Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1164/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1164/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 18-09-2015 în dosarul nr. 1164/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.1164
Ședința publică de la 18 Septembrie 2015
PREȘEDINTE C. L.
Judecător O. D.
Grefier D. L.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. N.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
c.c.c.
Pe rol, judecarea apelurilor declarate de P. de pe lângă T. G., inculpatul T. M. și partea civilă S. R. prin ANAF - Direcția G. R. a Finanțelor P. C., împotriva sentinței penale nr.5 din 13 ianuarie 2015, pronunțată de T. G., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns avocat C. L., apărător ales, pentru inculpatul T. M., lipsă, lipsind și partea civilă.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Reprezentantul parchetului a solicitat admiterea apelului pentru motivele scrise. În baza art.16 lit.b Cod pr.penală a solicitat achitarea inculpatului pentru art.6 din Legea 242/2005 întrucât acest areticol de lege a fost declarat neconstituțional. Pentru acest motiv se impune a fi lăsată nesoluționată latura civilă în ce privește această faptă, conform art.25 alin.5 Cod pr.penală.
Hotărârea este nelegală și sub aspectul termenului de încercare, care a fost în mod greșit stabilit la 2 ani, deși potrivit dispozițiilor art 82 Cpen anterior termenul de încercare era de 4 ani. De asemenea hotărârea este nelegală și sub aspectul dispoziției de anulare a facturilor fiscale neînregistrate de inculpat în evidențele contabile și care conțin date reale referitor la veniturile realizate.
Hotărârea este de asemenea nelegală și în ce privește omisiunea de aplicare a pedepselor complementare, accesorii și a suspendării acestora pe durata suspendării executării pedepsei, conform art.71 alin.5 Cod penal anterior. De asemenea temeiul juridic al obligării inculaptului la cheltuieli judiciare este greșit, impunându-se reținerea dispozițiilor art 274 Cpp. Hotărârea este netemeinică și sub aspectul omisiunii obligării inculpatului la plata penalităților și dobânzilor, de la data faptei până la data achitării prejudiciului în primă instanță. Pentru aceste motive solicită admiterea apelului, desființarea sentinței, înlăturarea prevederilor art.33, 34 Cod penal, achitarea pentru infracțiunea prev de art 6 din Legea 241/2005, menținerea pedepsei de 2 ani pentru art.9 alin.1 lit.b din Legea 241/2005 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, reținerea dispozițiilor art 5 Cpen actual, să se mențină, modalitatea de executare prevăzută de art 81 Cpen anterior, pe durata termenului de încercare de 4 ani, înlăturarea dispoziției de anulare a facturilor fiscale, stabilirea corectă a temeiului juridic în baza căruia s-a dispus obligarea inculpatului la cheltuieli judeiciare, obligarea inculpatului la plata accesoriilor fiscale până la achitarea prejudiciului în primă instnță pentru art 9 din Legea 241/2005 și lăsarea nesoluționată a acțiunii civile pentru art 6 din Legea 241/2005.
Avocat C. L. pentru inculpat, solicită admiterea apelului declarat de inculpat, achitarea pentru infracțiunea prev de art 6 din Legea 241/2005, reducerea pedepsei aplicate inculaptului pentru infracțiunea parev de art 9 lit b din Legea 241/2005, întrucât inculpatul a achitat prejudiciul integral, și nu are antecedente penale.
Referitor la penalități nu se impune a fi acordate pentru că nu au fost reținute în raportul de expertiză care nu a fost contestat de partea civilă.
Solicită admiterea apelului inculpatului, respingerea apelurilor părții civile și al parchetului.
Reprezentantul parchetului cu privire la apelul inculpatului solicită să fie admis în parte în privința achitării pentru art.6 din Legea nr.241/2005, cu privire la apelul părții civile, acesta este întemeiat numai în ce privește dobânzile, penalitățile de la data faptei la data achitării prejudiciului în primă instanță, solicitând să fie admis numai pentru acest motiv.
CURTEA
Asupra apelurilor de față, constată următoarele:
P. sentința penală nr.5 din 13 ianuarie 2015, T. G., în baza art. 386 alin. 1 C.pr.pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunile prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen. și art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen. și art. 38 alin. 1 C.pen. în infracțiunile prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu modificările ulterioare cu aplicarea art. 41 – 42 C.pen. și art. 9 alin. 1 lit. b C.pen. din Legea nr. 241/2005 cu modificările ulterioare cu aplicarea art. 41 – 42 C.pen, art. 33 – 34 C.pen. și art. 5 din Noul Cod penal.
În baza art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 – 42 C.pen. a fost condamnat inculpatul T. M., fiul lui D. și M., născut la 27.06.1967 în ., domiciliat în com. Bărbătești, ., jud. G., CNP_, cetățean român, studii medii, căsătorit, fixer, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, la 1 an închisoare.
În baza art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 – 42 C.pen. a fost condamnat același inculpat la 2 ani închisoare și pedeapsa complementară prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și c C.pen. pe o durată de 2 ani în condițiile art. 66 C.pen.
În baza art. 33 – 34 C.pen. cu aplicarea art. 5 N.C.pen. s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, inculpatul urmând să execute 2 ani închisoare.
În baza art. 81 C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani aplicată inculpatului pe un termen de încercare de 2 ani în condițiile art. 82 C.pen.
În baza art. 83 C.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra revocării suspendării condiționate a pedepsei aplicate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni.
S-au aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a lit. b și c C.pen.
În baza art. 71 alin. 5 C.pr.pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii.
S-a constatat recuperat prejudiciul penal reținut prin actul de sesizare al instanței în sumă de 44.629 lei.
S-a dispus ridicarea sechestrului asigurator instituit de procuror prin ordonanța din 20.06.2014 asupra imobilului casă de locuit cu suprafață de 81 m.p. situat în ., rol nominal unic 31, teren intravilan CC în suprafață de 400 m.p., teren arabil în suprafață de 1700 m.p. și vie în suprafață de 400 m.p., măsură pusă în aplicare de organele de poliție din cadrul I.P.J. G. – Postul de Poliție Bărbătești prin procesul-verbal din 23.06.2014.
În baza art. 397 alin. 3 C.pr.pen. raportat la art. 25 alin. 3 C.pr.pen. s-a dispus anularea unui număr de 29 facturi fiscale emise de inculpat după cum urmează: facturile fiscale numerele: 18/05.11.2010; nr. 19/09.11.2010; nr. 20/11.11.2010; nr. 21/14.12.2010; nr. 22/15.12.2010; nr. 521/20.12.2010; nr. 522/21.04.2011; nr. 523/22.04.2011; nr. 524/25.04.2011; nr. 525/26.04.2011; nr. 528/15.06.2011; nr. 529/30.07.2011; nr. 540/16.09.2011; nr. 541/22.09.2011; nr. 542/04.11.2011; nr. 543/09.11.2011; nr. 544/15.11.2011; nr. 545/16.11.2011; nr. 547/21.12.2011; nr. 558/15.06.2011; nr. 547/07.04.2012; nr. 549/16.04.2012; nr. 550/26.04.2012; nr. 551/03.05.2012; nr. 552/04.05.2012; nr. 553/04.05.2012; nr. 555/08.06.2012; nr. 556/12.06.2012 și nr. 557/14.06.2012.
În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare o copie a acesteia va fi comunicată Oficiului Național al Registrului Comerțului.
A fost obligat inculpatul la 1.500 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 49/P/2013 din 25.06.2014 al Parchetului de pe lângă T. G. s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului T. M., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 6 și art. 9 alin. l lit. b din Legea nr. 241/ 2005, cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen. și art. 38 alin. 1 C.pen.
La termenul din 30.09.2014, a fost audiat inculpatul T. M., care a menționat că nu recunoaște faptele pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă T. G., recunoscând în schimb că a administrat până în anul 2011 . Bărbătești având ca obiect de activitate prelucrarea structurilor de aluminiu și PVC cu geam termopan, societate care a intrat în faliment, ulterior fiind radiată.
A menționat, în același timp, că în perioada martie - octombrie 2011 a reținut pe statul de plată al salariaților sume reprezentând impozitul pe veniturile din salarii și contribuții cu reținere la sursă, pe care le-a declarat, însă nu a efectuat virarea integrală a acestora la bugetul general consolidat al statului la data scadenței obligației bugetare, ajungând în această situație urmare a problemelor pe care le avea în familie.
A recunoscut, în același timp, că în perioada 2011 a emis mai multe facturi către mai multe societăți, neputând preciza un număr exact, facturi pe care nu le-a înregistrat în contabilitate întrucât a rătăcit facturierul.
Inculpatul a menționat că este de acord să achite prejudiciul penal reținut de actul de sesizare al instanței în sumă de 44.629 lei arătând că la momentul respectiv a achitat o mare parte a acestuia și în prezent își desfășoară activitatea în Anglia, urmând ca în perioada următoare să plătească în totalitate suma respectivă.
Nu a solicitat administrarea altor probe în cursul cercetării judecătorești, solicitând acordarea unui termen mai lung pentru achitarea în totalitate a prejudiciului penal.
Analizând actele și lucrările dosarului coroborate cu declarațiile inculpatului date în fața instanței, tribunalul a reținut vinovăția acestuia în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, fapte prevăzute și pedepsite de art. 6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 – 42 C.pen. și art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 35 C.pen. în infracțiunile aflate în concurs cu aplicarea art. 39 C.pen. și art. 5 din N.C.pen.
S-a reținut, în acest sens, că în perioada octombrie 2009 – septembrie 2012 inculpatul a reținut pe statul de plată al salariaților sume reprezentând impozit pe veniturile din salarii și contribuții cu reținere la sursă pe care le-a declarat, însă nu a efectuat virarea integrală a acestora la bugetul general consolidat al statului, la data scadenței obligației bugetare cauzând astfel bugetului de stat un prejudiciu de 10.068 lei, fapta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 35 C.pen.
Tot în perioada octombrie 2009 – septembrie 2012 societatea administrată de inculpat a realizat venituri din vânzarea de produse, pentru livrarea acestora inculpatul emițând 30 de facturi fiscale către mai multe societăți, respectiv: ., . SRL, . SPORTIVĂ VIITORUL „I. M.", ., ., ., ., SC VENOS SA, PERSOANA FIZICĂ V. P., ., ., . și . SRL, din acestea 29 de facturi nefiind înregistrate în evidențele contabile.
Prejudiciul produs în acest sens bugetului de stat, calculat în urma efectuării unei expertize, fiind de 34.561 lei.
La individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere dispozițiile art. 74 C.pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedentele penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivel de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În acest sens, inculpatul a fost condamnat la pedepse orientate spre minim, pornind de la împrejurările în care au fost comise infracțiunile, împrejurări legate de aspecte de ordin social și de familie, conduita după săvârșirea infracțiunilor în sensul că acesta a plecat în Anglia, unde s-a angajat, trimițând periodic sume de bani în vederea achitării în totalitate a prejudiciului penal, are o familie închegată și se bucură de respect în rândul comunității.
Ca modalitate de executare, având în vedere și dispozițiile art. 5 C.pen. s-a aplicat inculpatului o pedeapsă cu suspendarea condiționată, fiind îndeplinite condițiile de aplicare prevăzute de art. 81 alin. 2 din Codul penal din 1969, respectiv pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 2 ani, inculpatul nu a fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni și s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia.
Cu privire la solicitarea apărătorului inculpatului în sensul aplicării dispozițiilor art. 320 indice 1 din fostul Codul de procedură penală, instanța a respins-o, nefiind îndeplinite condițiile în sensul aplicării acestor dispoziții legale.
Astfel, inculpatul nu a susținut nici un moment până la începerea cercetării judecătorești, personal sau printr-un înscris autentic, că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare al instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, la momentul deliberării neputând fi invocate dispozițiile art. 320 indice 1 C.pr.pen.
În baza art. 81 C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani aplicată inculpatului pe un termen de încercare de 2 ani în condițiile art. 82 C.pen.
În baza art. 83 C.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra revocării suspendării condiționate a pedepsei aplicate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a reținut că prejudiciul penal în sumă de 44.629 lei, ce a fost stabilit de organele de urmărire penală în urma efectuării unei expertize financiar – contabile, a fost recuperat în totalitate.
Având în vedere că măsura asiguratorie, respectiv sechestrul instituit prin Ordonanța din 20.06.2014 a Parchetului de pe lângă T. G., a fost instituită până la concurența sumei de 44.629 lei, reprezentând prejudiciu penal, sumă ce a fost recuperată, s-a dispus ridicarea sechestrului asigurator asupra imobilului casă de locuit cu suprafață de 81 m.p. situat în ., rol nominal unic 31, teren intravilan CC în suprafață de 400 m.p., teren arabil în suprafață de 1700 m.p. și vie în suprafață de 400 m.p., măsură pusă în aplicare de organele de poliție din cadrul I.P.J. G. – Postul de Poliție Bărbătești prin procesul-verbal din 23.06.2014.
S-a dispus, în același timp, în baza art. 397 alin. 3 C.pr.pen. raportat la art. 25 alin. 3 C.pr.pen., anularea unui număr de 29 facturi fiscale emise de inculpat după cum urmează: facturile fiscale numerele: 18/05.11.2010; nr. 19/09.11.2010; nr. 20/11.11.2010; nr. 21/14.12.2010; nr. 22/15.12.2010; nr. 521/20.12.2010; nr. 522/21.04.2011; nr. 523/22.04.2011; nr. 524/25.04.2011; nr. 525/26.04.2011; nr. 528/15.06.2011; nr. 529/30.07.2011; nr. 540/16.09.2011; nr. 541/22.09.2011; nr. 542/04.11.2011; nr. 543/09.11.2011; nr. 544/15.11.2011; nr. 545/16.11.2011; nr. 547/21.12.2011; nr. 558/15.06.2011; nr. 547/07.04.2012; nr. 549/16.04.2012; nr. 550/26.04.2012; nr. 551/03.05.2012; nr. 552/04.05.2012; nr. 553/04.05.2012; nr. 555/08.06.2012; nr. 556/12.06.2012 și nr. 557/14.06.2012.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă T. G., inculpatul T. M. și partea civilă S. R. prin ANAF - Direcția G. R. a Finanțelor P. C..
În apelul declarat de parchet au fost invocate critici sub următoarele aspecte:
-hotărârea este nelegală sub aspectul termenului de încercare, care a fost în mod greșit stabilit la 2 ani, deși potrivit dispozițiilor art 82 Cpen anterior termenul de încercare era de 4 ani; hotărârea este nelegală și sub aspectul dispoziției de anulare a facturilor fiscale neînregistrate de inculpat în evidențele contabile și care conțin date reale referitor la veniturile realizate; hotărârea este de asemenea nelegală și în ce privește omisiunea de reținere a dispozițiilor art 5 cpen actual privind aplicarea legii penale mai favorabile, de aplicare a pedepselor complementare, accesorii și a suspendării acestora pe durata suspendării executării pedepsei, conform art.71 alin.5 Cod penal anterior. De asemenea temeiul juridic al obligării inculpatului la cheltuieli judiciare este greșit, impunându-se reținerea dispozițiilor art 274 Cpp. S-a mai susținut că hotărârea este netemeinică și sub aspectul omisiunii obligării inculpatului la plata penalităților și dobânzilor, de la data faptei până la data achitării prejudiciului în primă instanță. Cu ocazia dezbaterilor la instanța de apel reprezentantul parchetului a suplimentat motivele de apel cu un motiv de nelegalitate, solicitând achitarea inculpatului în temeiul art.16 lit.b Cod pr.penală pentru infracțiunea prevăzută de art.6 din Legea 242/2005 întrucât acest articol de lege a fost declarat neconstituțional prin decizia nr 363/07 05 2015 a Curții Constituționale, motiv pentru care se impune a fi lăsată nesoluționată latura civilă în ce privește această faptă, conform art.25 alin.5 Cod pr.penală.
În apelul formulat de inculapt s-a solicitat admiterea apelului declarat de inculpat, achitarea pentru infracțiunea prev de art 6 din Legea 241/2005, iar în ce privește infracțiunea prev de art 9 lit b din Legea 241/2005, au fost invocate critici sub aspectul cuantumului pedepsei, solicitându-se reducerea acesteia, având în vedere că inculpatul nu are antecedente penale și a achitat prejudiciul integral.
Partea civilă statul român prin ANAF- DGFP C. a invocat critici sub aspectul laturii civile, arătând că în mod greșit prin hotărârea apelată s-a constatat prejudiciul recuperat în sumă de 44 629 lei, deși prejudiciul este de 70 924 lei, conform raportului de inspecție fiscală, care nu a fost anulat. De asemenea au fost invocate critici sub aspectul omisiunii de obligare a inculpatului la plata accesoriilor fiscale și instituire a sechestrului aisgurător asupra bunurilor inculpatului.
Examinând hotărârea apelată, în raport de actele și lucrările dosarului, motivele de apel invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art 417 alin 2 Cpp, Curtea constată că apelurile sunt întemeiate, urmând a fi admise pentru următoarele considerente:
Pe baza unui material probator just administrat și apreciat, prima instanță a reținut o situație de fapt corectă, fiind reținut în mod just că în perioada octombrie 2009 – septembrie 2012 societatea administrată de inculpat a realizat venituri din vânzarea de produse, pentru livrarea acestora inculpatul emițând 30 de facturi fiscale către mai multe societăți, respectiv: ., . SRL, . SPORTIVĂ VIITORUL „I. M.", ., ., ., ., SC VENOS SA, PERSOANA FIZICĂ V. P., ., ., . și . SRL, din acestea 29 de facturi nefiind înregistrate în evidențele contabile. S-a reținut în mod just că prejudiciul produs în acest sens bugetului de stat, calculat în urma efectuării unei expertize, fiind de 34.561 lei.
Apărarea inculpatului în sensul că motivul neînregistrării în contabilitate a facturilor respective îl constituie faptul că a rătăcit facturierul, nu poate conduce la înlăturarea răspunderii penale, această apărare fiind în mod just înlăturată de instanța de fond.
S-a reținut în mod corect că fapta astfel cum a fost descrisă anterior realizează elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev de art 9 lit b din Legea 241/2005 cu aplic art 41 alin 2 Cpen din 1969, fiind totodată reținută în mod just ca fiind mai favorabilă legea penală anterioară raportat la modalitatea de executare a pedepsei stabilită de prima instanță, respectiv dispozițiile art 81 Cpen din 1969 privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Motivele de apel ale inculpatului au vizat exclusiv individualizarea pedepsei, solicitând reducerea cuantumului acesteia.
Criticile formulate de inculpat sub acest aspect sunt neîntemeiate. Atitudinea relativ sinceră a inculpatului, considerentele de ordin familial și social, împrejurarea că s-a angajat în muncă și a depus diligențe în vederea acoperirii prejudiciului, constituie elemente care au fost deja valorificate de prima instanță care a aplicat inculpatului o pedeapsă la limita minimă prevăzută de lege pentru infracțiunea prev de art 9 lit b din Legea 241/2005 cu aplic art 41 alin 2 Cpen din 1969, stabilind totodată cea mai ușoară modalitate de executare, respectiv suspendarea condiționată pură și simplă a executării pedepsei conform art 81 Cpen din 1969, modalitate de executare care nu mai este prevăzută de legislația actuală și a cărei aplicare a fost posibilă prin efectul dispozițiilor art 5 Cpen actual privind aplicarea legii penale mai favorabile, nefiind necesară reindividualizarea pedepsei de către instanța de apel.
Referitor la fapta reținută în sarcina inculpatului constând în aceea că în perioada octombrie 2009 – septembrie 2012 inculpatul a reținut pe statul de plată al salariaților sume reprezentând impozit pe veniturile din salarii și contribuții cu reținere la sursă pe care le-a declarat însă nu a efectuat virarea integrală a acestora la bugetul general consolidat al statului, la data scadenței obligației bugetare cauzând astfel bugetului de stat un prejudiciu de 10.068 lei, faptă care la acea dată realiza elementele constitutive ale infracțiunii prev de art 6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin 2 Cpen, se constată că prin decizia nr 363/2015 din 07 05 2015 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial al României nr 495/ 06 07 2015, dispozițiile art 6 din Legea 241/2005 au fost declarate neconstituționale.
Pentru aceste motive, de la data publicării deciziei de neconstituționalitate, textul de lege sus menționat declarat neconstituțional este suspendat de drept, acțiunea penală urmând a fi stinsă prin achitare în temeiul art 16 lit b Cpp, având în vedere că fapta nu mai este prevăzută de legea penală.
Pentru acest motiv de nelegalitate, apelurile declarate de parchet și inculpat urmează a fi admise, în sensul de a se dispune achitarea inculpatului pentru această infracțiune. Totodată, în baza art. 25 alin.5 C.p.p. rap. la art. 16 alin.1 lit. b teza I C.p.p. va fi lăsată nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă cu privire la infracțiunea prev. de art. 6 din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41, 42 C.p. din 1969, art. 5 C.p. și se va constata că la data de 22.07.2014, inculpatul a achitat din acest prejudiciu suma de 10.100 lei (chitanța . nr_, fila 21 dos inst de fond).
Apelurile declarate de parchet și inculpat vor fi admise și pentru celelalte critici de nelegalitate, vizând omisiunea de reținere a dispozițiilor art 5 Cpen privind aplicarea legii penale mai favorabile în ce privește infracțiunea prev de art 9 din Legea 241 /2005 cu aplic art 41 alin 2 Cpen din 1969, lege penală mai favorabilă constituind așa cum s-a arătat anterior codul penal anterior raportat la modalitatea de executare a pedepsei stabilită de prima instanță respectiv art 81 Cpen anterior. De asemenea apelul parchetului este întemeiat și sub aspectul stabilirii termenului de încercare, care potrivit dispozițiilor art 82 Cpen din_ este de 4 ani și nu 2 ani cum în mod greșit s-a stabilit prin hotărârea apelată.
Sunt întemeiate și criticile de nelegalitate invocate în apelul declarat de parchet referitoare la temeiul juridic al obligării inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, impunându-se reținerea dispozițiilor procedurii penale actuale care este de imediată aplicare, respectiv art 274 alin 1 Cpp și nu art 191 Cpp anterior, cum în mod greșit s-a reținut prin hotărârea apelată. Sunt de asemenea întemeiate criticile parchetului referitoare la anularea facturilor fiscale. Astfel, în mod greșit prin hotărârea apelată s-a dispus anularea celor 29 de facturi fiscale, deși acestea sunt reale și evidențiază veniturile pe care inculpatul le-a realizat și nu le-a înregistrat în evidențele contabile, apelul urmând a fi admis și pentru acest motiv, urmând a se înlătura dispoziția din hotărârea apelată referitoare la anularea facturilor fiscale.
În ce privește latura civilă a cauzei, criticile formulate în apelul declarat de parchet și partea civilă sunt întemeiate. Este adevărat că pe parcursul judecății în primă instanță inculpatul a achitat cu titlu de prejudiciu din infracțiunea de evaziune fiscală prev de art 9 alin.1 lit. b din legea 241/2005 cu aplic. art.41-42 C.p. din 1969 în mai multe tranșe, suma totală de 34.561 lei, însă se impunea ca potrivit dispozițiilor art 119 alin 1 și 120 alin 1 din OUG 92/2003 să se dispună obligarea inculpatului la plata accesoriilor fiscale, de la data producerii prejudiciului și până la data achitării integrale a acestuia în primă instanță, respectiv până la data de 12 01 2015.
Solicitarea părții civile de a se avea în vedere suma stabilită cu titlu de prejudiciu prin raportul de inspecție fiscală, nu are suport probatoriu, sumele solicitate de partea civilă, conform raportului de inspecție fiscală neputând fi considerate ca făcând parte din prejudiciul efectiv cauzat prin săvârșirea infracțiunii, criticile sub acest aspect fiind neîntemeiate.
Procesul verbal de inspecție fiscală constituie un înscris ce poate servi ca mijloc de probă – înscris provenind de la una dintre părțile interesate – dar nu are și nu poate avea o valoare probatorie superioară celorlalte probe administrate. În speță, așa cum s-a arătat anterior, la urmărirea penală, s-a efectuat o expertiză contabilă care a reținut un alt cuantum al prejudiciului, mai mic decât cel stabilit de organele fiscale, și care pentru fapta constând în neînregistrarea celor 29 de facturi fiscale (art 9 lit b din Legea 241/2005) este de 34 561 lei, din care 7115 lei impozit pe profit și 27 446 lei TVA de plată. Această probă nu a fost contestată, criticile formulate de partea civilă referitoare la cuantumul prejudiciului fiind neîntemeiate, apelul urmând a fi admis numai în sensul de a se dispune obligarea inculpatului la plata accesoriilor fiscale de la data faptei la data achitării prejudiciului în primă instanță, respectiv la data de 12 01 2015.
Criticile formulate de partea civilă referitoare la măsura asiguratorie sunt neîntemeiate. În mod just prima instanță nu a dispus instiituirea sechestrului asigurator, în lipsa unor probe privind existența unor bunuri în patrimoniul inculpatului, care să poată fi individualizate pentru instituirea acestei măsuri asiguratorii.
Pentru aceste motive, constatând apelurile ca fiind întemeiate, în baza art 421 alin 2 lit a Cpp, se vor admite apelurile, urmând a se desființa sentința penală în parte, în ce privește latura penală și latura civilă.
Se va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului în pedepsele componente.
În baza art. 396 al.5 C.p.p. rap. la art. 16 alin.1 lit. b teza I C.p.p. va fi achitat inculpatul T. M. pentru infracțiunea prev. de art. 6 din L.241/2005, cu aplic. art. 41, 42 C.p. din 1969, art. 5 C.pen. actual.
Se va reține aplicarea art. 5 C.pen. actual
În baza art.9 alin.1 lit. b din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41, 42 C.pen. din 1969, art.5 C.pen. actual va fi condamnat inculpatul T. M. la pedeapsa de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a, b și c C.p. din 1969 ( dreptul de a fi administrator, asociat al unei societăți comerciale), pe o durată de 2 ani.
Se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a, b și c C.p. din 1969 ( dreptul de a mai fi administrator, asociat al unei societăți comerciale).
Se vor menține dispozițiile art. 81 C.pen. din 1969, pe durata termenului de încercare de 4 ani, conform dispoz. art. 82 C.p. din 1969.
Se va înlătura dispoziția din hotărârea apelată privind anularea facturilor fiscale
În baza art. 25 alin.5 C.p.p. rap. la art. 16 alin.1 lit. b teza I C.p.p. va fi lăsată nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă cu privire la infracțiunea prev. de art. 6 din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41, 42 C.p. din 1969, art. 5 C.p. și constată că la data de 22.07.2014 inculpatul a achitat din acest prejudiciu suma de 10.100 lei .
Se va constata că prejudiciul pentru infracțiunea prev. de art. 9 alin.1 lit. b din legea 241/2005 cu aplic. art.41-42 C.p. din 1969, art.5 C.pen., este de 34.561 lei și constată recuperat acest prejudiciu.
Va fi obligat inculpatul către partea civilă la plata penalităților și accesoriilor calculate conform Codului de procedură fiscală, până la data achitării prejudiciului în cuantum de 34.561 lei, respectiv până la data de 12.01.2015.
Se va schimba temeiul juridic al obligării inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat, la instanța de fond din art. 191 alin.1 C.p.p. în art. 274 alin.1 C.p.p.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale .
În baza art 275 alin 3 Cpp cheltuielile judiciare din apel vor rămâne în sarcina statului, din care 100 lei onorariu parțial avocat oficiu, vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției în contul B.Av. D..
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile declarate de P. de pe lângă T. G., inculpatul T. M. și partea civilă S. R. prin ANAF - Direcția G. R. a Finanțelor P. C., împotriva sentinței penale nr.5 din 13 ianuarie 2015, pronunțată de T. G., în dosarul nr._ .
Desființează sentința penală în parte, în ce privește latura penală și latura civilă.
Descontopește pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului în pedepsele componente.
În baza art. 396 al.5 C.p.p. rap. la art. 16 alin.1 lit. b teza I C.p.p.
Achită inculpatul T. M. pentru infracțiunea prev. de art. 6 din L.241/2005, cu aplic. art. 41, 42 C.p. din 1969, art. 5 C.pen. actual.
Reține aplicarea art. 5 C.pen. actual
În baza art.9 alin.1 lit. b din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41, 42 C.pen. din 1969, art.5 C.pen. actual.
Condamnă inculpatul T. M. la pedeapsa de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a, b și c C.p. din 1969 ( dreptul de a fi administrator, asociat al unei societăți comerciale), pe o durată de 2 ani.
Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a, b și c C.p. din 1969 ( dreptul de a mai fi administrator, asociat al unei societăți comerciale).
Menține dispozițiile art. 81 C.pen. din 1969, pe durata termenului de încercare de 4 ani, conform dispoz. art. 82 C.p. din 1969.
Înlătură dispoziția din hotărârea apelată privind anularea facturilor fiscale
În baza art. 25 alin.5 C.p.p. rap. la art. 16 alin.1 lit. b teza I C.p.p.
Lasă nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă cu privire la infracțiunea prev. de art. 6 din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41, 42 C.p. din 1969, art. 5 C.p. și constată că la data de 22.07.2014 inculpatul a achitat din acest prejudiciu suma de 10.100 lei .
Constată că prejudiciul pentru infracțiunea prev. de art. 9 alin.1 lit. b din legea 241/2005 cu aplic. art.41-42 C.p. din 1969, art.5 C.pen., este de 34.561 lei și constată recuperat acest prejudiciu.
Obligă inculpatul către partea civilă la plata penalităților și accesoriilor calculate conform Codului de procedură fiscală, până la data achitării prejudiciului în cuantum de 34.561 lei, respectiv până la data de 12.01.2015.
Schimbă temeiul juridic al obligării inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat, la instanța de fond din art. 191 alin.1 C.p.p. în art. 274 alin.1 C.p.p.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale .
Cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului, din care 100 lei onorariu parțial avocat oficiu, vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției în contul B.Av. D..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 18 septembrie 2015.
C. LăutaruOnița D.
Grefier,
D. L.
Red.jud.CL
j.f.Gh.C.
PS/ 13 10 2015
| ← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 1158/2015.... | Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 1198/2015. Curtea de... → |
|---|
