Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 1198/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1198/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 22-09-2015 în dosarul nr. 1198/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 1198
Ședința publică de la 22 septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. D. N. - judecător
Judecător: A. I. S. - judecător
Grefier: B. F. Țacu
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. a fost reprezentat de procuror C. C.
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de către P. de pe lângă J. S. împotriva sentinței penale nr. 21 din data de 16.02.2015 pronunțată de J. S. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul intimat B. I. personal și asistat de apărătorul din oficiu C. N. și apărătorul ales I. A. M. pentru părțile civile B. S. și C. D., lipsă fiind părțile civile B. S. și C. D..
Procedura de citare este legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul inculpatului depune un set de înscrisuri.
Instanța procedează la identificarea inculpatului intimat B. I..
Conform art. 374 CPP instanța îl înștiințează pe inculpatul intimat B. I. cu privire la dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Inculpatul intimat B. I., având cuvântul, învederează că se folosește de dreptul la tăcere.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea apelului formulat de către parchet.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, învederează că instanța de fond a procedat la combinarea dispozițiilor din vechiul cod penal cu cele din noul cod penal, astfel fiind încălcată Decizia CCR 265 din data de 06.05.2014, inculpatul fiind condamnat în baza textului de lege prev. de noul cod, iar contopirea pedepselor fiind realizată conform vechiului cod penal.
De asemenea, arată că critică sentința penală din punct de vedere al laturii penale, solicitând fie schimbarea încadrării juridice din art. 244 Cp în art. 215 alin. 1,2,3 VCp și din infracțiunea prev. de art. 326 Cp alin. 1 Cp în art. 292 VCp, respectiv două infracțiuni de înșelăciune în dauna celor două părți vătămate și o infracțiune de fals în declarații, cu menținerea art. 81,82, 83 și 84 VCP.
Apărătorul părților civile B. S. și C. D., avocat ales I. A., având cuvântul, solicită admiterea apelului formulat de către parchet, învederând că în hotărârea instanței de fond se regăsesc dispoziții atât din vechiul cod cât și din noul cod, aratând că în spetă s-a creat o lex tertia.
Cu referire la latura civilă, aceasta solicită obligarea inculpatului la plata sumelor stabilite prin sentința penală, totodată, solicitând și cheltuieli judiciare.
Apărătorul inculpatului B. I., avocat din oficiu C. N., solicită admiterea apelului formulat de către parchet, deoarece au fost încălcate dispozițiile deciziei Curții Constituționale.
Astfel solicită desființarea sentinței penale apelate și pronunțarea unei pedepse rezultantă orientată către minimul special prevăzut de lege, iar ca modalitate de executare menținerea dispozițiilor referitoare la suspendarea executării, având în vedere starea precară de sănătate și faptul că inculpatul a început plata sumelor stabilite.
CURTEA
Deliberând asupra apelului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 21 din data de 16.02.2015 pronunțată de J. S. în dosarul nr._, în baza art 326 alin 1 c.p. cu art 5 c.p. si art. 396 alin 10 c.p.pen, a fost condamnat inculpatul B. I., fiul lui M. și M., născut la data de 30.06.1961 în S.,domiciliat în . M., CNP-_ la un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații
În baza art.244 alin 1 c.p. cu art 5 c.p. si art 396 alin 10 c.p.pen, a fost condamnat inculpatul B. I. la doi ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În baza art.244 alin 2 c.p. cu art 5 c.p. si art 396 alin 10 c.p.pen, a fost condamnat inculpatul B. I. la doi ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În baza art 33-34 c.p.anterior au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă cea mai grea de 2 ani închisoare.
În baza art.81-82 c.p. anterior s-a suspendat executarea pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicata inculpatului, fixand un termen de încercare de 4 ani.
În baza art.71 alin.2 c.p. anterior, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a-II-a si b c.p. anterior
În baza art.71 alin.5 c.p. anterior, s-a constatat suspendată de drept pedeapsa accesorie, pe durata suspendării executării pedepsei principale.
S-a atras atenția inculpatului cu privire la posibilitatea revocării măsurii suspendării executării pedepsei, in caz de incidenta a dispozițiilor art.83-84 c.p.anterior.
S-a menținut măsura sechestrului asigurător până la concurența sumei de 105.000 lei dispusă prin ordonanța nr. 904/P/2013 din data de 20.08.2014 a Parchetului de pe lângă J. S.
S-au admis acțiunile civile
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 100.000 lei către partea civilă B. S. și la 5.000 lei către partea civilă C. D. reprezentând prejudiciu produs
S-a dispus anularea înscrisului denumit antecontract de cesiune de creanță încheiat la data de 28.04.2013 între B. I. în calitate de promitent vânzător și B. S. în calitate de promitent cumpărător.
A fost obligat inculpatul la 3400 lei cheltuieli judiciare către stat, la 1500 lei cheltuieli de judecată către partea civilă C. D. și la 2000 lei cheltuieli de judecată către partea civilă B. S..
Onorariile avocaților din oficiu P. C. conform delegației pentru asistență juridică obligatorie nr128/2014 și B. A. conform delegației pentru asistență juridică obligatorie nr. 163/2014 s-au avansat din fondurile Ministerului Justiției
Pentru a se pronunța această soluție s-au reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 904/P/2013 din 15.11.2014 al Parchetului de pe lângă J. S. a fost trimis în judecată, în stare de libertate inculpatul Biciu I. pentru săvârșirea pentru săvârșirea infracțiunii de fals in declarații prev. de art. 326 alin 1 c.p., a infracțiunii de înșelăciune prev de art 244 alin 1 c.p. in dauna părții civile C. D., a infracțiunii de înșelăciune prev de art 244 alin 2 c.p. in dauna părții civile B. S..
În actul de sesizare s-a reținut în fapt, că la data de 25.06.2013 partea civilă B. S. a formulat plângere penală împotriva inculpatului B. I. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prev. de art.215 alin. 1,2,3, fals material în înscrisuri oficiale prev. de art.288, uz de fals prev. de art.291 și fals în declarații prev. de art.292 din Vechiul Cod penal. La data de 17.11.20I3 partea civilă C. D. a formulat plângere penală împotriva inculpatului B. I. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 din Codul penal.
Din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale rezultă că inculpatul B. I., în calitate de moștenitor al numitului B. M., în temeiul dispozițiilor legi 290/2003 a obținut la data de 28.12.2011 despăgubiri în cuantum de 867.957 lei. Despăgubirile i-au fost acordate prin hotărârea nr.4/28.12.2011 a Instituției Prefectului Județului M..
In urma obținerii acestei hotărâri, inculpatul B. I. a luat legătura cu numitul B. M. R., persoană căreia, la data de 07.05.2012 i-a cesionat dreptul de a obține despăgubirile contra sumei menționate în hotărârea nr.4/28.12.2011. In baza acestei cesiuni, B. M. R. a obținut la data de 16.01.2013 întreaga sumă acordată inculpatului.
După ce, așa cum s-a arătat anterior, inculpatul cesionase dreptul de a obține despăgubirile, la data de 25.04.2013 a contactat-o telefonic pe partea civilă B. S. cu care a convenit să îi cedeze și acesteia drepturile acordate prin hotărârea nr.4/28.12.2011.
In acest sens, inculpatul B. I. s-a deplasat la data de 29.04.2013 în municipiul București unde s-a întâlnit cu partea civilă și, împreună s-au deplasat la BNP N. M.. Aici, între inculpat și partea civilă a fost încheiat un„Antecontract de cesiune de creanță" ce avea ca obiect suma de 867.957 lei. Antecontractul a fost încheiat în condițiile în care anterior inculpatul cesionase în întregime dreptul de creanță, iar partea civilă B. S. nu avea cunoștință despre acest aspect.
În baza acestui antecontract, partea civilă B. S. i-a plătit inculpatului suma de 100.000 lei reprezentând prețul convenit pentru cesionarea creanței, încheindu-se în acest sens și o chitanță.
La data de 29.04.2013 a fost întocmită și procura autentificata sub numărul 273/29.04.2013 la BNP N. M. prin care inculpatul îl împuternicea pe partea civilă B. S. să îl reprezinte în vederea obținerii despăgubirilor acordate în baza legii nr. 290/2003. Totodată, cu ocazia întocmirii antecontractului de cesiune de creanță, inculpatul B. I. a declarat în mod nereal faptul că la acea dată, respectiv 29.04.2013 nu a mai cesionat în trecut și nici nu a promis nimănui cesionarea despăgubirilor bănești, deși așa cum am precizat anterior acesta cesionase drepturile către martorul B. M. R. la data de 07.05.2012.
Urmare a actelor încheiate cu inculpatul B. I., partea civilă B. S. a efectuat demersurile către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților. Această instituție a comunicat faptul că în cadrul dosarului de executare silită nr.262/A/2013 al B. a M. B. și M. A. M. au fost plătite prin OP nr. 1344/16.01.2013 suma de 993.049,70 lei compusă din 867.957 reprezentând creanță și suma de 125.092, 70 reprezentând cheltuieli de executare și drept urmare s-a solicitat sistarea procedurii de executare silită.
Ca urmare a acestei înștiințări partea civilă B. S. a formulat plângere pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals și fals în declarații.
Dacă în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune și fals în declarații sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, partea civilă fiind indusă în eroare cu privire la existența dreptului de a obține despăgubiri de la Autoritatea națională pentru Restituirea Proprietăților, în ceea ce privește celelalte infracțiuni s-a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor fapte.
S-a mai reținut că în timp ce B. I. negocia cu partea civilă B. S. cesionarea dreptului la despăgubiri, inculpatul a luat legătura și cu partea civilă C. D.. In urma înțelegerii dintre cei doi, la data de 06.03.2013 inculpatul B. I. a încheiat cu partea civilă la BNP C. I. contractul de mandat autentificat sub numărul 506/06.03.2013 și procura specială autentificată sub numărul 505/06.03.2013 prin care o împuternicea pe partea civilă să depună toate diligentele în vederea obținerea despăgubirilor conform hotărârii nr.4/28.12.2011.
Mandatul întocmit cu această ocazie a fost unul remunerat, așa cum rezultă din chiar cuprinsul acestuia. Cu ocazia întocmirii celor două înscrisuri, partea civilă a plătit inculpatului B. I., în prezența martorului S. T. suma de 5000 lei reprezentând un avans din suma de 216.990 lei ce i s-ar fi cuvenit părții civile în cazul recuperării despăgubirilor.
După întocmirea actelor notariale, partea civilă C. D., prin intermediul B. Asociați „D. și D." a făcut demersurile în vederea recuperării despăgubirilor ce i s-ar fi cuvenit inculpatului B. I.. În urma adresei emise de către B. Asociați „ D. și D. " prin care se notifica înființarea popririi, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a comunicat la data de 30.07.2013 că despăgubirile fuseseră plătite în cadrul dosarului de executare silită 262/A/2012 al B. „M. B. și M. A. M. "
În cursul urmăririi penale s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză criminalistică prin care să se stabilească dacă semnăturile de pe actele întocmite de inculpat cu cele două părți civile îi aparțin acestuia. Prin raportul de expertiză criminalistică nr._/28.03.2014 s-a stabilit că inculpatul a semnat toate documentele în care figura numele său.
În cursul urmăririi penale partea vătămată B. S. s-a constituit în temeiul dispozițiilor art.20 C.p.p. cu suma de 100.000 lei, iar partea vătămată C. D. s-a constituit parte civilă cu suma de 5.000 lei.
La data de 20.08.2014 prin ordonanța Parchetului de pe lângă J. S. nr.904/P/2013, în vederea evitării ascunderii, distrugerii, înstrăinării ori sustragerii de la urmărire, la cererea părții civile B. S., s-a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurător până la concurența sumei de 105.000 lei aspra următoarelor bunuri aparținând inculpatului B. I.:casă locuit în suprafață de 36 mp situată în . Bună, . cu o valoare de impozitare de 5724 lei, anexă în suprafață de 15 mp, situată în corn. Voloiac, sat Valea Bună, ., cu o valoare de impozitare de 945 lei,teren extravilan arabil în suprafață de_ mp, zona B, cu o valoare de impozitare de 48,00 lei, teren extravilan pășune în suprafață de 1500 mp, zona B, cu o valoare de impozitare de 4,00 lei,teren extravilan vie în suprafață de 800 mp, zona B, cu o valoare de impozitare de 4,00 lei, teren intravilan arabil în suprafață de 1600 mp, zona B, cu o valoare de impozitare de 4,00 lei,teren cu destinația curți construcții în suprafață de 749 mp, zona B, cu o valoare de impozitare de 40,00 lei.
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu de la data de 19.11.2014 judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen. a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 904/P/2013 din data de 15.10.2014 al Parchetului de pe lângă J. S. privind pe inculpatul B. I., pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații prev. de art. 326 alin 1 c.p., a infracțiunii de înșelăciune prev de art. 244 alin 1 c.p. in dauna părții civile C. D., a infracțiunii de înșelăciune prev de art 244 alin 2 c.p. in dauna părții civile B. S., toate cu aplicarea art 38 alin 1 c.p., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, și a dispus începerea judecății cauzei.
S-a reținut că, potrivit art. 35 C.p.pen, J. S. este competentă material să judece cauza având ca obiect infracțiunile de înșelăciune și de fals în declarații, iar potrivit art. 41 al. 1 lit. d C.p.p., este competentă teritorial întrucât locuința inculpatului este în . circumscripția Judecătoriei S., iar urmărirea penală a fost efectuată de P. de pe lângă J. S..
Situația de fapt reținută în rechizitoriu s-a susținut cu următoarele mijloace de probă: plângere penală B. S., declarații părți civile, raport de expertiză criminalistică nr._/28.03.2014, hotărârea nr.2/22.06.2011, a Instituției Prefectului Județului M., hotărârea nr. 4/28.12.2011 a Instituției Prefectului Județului M., procura autentificată sub numărul 273/29.04.2013 la BNP N. M., antecontract de cesiune de creanță" încheiat întră B. I. în calitate de promitent vânzător și partea civilă B. S. în calitate de promitent cumpărător, chitanța întocmită între B. I. și B. S. pentru suma de 100.000 lei, contractul de mandat autentificat sub numărul 506/06.03.2013 BNP C. I., procura specială autentificată sub numărul 505/06.03.2013 BNP C. I., declarații martori,înscrisuri, probele sunt admisibile, conform art. 97 al. 2 C.p.p., și au fost administrate cu respectarea dispozițiilor legale, iar rechizitoriul cuprinde mențiunile prev. de art. 328 C.p.p. și a fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de prim-procurorul parchetului.
La termenul de judecată din data de 19.01.2015 instanța i-a adus la cunoștință inculpatului faptul că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. (10) C.p.p., potrivit cărora în această situație în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime.
Inculpatul a recunoscut faptele astfel cum au fost descrise în actul de sesizare al instanței, în esență acesta a declarat că a avut o înțelegere cu B. M. R., a încasat de la acesta suma de 430.000 lei. Pentru că nu a fost mulțumit de această sumă și fără a aduce la cunoștință acest lucru, că a avut o înțelegere, a beneficiat ulterior de sume de bani astfel că dorește să le despăgubească pe părțile civile Dîră S. cu suma de 100.000 lei și pe C. D. cu suma de 5000 lei.
În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile inculpatului, având în vedere disp.art.5 Cod penal așa cum a fost interpretat prin Decizia Curții Constituționale nr. 265/6 mai 2014 publicată în M.Of. 372/20.05.2014, instanța de fond a apreciat că vechiul Cod Penal conține dispoziții mai favorabile, atât în ce privește limitele de pedeapsă cât și modalitățile de individualizare a pedepselor.
Analizând actele administrate în dosarul de urmărire penală nr. 904/P/2013 instanța de fond a reținut următoarele:
Comisia Județeană pentru Aplicarea Legii 290/2003, de pe lângă Instituției Prefectului Județului M. emite decizia nr.2 din 22.06.2011, prin care a aprobat cererea inculpatului .B. I. cu domiciliul stabil în Valea Bună, ., si acordă compensații bănești pentru bunurile care le avea în proprietate B. M. (tatăl inculpatului) în localitatea Carapciu pe Șiret, regiunea Cernăuți, Ucraina, în baza L.290/2003.
La 28.12.2011, aceeași comisie, a aprobat cererea inc. B. I. si acordarea compensațiilor bănești cu o valoare de despăgubire în sumă de 867 957 lei, fiind emisă hotărârea nr.4/28.12.2011.
Conform adresei nr._/30.09.2013 a Instituției Prefectului Județului M., inculpatul B. I., a primit originalul hotărârii nr.4/28.12.2011 cu adresa nr.352/13.01.2012 iar copii conforme cu originalul după adresa de înaintare 352/13.01.2012 si hotărârea nr.4, la 22.06.2012, semnând personal de primire.
Imediat după primirea originalului hotărârii nr. 4/28.12.2011, inc. B. I., s-a deplasat în București, unde la BNPA S. B. T. si N. C., a încheiat cu B. M. R. mai multe documente notariale, documente notariale din care rezultă că B. I. a primit suma de 867 957 lei, de la B. M. R.( procură speciala prin care 1-a împuternicit pe B. M. R. sa deschidă un cont bancar operabil cu o singură semnătura în care să încaseze despăgubirile ce îi revin inc. B. I. în baza hotărârii nr. 4/28.12.2011, procura speciala prin care 1-a împuternicit pe B. M. R. să-1 reprezinte cu puteri depline în fața ANRP, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice si oriunde este necesar în scopul încasării drepturilor ce i se cuvin rezultate conf. hotărârii nr. 4/28.12.2011, cerere de autentificare întocmita de inc. B. I. prin care solicita notarului public să autentifice convenția de împrumut și cele două procuri speciale, document ce conține copia cărții de identitate aparținând inc.B. I., în care se găsesc înscrisuri ale aceluiași inculpat „ am citit convenția si cele doua procuri care corespund voinței mele si am semnat toate exemplarele originale", convenția din care rezulta ca inc.B. I., a primit suma de 867 957 lei.
Cu aceste documente B. M. R. prin av. P. M., a procedat la executarea silita a ANRP prin BIROUL EXECUTORILOR JUDECĂTOREȘTI M. B. si M. A. M. pentru achitarea drepturilor ce i se cuveneau inc. B. I. în baza L. 290/2003.
Astfel, suma de 867 657 lei si accesoriile acesteia, au fost achitate către B. M. B. si M. A. M., cu ordin de plata la 14.02.2013.
La 25.06.2013, B. S. ( persoana vătămată) a depus o plângere la P. de pe lângă J. S., cu privire la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune săvârșită de către inc. B. I. motivând că, după data de 25.04.2013, a fost contactat telefonic de către inc. B. I. cu privire la cesionarea unor drepturi conform L.290/2003. După ce B. S., a primit documentele de la inc. B. I., acesta din urma s-a deplasat în București, la BNP N. M., cu o . documente în original. Cu această ocazie, la 29.04.2013, au fost încheiate în fața notarului următoarele documente:
- antecontract de cesiune de creanța, prin care inc. B. I., se obligă să-i cesioneze dreptul de creanța, în scopul încasării despăgubirilor bănești în sumă de 867 957 lei, conform hotărârilor 2 /22.06.2011 completată prin hotărârea nr.4/28.12.2011. În același document, inc. B. I., consemnează pe baza de semnătura următoarele „ declar pe proprie răspundere, cunoscând dispozițiile art.292 C.penal, cu privire la falsul în declarații, că nu am cesionat în trecut si nici nu am mai promis nimănui cesionarea drepturilor bănești…, iar acestea nu fac obiectul unui litigiu aflat pe rolul vreunei instanțe de judecata. Declar, de asemenea că până la data semnării prezentului antecontract de vânzare cumpărare nu a intervenit între mine și ANRP nici un act sau fapt juridic care ar fi generat stingerea parțiala sau totala a obligației, înțelegând sa garantez pe B. S. de existența întregii creanțe."
Prin același document, inc. B. I., arăta faptul că nu a cesionat creanțele și nu a mandatat alte persoane fizice sau juridice să obțină despăgubirile bănești. Totodată, declară că a primit suma de 100 000 lei pentru această cesiune. Mai mult, până la 26.06.2013, va depune la notarul public înscrisurile suplimentare, ce nu le deținea la data încheierii antecontractului.
- declarație notariala a inc. B. I., în care arată aceleași aspecte privitoare la suma de 100 000 lei, despăgubirile conf. hot.2 si 4 precum si inexistența vreunei acțiuni sau împuterniciri de recuperare a acestor drepturi.
- procura speciala, prin care inc. B. I., împuternicea pe B. S. și B. A. să-1 reprezinte în vederea îndeplinirii formalităților necesare obținerii drepturilor bănești conf. hot.2/22.06.2011 si 4/28.12.2011 .
- chitanța primire în numerar de către inc. B. I. a sumei de 100 000 lei de la B. S..
Judecătorul fondului a reținut că, în drept fapta inculpatului B. I. de a induce în eroare pe partea civilă B. S., prin mijloace frauduloase, cu ocazia încheierii actelor notariale de cesiune a drepturilor litigioase declarându-i acestuia că nu încasase drepturile bănești conform legii nr 290/2003 întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev de art 244 alin 2 c.p.
Fapta aceluiași inculpat B. I. de a declara în fața notarului public, în mod nereal la data de 29.04.2013 că nu a cesionat în trecut și nu a propus nimănui cesionarea despăgubirilor bănești ce i se cuveneau în baza legii 290/2003 întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals in declarații prev de art 326 alin 1 c.p.
Concomitent cu infracțiunile reținute mai sus în sarcina inculpatului, acesta a contactat-o telefonic pe persoana vătămată C. D. cu privire la cesionarea acelorași drepturi bănești în baza hot.2/22.06.2011 si 4/28.12.2011.
Cei doi au stabilit sa perfecteze documentele la un notar public din C.. La 06.03.2013, inc. B. I. si persoana vătămata C. D., au încheiat la BNP I. N. si C. I., contractul de mandat prin care inculpatul 1-a împuternicit pe C. D. să-1 reprezinte în vederea soluționării dosarului ce avea ca obiect acordarea de compensații si despăgubiri conf. hot.2/22.06.2011 si 4/28.12.2011.
Cu această ocazie, a fost încheiată și procura specială, prin care inc. B. I. 1-a împuternicit pe C. D. să-1 reprezinte în vederea soluționării dosarului ce avea ca obiect acordarea de compensații si despăgubiri conf. hot.2/22.06.2011 si 4/28.12.2011
În atare situație, inc. B. I., a formulat în scris către notarul public o cerere de autentificare a procurii arătate mai sus. În aceeași zi, inc. B. I., a primit de la persoana vătămată C. D. suma de 5000 lei ca plată parțială, urmând ca restul sumei de bani să fie negociată și plătită la momentul încasării drepturilor de la ANRP.
Cu aceste documente, persoana vătămata C. D. a deschis dosarul de executare 331/2013, prin B. D. si D..
În urma înființării popririi, ANRP, a comunicat cu adresa_/L/30.07.2013 către B. D. si D., faptul ca suma de 867 957 lei a fost plătită cu OP 1344/16.01.2013 către SCPEJ D. C. si D. A. C. în baza hot.4/28.12.2011.
În drept fapta inculpatului B. I. de a induce în eroare pe partea civilă C. D. cu ocazia încheierii contractului de mandat autentificat sub nr. 506/06.03.2013 la BNP I. N. si C. I., declarându-i acestuia că nu încasase drepturile bănești conform legii nr 290/2003 întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 244 alin 1 c.p.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 Cod penal anterior, anume: limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator din partea specială a Codului penal anterior, gradul de pericol social al fiecărei fapte săvârșite, locul și momentul săvârșirii faptelor, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, conduita inculpatului în cursul procesului penal.
În raport de criteriile de individualizare, instanța a reținut limitele de pedeapsă prevăzute de lege reduse conform art. 396 al. 10 C.p.p, modalitatea și împrejurările în care s-a săvârșit faptele, atitudinea inculpatului care a recunoscut săvârșirea faptelor, de persoana inculpatului, care este la primul conflict cu legea penală, nefiind condamnat penal anterior pentru săvârșirea vreunei infracțiuni, vârsta înaintată a acestuia.
Având în vedere scopul pedepsei prevăzut de art. 52 Cod penal anterior și necesitatea asigurării prevenției generale si speciale, față de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, dar și de persoana inculpatului, instanța a apreciat că aplicarea față de inculpat a unei pedepse cu închisoarea pentru fiecare dintre cele trei fapte satisface exigențele individualizării judiciare a pedepsei.
În consecință s-a dispus condamnarea inculpatului B. I. la un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, la doi ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, la doi ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În baza art. 33-34 c. p. anterior s-au cobntopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă cea mai grea de 2 ani închisoare.
În ceea ce privește individualizarea modalității de executare a pedepsei rezultante având în vedere că inculpatul nu a mai suferit anterior condamnări, că este o persoană in vârstă, în temeiul art. 81 C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 Cod penal, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare, stabilind conform art. 82 C. pen. anterior un termen de încercare de 4 ani.
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 codul penal anterior privind revocarea suspendării în cazul comiterii de noi infracțiuni.
În cursul urmăririi penale persoanele vătămate B. S. și C. D., s-au constituit parte civila cu sumele de 100 000 lei respectiv 5000 lei.
Prin infracțiunile de înșelăciune săvârșite de inc. B. I. a fost creat un prejudiciu în valoare de 105 000 lei, datorat celor două părți civile B. S. si C. D. care a fost încasat fără un titlu valabil de către inculpatul B. I., întrucât despăgubirile datorate lui B. I. în baza legii 290/2003 au fost plătite de către ANRP cu ocazia executării silite efectuată prin Biroul executorilor Judecătorești M. B. si M. A. M..
Pentru aceste motive, în temeiul art. 25 alin.1 rap. la art. 397 alin. 1 C. proc. pen. cu aplicarea art. 1387 și art. 1391 C. civ. a admis acțiunile civile formulate de părțile civile și a obligat inculpatul la plata sumei de 100.000 lei către partea civilă B. S. și la 5.000 lei către partea civilă C. D. reprezentând sume de bani plătite fără un titlu valabil..
Întrucât valoarea prejudiciului ce urma a fi recuperat de către cele două părți civile era considerabilă, s-a menținut măsura sechestrului asigurător luată în cursul urmăririi penale asupra următoarelor bunuri aparținând inculpatului: casa 36 mp. situata în Valea Buna, . cu o valoare de impozitare de 5724 lei, anexa 15 mp. situata în Valea Buna, . cu o valoare de impozitare de 945 lei,teren extravilan arabil 10 000 mp., zona B, cu o valoare de impozitare de 48,00 lei, teren extravilan pășune 1500 mp., zona B, cu o valoare de impozitare de 4,00 lei, teren extravilan vie 800 mp., zona B, cu o valoare de impozitare de 4,00 lei, teren intravilan arabil 1600 mp., zona B, cu o valoare de impozitare de 3,00 lei, curți construcții 749 mp., zona B, cu o valoare de impozitare de 40,00 lei
Față de faptul că inculpatul a fost condamnat, în baza art. 274 al. 1 Cod procedură penală instanța l-a obligat pe aceasta la plata sumei de 3400 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, având în vedere culpa procesuală a acestuia în declanșarea procesului penal, volumul actelor procedurale și procesuale întocmite în cauză, respectiv complexitatea cercetărilor efectuate, administrarea probelor, precum și orice alte cheltuieli ocazionate de desfășurarea procesului penal iar în baza art.276 c.p.pen instanța l-a obligat pe aceasta la plata sumelor de 1500 lei cheltuieli de judecată către partea civilă C. D. și 2000 lei cheltuieli de judecată către partea civilă B. S. cu titlu de onorarii de avocat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel P. de pe lângă J. S., criticând-o ca nelegală întrucât au fost încălcate dispozițiile Deciziei nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale, hotărâre publicată în M. Of. nr. 372/20.05.2014.
În dezvoltarea motivelor scrise de apel P. a arătat că, sentința apelată este nelegală întrucât în vederea aplicării legii penale mai favorabile, cf. art. 5 N.C.P., instanța de fonda procedat la combinarea dispozițiilor din ambele coduri, creând astfel o „lex tertia”.
S-a arătat că, deși judecătorul fondului a condamnat inculpatul pe încadrarea dată infracțiunilor din Noul Cod Penal, contopirea pedepselor aplicate faptelor concurente a efectuat-o pe textul din vechiul Cod Penal iar ca modalitate de executare a ales dispozițiile art. 81-82 din Vechiul Cod Penal – suspendarea condiționată a executării pedepsei, încălcând astfel dispozițiile Deciziei nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale prin care s-a statuat că, „un inculpat care a comis o faptă sub imperiul legii vechi, dar care va fi judecat sub imperiul legii noi trebuie să aibă, în funcție de legea penală mai favorabilă, o situație juridică identică ori cu cei condamnați anterior potrivit legii vechi, ori cu cei ce vor săvâr5și infracțiuni, potrivit legii noi, nefiind permisă o a treia formă de tratament sancționator ce combină dispoziții din ambele coduri”.
Curtea, examinând sentința apelată și actele dosarului, în raport de criticile
formulate, precum și din oficiu, în limitele prev. de art. 417 alin. 2 C.pr.pen. constată următoarele:
Cât privește starea de fapt și vinovăția inculpatului intimat în comiterea faptelor deduse judecății acestea au fost corect reținute de instanța de fond în concordanță cu probatoriul administrat în cauză inclusiv cu declarațiile date de inculpat care a recunoscut faptele și a solicitat judecarea conform procedurii simplificate – art. 375 C.p.p.
Referitor la încadrarea juridică a faptelor deduse judecății Curtea reține că de la datele
când inculpatul B. I. a comis infracțiunile deduse judecății – anii 2011, 2013, legile penale au suferit modificări în timp iar la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare noul Cod penal (adoptat prin Legea nr. 286/2009).
Astfel, comparând legile penale succesive Curtea reține că:
În drept, fapta inculpatului B. I. de a induce în eroare pe partea civilă B. S., prin mijloace frauduloase, cu ocazia încheierii actelor notariale de cesiune a drepturilor litigioase declarându-i acestuia că nu încasase drepturile bănești conform legii nr 290/2003 întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev de art 244 alin 2 din noul Cod penal., pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani, infracțiune ce era prevăzută în art. 215 alin. 1, 2 și 3 din C.p. de la 1969, pedepsită cu închisoarea de la 3 la 15 ani..
Fapta aceluiași inculpat B. I. de a declara în fața notarului public, în mod nereal la data de 29.04.2013 că nu a cesionat în trecut și nu a propus nimănui cesionarea despăgubirilor bănești ce i se cuveneau în baza legii 290/2003 întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals in declarații prev de art 326 alin 1 din Noul Cod Penal, pedepsită cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă., infracțiune ce era prevăzută în art. 292 C.p. de la 1969, pedepsită tot cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă.
.Fapta inculpatului B. I. de a induce în eroare pe partea civilă C. D. cu ocazia încheierii contractului de mandat autentificat sub nr. 506/06.03.2013 la BNP I. N. si C. I., declarându-i acestuia că nu încasase drepturile bănești conform legii nr 290/2003 întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 244 alin 1 din Noul Cod penal, infracțiune pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani, ce era prevăzută în art. 215 alin. 1 și 3 din C.p. de la 1969, pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 12 ani..
În raport de datele speței comparând atât limitele de pedeapsă prevăzute de legile succesive pentru faptele deduse judecății cât și modalitățile de individualizare a pedepselor prevăzute în legile succesive, Curtea apreciază că legea penală mai favorabilă este vechiul Cod penal de la 1969, dat fiindcă, deși limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de înșelăciune sunt mai mari în vechiul Cod penal, tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni este mai sever cel instituit de noul Cod penal, întrucât sistemul cumulului juridic în cazul în care sunt aplicate mai multe pedepse cu închisoarea sau mai multe pedepse cu amenda, consacrat de noul Cod penal diferă de cel din Codul penal de la 1969 prin aceea că sporul care se aplică este obligatoriu și nu facultativ, prin cuantumul sporului obligatoriu – 1/3 și baza la care se raportează – totalul celorlalte pedepse.
Mai mult, per ansamblu, având în vedere faptul că cercetarea judecătorească s-a desfășurat și în procedura simplificată, prin recunoașterea vinovăției de către inculpat și acesta beneficiază și de reducerea limitelor de pedeapsă cu 1/3 conf art. 396 alin. 10 C.p.p., în cauză tot Vechiul Cod penal este lege penală mai favorabilă, și sub aspectul modalității de individualizare a executării pedepsei ( spre care urmează se orienta instanța de apel), cod care prevedea suspendarea condiționată a ex. ped. – art. 81-82 C.p. de la 1969, modalitate de individualizare care nu mai este reglementată de NCP însă cf. art. 15 din Legea nr. 187/2012, de punere în aplicare a NCP „Măsura suspendării condiționate a ex. ped. aplicată în baza C.p. de la 1969 se menține și după . codului penal. Regimul suspendării condiționate a ex. ped. inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia este C.p. din 1969”.
Curtea reține că, la individualizarea judiciară a pedepselor ce urmează a-i fi aplicate inculpatului, corect instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 Cod penal anterior, anume: limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator din partea specială a Codului penal anterior, gradul de pericol social al fiecărei fapte săvârșite, locul și momentul săvârșirii faptelor, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, conduita inculpatului în cursul procesului penal.
În raport de aceste criterii de individualizare, instanța de control judiciar reține limitele de pedeapsă prevăzute de lege reduse conform art. 396 al. 10 C.p.p, modalitatea și împrejurările în care s-a săvârșit faptele, atitudinea inculpatului care a recunoscut săvârșirea faptelor, de persoana inculpatului, care este la primul conflict cu legea penală, nefiind condamnat penal anterior pentru săvârșirea vreunei infracțiuni, vârsta înaintată a acestuia astfel că se orientează la condamnarea inculpatului, în baza textelor de lege prevăzute de C.p. de la 1969, menționate anterior, prin schimbarea încadrării juridice date faptelor prin rechizitoriu ( act de inculpare care a încadrat faptele de înșelăciune și fals în declarații comise de inc. în textele din Noul Cod Penal), la pedeapsa închisorii orientată spre minim și cu executare în cond. art. 81.-82 din VCP.
Curtea, la efectuarea operațiunii de aplicare a legii penale mai favorabile are în vedere și decizia nr.265 din 6 mai 2014 a Curții Constituționale, publicată în M.Of. nr.362 din 20 mai 2014, prin care s-a stabilit că dispozițiile art.5 Cod penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, întrucât determinarea concretă a legii penale mai favorabile vizează aplicarea legii și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și noua lege, deoarece s-ar ajunge la o „lex terția”, încălcându-se dispozițiile art.61 din Constituție.
Ca atare, cum instanța de fond, deși, corect a apreciat că vechiul Cod penal este legea penală mai favorabilă în speță, efectuând operațiunea de contopire a pedepselor și de individualizare a modalității de executare în baza dispozițiilor Codului penal de la 1969, în mod eronat a încadrat juridic faptele deduse judecății în infracțiunile prevăzute de Noul Codul penal ajungând astfel la o „lex terția”, încălcând dispozițiile art.61 din Constituție și Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 a Curții Constituționale, publicată în M.Of. nr.362 din 20 mai 2014.
În raport de aceste considerente, conform art. 421 alin. 2 lit. a C.p.p. se va admite apelul declarat de P. de pe lângă J. S. împotriva sentinței penale nr. 21 din data de 16.02.2015, pronunțată de J. S. în dosarul nr._ .
Se va desființa în parte sentința pe latură penală și se vor repune în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpatului.
În baza art. 386 alin. 1 C.p.p., se va schimba încadrarea juridică a infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul din infracțiunea prev. de art. 326 alin. 1 N.C.P. în infracțiunea prev. de art. 292 C.p., din infracțiunea prev. de art. 244 alin. 1 N.C.P. în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1 și 3 C.p. și din infracțiunea prev. de art. 244 alin. 2 N.C.P. în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1, 2 și 3 C.p.
În baza art. 292 C.p. cu aplic. art. 396 alin. 10 C.p.p. și art. 5 N.C.P. va fi condamnat inculpatul B. I., fiul lui M. și M., născut la data de 30.06.1961 în S.,domiciliat în comuna Voloiac . M., CNP-_, la pedeapsa de 2 luni închisoare.
În baza art. 215 alin. 1 și 3 C.p. cu aplic. art. 396 alin. 10 C.p.p. și art. 5 N.C.P., va fi condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În baza art. 215 alin. 1, 2 și 3 C.p. cu aplic. art. 396 alin. 10 C.p.p. și art. 5 N.C.P., va fi condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 33, 34 lit. b C.p., se vor contopi pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.
Se vor interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b C.p. pe durata prev. de art. 71 C.p.
În baza art. 81 C.p., se va suspenda condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani.
În baza art. 71 alin. 5 C.p., pe durata termenului de încercare, se va suspenda de drept executarea pedepsei accesorii.
Se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.p.
Se vor menține, ca legale și temeinice, restul dispozițiilor sentinței penale ce nu sunt contrare prezentei decizii.
Se va lua act că, prin Încheierea din 25.09.2015, în baza disp. art.278 C.p.p., s-a dispus, îndreptarea erorii materiale din minuta acestei decizii penale - nr. 1198 din data de 22.09.2015, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, având ca obiect apelul declarat de P. de pe lângă J. S., împotriva sentinței penale nr. 21 din data de 16.02.2015 pronunțată de J. S. în dosarul nr._, privind pe inculpatul intimat B. I. și pe părțile civile B. S. și C. D., în sensul că se va trece:
„În baza art. 215 alin. 1, 2 și 3 C.p. cu aplic. art. 396 alin. 10 C.p.p. și art. 5 N.C.P. Condamnă inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare.”, în loc de:
„În baza art. 215 alin. 1 și 3 C.p. cu aplic. art. 396 alin. 10 C.p.p. și art. 5 N.C.P. Condamnă inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare.....”, cum greșit a fost trecut.
În conformitate cu disp. art. 278 alin. 3 C.P.P., despre îndreptarea erorii materiale s-a făcut mențiune pe minuta deciziei menționate
Deși părțile civile – B. S. și C. D. au solicitat plata cheltuielilor efectuate în apel, depunând chitanța în sumă de 2200 lei reprezentând plată onorariu avocat, cum nu există o culpă a inculpatului intimat în promovarea căii de atac, nefiind îndeplinite cerințele art. 276 C.p.p. se vor respinge cererile de acordare a cheltuielilor judiciare formulate de aceste părți civile.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de către P. de pe lângă J. S. împotriva sentinței penale nr. 21 din data de 16.02.2015, pronunțată de J. S. în dosarul nr._ .
Desființează în parte sentința pe latură penală.
Repune în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpatului.
În baza art. 386 alin. 1 C.p.p.
Schimbă încadrarea juridică a infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul din infracțiunea prev. de art. 326 alin. 1 N.C.P. în infracțiunea prev. de art. 292 C.p., din infracțiunea prev. de art. 244 alin. 1 N.C.P. în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1 și 3 C.p. și din infracțiunea prev. de art. 244 alin. 2 N.C.P. în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1, 2 și 3 C.p.
În baza art. 292 C.p. cu aplic. art. 396 alin. 10 C.p.p. și art. 5 N.C.P.
Condamnă inculpatul B. I., fiul lui M. și M., născut la data de 30.06.1961 în S.,domiciliat în comuna Voloiac . M., CNP-_, la pedeapsa de 2 luni închisoare.
În baza art. 215 alin. 1 și 3 C.p. cu aplic. art. 396 alin. 10 C.p.p. și art. 5 N.C.P.
Condamnă același inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În baza art. 215 alin. 1, 2 și 3 C.p. cu aplic. art. 396 alin. 10 C.p.p. și art. 5 N.C.P.
Condamnă inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 33, 34 lit. b C.p.
Contopește pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.
Interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b C.p. pe durata prev. de art. 71 C.p.
În baza art. 81 C.p.
Suspendă condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani.
În baza art. 71 alin. 5 C.p.
Pe durata termenului de încercare, se suspendă de drept executarea pedepsei accesorii.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.p.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale ce nu sunt contrare prezentei decizii.
Respinge cererile de acordare a cheltuielilor judiciare formulate de părțile civile.
Cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 septembrie 2015.
PreședinteJudecător
M. D. NicolaeAurora I. S.
Grefier
B. F. Țacu
Red. MDN/BFȚ
Ex. 2/05.10.2015
Poz. 4392 – 4395/2015
Jud. fond V. S.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1164/2015. Curtea... | Mandat european de arestare. Sentința nr. 177/2015. Curtea de... → |
|---|
