Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 1158/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1158/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 17-09-2015 în dosarul nr. 1158/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIA PENALĂ Nr. 1158
Ședința publică de la 17 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. C. B.
Judecător I. E.
Grefier Ș. C. D.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror I. S. din cadrul
Parchetului de pe lângă C. de A. C.
¤¤¤¤
Pe rol, soluționarea apelului penal formulat de apelantul inculpat F. M., împotriva sentinței penale nr.628 din 18.03.2015 pronunțată de Judecătoria Tg.J. în dosarul nr._, având ca obiect lovirea sau alte violențe (art.193 NCP).
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat Hârș H. pentru apelantul inculpat F. M., lipsă, parte civilă G. C. și martorii P. T. și Ficea C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, partea civilă a arătat că înțelege să își retragă plângerea prealabilă formulată împotriva inculpatului, sens în care s-a luat declarație acesteia.
Nefiind invocate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor judiciare.
Parte civilă G. C. arată că înțelege să-și retragă plângerea prealabilă formulată împotriva inculpatului.
Avocat Hârș H. pentru apelantul inculpat F. M., arată că este de acord cu retragerea plângerii, în aceste condiții urmând a se dispune încetarea procesului penal.
Reprezentantul Ministerului Public solicită încetarea procesului penal, în condițiile retragerii plângerii prealabile.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentinței penale nr.628 din 18.03.2015 pronunțată de Judecătoria Tg.J. în dosarul nr._, în baza art. 193 alin. 2 Cod penal raportat la art. 61 Cod penal, a condamnat inculpatul F. M., la pedeapsa de 3.750 lei amendă penală, echivalentul a 250 zile-amendă înmulțit cu suma de 15 lei corespunzătoare unei zile-amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, ce se va executa conform art. 559 Cod pr. pen.
I s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 63 Cod penal privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, în caz de sustragere cu rea-credință de la executarea amenzii.
În baza art. 25 raportat la art. 397 Cod pr. pen., cu referire la art. 1357 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă și a obligat inculpatul să plătească părții civile G. C., domiciliat în comuna Stănești, ., suma de 2.500 lei cu titlu de despăgubiri civile, din care suma de 500 lei reprezentând daune materiale, iar suma de 2.000 lei daune morale.
În baza art. 276 alin. 1, 2 Cod pr. pen., a obligt inculpatul să plătească părții civile suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocațial.
În baza art. 274 alin. 1 Cod pr. pen., a obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că pin rechizitoriul nr. 3229/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J. a fost trimis în judecată inculpatul F. M., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 193 alin. 2 C.pen.
În actul de sesizare s-a reținut că, prin plângerea prealabilă adresată în termenul legal organelor de cercetare penală, persoana vătămată G. C. din ., a solicitat să se efectueze cercetări față de F. M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe, sesizând faptul că în ziua de 30.05.2014 a fost agresată fizic de inculpat, fiindu-i cauzate leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 45-50 zile îngrijiri medicale.
Totodată, în data de 28.07.2014, F. M. a formulat plângere la P. de pe lângă Judecătoria Tg-J., prin care a solicitat efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 206 C.pen. față de G. C., G. I. și G. N., arătând că în data de 30.05.2014 susnumiții l-au amenințat cu exercitarea unor acte de violență, creându-i o puternică stare de temere.
Având în vedere legătura dintre cele două cauze, prin ordonanța din 25.08.2014 s-a dispus reunirea acestora.
Actele de urmărire penală au stabilit că în data de 30.05.2014, în jurul orelor 16,00 persoana vătămată G. C. s-a deplasat la domiciliul martorei M. P. din com. Stănești, ., pentru a-i restitui o sumă de bani, însă la domiciliul acesteia se aflau inculpatul F. M. împreună cu martorii G. N. V., G. I., F. C. și L. M., care efectuau lucrări de reparații la acoperișul imobilului.
Pe fondul unui conflict mai vechi între G. C. și F. M., au început să aibă loc discuții contradictorii, iar la un moment dat F. M. a încercat să lovească persoana vătămată cu o teslă, dar aceasta s-a ferit, și în aceleași împrejurări, inculpatul F. M. folosindu-se de un furcel, a intenționat să o lovească în zona capului, însă persoana vătămată s-a apărat, fiind lovită peste mâna stângă.
După consumarea agresiunii, G. C. a intrat în locuința martorei M. P. pentru a evita escaladarea agresiunilor.
Actele de violență exercitate de inculpatul F. M. au fost percepute în mod direct de către martorii M. P., G. I. și G. N. V., care au declarat fără ezitare că inculpatul a agresat fizic persoana vătămată.
Martorul F. C. a confirmat conflictul dintre G. C. și F. M., precizând că cei doi și-au adresat cuvinte jignitoare, relatând că la un moment dat l-a observat pe G. C. căzut la pământ și strigând "îmi rupseși mâna". A mai declarat martorul că nu l-a observat pe fratele său, inculpatul Fâcea M., când l-a lovit pe G. C. și nici nu a văzut ca acesta să aibă vreun obiect în mână. A considerat martorul că persoana vătămată s-a lovit la mână în urma căzăturii fiind împins de fratele său.
Martorul L. M. a relatat că a auzit-o pe M. P. țipând "Mariuse fii cuminte, nu face scandal la mine în curte" și în aceste împrejurări a coborât din podul casei, aflând de la martorul G. V. că inculpatul l-a lovit cu un furcel peste mână pe G. C..
A mai învederat martorul că nu l-a auzit pe G. C. să-1 injure sau să-l amenințe pe inculpatul F. M..
În data de 30.05.2014, persoana vătămată s-a prezentat la U.P.U. din cadrul Spitalului Județean Tg-J., iar după examinarea medicală s-a stabilit diagnosticul "contuzie forte antebraț stâng".
Conform certificatului medico-legal nr.571 din 11.06.2014 eliberat de SML Gorj, rezultă că persoana vătămată a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur, leziunile pot data din 30.05.2014 și necesită de la producere 45-50 zile îngrijiri medicale, fără a pune în primejdie viața victimei.
Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, precizând că într-adevăr a încercat să lovească cu un furcel persoana vătămată, dar aceasta s-a ferit și s-a împiedicat de câțiva butuci din lemn, căzând la pământ, iar leziunile suferite nu sunt rezultatul acțiunii directe desfășurate de acesta, apreciindu-se însă de către procuror că aspectele invocate de F. M. sunt contrazise de materialul probator administrat în cauză.
Ca probatorii au fost indicate de organul de urmărire penală: plângerea și declarațiile persoanei vătămate, declarațiile martorilor, certificat medico-legal, fișă cazier judiciar.
Mai constată instanța că prin ordonanța nr.3229/P/2014 din 03.07.2014 s-a început urmărirea penală cu privire la săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. art.193 al.2 Cod penal, iar prin ordonanța nr.3879 din 05.08.2014 s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la săvârșirea infracțiunii de amenințare prev. de art.206 Cod penal.
Prin ordonanța din 25.08.2014 s-a dispus reunirea cauzei nr.3879/P/2014 la nr.3229/P/2014.
Prin ordonanța din data de 25.08.2014 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de F. M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 193 alin.2 Cod penal, iar prin ordonanța din 02.10.2014 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva suspectului F. M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.193 al.2 Cod penal, inculpatului F. M. fiindu-i aduse la cunoștință drepturile și obligațiile prevăzute de art. 108 și art. 83 Cod procedură penală conform proceselor- verbale din data de 02.09.2014 și 09.10.2014.
Prin încheierea de camera preliminară din data de 07.01.2015 s-a constatat, în temeiul art. 346 alin.2 C.p.p., legalitatea rechizitoriului nr. 3229/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecății în cauza privind pe inculpatul F. M., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 193 alin. 2 Cpen.
În privința situației de fapt din cauza dedusă judecății, instanța, din analiza coroborată a materialului probator administrat în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, achiesează majoritar la starea de fapt expusă prin rechizitoriu și, în consecință, reținând următoarele.
Astfel, la data de 30.05.2014, partea civilă G. C. s-a deplasat la domiciliul martorei M. P. din com. Stănești, ., pentru a-i restitui o sumă de bani, în împrejurarea în care la acoperișul casei acestei martore lucrau inculpatul F. M., fratele acestuia martorul F. C., fiul părții civile martorul G. N. V., precum și martorul L. M., de față fiind și fratele părții civile, martorul G. I..
În aceste circumstanțe, între inculpatul F. M. și partea civilă G. C. a avut loc un schimb de replici, inculpatul confruntând partea civilă și întrebând dacă se întâlnește om cu om, referindu-se la un eveniment anterior în care partea civilă ar fi făcut remarci nepotrivite la adresa soției inculpatului, către fiul minor al acestuia din urmă, interpelare la care partea civilă a răspuns că se întâlnește și munte cu munte.
După acest schimb de replici, inculpatul F. M. a încercat să lovească partea civilă în cap cu o teslă cu lungimea de 30 cm, însă nu a reușit întrucât între cei doi se interpunea un gard din plasă de sârmă cu o înălțime de aproximativ 1,20 m, condiții în care a luat un furcel cu o lungime de un metru și jumătate, direcționând o lovitură cu coada furcelului către capul părții civile, care s-a apărat cu antebrațul stâng fiind lovit astfel peste acest antebraț, cu consecința producerii unei contuzii forte antebraț stâng, fractură incompletă 1/3 medie cubitus stând, leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur, ce pot data din 30.05.2014 și necesită de la producere 45-50 zile îngrijiri medicale, fără a pune în primejdie viața victimei, așa cum rezultă din analiza certificatului medico-legal nr.571 din 11.06.2014 eliberat de SML Gorj (fila 23 dup), iar ulterior partea civilă s-a refugiat lângă colțul casei, deplasându-se în aceeași zi la spital unde i-a fost aplicată o atelă gipsată, și revenind la domiciliu în cursul aceleiași zile.
În privința atitudinii procesuale a inculpatului, instanța a arătat că aceasta a fost în esență una nesinceră, de nerecunoaștere a faptei reținute în sarcina sa, fiind audiat în faza de urmărire penală a susținut că a luat un furcel și l-a ridicat pentru a lovi partea civilă, care însă s-a împiedicat de câțiva butuci de lemn și a căzut la pământ, iar ulterior fiind audiat nemijlocit în fața instanței a susținut că nu a încercat să lovească partea civilă cu un furcel ci cu o bâtă, aceasta împiedicându-se și căzând pe spate, ulterior ridicându-se și plecând spre casă.
Instanța de fond a reținut că aspectele esențiale din declarațiile inculpatului au fost contrazise de ansamblul materialului probator administrat, în special prin dovedirea împrejurărilor de fapt în mod direct referitoare la fapta prevăzută de legea penală și la persoana care a săvârșit-o, acestea constituind res probanda, prin declarațiile concordante ale părții civile și ale martorilor audiați în cauză, coroborate cu înscrisurile aflate la dosar, astfel că apreciind starea de fapt, a constatat existența faptei ce constituie infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, așa încât a pronunțat o soluție de condamnare a inculpatului, având în vedere următoarele considerente.
În acest context, instanța a reținut că în cazul când există probe de vinovăție, inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie. Or, având în vedere argumentele de fapt expuse mai sus, reținând și componenta logică a raționamentului juridic aplicabil în pronunțarea prezentei sentințe, s-a constatat că, prin probatoriul administrat în cauză, pe de o parte inculpatul nu a putut demonstra lipsa de temeinicie a mijloacelor de probă care au condus la trimiterea sa în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor deduse judecății, iar pe de altă parte nu a probat conturarea unei alte stări de fapt decât aceea expusă în paragrafele anterioare, apărarea inculpatului în sensul că leziunile traumatice suferite de partea civilă la membrul superior stâng ar fi fost cauzate prin căderea acestuia fiind contrazisă prin declarațiile martorilor audiați în cauză (filele 18-22 dup, 24-26, 30-31), martorii M. P., G. N. V. și G. I. precizând că au perceput în mod direct cum inculpatul a lovit partea civilă cu un surcel în mâna cu care acesta și-a apărat capul, în acest sens constatându-se și că martorii F. C. și L. M. au declarat că nu au văzut momentul în care inculpatul a lovit partea civilă întrucât lucrau la acoperișul casei, F. C. precizând totuși că a văzut partea civilă căzută la pământ și plângându-se de durere la mână.
Astfel, s-a reținut că potrivit art. 103 alin. 2 Cod pr. pen., în luarea deciziei asupra existenței infracțiunii și a vinovăției inculpatului, instanța hotărăște motivat, cu trimitere la toate probele evaluate, iar condamnarea se dispune doar atunci când instanța are convingerea că acuzația că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă, iar conform art. 396 alin. 2, 5 Cod pr. pen., condamnarea se pronunță dacă instanța constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.
În drept, fapta inculpatului F. M. care, la data de 03.05.2014, în timp ce se afla în curtea martorei M. P. din comuna Stănești, ., a exercitat acte de violență asupra părții civile G. C., lovindu-l cu un furcel în zona mâinii stângi, și cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat de la producere 45-50 zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. 2 C.pen.
Așa fiind, văzând și disp. art. 396 alin. 2 Cod pr. pen. coroborat cu art. 103 alin. 2 Cod pr. pen., instanța constatând dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, a dispus condamnare a acestuia.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 74 C.pen., potrivit cărora stabilirea duratei și a cuantumului pedepsei se face în raport de gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, evaluate după criteriile prevăzute la lit. a-g din această normă legală, raportate în prezenta cauză, persoana inculpatului, circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei și împrejurările care agravează și cele care atenuează răspunderea penală.
Astfel, pe de o parte, instanța a avut în vedere gradul destul de ridicat de pericol social al faptei concretizat în valorile sociale care au fost vătămate: integritatea fizică și psihică a persoanei, urmările acesteia, raportate la intensitatea loviturii-contuzii forte antebraț stâng, fractură incompletă 1/3 medie cubitus stând, leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur, ce pot data din 30.05.2014 și necesită de la producere 45-50 zile îngrijiri medicale, dar și consecințele mai grave care s-ar fi putu produce, în condițiile în care zona vizată de către inculpat prin lovitura aplicată părții civile era zona vitală a capului, respectiv persoana inculpatului, reținând în acest sens că, deși acesta are o bună integrare socială concretizată prin lipsa antecedentelor penale și situația familială stabilă, în privința conduitei sale după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, reține instanța lipsa de sinceritate și de regret pentru fapta săvârșită și urmarea acesteia, obiectivată prin atitudinea constantă, atât în cursul urmăririi penale cât și în timpul judecății, de nerecunoaștere a faptei și de încercare de eludare a consecințelor și a răspunderii judiciare.
Totodată, nu a fost reținută susținerea inculpatului prin apărător în sensul că fapta a fost săvârșită în împrejurarea ce constituie circumstanța atenuantă legală prevăzută de art. 75 lit. a Cod penal-provocarea, cu referire la evenimentul anterior, petrecut cu câtva timp în urmă, în care partea civilă ar fi făcut remarci nepotrivite la adresa soției inculpatului, către fiul minor al acestuia din urmă, deoarece nu este îndeplinită condiția ca riposta inculpatului să fie concomitentă sau imediat după consumarea provocării, în concret riposta inculpatului constând în fapta săvârșită fiind îndepărtată în timp, cu mult ulterioară acestui moment, efectele produse fiind cu mult estompate și neputând produce acea stare de puternică tulburare sau emoție prevăzută de textul legal, iar la momentul săvârșirii faptei nu s-a probat că partea civilă ar fi avut un comportament constând în violență, atingere gravă a demnității sau altă acțiune ilicită gravă, declarația martorului F. C., fratele inculpatului, în sensul că acesta ar fi fost înjurat de către partea civilă urmând a fi înlăturată sub acest aspect, întrucât nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă.
În aceste condiții, văzând și că potrivit art. 74 alin. 2 Cod pr. civ., atunci când pentru infracțiunea săvârșită legea prevede pedepse alternative, s-a ținut seama de criteriile prevăzute la alin. 1 și pentru alegerea uneia dintre acestea, față de art. 193 alin. 2 Cod penal ce prevede pentru infracțiunea dedusă judecății pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani alternativ cu pedeapsa amenzii, instanța urmează a condamna inculpatul la această din urmă pedeapsă principală, iar pentru stabilirea în concret a cuantumului amenzii se va avea în vedere disp. art. 61 Cod penal, aspect în raport de care se va stabili suma de 3.750 lei amendă, echivalentul a 250 zile-amendă stabilit potrivit criteriilor prevăzute de art. 61 alin. 3 Cod penal, orientat către moderat potrivit art. 61 alin. 4 lit. c, alin. 6 Cod penal, față de 15 lei cuantumul unei zile amendă stabilit potrivit criteriilor prevăzute de art. 61 alin. 3 Cod penal, având în vedere situația materială și obligațiile inculpatului, astfel cum acestea au fost expuse prin declarația sa în fața instanței (fila 15).
Pentru considerentele expuse, în baza art. 193 alin. 2 Cod penal raportat la art. 61 Cod penal, instanța a condamnat inculpatul F. M. la pedeapsa de 3.750 lei amendă penală, echivalentul a 250 zile-amendă înmulțit cu suma de 15 lei corespunzătoare unei zile-amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, apreciind-o ca fiind aptă să atingă scopul preventiv-educativ și sancționator al pedepsei, ce se va executa conform art. 559 Cod pr. pen., și va pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 63 Cod penal privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, în caz de sustragere cu rea-credință de la executarea amenzii.
În privința laturii civile, a constatat instanța că în cauză a fost formulată cerere de constituire ca parte civilă cu suma de 15.000 lei, din care 500 lei reprezintă daune materiale, iar 14.500 lei daune morale.
În drept, s-a reținut că, potrivit art. 252 Cod civil, orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci ființei umane, cum sunt viața, sănătatea, integritatea fizică și psihică, demnitatea, intimitatea vieții private, libertatea de conștiință, creația științifică, artistică, literară sau tehnică, pentru ocrotirea acestora fiind puse la dispoziție mijloacele de apărare prevăzute de art. 253 Cod civil, fiind reglementate cu caracter general drepturi ale personalității la art. 58 și urm. Cod civil.
Totodată, instanța a aratat că, în reglementarea principiului răspunderii civile delictuale, art. 1349 cod civil prevede că orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile sau inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, iar cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral, art. 1357 Cod civil prevede că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, răspunzând pentru cea mai ușoară culpă, iar art. 1381 Cod civil prevede că orice prejudiciu dă dreptul la reparație, iar acest drept se naște din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă nu poate fi valorificat imediat.
Din analiza acestor prevederi legale a rezultat că, pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, trebuie să existe cumulativ o faptă ilicită, un prejudiciu (care poate avea caracter patrimonial sau moral), legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția celui ce a cauzat prejudiciul, sarcina probei cu privire la existența elementelor răspunderii civile delictuale revenind victimei prejudiciului, întrucât aceasta trebuie să își dovedească susținerile în fața instanței.
În ceea ce privește condiția existenței unei fapte ilicite, instanța arată că aceasta este orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv sau obiceiul locului, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane sau interesului legitim și serios ce creează aparența unui drept subiectiv, potrivit art. 1359 Cod civil.
De asemenea, prejudiciul este reprezentat de rezultatul negativ al încălcării ilicite a dreptului subiectiv sau a interesului legitim și serios, arătând instanța și că prejudiciul moral sau nepatrimonial este acel prejudiciu care nu este susceptibil de prețuire în bani, spre pildă atingerea adusă onoarei sau reputației unei persoane, suferința fizică provocată prin lovire ori accidentare sau suferința psihică cauzată de decesul sau vătămarea corporală a unei persoane apropiate.
În privința daunelor materiale solicitate de către partea civilă, a reținut instanța că, prin probele propuse și administrate (înscrisuri și martori), partea civilă a reușit să facă dovada îndeplinirii în speță a condițiilor cerute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale, iar prejudiciul aflat în legătură directă de cauzalitate cu fapta ilicită, cert și nereparat, a fost dovedit pentru suma de 500 lei solicitată cu acest titlu prin declarația de la fila 16, așa încât aceasta este suma la plata căreia va fi obligat inculpatul.
În ceea ce privește însă daunele morale solicitate de către partea civilă, s-a apreciat îndeplinite în speță condițiile cerute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale, raportat la probatoriul administrat, în mod evident fapta ilicită a inculpatului constând în lovirea părții civile provocând acesteia o suferință fizică raportată la intensitatea loviturii și urmările acesteia, consecința fiind ca prejudiciul moral cauzat părții civile să fie reparat de către inculpat, reparație care se realizează însă printr-o despăgubire patrimonială, bănească, al cărei cuantum este apreciat de către instanța de judecată în raport de consecințele produse, de gravitatea atingerii aduse integrității fizice, fără a se tinde însă la o îmbogățire fără justă cauză, sens în care vor fi admise în parte pretențiile părții civile, cu titlu de daune morale, apreciind instanța ca adecvat un cuantum de 2.000 lei pentru repararea prejudiciului moral suferit și protejarea valorilor morale vătămate, în acord cu criteriile anteprecizate.
În consecință, instanța, în baza art. 25 raportat la art. 397 Cod pr. pen., cu referire la art. 1357 Cod civil, a admise în parte acțiunea civilă și a obligat inculpatul să plătească părții civile G. C. suma de 2.500 lei cu titlu de despăgubiri civile, din care suma de 500 lei reprezentând daune materiale, iar suma de 2.000 lei daune morale.
În baza art. 276 alin. 1, 2 Cod pr. pen., a obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocațial, iar în baza art. 274 alin. 1 Cod pr. pen., inculpatul va fi obligat la plata către stat a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul F. M., apreciind hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală.
La termenul de astăzi de soluționare a apelului, partea civilă prezentă a arătat că înțelege să își retragă plângerea prealabilă formulată împotriva inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prevăzută de art.193 alin.2 C.p.
Or, în raport de poziția procesuală a părții civile, instanța de apel urmează să constate intervenirea unei cauze care înlătură răspunderea penală, respectiv retragerea plângerii prealabile.
Aceasta, în condițiile art.158 C.p., arată că retragerea plângerii prealabile poate interveni până la pronunțarea unei hotărâri definitive, în cazul infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de introducerea unei plângeri prealabile, iar retragerea plângerea prealabile înlătură răspunderea penală.
De aceea, constatând intervenirea acestei cauze de înlăturare a răspunderii penale, instanța de apel urmează ca în baza art.396 alin.6 C.p.p., rap.la art.16 alin.1 lit.g c.p.p., să dispună încetarea procesului penal, consecință a admiterii apelului inculpatului și a desființării în parte a sentinței, potrivit art.421 pct.2 lit.a C.p.p.
Se va lăsa nesoluționată acțiunea civilă în temeiul art.25 alin.5 C.p.p., iar dispozițiile sentinței privind cheltuielile judiciare către stat, urmează a fi menținute.
În temeiul art.275 alin.2 C.p.p., va obliga partea vătămată la 200 lei cheltuieli judiciare către stat în faza de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul inculpatului formulat de apelantul inculpat F. M., fiul lui I. și C., născut la data de 21.08.1977 în ., domiciliat în ., CNP_, împotriva sentinței penale nr.628 din 18.03.2015 pronunțată de Judecătoria Tg.J. în dosarul nr._ .
Desființează în parte sentința.
În baza art.396 alin.6 rap.la art.16 alin.1 lit.g Cpp încetează procesul penal ca urmare a retragerii plângerii.
Lasă nesoluționată acțiunea civilă în temeiul art.25 alin.5 Cpp.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței privind cheltuielile judiciare către stat.
Obligă partea vătămată la 200 lei cheltuieli judiciare către stat în faza de apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Septembrie 2015
Președinte, Judecător,
T. C. B. I. E.
Grefier,
Ș. C. D.
Red.jud.T.C.B.
J.fond:A.B.P.
G.S. 01._/6ex.
| ← Schimbare măsura educativă a internării. Art.516 si art. 517... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1164/2015. Curtea... → |
|---|
