.
Totodată în cadrul rezolvării laturii civile, cu referire la dispozițiile art.348 Cod pr.penală, Curtea urmează a dispune și anularea actelor false întocmite de cele două inculpate, arătate în actul de sesizare a instanței.
In baza art. 191 alin. 1 și 2 Cod pr.penală, va obliga inculpata G. D. R. la plata sumei de 860 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, suma de 100 lei reprezentând onorariul parțial al apărătorului din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției, iar pe inculpata A. E. la plata sumei de 260 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul parțial al apărătorului din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
I. În baza art. 26 Cod penal rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 74 alin. 1 lit.a Cod penal, condamnă pe inculpata G. D. R. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 74 alin. 1 lit.a Cod penal și art. 80 alin. 2 Cod penal, condamnă pe aceeași inculpată la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a Cod penal, art. 34 lit. b Cod penal, contopește pedepsele de mai sus, inculpata G. D. R. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.
Interzice inculpatei drepturile prev de art. 64 lit. a teza II-a și lit. b Cod penal, pe durata prev de art. 71 Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată inculpatei G. D. R., pe durata termenului de încercare prev de art. 82 Cod penal, care se compune din durata pedepsei aplicate, la care se adaugă intervalul de timp de 2 (doi) ani.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii.
Atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
II. În baza art.26 Cod penal rap. la art.215 alin. 1, 2, 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală și art. 74 alin. 1 lit.a Cod penal, condamnă pe inculpata A. E. la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, art. 74 alin. 1 lit.a Cod penal și art. 80 alin. 2 Cod penal, condamnă pe aceeași inculpată la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a Cod penal, art. 34 lit. b Cod penal;
Contopește pedepsele de mai sus, inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an închisoare.
Interzice inculpatei drepturile prev de art. 64 lit. a teza II-a și lit. b Cod penal, pe durata prev de art. 71 Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare aplicată inculpatei A. E., pe durata termenului de încercare prev de art. 82 Cod penal, care se compune din durata pedepsei aplicate, la care se adaugă intervalul de timp de 2 (doi) ani.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii.
Atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
Ia act că partea vătămată S.C. RAIFFEISEN BANK S.A. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art. 346 alin. 1 Cod procedură penală rap. la art. 15 Cod procedură penală respinge ca inadmisibile acțiunile civile formulate de S.C. E. K. R. S.R.L în numele și pentru S.C. E. FINANCE GMBH și de S.C. SECAPITAL S.A. R.L prin S.C. K. INTERNAȚIONAL S.R.L.
În baza art. 348 Cod procedură penală anulează actele false, respectiv: adeverință de salariat nr. 25/14.12. 2006 emisă de . C., adeverință de salariat nr.10/30.01.2007 emisă de . C., nr. 25/04.12.2006 emisă de . C., adeverință de salariat nr. 71/20.10.2006 emisă de S.C. EMCORA PRODCOM S.R.L, adeverință de salariu și vechime în muncă nr. 30/21.07.2006 emisă de S.C. RINDA COMEXIM S.R.L, adeverință de salariu și vechime în muncă nr. 30/22.08.2006.
Obligă pe inculpata G. D. R. la plata sumei de 860 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, suma de 100 lei reprezentând onorariul parțial al apărătorului din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției, iar pe inculpata A. E. la plata sumei de 260 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul parțial al apărătorului din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Iulie 2013.
Președinte,
C. C.
Grefier,
L. M. P.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 259/2013. Curtea de... → |
|---|
