Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1346/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 1346/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 20-10-2015 în dosarul nr. 1346/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

C. DE A. C.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA NR. 1346

Ședința publică de la 20 octombrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: M. D. N. - judecător

Judecător: A. I. S. - judecător

Grefier: B. F. Țacu

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. C. a fost reprezentat de procuror C. C.

Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate prin încheierile de amânare a pronunțării de la datele de 06 octombrie 2015, respectiv 22 septembrie 2015, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta decizie având ca obiect apelurile declarate de P. de pe lângă T. M., apelanții inculpați V. C. Nicușor și I. M., apelantul parte civilă S. R. reprezentat de Agenția Națională de A. Fiscală prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice M. împotriva sentinței penale nr. 442 din data de 20.10.2014 pronunțată de T. M. în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut cu ocazia pronunțării, au lipsit părțile.

Procedura de citare legal îndeplinită, la data dezbaterilor, 22.09.2015.

Deliberând,

Asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:

P. sentința penală nr. 442 din data de 20.10.2014 pronunțată de T. M. în dosarul nr._, în baza art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p. din 1968 și art. 5 din N.C.p. rap. la art. 396 alin. 2 N.C.p.p., a fost condamnat inculpatul V. C. NICUȘOR, fiul lui D. și F., născut la data de 18.12.1974, în Cujmir, jud. M., cu domiciliul în ., jud. M., CNP_, fără antecedente penale, la o pedeapsă principală de 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de evaziune fiscală.

În baza art. 26 C.p. din 1968 rap. la art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p. din 1968 și art. 5 din N.C.p. rap. la art. 396 alin. 2 N.C.p.p., a fost condamnat inculpatul I. M., fiul lui O. și G., născut la data de 16.06.1976, în Dr. Tr. S., jud. M., cu domiciliul în Dr. Tr. S., ., ., ., fără antecedente penale, CNP_ la o pedeapsă principală de 2 ani închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală.

În baza art. 71 alin. 1 din C.p. din 1968, s-a aplicat fiecărui inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. c (dreptul de a fi administrator al unei societății comerciale) din același C.p., pe durata prev. de art. 71 alin. 2 din C.p. din 1968.

În temeiul art. 65 alin. 2 C.p. din 1968, s-a aplicat fiecărui inculpat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. c (dreptul de a fi administrator al unei societății comerciale) din același C.p., pe o durată de 5 ani, ce se va executa potrivit art. 66 C.p..

În temeiul art. 12 din legea 241/2005, s-a dispus ca fiecare inculpat să nu fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale, iar dacă a fost ales, este decăzut din drepturi.

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 corob. cu art. 7 rap la art. 21 lit. g din Legea nr. 26/1990, s-a dispus comunicarea copiei dispozitivului sentinței la Oficiul Registrului Comerțului pentru înscrierea cuvenitelor mențiuni, la rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art. 396 alin. 1 și alin. 5 rap. la art. 16 alin. 1 lit. b teza a II-a din NCPP, s-a dispus achitarea inculpatului V. C. NICUȘOR, fiul lui D. și F., născut la data de 18.12.1974, în Cujmir, jud. M., cu domiciliul în ., jud. M., CNP_, pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p. din 1968.

În baza art. 396 alin. 1 și alin. 5 rap. la art. 16 alin. 1 lit. c din NCPP, s-a dispus achitarea inculpatului I. M., fiul lui O. și G., născut la data de 16.06.1976, în Dr. Tr. S., jud. M., cu domiciliul în Dr. Tr. S., ., ., ., fără antecedente penale, CNP_, pentru complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 26 C.p. din 1968 rap. la art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p. din 1968.

În temeiul art. 25 alin. 1 rap. la art. 397 alin. 1 din N.C.p.p., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de S. R. prin ANAF reprezentată de DGRFP C. prin AJFP M. și au fost obligați, în solidar, inculpații V. C. Nicușor și I. M., în solidar și cu partea responsabilă civilmente . SRL, prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Practician în Insolvență Naidan N., la plata sumei de 120.187 lei (compusă din 28.428 lei impozit pe profit și 42.642 lei TVA - sume aferente facturilor emise în anul 2010 și neînregistrate în contabilitate și sumele de 19.647 lei impozit pe profit și 29.470 lei TVA - aferente facturilor emise în anul 2011 și neînregistrate în contabilitate), stabilită conform Raportului de expertiză întocmit de către expert contabil T. E. C., cu penalități și dobânzi până la achitarea efectivă, potrivit Codului de procedură fiscală.

Au fost obligați în solidar, inculpatul V. C. Nicușor și partea responsabilă civilmente . SRL, prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Practician în Insolvență Naidan N., la plata sumei de 140.553 lei reprezentând TVA pentru perioada 01.01._11, sumă stabilită conform Raportului de expertiză întocmit de către expert contabil T. E. C., cu penalități și dobânzi până la achitarea efectivă, potrivit Codului de procedură fiscală.

În temeiul art. 397 alin. 4 din N.C.p.p. rap. la art. 404 alin. 4 lit. c din N.C.p.p., s-au menținut măsurile asigurătorii dispuse în cursul urmăririi penale prin Ordonanța nr. 177/P/2012 din 28.06.2013 a Parchetului de pe lângă T. M. până la concurența sumei de 120.187 lei cu penalități și dobânzi până la achitarea efectivă, potrivit Codului de procedură fiscală.

În temeiul art. 274 alin. 1 N.C.p.p., a fost obligat fiecare inculpat să plătească statului suma de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 1.104 lei reprezintă cheltuieli stabilite prin rechizitoriu pentru faza de urmărire penală, iar restul reprezintă cheltuielile efectuate la judecarea cauzei în primă instanță.

Pentru a se pronunța această soluție s-au reținut următoarele:

La data de 30.08.2013, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului M., sub numărul_, rechizitoriul nr.177/P/2012 al Parchetului de pe lângă T. M., prin care s-a dispus trimiterea în judecată, a inculpaților V. C. NICUȘOR, fiul lui D. și F., născut la data de 18.12.1974, în ., cetățenia română, ocupația – administrator, cu domiciliul în ., ., fără antecedente penale, posesor al CI . nr._, CNP_, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală prev.de art.9 alin.1 lit. a din Legea nr.241/2005, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și prev.de art.9 alin.l lit.b din Legea nr.241/2005, cu aplic.art.41 alin.2 C.pen, toate în condițiile art.33 lit.a Cod penal și I. M., fiul lui O. și G., născut la data de 16.06.l976, în D. T. S., județul M., cetățenia română, studii – superioare, ocupația – economist, cu domiciliul în D. T. S., ., ., fără antecedente penale, posesor al CI . nr._, CNP_, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate evaziune fiscală prev. de art.26 Cod penal rap.la art.9 alin.1 lit.a din Legea nr.241/2005, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și prev.de art.26 Cod penal rap. la art.9 alin. l lit. b din Legea nr.241/2005, cu aplic.art.41 alin.2 C. pen., toate în condițiile art.33 lit.a Cod penal.

În esență, în actul de sesizare s-a reținut că:

La data de 4.04.2012, ANAF – DGFP M. a sesizat P. de pe lângă T. M. solicitând efectuarea de cercetări penale față de învinuitul V. C.-Nicușor, administrator al . SRL, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală, fapte prev.și ped de art.9 alin.l lit.a și b din Legea nr.241/2005 (filele 13-16).

P. plângerea formulată, organele de control fiscal au arătat că urmare a inspecției fiscale generale efectuate la . SRL, pentru perioada 13.03._11 au constatat faptul că administratorul societății a declarat la bugetul de stat obligații de plată constând în TVA și impozit pe profit cu 213.073 lei mai puțin și nu a înregistrat în evidența contabilă un număr de 13 facturi, în valoare totală de 372.583 lei, situație în care a prejudiciat bugetul de stat cu suma de 120.188 lei, din care 72.113 lei TVA și 48.075 lei impozit pe profit.

Din verificările efectuate în baza de date a Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă T. M. a rezultat că . SRL, are sediul social în ., . înființată în anul 2007, are ca asociat și administrator pe învinuitul V. C.-Nicușor și obiect principal de activitate „lucrări de construcții a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale (filele 46-87 vol.II).

Din probatoriul administrat în cauză, respectiv raportul de inspecție fiscală nr.158 din 30.03.2012 și decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr.364/30.03.2012 întocmite la . SRL pentru perioada 13.03._11 rezultă următoarele constatări:

- în perioada 1.01._11, societatea avea obligația declarării și achitării către bugetul de stat a sumei de 147.081 lei, din care 11.690 lei impozit pe profit și 135.391 lei TVA, însă a declarat un impozit pe profit de 5.235 lei și un TVA de recuperat în sumă de 71.229 lei, valori cu 213.073 lei mai puțin decât sumele ce trebuiau declarate și achitate bugetului de stat;

- verificându-se modalitatea în care au fost utilizate facturile și a modului de înregistrare în contabilitate, a rezultat că societatea a emis facturi către diverși beneficiari în valoare de 335.383 lei ce nu au fost înregistrate în evidența contabilă a societății.

În acest sens, organele de control fiscal au efectuat verificări încrucișate la ., SC EURONINO COMPANY SRL, ., constatându-se faptul că învinuitul V. C. Nicușor nu a dispus înregistrarea în contabilitatea . SRL a unui număr de 13 facturi în sumă de 372.583 lei fără TVA, consecința fiind neevidențierea veniturilor și sustragerea de a achita bugetului de stat a obligațiilor fiscale în sumă de 120.188 lei, din care 72.113 lei TVA și 48.075 lei impozit pe profit.

Din verificările efectuate a mai rezultat că societatea verificată a emis și factura (fără număr) din 7.12.2010 în sumă de 37.200 lei ce nu a fost înregistrată în evidența contabilă.

În cauză, din probele administrate (declarații învinuiți V. C.-Nicușor și I. M.) a rezultat că evidența contabilă a . SRL începând cu luna iulie 2010 a fost condusă de învinuitul I. M. care a primit de la învinuitul V. C. Nicușor ștampila societății, carnetul de facturi și actele contabile fără însă a fi încheiat un document scris.

Astfel, după data de 1 iulie 2010 învinuitul I. M. a exercitat, în fapt, și atribuții de administrator al . SRL încheind contracte comerciale cu diferiți parteneri.

Din declarația martorului R. Ninel C., administrator al . rezultă că învinuitul I. M. a fost persoana care s-a ocupat efectiv de încheierea contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu . SRL pentru cantitatea de 20.000 m.c. balast și nisip (filele 84-85, vol.I) completând în acest sens facturile nr.22/16.11.2010, nr.23/26.11.2010 și nr.69/17.12.2010.

Martorul P. I., administrator al ., a declarat faptul că a achiziționat de la . SRL piese auto de întreținere și reparații conform facturilor nr.18/9.09.2010 și nr.23/15.09.2010, aceste operațiuni comerciale fiind negociate și derulate cu învinuitul I. M..

De asemenea, a mai declarat că negocierile pentru livrarea cantității de 400 m.c. balast și sort le-a purtat cu învinuitul V. C. Nicușor, iar facturile nr.31/2.12.2010 și nr.36/7.12.2010 i-au fost înmânate de către învinuitul I. M. (filele 87,88, vol.I).

În relația comercială cu ., din declarația martorului M. T.-I., rezultă că negocierile au fost purtate și contractul a fost încheiat de către învinuitul V. C. Nicușor, iar facturile nr.70/14.06.2011, nr.71/20.06.2011 și nr.72/30.06.2011, pentru cantitatea totală de 2.465 m.c. sort și nisip au fost emise și înaintate de învinuitul I. M. (vo.I – filele 81-82).

Din verificările efectuate a rezultat că toate facturile emise de . SRL către ., SC EURONINO COMPANY SRL și . au fost înregistrate în contabilitatea acestor societăți și dedus TVA-ul aferent, însă administratorul . SRL nu a înregistrat în contabilitate aceste facturi, săvârșind astfel infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art.9 alin.l lit.b din Legea nr.241/2005, în mod continuat, constând în omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate.

De menționat este faptul că ulterior efectuării inspecției fiscale generale, . SRL a înregistrat în contabilitatea societății la data de 30.10.2012 facturile nr.5 emisă către . și nr.6 emisă către ., facturi în roșu prin care ștornau operațiunile comerciale facturate către această societate.

La data de 31.05.2012 învinuitul V. C. Nicușor a dispus înregistrarea în contabilitatea . SRL a facturii nr.39 emisă de . reprezentând „amenajare platformă betonată pentru suprafața de 6.000 m.p. în sumă de 130.973,40 lei, iar din declarația dată rezultă că factură a fost compensată cu facturile nr.70/14.06.2011,nr.71/20.06.2011 și nr.72/30.06.2011.

În cauză, s-a dispus și efectuat o expertiză contabilă judiciară în vederea stabilirii prejudiciului cert rezultat din activitatea infracțională a învinuiților, expertul stabilind următoarele:

- sumele stabilite de către organele fiscale, pentru perioada 1.01._11 ca fiind nedeclarate și neachitate bugetului de stat, au totalizat 213.073 lei din care 206.618 lei TVA și 6.455 lei impozit pe profit, suma fiind corect stabilită și în raport de dispozițiile Codului fiscal și a normelor de aplicare;

- sumele reprezentând totalul celor 13 facturi neînregistrate în evidența contabilă în sumă brută de 372.583 lei, din care 72.112 lei TVA și 48.078 lei impozit pe profit, în total 120.188 lei, sunt calculate corect și în raport de dispozițiile Codului fiscal și a normelor de aplicare;

- la data încheierii controlului fiscal . SRL datora bugetului de stat suma totală de 213.075 lei, din care 207.620 lei TVA și 6.455 lei impozit pe profit;

- la data întocmirii raportului de expertiză contabilă, . SRL datora bugetului de stat suma de 140.553 lei, reprezentând TVA de plată.

Expertul contabil a arătat că în urma efectuării operațiunilor de ștornare a sumelor eronat facturate rezultă un prejudiciu de 165.903 lei, întreaga sumă reprezentând TVA de plată. Impozitul pe profit stabilit de organele de control fiscal era aferent trimestrului al III-lea al anului 2011, însă prin efectuarea regularizărilor și depunerea Declarației 101, privind impozitul pe profit, declarație înregistrată sub nr._/25.06.2012 și depusă on-line la Ministerul Finanțelor această obligație fiscală a fost anulată, rămânând de plată doar dobânzile și penalitățile pentru neplata la termen.

De asemenea, a precizat faptul că ulterior controlului efectuat de DGFP M. – . a facturat către . SRL lucrarea „amenajare platformă betonată pentru suprafața de 6.000 m.p.” în sumă brută de 130.973,40 lei, din care TVA aferent în sumă de 25.349,69 lei, conform facturii nr.39/31.05.2012, iar TVA-ul respectiv este deductibil, suma totală de plată reprezentând prejudiciul adus bugetului de stat fiind de 140.554 lei (165.903 – 25.350) sumă ce reprezintă TVA de plată (vol.I, filele 23-32).

S-au reținut următoarele mijloace de probă:

-sesizarea penală nr.1225 din 3.04.2012 a ANAF – DGFP M. prin care solicită efectuarea de cercetări penale față de V. C.-Nicușor administratorul . SRL sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală prev.de art.9 alin.l lit.a și b din Legea nr.241/2005 (vol.I, filele 13-16).

Din plângerea penală formulată rezultă că, urmare a inspecției fiscale efectuate la . SRL cu sediul în ., . au fost constatate în perioada supusă inspecției fiscale, respectiv 13.03._11 următoarele fapte:

- . SRL a declarat la bugetul de stat obligații de plată cu 213.073 lei mai puțin decât sumele ce trebuiau declarate și achitate bugetului de stat, din care 206.618 lei TVA și 6.455 lei impozit pe profit;

- Nu au fost înregistrate în evidența contabilă un număr de 13 facturi în valoare totală de 372.583 lei, consecința fiind sustragerea de a înregistra în contabilitate, de a declara și achita bugetului de stat suma de 120.188 lei, din care 72.113 lei TVA și 48.075 lei impozit pe profit;

- proces verbal de sesizare din oficiu întocmit de I.P.J. M. – Serviciul de Investigare a Fraudelor la data de 24.05.2012 privind săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală prev.deart.26 Cod penal rap.la art.9 alin. l lit.a și b din Legea nr.241/2005 de către învinuitul I. M.;

- proces verbal nr.1087/28.03.2012 întocmit de ANAF – DFGP M. la . SRL cu ocazia inspecției fiscale generale (vol.I, filele 17-22)

- raport de inspecție fiscală nr.158/30.03.2012 întocmit de ANAF – DGFP M. la . SRL (vol.II, filele 46-77);

- decizia de impunere nr.364/30.03.2012 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală la . SRL pentru perioada 13.03._11 potrivit căreia societatea verificată datorează bugetului de stat cu titlu de impozit pe profit suma de 105.850 lei, iar TVA în cuantum de 343.742 lei (vol.II, filele 78-86);

- raport de expertiză contabilă judiciară, întocmit de expert Tuică E. C. din care rezultă faptul că la momentul efectuării expertizei, prejudiciul total produs bugetului de stat de către învinuiții V. C. Nicușor și I. M. este în cuantum de 140.553 lei reprezentând TVA de plată (vol.I, filele 23-32);

- adresa nr.2730/21.06.2013 a ANAF – DGFP M. prin care se constituie parte civilă cu suma de 332.262 lei, din care 213.075 lei obligații fiscale nedeclarate și 120.188 lei obligații stabilite suplimentar prin neînregistrarea în evidența contabilă a celor 13 facturi emise către diverși clienți.

P. aceiași adresă organul de control fiscal precizează faptul că cele 13 facturi neînregistrate în contabilitate de învinuiți, dacă ar fi fost înregistrate în mod cronologic și în luna în care s-au întocmit, veniturile aferente ar fi fost corect stabilite, totodată arătând că ștornarea unor operațiuni înregistrate în contabilitatea sintetică și analitică se face doar în situația în care în prealabil s-au efectuat în mod eronat înregistrări în contabilitate, ori . SRL ștornează după data controlului operațiuni reale și consemnate în Raportul de inspecție fiscală, depunând în acest sens ordinul nr.1340 din 16.07.2009 privind aprobarea modelului și conținutului formularului 710 „Declarație rectificativă” (vol.I, filele 33-37);

- acte contabile ale . SRL constând în facturi fiscale (vol.I, filele 133-145, 147, 167, 169, 171, 216, 222, 224, 230, 251, 254, 263, 266);

- proces verbal nr.452/8.02.2012 întocmit de ANAF – DGFP M. cu ocazia verificărilor încrucișate efectuate la . (vol.I, filele 203-209);

- proces verbal nr.598 din 21.02.2012 întocmit de ANAF – DGFP M. cu ocazia verificărilor încrucișate efectuate la . (vol.I, filele 242-250);

- declarații martori: M. T. I. (vol.I, filele 81-3), R. Ninel-C. (vol.I, filele 84-86), P. I. (vol.I, filele 87-88);

- declarații învinuiți: V. C. Nicușor (vol.I filele 66-72) și I. M. (vol.I, filele 74-79)

În drept :

Faptele învinuitului V. C. Nicușor, administrator al . SRL , constând în ascunderea sursei impozabile sau taxabile în sensul că a declarat, în mod repetat, în perioada 2007-2011 organelor fiscale obligații fiscale cu 213.073 lei mai puțin decât suma ce trebuia declarată și achitată, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.9 alin.l lit.a din Legea nr.241/2005, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal.

De asemenea, faptele învinuitului V. C. Nicușor constând în omisiunea evidențierii în actele contabile a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate în sensul că nu au înregistrat în evidența contabilă un număr de 13 facturi de livrare mărfuri în valoare totală de 372.583 lei prejudiciind astfel bugetul de stat cu suma de 120.188 lei, din care 72.113 lei TVA și 48.075 lei impozit pe profit, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, faptă prev.și ped. de art.9 alin.l lit.b din Legea nr.241/2005, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal.

Faptele învinuitului I. M., contabil al . SRL , constând în aceea că l-a ajutat pe învinuitul V. C. Nicușor să se sustragă de la plata obligațiilor fiscale, prin ascunderea sursei impozabile în sensul că a declarat, în mod repetat, la organele fiscale obligații de plată mai mici prejudiciind bugetul de stat cu suma de 213.073 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală prev.de art.26 Cod penal rap. la art.9 alin.l lit.a din Legea nr.241/2005, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal.

Totodată, învinuitul I. M. a săvârșit infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală, faptă prev.de art.26 Cod penal, rap.la art.9 alin. l lit.b din Legea nr.241/2005, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, constând în aceea că l-a ajutat pe învinuitul V. C. Nicușor, în mod repetat, să se sustragă de la plata obligațiilor fiscale prin neevidențierea în contabilitatea societății a unui număr de 13 facturi fiscale, prejudiciind astfel bugetul de stat cu suma de 120.188 lei, din care 72.113 lei TVA și 48.075 lei impozit pe profit.

Cu privire la făptuitorul C. N., din probele administrate în cauză a rezultat că a fost împuternicit de învinuitul V. C. Nicușor să reprezinte . SRL doar pe perioada efectuării inspecției fiscale, fără a îndeplini alte acte de comerț – situație în care se va dispune neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art.9 alin. l lit. b din Legea nr.241/2004, întrucât fapta nu există.

Învinuitul V. C. Nicușor, fiind audiat a declarat că în perioada 2008-2010, societatea a avut încheiat contract de prestări servicii cu firma de contabilitate aparținând expertului contabil G. S., iar începând cu luna iulie 2010 contabilitatea a fost condusă de învinuitul I. M., fără însă a avea încheiat un contract scris, căruia i-a predat ștampila societății și documentele contabile în scopul întocmirii documentelor primare.

De asemenea, a precizat că își însușește constatările organelor de control fiscal și va achita sumele stabilite cu titlu de prejudicii aduse bugetului de stat.

În cauză, învinuitul V. C. Nicușor i-a fost prezentat materialul de urmărire penală în data de 29.08.2013.

Cu privire la persoana învinuitului V. C. Nicușor din fișa de cazier judiciar rezultă că nu are antecedente penale însă a fost sancționat administrativ (vol.I, fila 73).

Învinuitul I. M. fiind audiat a declarat că l-a cunoscut pe învinuitul V. C. Nicușor în primăvara anului 2010, iar începând cu data de 1 iulie 2010, i-a acordat asistență privind evidența contabilă constând în întocmirea facturilor, notelor contabile, jurnal centralizator, balanță de verificare lunară, fără însă a avea încheiat un contract de prestări servicii în formă scrisă, întrucât este funcționar public.

De asemenea, a arătat că cele 13 facturi fiscale au fost întocmite și completat personal însă marfa nu a fost livrată efectiv, aspecte cunoscute și de învinuitul V. C. Nicușor .

În cauză, învinuitului I. M. i-a fost prezentat materialul de urmărire penală în data de 29.08.2013, iar din fișa de cazier judiciar rezultă că nu are antecedente penale (vol.I, fila 80).

Alte date:

P. ordonanța nr.177/P/2012 din 28.06.2013 P. de pe lângă T. M. a dispus aplicarea sechestrului asigurător până la concurența sumei de 213.073 lei asupra a 2 imobile constând în apartament și casă aparținând învinuitului I. M. (vol.I, filele 49-56).

Pe parcursul urmăririi penale învinuiților V. C. Nicușor și I. M. le-a fost respectat dreptul la apărare, în conformitate cu prevederile art.6 și art.171 din Cod de procedură penală.

Latura civilă:

P. adresa nr.2730/21.06.2013 ANAF – DGFP M. a comunicat I.P.J. M. – Serviciul de Investigare a Fraudelor faptul că se constituie parte civilă împotriva învinuiților V. C. Nicușor și I. M., administrator și respectiv contabil ai . SRL cu suma totală de 333.262 lei, din care 213.075 lei obligații nedeclarate (6.455 lei impozit pe profit și 206.620 lei TVA) și suma de 120.188 lei (48.075 lei impozit pe profit și 72.112 lei TVA) obligații stabilite suplimentar prin neînregistrarea în evidența contabilă a celor 13 facturi emise către diverși clienți (vol.I. filele 33-34).

După înregistrarea dosarului pe rolul instanței, sub numărul_ , cauza a fost repartizată aleatoriu la completul CD1P.

Urmare a admiterii cererii de abținere formulată de către președintele completului CD1P, cauza a fost repartizată aleatoriu la data de 30.09.2013, la completul CD5P.

P. adresa nr. MH 2679/20.09.2013, ANAF – prin DGRFP C. prin AJFP M., (fila 23 dosar instanță) a arătat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 333.262 lei reprezentând 213.075 lei obligații nedeclarate și 120.188 lei obligații stabilite suplimentar determinat de neînregistrarea în evidența contabilă a celor 13 facturi emise.

La termenul din 12.02.2014, societatea . SRL, prin administrator judiciar provizoriu Naidan N., a fost introdusă în cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente.

Față de faptul că, la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009, privind Codul penal, prin încheierea din data de 12.02.2014, în temeiul art.6 alin.2 din Legea nr. 255/2013, cauza a fost scoasă de pe rolul instanței și înaintată judecătorului de cameră preliminară.

În procedura de Camera Preliminară inculpatul I. M. și administratorul judiciar al . SRL au depus câte un înscris prin care au înțeles să formuleze apărări cu privire la fondul cauzei sau în circumstanțiere, nefiind formulate cereri sau excepții dintre cele vizate de procedura de cameră preliminară.

Judecătorul de Cameră Preliminară, din oficiu, a constat că, infracțiunile care au făcut obiectul cercetărilor în dosarul de urmărire penală nr. 177/P/2012 al Parchetului de pe lângă T. M. și pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților I. M. și V. C. Nicușor, sunt infracțiuni care, în primă instanță, revin spre competentă soluționare tribunalului, că T. M. este instanță competentă material și teritorial să soluționeze cauza de față, că rechizitoriul cuprinde datele referitoare la fapte, încadrarea juridică, la profilul moral și de personalitate al inculpaților, la actele de urmărire penală efectuate, la trimiterea în judecată și la cheltuielile judiciare și că nu se impune invocarea din oficiu a unor cereri și excepții.

P. încheierea nr. 9/24.03.2014, Judecătorul de Cameră Preliminară, în baza art. 346 alin. 2 Cpp., a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 177/P/2012 din data de 30.08.2013 al Parchetului de pe lângă T. M., privind pe inculpații V. C. Nicușor și I. M., trimiși în judecată, în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 cod penal și art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/_, cu aplic. art. 41 alin. 2 cod penal, toate în condițiile art. 33 lit. a cod penal - inculpatul V. C. Nicușor și pentru infracțiunile prev. de art. 26 cod penal rap. la art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 cod penal și prev. de art. 26 cod penal rap. la art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 cod penal, toate în condițiile art. 33 lit. a Cod penal - inculpatul I. M., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpații V. C. Nicușor și I. M..

La termenul din 07.05.2014, după ce li s-au adus la cunoștință drepturile și garanțiile procesuale, precum și posibilitatea judecării pe baza probelor de la urmărirea penală, s-a procedat la audierea inculpaților V. C.-Nicușor, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosar (f.97 di.) și I. M., declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosar (f.98 di.).

S-au audiat martorii din rechizitoriu M. T. I. (fila 131 di); R. Ninel-C. (fila 108 di) și P. I. (fila 110 di).

În apărarea inculpaților, instanța a admis și a administrat proba testimonială, fiind audiați martorii I. O. (pentru inculpatul I. M. – fila 132 di) și C. N. (pentru inculpatul V. C. Nicușor – fila 135 di).

În vederea unei juste soluționări a cauzei, instanța a apreciat necesară audierea expertului T. E. C., expert ce a efectuat expertiza dispusă în cursul urmăririi penale, declarația dată la termenul din 23.09.2014 fiind consemnată în scris și atașată la fila 142 di.

Urmare a lămuririlor date de către expertul T. E. C., instanța a respins cererea formulată de către inculpatul V. C.-Nicușor, prin avocat B. A., cu privire la efectuarea unui noi expertize contabile și a luat act că inculpatul I. M., prin avocat Valon M., a renunțat la proba cu suplimentul la expertiză solicitată anterior, aspectele menționate fiind consemnate în încheierea de la termenul din 23.09.2014.

La solicitarea instanței, expertul T. E. C. a depus la dosar note scrise cu privire la expertiza efectuată în cauză.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat și reținut că starea de fapt prezentată în rechizitoriu este confirmată, în parte, de probele cauzei.

. SRL, are sediul social în ., . înființată în anul 2007, are ca asociat și administrator pe inculpatul V. C.-Nicușor și obiect principal de activitate „lucrări de construcții a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale”.

Din raportul de inspecție fiscală nr. 158 din 30.03.2012 și decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 364/30.03.2012 întocmite la . SRL pentru perioada 13.03._11 rezultă următoarele constatări:

- în perioada 1.01._11, societatea avea obligația declarării și achitării către bugetul de stat a sumei de 147.081 lei, din care 11.690 lei impozit pe profit și 135.391 lei TVA, însă a declarat un impozit pe profit de 5.235 lei și un TVA de recuperat în sumă de 71.229 lei, valori cu 213.073 lei mai puțin decât sumele ce trebuiau declarate și achitate bugetului de stat;

- verificându-se modalitatea în care au fost utilizate facturile și a modului de înregistrare în contabilitate, a rezultat că societatea a emis facturi către diverși beneficiari în valoare de 335.383 lei, facturi care nu au fost înregistrate în evidența contabilă a societății.

Organele de control fiscal au efectuat verificări încrucișate la ., SC EURONINO COMPANY SRL, ., constatându-se faptul că inculpatul V. C. Nicușor nu a dispus înregistrarea în contabilitatea . SRL a unui număr de 13 facturi în sumă de 372.583 lei fără TVA, consecința fiind neevidențierea veniturilor și sustragerea de a achita bugetului de stat a obligațiilor fiscale în sumă de 120.188 lei, din care 72.113 lei TVA și 48.075 lei impozit pe profit.

Evidența contabilă a . SRL, începând cu luna iulie 2010, a fost condusă, în fapt, de inculpatul I. M. care a primit de la inculpatul V. C. Nicușor ștampila societății, carnetul de facturi și actele contabile fără însă a fi încheiat un înscris în acest sens.

Singurul înscris a fost întocmit cu tatăl inculpatului - contabil autorizat - pentru depunerea actelor contabile la organele fiscale.

În același timp, inculpatul I. M. a exercitat și acte specifice funcției de administrator al agentului economic - negocierea unor tranzacții și emiterea unor facturi.

Anterior, evidența contabilă a fost condusă de inculpatul V. C. Nicușor, agentul economic având încheiată o convenție cu o firmă de contabilitate.

Coroborând probele administrate în cauză s-a reținut că:

1. În perioada 01.01._11 au existat evidențieri contabile eronate care au condus la stabilirea greșită a obligațiilor fiscal-bugetare ale . SRL.

La momentul efectuării controlului fiscal s-a constatat că agentul economic a stabilit un cuantum mai mic al obligațiilor fiscal-bugetare, cu 213.073 lei mai puțin decât ar fi trebuit, suma fiind reprezentată de 206.618 lei TVA și 6.455 lei impozit pe profit.

Ulterior, pe baza constatărilor organelor de control s-a procedat la refacerea documentelor contabile și la eliminarea erorilor din evidența agentului economic, iar după depunerea Declarației 101 - la data de 25.06.2012 -, . SRL s-a înregistrat ca debitoare la bugetul statului cu suma de 140.553 lei reprezentând TVA.

2. În perioada 09.09._11, . SRL, prin inculpatul I. M., a emis 13 facturi - către ., SC EURONINO COMPANY SRL, ., . și C.L. Poiana M..

Aceste facturi nu au fost înregistrate în evidența contabilă a . SRL.

O parte din tranzacțiile efectuate au fost negociate de inculpatul V. C. Nicușor - de ex., ., iar altele de către inculpatul I. M. - de ex., ., ..

Cuantumul total al obligațiilor fiscal-bugetare neînregistrate în contabilitate pentru aceste facturi a fost de 120.187 lei, reprezentând: 72.112 lei TVA și 48.075 lei impozit pe profit.

Starea de fapt reținută a rezultat din probele menționate în actul de sesizare a instanței și din cele administrate în cursul cercetării judecătorești.

S-a reținut că, în drept

Faptele descrise la punctul 1 se încadrează în dispozițiile art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p. din 1968, inculpatul V. C. Nicușor având calitatea de autor, iar inculpatul I. M. fiind complice, în condițiile art. 26 din C.p. din 1968.

Faptele descrise la punctul 2 se încadrează în dispozițiile art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p. din 1968, inculpatul V. C. Nicușor având calitatea de autor, iar inculpatul I. M. fiind complice, în condițiile art. 26 din C.p. din 1968.

Referitor la infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. a din Legea nr. 241/2005 s-a constatat că nu există suficiente probe care să ateste întrunirea conținutului constitutiv al acesteia.

Actele întocmite de organele de control rețin doar faptul că nu au fost prezentate toate documentele contabile aferente activității desfășurate în perioada 2008-2011.

În lipsa acestora, pe baza propriilor constatări s-au calculat alte obligații fiscale decât cele ce fuseseră calculate de agentul economic.

Organele de cercetare penală nu au administrat probe care să ateste, concret și efectiv, care acțiuni sau inacțiuni reprezintă elementul material al laturii obiective a infracțiunii de evaziune fiscală.

Textul legal are în vedere „ascunderea” bunului sau a sursei impozabile ori taxabile, „ascunderea” fiind fizică sau juridică.

Pentru a reprezenta element material al laturii obiective a infracțiunii menționate, ascunderea bunului trebuie făcută în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale - situație care impune concluzia că, pe de o parte, ascunderea include mai multe activități decât simpla nedeclarare sau declararea greșită, eronată, iar pe de altă parte, aceste activități au la bază o rezoluție infracțională, forma de vinovăție cerută de lege fiind intenția directă, calificată prin scop.

Niciuna din probele administrate în cauză nu demonstrează, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele descrise în catul de sesizare realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005.

Corespunzător, nefiind realizate cerințele art. 396 alin. 2 din N.C.p.p., nu se poate dispune condamnarea inculpatului V. C. Nicușor, pentru această infracțiune, impunându-se achitarea acestuia, în baza art. 396 alin. 1 și alin. 5 rap. la art. 16 alin. 1 lit. b teza a II-a din N.C.p.p..

Cu privire la inculpatul I. M., în afară de cele de mai sus arătate, se are în vedere și faptul că până în luna iulie 2010 acesta nu a avut nicio legătură cu . SRL și nici cu inculpatul V. C. Nicușor.

Corespunzător, față de acest inculpat nu se poate reține că a comis sau că l-a ajutat pe celălalt inculpat să comită infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005 impunându-se achitarea acestuia, în baza art. 396 alin. 1 și alin. 5 rap. la art. 16 alin. 1 lit. c din N.C.p.p..

Referitor la infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, s-a constatat că sunt suficiente probe care să ateste că faptele au existat, au fost comise de inculpatul V. C. Nicușor cu ajutorul inculpatului I. M. și că faptele comise realizează conținutul constitutiv al infracțiunii menționate.

S-a reținut că, declarația inculpatului V. C. Nicușor se coroborează cu declarațiile martorilor audiați - administratori ai societăților comerciale beneficiare ale facturilor emise pentru . SRL și neînregistrate în contabilitatea acesteia, cu actele întocmite de organele de control și cu expertiza contabilă efectuată.

Întrucât inculpatul I. M. nu a deținut o calitate oficială în cadrul agentului economic și nu a fost - efectiv - administratorul de fapt al acestuia, judecătorul fondului a arătat că nu se poate reține că neînregistrarea facturilor în evidența contabilă este o faptă care i se poate imputa ca autor, responsabilitatea înregistrării revenind administratorului - inculpatul V. C. Nicușor.

P. participarea la negocierea unor tranzacții, întocmirea facturilor și „sfătuirea” celuilalt inculpat, inculpatul I. M. l-a ajutat să comită infracțiunea menționată.

Modalitatea conlucrării dintre inculpați și pregătirea profesională a inculpatului I. M. exclud inexistența scopului sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale prin neînregistrarea celor 13 facturi emise de . SRL.

Corespunzător, fiind îndeplinite condițiile art. 396 alin. 2 din N.C.p.p., s-a dispus condamnarea inculpatului V. C. Nicușor, pentru infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p. din 1968 și art. 5 din N.C.p. și a inculpatului I. M., pentru complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 26 C.p. din 1968 rap. la art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p. din 1968 și art. 5 din N.C.p..

La stabilirea și aplicarea pedepselor, instanța de fond a avut în vedere criteriile de individualizare judiciară prevăzute de art. 72 alin. 1 din C.p. din 1968: dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă fixate în legea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, cu mențiunea că în raport de cuantumul relativ redus al prejudiciului și de lipsa antecedentelor penale nu se impune stabilirea unor pedepse peste minimul special prevăzut de textul de incriminare.

Pe baza acestor criterii s-a aplicat fiecărui inculpat pedeapsa principală de 2 ani închisoare.

Referitor la acțiunea civilă

În temeiul art. 25 alin. 1 rap. la art. 397 alin. 1 din N.C.p.p., s-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de S. R. prin ANAF reprezentată de DGRFP C. prin AJFP M..

Cu privire la prejudiciul produs prin săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, atât organele de control cât și expertiza contabilă au cuantificat un prejudiciu identic - 120.187 lei.

Inculpații V. C. Nicușor și I. M., au fost obligați, în solidar, între ei și cu partea responsabilă civilmente . SRL, prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Practician în Insolvență Naidan N., la plata sumei de 120.187 lei (compusă din 28.428 lei impozit pe profit și 42.642 lei TVA - sume aferente facturilor emise în anul 2010 și neînregistrate în contabilitate și sumele de 19.647 lei impozit pe profit și 29.470 lei TVA - aferente facturilor emise în anul 2011 și neînregistrate în contabilitate), stabilită conform Raportului de expertiză întocmit de către expert contabil T. E. C., cu penalități și dobânzi până la achitarea efectivă, potrivit Codului de procedură fiscală.

Cu privire la suma de 213.073 lei, apreciată de organele de control și reținută prin rechizitoriu ca fiind prejudiciul comis prin infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005, s-a constatat că în condițiile art. 25 alin. 5 din N.C.p.p., deși se dispune achitarea inculpaților, acțiunea civilă se soluționează prin aceeași hotărâre, achitarea având alte temeiuri decât cele expres prevăzute de lege pentru situațiile în care se lasă nesoluționată.

Corespunzător, inculpatul V. C. Nicușor și partea responsabilă civilmente . SRL prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Practician în Insolvență Naidan N. au fost obligați, în solidar la plata prejudiciului produs prin fapta prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005.

Cuantumul acestuia a fost cel stabilit prin Raportul de expertiză întocmit de către expert contabil T. E. C. - 140.553 lei, reprezentând TVA - cu penalități și dobânzi până la achitarea efectivă, potrivit Codului de procedură fiscală.

Așa cum s-a reținut în raportul menționat, prin refacerea evidențelor contabile, agentul economic datorează numai TVA, iar câtă vreme nu se încheiase anul fiscal 2011, fiind posibilă rectificarea evidenței contabile, sumele reținute de organele de control au fost înregistrate ca debite.

Pe de altă parte, este evident că la data controlului nu era posibilă reținerea consumării infracțiunii, recalcularea debitelor către bugetul statului, pe baza constatărilor organelor de control fiind nu numai posibile, dar și obligatorii.

Din procesul-verbal întocmit la data de 17.07.2013 (f. 53-54 d.u.p.) rezultă că s-a aplicat sechestrul asigurător asupra a două imobile aparținând inculpatului I. M.:

- imobil situat în D.T. S., ., ., ., cu o suprafață de 60,58 mp;

- imobil situat în D.T. S., ., jud. M., teren în suprafață de 240 mp.

În temeiul art. 274 alin. 1 N.C.p.p., fiecare inculpat a fost obligat să plătească statului suma de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 1.104 lei reprezintă cheltuieli stabilite prin rechizitoriu pentru faza de urmărire penală, iar restul reprezintă cheltuielile efectuate la judecarea cauzei în primă instanță.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel: P. de pe lângă T. M., apelanta parte civilă S. R. reprezentat de AGENȚIA NAȚIONALĂ DE AMINISTRARE FISCALĂ P. DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. P. ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M., apelanții inculpați V. C. Nicușor și I. M..

P. de pe lângă T. M., a criticat sentința ca nelegală pentru faptul că a dispus achitarea celor doi inculpați pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. a din L. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p din 1968.

În dezvoltarea motivelor scrise de apel procurorul a susținut că în cazul infr. prev.

de art. 9 alin. 1 lit. a din L. 241/2005 latura obiectivă constă în ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, infracțiunea comițându-se doar cu intenție directă or, în speță, inculpatul V. C. Nicușor a ascuns sursa impozabilă sau taxabilă deoarece a declarat, în mod repetat, în perioada 2007 – 2011 organelor fiscale, obligații fiscale cu 213 073 lei mai puțin decât suma ce trebuia achitată.

Procurorul a mai apreciat că, referitor la inculpatul I. M., acesta a acționat în calitate de complice la infr. de evaziune fiscală prev. de art. 26 C.p. rap. la art. 9 alin. 1 lit. a din L. 241/2005, deoarece acesta, în calitatea sa de contabil de fapt la . SRL, l-a ajutat pe inc. V. C. Nicușor să se sustragă de la plata obligațiilor fiscale, prin ascunderea sursei impozabile în sensul că a declarat, în mod repetat, la organele fiscale, obligații de plată mai mici, prejudiciind bugetul de stat cu suma de 213 073 lei, faptă de natură a duce la condamnarea acestora. A mai solicitat să fie admisă în totalitate acțiunea civilă formulată în cauză de S. R. prin A.N.A.F.

Apelanta parte civilă S. R. prin A.N.A.F. – D.G.R.F.P. C., A.J.F.P. M. a criticat sentința ca neîntemeiată deoarece a admis doar în parte acțiunea civilă, solicitând obligarea inculpaților și a părții responsabile civilmente la plata întregii sume solicitate de 333 262 lei.

În dezvoltarea motivelor de apel apelanta parte civilă a arătat că suma totală solicitată reprezintă obligațiile fiscale nedeclarate în sumă de 213 075 lei ( respectiv 6 455 lei impozit profit și 206 620 lei T.V.A., așa cum a reținut și expertul) iar pentru neînregistrarea în evidența contabilă a celor 13 facturi 8 neînregistrate în contabilitatea societății) emise de alți comercianți/clienți au fost stabilite obligații suplimentare în sumă de 120 188 lei.

Apelantul inculpat I. M. a solicitat următoarele:

- menținerea soluției de achitare pentru art. . 26 C.p. rap. la art. 9 alin. 1

lit. a din L. 241/2005;

- referitor la cealaltă infr. de complicitate la evaziune fiscală prev. de art.

26 C.p. rap. la art. 9 alin. 1 lit. b din L. 241/2005, reținută în sarcina sa, în principal a solicitat achitarea în temeiul art. 16 lit. c C.p.p. iar în subsidiar a solicitat să i se schimbe modalitatea de executare a ped închisorii cu aplic. art. 81 -82 C.p., suspendând condiționat executarea, cu reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a C.p. de la 1969;

- respingerea ca lipsite de temei a apelurilor procurorului și părții civile.

Apelantul inculpat a susținut, în esență că, eronat, prima instanță a reținut că el ar fi condus, în fapt, începând cu luna iulie 2010, evidența contabilă a . SRL, exercitând chiar acte specifice de administrator al agentului economic. Condamnându-l pentru săvârșirea complicității la infr. de evaziune fiscală prev. de art. 26 C.p rap. la art. 9 alin. 1 lit. b din L. 241/2005. Inculpatul a precizat că, așa cum a declarat și la data de 07.05.2012, în fapt, nu s-a ocupat de contabilitatea . SRL, nerealizând nicio convenție prin care el să-și fi asumat obligația de a ține evidența contabilă a acestei firme. Mai susține că inc. V. era cel care răspunde de conducerea contabilității – așa cum s-a reținut și în raportul de inspecție fiscală și că, mai mult, în acea perioadă el avea calitatea de funcționar public, fiind încadrat la compartimentul de control al D.G.F.P. M., existând o interdicție legală cu privire la prestarea de activități financiar-contabile la persoane juridice. Susține că l-a cunoscut pe inc. V., în primăvara anului 2010 și că doar i-a dat unele sfaturi cu privire la întocmirea unor documente contabile și că ar fi acceptat să completeze cele 10 facturi fiscale întrucât celălalt inculpat nu avea cunoștințele necesare însă răspunderea îi revine tot administratorului firmei care avea obligația semnării, ștampilării și evidențierii acestora în contabilitate. Mai precizează că toate tranzacțiile s-au făcut la dorința și decizia administratorului firmei iar carnetele de facturi le-a avut în posesie doar atunci când inc. V. nu se afla în țară și că el nu și-a asumat nici un rol în administrarea firmei astfel că nu sunt dovedite actele de complicitate ale sale.

Inculpatul I. M. a susținut că este legală soluția de achitare a fondului pentru

art. . 26 C.p. rap. la art. 9 alin. 1 lit. a din L. 241/2005 întrucât nu există probe care să ateste întrunirea conținutului constitutiv al acestei infracțiuni și că, în mod eronat a fost obligat, în solidar cu celălalt inculpat și cu partea responsabilă civilmente . SRL, prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Practician în Insolvență Naidan N., la plata sumei de 120.187 lei prejudiciu întrucât nu se face vinovat de comiterea infracțiunii iar soluția care se impunea, în speță, față de el era tot de achitare și pentru acea faptă. Susține că eventualul prejudiciu are un caracter incert deoarece există contradicții între raportul de expertiză și nota scrisă depusă de expert. A solicitat ca instanța de apel să aibă în vedere concluziile raportului de expertiză extrajudiciară întocmit de Ș. F. care a stabilit că TVA-ul datorat este de 6045 RON, aferent celor 3 facturi emise de inc. V. iar pentru celelalte 10 facturi ne-existând TVA de plată deoarece ai fost ștornate în contabilitate., expertul ajungând la concluzia logică că „pentru inculpatul I. nu poate fi reținut vreun prejudiciu reprezentând obligație fiscală de plată la bugetul statului pentru perioada 2008 – 30.09.2011.”

În subsidiar a arătat că instanța de fond a efectuat o greșită individualizarea pedepselor aplicate, trebuind dozate diferențiat în funcție de vinovăție/implicare/circumstanțe personale, solicitând astfel reindividualizarea ped. aplicate atât în ceea ce privește cuantumul cât și modalitatea de executare care să fie în cond. art. 81 VCPcu reținerea circumstanțelor prev. de art. 74 lit. a VCP.

Apelantul inculpat V. C. Nicușor a criticat sentința pentru greșita condamnare a sa pentru art. 9 alin. 1 lit. b din L. 241/2005 solicitând achitarea în temeiul art. 16 lit. c C.p.p., respectiv că nu există probe că a săvârșit fapta, deoarece în perioada de referință – 01.01.2008 – 20.09.2011, evidența contabilă a societății a fost condusă, în fapt, de inc. I. M., din însărcinarea sa ca administrator și că inc. I. a și negociat tranzacții și a emis facturi fără știrea sa, că cele 13 facturi fictive au fost întocmite de inc. I. fără a le înregistra în contabilitate și că el a aflat despre facturi doar cu ocazia controlului.

În subsidiar a solicitat reindividualizarea pedepsei în ceea xce privește modalitatea de executare să i se aplice disp. art. 81- 82 VCP privind suspendarea ex. ped. sau disp. art. 86 ind. 1 VCP privind suspendarea sub supraveghere a ex. ped. ( întrucât pedeapsa aplicată este în cuantum de 2 ani, nu a mai fost condamnat anterior și scopul ped. poate fi atins și fără executare).

În apel au fost audiați cei doi inculpați apelanți și la solicitarea acestora, a fost reaudiat doar martorul M. T. I., fiind respinse celelalte probatorii solicitate cu motivarea trecută în încheierea de ședință din data de 03.06.2015.

Analizând apelurile declarate în raport de motivele invocate și cele ce pot fi examinate din oficiu C. constată și reține următoarele:

Cât privește starea de fapt și vinovăția inculpaților în comiterea faptei penale din starea de fapt trecută în actul de inculpare acestea au fost corect reținute de judecătorul fondului în concordanță cu probatoriul administrat în cauză.

Astfel, din coroborarea tuturor probelor administrate în tot cursul procesului penal ( probe menționate mai sus în cuprinsul acestei decizii) a rezultat că:

- în perioada 1.01._11, societatea avea obligația declarării și achitării către bugetul de stat a sumei de 147.081 lei, din care 11.690 lei impozit pe profit și 135.391 lei TVA, însă a declarat un impozit pe profit de 5.235 lei și un TVA de recuperat în sumă de 71.229 lei, valori cu 213.073 lei mai puțin decât sumele ce trebuiau declarate și achitate bugetului de stat;

- verificându-se modalitatea în care au fost utilizate facturile și a modului de înregistrare în contabilitate, a rezultat că societatea a emis facturi către diverși beneficiari în valoare de 335.383 lei, facturi care nu au fost înregistrate în evidența contabilă a societății.

Singurul înscris a fost întocmit cu tatăl inculpatului - contabil autorizat - pentru depunerea actelor contabile la organele fiscale.

În același timp, inculpatul I. M. a exercitat și acte specifice funcției de administrator al agentului economic - negocierea unor tranzacții și emiterea unor facturi.

Anterior, evidența contabilă a fost condusă de inculpatul V. C. Nicușor, agentul economic având încheiată o convenție cu o firmă de contabilitate.

C. constată ca susținerile inculpatului apelant I. M. cum că nu și-a asumat nici un rol în administrarea firmei și nu a ținut evidența contabilă sunt infirmate de probatoriul administrat în cauză, respectiv de declarațiile inculpatului V. C. Nicușor, de declarațiile martorilor M. T. I., R. Ninel-C., P. I. și cu înscrisurile de la dosar. De altfel și criticile apelantului inc. V. referitoare la faptul că nu sunt probe care să dovedească vinovăția sa în comiterea infr. continuate de evaziune fiecală prev. de art. 9 lit. b din L. 241/2005 sunt nefondate.

Astfel, inculpatul V. C. Nicușor a declarat că inculpatul I. M. i-a ținut contabilitatea firmei al cărei administrator era el. Susține că nu a încheiat vreo convenție scrisă cu acesta deoarece I. M. era funcționar public și lucra la Administrația Finanțelor Publice, neavând voie să țină contabilitatea societății, inculpatul afirmând că îl plătea pe I. M. cu 4 milioane pe lună pentru activitatea depusă.

Martorul M. T. I., în declarațiile date (filele 132-133 dosar apel și 131 dosar fond.) a susținut că el, în calitate de administrator al . cu sediul în Gogoșu, jud. M., trebuia să justifice, la un control, o cantitate de balast și nisip, motiv pentru a apelat la inculpatul I. M., despre care știa că ține contabilitatea firmei . al cărei administrator era inc. V.. Susține martorul că a convenit cu inc. I. să facă operațiuni în acte pentru o cantitate de 1500 m cubi balastru..

Și martorul R. Ninel-C. ( fila 108 dosar fond și filele 84-85, vol.I dosar u.p.) a confirmat că inculpatul I. M. obișnuia să țină, în fapt, contabilitatea la mai multe firme, inclusiv la firma martorului și că într-o împrejurare, având nevoie de produse de balastieră, inc. I. i-a procurat astfel de produse de la ., prețul negociindu-l cu inc. I., ulterior tot acest inculpat i-a adus și contractul și că pe inculpatul V. martorul l-a cunoscut ulterior când cei de la finanțe au făcut verificările încrucișate.

Martorul P. I. ( fila 110 dosar fond și filele 87-888, vol.I dosar u.p.) a declarat că în calitate de administrator la ., pentru executarea unor lucrări de construcții a vorbit cu inculpatul V., despre care știa că are o firmă care are balastieră, ca să-i livreze anumite cantități de agregate. Susține martorul că i-au fost emise două facturi care i le-a dat inc. I. M., despre care știa că ține contabilitatea firmei inc. V.. A mai precizat martorul că pentru piese auto a tratat direct cu inc. I. care i-a înmânat facturile corespunzătoare, inc. I. era cel care urma să vorbească despre acestea cu inc. V..

Și martorul C. N. ( declarația din 03.09.2014 - fila 135-136 dosar fond) a susținut că în urmă cu doi ani a fost împuternicit de inc. V., administrator la . să reprezinte interesele societății în fața organelor fiscale iar actele societății le-a luat de la inc. I. M..

În raport de acest probatoriu, coroborat și cu celelalte înscrisuri de la dosar (raportul de inspecție fiscală nr. 158 din 30.03.2012, decizia de impunere nr.364/30.03.2012 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală întocmite la . SRL pentru perioada 13.03._11, procesul verbal nr.1087/28.03.2012 întocmit de ANAF – DFGP M. la . SRL, raportul de expertiză contabilă judiciară, întocmit de expert Tuică E., etc. ) în mod corect judecătorul fondului a reținut că, referitor la infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, sunt suficiente probe care să ateste că faptele au existat, au fost comise de inculpatul V. C. Nicușor cu ajutorul inculpatului I. M. și că faptele comise realizează conținutul constitutiv al infracțiunii menționate.

Ca urmare, just s-a reținut că faptele inculpatului V. C. Nicușor ( administrator la . SRL) constând în omisiunea evidențierii în actele contabile a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate în sensul că nu a înregistrat în evidența contabilă un număr de 13 facturi de livrare mărfuri în valoare totală de 372.583 lei prejudiciind astfel bugetul de stat cu suma de 120.187 lei, din care 72.112 lei TVA și 48.075 lei impozit pe profit, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, faptă prev.și ped. de art.9 alin.l lit.b din Legea nr.241/2005, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal anterior.

Chiar dacă inculpatul I. M. nu a deținut o calitate oficială în cadrul agentului economic și nu a fost - efectiv - administratorul de fapt al acestuia, judecătorul fondului a arătat corect că deși nu se poate reține că neînregistrarea facturilor în evidența contabilă este o faptă care să i se poată imputa ca autor( responsabilitatea înregistrării revenind administratorului - inculpatul V. C. Nicușor), totuși, prin participarea la negocierea unor tranzacții, întocmirea facturilor și „sfătuirea” celuilalt inculpat, inculpatul I. M. l-a ajutat să comită infracțiunea menționată, fiind astfel întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, faptă prev.și ped. de art. 26 VCP. rap. la art. 9 alin.l lit.b din Legea nr.241/2005, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal anterior.

Referitor la critica procurorului care vizează greșita achitare a inculpaților pentru infr. prev. de art. 9 alin. 1 lit. a din L. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 VCP ( pentru inc. I. fapta reținută în forma complicității), C. o apreciază ca nefondată.

În acest sens se reține că, evaziunea fiscală reprezintă, conform art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale. Infracțiunea are ca situație premisă existența unei obligații legale de a plăti taxe sau impozite pentru anumite activități prestate sau bunuri deținute.

Omisiunea plății unei taxe legal datorate nu constituie infracțiunea de evaziune fiscală, dacă bunul sau sursa impozabilă nu au fost ascunse. În acest caz, ia naștere pentru cel care nu a efectuat plata doar obligația de plată a taxei respective, nu și răspunderea penală. Atunci când o persoană fizică nu se înregistrează ca plătitor de TVA, evaziunea fiscală există doar dacă bunul sau sursa impozabilă au fost ascunse, Or, în speță, corect judecătorul fondului a reținut că, pentru a reprezenta element material al laturii obiective a infracțiunii menționate, ascunderea bunului trebuie făcută în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale - situație care impune concluzia că, pe de o parte, ascunderea include mai multe activități decât simpla nedeclarare sau declararea greșită, eronată, iar pe de altă parte, aceste activități au la bază o rezoluție infracțională, forma de vinovăție cerută de lege fiind intenția directă, calificată prin scop.

Cum din probele administrate în cauză nu rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele descrise în actul de sesizare realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005.în mod corect s-a dispus achitarea inc. V. C. Nicușor, pentru această infracțiune, în baza art. 396 alin. 1 și alin. 5 rap. la art. 16 alin. 1 lit. b teza a II-a din N.C.p.p..

Cu privire la inculpatul I. M., s-a mai avut în vedere și faptul că până în luna iulie 2010 acesta nu a avut nicio legătură cu . SRL și nici cu inculpatul V. C. Nicușor .astfel că și în privința acestuia judecătorul fondului a dispus în mod just achitarea pentru infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 26 VCP rap. la art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005, în temeiul art. 396 alin. 1 și alin. 5 rap. la art. 16 alin. 1 lit. c din N.C.p.p..

Nefondate sunt și criticile apelanților inculpați privind greșita individualizare judiciară a pedepselor aplicate.

Astfel, C. apreciază că, la individualizarea judiciară a pedepsei principale ce i.-a fost aplicată fiecărui inculpat, de câte 2 ani închisoare cu executare în detenție, instanța de fond a ținut seama de criteriile generale de individualizare prev de art.72 alin. 1 din C.p. din 1968: dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă fixate în legea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, cu mențiunea că în raport de cuantumul prejudiciului produs bugetului de stat, nerecuperat, și de conduita procesuală a inculpaților nu se impune stabilirea unor pedepse sub minimul special prevăzut de textul de incriminare și cu executare în cond. art. 81 sau 86 ind. 1 VCP, cum solicită aceștia.

În mod just judecătorul fondului nu a reținut disp. art 74 si 76 c.p. referitoare la circumstanțele atenuante, având ca efect coborârea pedepsei sub minimul special, neexistând suficiente date in acest sens pentru niciunul dintre inculpați care au avut o atitudine procesuală nesinceră pe tot parcursul procesului penal iar din fișa de cazier judiciar de la dosar – fila 110 dosar apel – rezultă că inc. I. mai este cercetat într-un alt dosar penal ( nr. 4918/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tr. S.) pentru o infracțiune la regimul circulației rutiere, art. 336 alin. 1 NCP iar inc. V. ( fila 111 dosar apel) a fost sancționat administrativ cu 300 lei pentru art. 84 pct. 2 din Lg. 59/1934, art. 84 pct. 3 din Lg. 59/1934 prin ordonanța nr. 5069/P/2010 din 24.03.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tr. S..

C. apreciază că și latura civilă a fost just soluționată de către instanța de fond, care a obligat părțile la plata sumei totale de 260 740 lei, prin obligarea inculpaților V. C. Nicușor și I. M., în solidar, între ei și cu partea responsabilă civilmente . SRL, prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Practician în Insolvență Naidan N., la plata sumei de 120.187 lei (compusă din 28.428 lei impozit pe profit și 42.642 lei TVA - sume aferente facturilor emise în anul 2010 și neînregistrate în contabilitate și sumele de 19.647 lei impozit pe profit și 29.470 lei TVA - aferente facturilor emise în anul 2011 și neînregistrate în contabilitate), stabilită conform Raportului de expertiză întocmit de către expert contabil T. E. C., cu penalități și dobânzi până la achitarea efectivă, potrivit Codului de procedură fiscală.

Totodată pe inculpatul V. C. Nicușor și pe partea responsabilă civilmente . SRL, prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Practician în Insolvență Naidan N., i-a obligat în solidar la plata sumei de 140.553 lei reprezentând TVA pentru perioada 01.01._11, sumă stabilită conform Raportului de expertiză întocmit de către expert contabil T. E. C., cu penalități și dobânzi până la achitarea efectivă, potrivit Codului de procedură fiscală.

Este drept că A.N.A.F. – D.G.R.F.P. C. prin A.J.F.P. M. s-a constituit parte civilă cu suma totală de 333 262 din care suma ce i-a fost acordată de 120 188 lei și suma de 213 075 lei reprezentând obligațiile fiscale nedeclarate însă, așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit de expert T. E., coroborat și cu declarația acestuia din data de 23.09.3014 de la instanța de fond suma de 140 553 reprezintă TVA și penalități aferente sumelor corespunzătoare facturilor ștornate de la momentul emiterii acelor facturi și până la momentul achitării. Se arată în concluziile finale ale raportului de expertiză contabilă judiciară – fila 32 vol. I dosar U.p. – că datoria inițială, stabilită de organele de control fiscal fost diminuată ca urmare a efectuării operațiunilor de ștornare a sumelor eronat facturate și a înregistrării, ulterior controlului fiscal efectuat, a facturii emise de către AC Atlas SRL Gogoșu.

În raport de aceste considerente cum criticile formulate de apelanți nu sunt fondate iar sentința apelată este legală și temeinică sub toate aspectele, conform art. 421 alin. 1 lit. b C.p.p. se vor respinge ca nefondate declarate: de către P. de pe lângă T. M., apelanta parte civilă S. R. reprezentat de A.N.A.F. prin D.G.R.F.P. C. prin A.J.F.P. M., apelanții inculpați V. C. Nicușor și I. M., împotriva sentinței penale nr. 442 din data de 20.10.2014 pronunțată de T. M. în dosarul nr._ .

În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. vor fi obligați apelanții inculpați V. C. Nicușor și I. M. și apelanta parte civilă A.N.A.F prin D.G.R.F.P. C. prin A.J.F.P. M. la câte 200 lei cheltuieli judiciare statului.

Restul cheltuielilor judiciare în apel vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelurile ca nefondate declarate: de către P. de pe lângă T. M., apelanta parte civilă S. R. R. DE AGENȚIA NAȚIONALĂ DE AMINISTRARE FISCALĂ P. DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. P. ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M., apelanții inculpați V. C. Nicușor, fiul lui D. și F., născut la data de 18.12.1974, în Cujmir, jud. M., cu domiciliul în . de Câmp, jud. M., CNP_ și I. M., fiul lui O. și G., născut la data de 16.06.1976, în Dr. Tr. S., jud. M., cu domiciliul în Dr. Tr. S., ., ., ., fără antecedente penale, CNP_, împotriva sentinței penale nr. 442 din data de 20.10.2014 pronunțată de T. M. în dosarul nr._ .

Obligă apelanții inculpați V. C. Nicușor și I. M. și apelanta parte civilă A.N.A.F prin D.G.R.F.P. C. prin A.J.F.P. M. la câte 200 lei cheltuieli judiciare statului.

Restul cheltuielilor judiciare în apel rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică.

PreședinteJudecător

M. D. NicolaeAurora I. S.

Grefier

B. F. Țacu

Red. MDN/BFȚ

Ex. 2/26.10.2015

Poz. 4946 – 4960/2015

Jud. fond U. R. G.

← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr....		Mărturia mincinoasă. Art.273 NCP. Decizia nr. 1376/2015.... →

Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1346/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1346/2015. Curtea de Apel CRAIOVA