Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 1363/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 1363/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 22-10-2015 în dosarul nr. 1363/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

C. DE A. C.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

Ședința publică de la 22 Octombrie 2015

DECIZIA PENALĂ NR. 1363

PREȘEDINTE L. B.

Judecător I. G.

Grefier M. N.

Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror D. Stantă, din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. C.

******

Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor consemnate în încheierea de ședință de la 9 octombrie 2015, ce face parte integrantă din prezenta sentință, privind judecarea apelurilor declarate de inculpații I. M. si I. I. V., cât și de către partea civilă D. I., împotriva sentintei penale nr.905 din 06.03.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .

La apel, au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.

CURTEA

Asupra apelurilor de față:

Prin sentința penală nr. 905 din 06.03.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, s-au constatat următoarele:

1.În baza art.386 alin.1 C.p.p. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul I. M. a fost trimis în judecată, din infracțiunea prev. de art. art. 193 alin. 2 C.p. cu aplic. art.5 C.p. în infracțiunea prev. de art. 181 alin.1 C.p. cu aplic. art.5 C.p.

În baza art. 181 alin.1 C.p. cu aplic. art.5 C.p. a fost condamnat inculpatul I. M.,fiul lui F. și M., născut la 13.01.1954, în mun. C., jud. D., domiciliat în C., ..14, ., CNP_, la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În temeiul 71 C.pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 15 alin.2 din Legea nr.187/2012 rap. la art. 81 C.p. de la 1969 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni, calculat potrivit art. 82 C.p. de la 1969 Cp

În baza art. 71 al. 5 C.p. de la 1969 cu aplic. art.5 Cp suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 C.p. de la 1969.

2.În baza art.386 alin.1 C.p.p. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul I. I. V. a fost trimis în judecată, din infracțiunea prev. de art. art. 193 alin. 2 C.p. cu aplic. art.5 C.p. în infracțiunea prev. de art. 181 alin.1 C.p. cu aplic. art.5 C.p.

În baza art. 181 alin.1 C.p. cu aplic. art.5 C.p. a fost condamnat inculpatul I. I. V., fiul lui M. și S., născut la 16.06.1981, în mun. C., jud. D., domiciliat în C., ..14, .,., jud. D., CNP_, fără antecedente penale, la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În temeiul 71 C.pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 71 al. 5 C.p. de la 1969 cu aplic. art.5 Cp a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 C.p. de la 1969.

În baza art. 19 C. pr. pen, art. 397 C. pr.pen. rap. la art. 1.357 C.civ. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă D. I. și obligă în solidar inculpații I. M. și I. I. V. la plata sumei de 12.000 lei, din care suma de 10.000 lei reprezintă daune morale și suma de 2000 lei reprezintă daune materiale.

A fost respinsă cererea de acordare a unei prestații periodice, formulată de partea civilă D. I.

S-a luat act că S. Județean C. de Urgenta C. nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 274 alin.1, alin2. C.p.p. a fost obligat inculpatul I. M. la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare statului.

În baza art. 274 alin.1, alin. 2 C.p.p. a fost obligat inculpatul I. I. V. la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare statului.

În baza art. 276 alin. 1,2 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul I. M. la plata sumei de 750 lei reprezentând cheltuieli judiciare făcute de partea civilă D. I..

În baza art. 276 alin. 1,2 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul I. I. V. la plata sumei de 750 lei reprezentând cheltuieli judiciare făcute de partea civilă D. I..

Pentru a hotărî asttel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria C. nr. 650/P/2013, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților I. M. și I. I. V., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin.2 C.p. cu aplic. art.5 C.p.

Din actul de sesizare a instanței s-a reținut că, în seara zilei de 20.10.2012, partea vătămată D. I., în timp ce se afla pe . cartierul Rovine, din. Mun. C., în fața barului Gambrinus, a fost agresată fizic de către inculpații I. M. și I. I. V., cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale.

Situația de fapt mai sus menționată s-a susținut cu următoarele mijloace de probă: declarații inculpați, declarații martori, certificat medico legal, planșe foto.

În faza de cercetare judecătorească a fost audiați inculpații I. M. și I. I. V. care nu au recunoscut săvârșirea faptelor astfel cum sunt descrise în actul de sesizare a instanței.

La solicitarea instanței, S. C. Județean de Urgență C. nu a comunicat dacă se constituie parte civilă în cadrul procesului penal.

Partea vătămată D. I. s-a constituit parte civilă cu suma de 22.300 lei, din care 2300 reprezintă daune materiale și 20.000 lei daune morale.

De asemenea, a solicitat prestație periodică, întrucât capacitatea de muncă i-a fost diminuată în proporție de 35% .

La termenul din data de 20.02.2015, partea vătămată D. I. a precizat că solicită suma de 500 lei lunar, ca prestație periodică.

Au fost audiați inculpații și partea civilă, precum și martorii Moțirlichie I., C. V., Ș. S. L., F. M., P. N. și martorul pe latură civilă, C. R..

Instanța a solicitat și la dosar s-au înaintat fișele de cazier judiciar din care rezultă că inculpații I. M. și I. I. V. nu sunt cunoscuți cu antecedente penale.

Analizând in mod coroborat ansamblul probelor administrate in cursul procesului penal, instanța a reținut următoarele:

În data de 20.10.2012, partea vătămată D. I., în timp ce se afla pe . cartierul Rovine, din. Mun. C., în fața barului Gambrinus, a fost agresată fizic de către inculpații I. M. și I. I. V., cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale. Partea vătămată D. I., locuiește în același cartier cu inculpații I. M. și I. I. V., cunoscându-se din cartier și în calitate de clienți ai barului Gambrinus, unde obișnuiau să meargă pentru a juca cărți și a consuma băuturi alcoolice. În seara zilei de 20.10.2012, inculpații I. M. și I. I. V. au mers la barul Gambrinus pentru a consuma băuturi alcoolice, iar în bar i-au găsit pe partea vătămată D. I. și martorul C. V., care jucau cărți la o masă. În bar se mai aflau printre alți consumatori și martorii Moțîrlichie I. și P. N..Partea vătămată D. I. și martorul C. V., i-au invitat la masa lor pe cei doi inculpați, pentru a juca cărți. Cei doi inculpați, I. M. și I. I. V., au acceptat invitația și au jucat cărți cu partea vătămată D. I. și martorul C. V.. În acest timp, inculpații, partea vătămată și martorul, au consumat băuturi alcoolice. La un moment dat, întrucât pierduse la cărți, D. I. a început să se agite și s-a ridicat în picioare, moment în care, cei prezenți au observat mai multe cărți de joc, căzute pe paviment. Cei prezenți la masa de joc, l-au acuzat pe D. I. că trișează, motiv pentru care persoana vătămată a început să se insulte cu inculpații. Martorul C. V. a observat când inculpatul I. M. l-a prins cu mâinile de gât pe D. I. și a intervenit pentru aplanarea conflictului, despărțindu-i și i-a scos din bar, pe cei doi inculpați. În timp ce se aflau în fața barului, în stradă, martorul C. V. l-a auzit pe inculpatul I. M., cerându-i fiului său" să aibă grijă de D. I.". Urmare acestui îndemn, inculpatul I. I. V. s-a apropriat de D. I. și l-a lovit cu pumnul în figură de două ori, provocând căderea acestuia pe trotuarul din fața barului, pe asfalt, după care a început să-l lovească cu picioarele în zona capului și corpului. În același timp și inculpatul I. M. a început să-l lovească cu picioarele pe D. I., care era căzut la pământ.

Martorul a intervenit, din nou în conflict, îndepărtându-i pe inculpați de partea vătămată, determinând astfel stingerea conflictului. Conflictul și momentul în care partea vătămată era lovită de către inculpați, în timp ce era căzută la pământ, a fost observat și de către martorul Moțirlichie I., care a privit de la fereastra localului ce se întâmplă, fiindu-i teamă să iasă în stradă și să intervină. De asemenea, martorul P. N. a observat începutul conflictului din bar, pentru ca ulterior să afle de la alte persoane care frecventau același local că partea vătămată a fost agresată de către inculpați. Urmare actelor de agresiune exercitate asupra sa de către inculpații I. M. și I. I. V., partea vătămată D. I. a prezentat multiple leziuni traumatice la nivelul feței cât și . tuberozități humerale stângi și a piramidei nazale.

Conform certificatul medico legal eliberat de IML C. nr. 2265/A2/22.10.2012, partea vătămată D. I. a suferit leziuni ce pot data din 20.10.2012, au putut fi produse prin lovire cu sau de corpuri dure și au necesitat 25-30 de zile de îngrijiri medicale.

Urmare impotenței funcționale de la nivelul articulației humerale stângi, în data de 29.11.2012, partea vătămată D. I., s-a prezentat din nou la IML C., care a constatat că leziunile suferite necesită pentru vindecare un număr de 50-55 zile îngrijiri medicale, în care sunt incluse și cele 25-30 zile acordate inițial.

Cu ocazia audierii sale din data de 18.03.2014, partea vătămată D. I. a solicitat reexaminarea sa de către o comisie din cadrul IML C., care să stabilească dacă leziunile traumatice de la nivelul articulației scapulo- humerale stângi au generat un grad de invaliditate fizică permanentă, având în vedere impotența funcțională care persistă.

Prin ordonanța nr. 650/P/2013 din 18.03.2014, s-a dispus admiterea probei solicitate și efectuarea expertizei de către o comisie din cadrul IML C., din care să facă parte și un medic specialist ortopedie-traumatologie.

Prin raportul de expertiză nr. 903/A1/21.04.2014, s-a stabilit că partea vătămată D. I. prezintă leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 50-55 zile îngrijiri medicale de la data producerii, prezintă deficiență de prehensiune, manipulație și locomoție ușoară cu incapacitate adaptativă 35%, nu prezintă infirmitate permanentă, are capacitate de muncă păstrată și nu se încadrează în grad de invaliditate.

Cu privire la leziunile cauzate inculpatului I. I. V., descrise în certificatul medico legal eliberat de IML C. nr. 2258/A2/22.10.2012, constând în contuzia forte mâna dreaptă(fără leziuni osoase posttraumatice), urmează a se reține ca mecanism de producere lovirea de corpuri dure, cu ocazia agresării părții vătămate D. I..

Fiind audiat în faza de urmărire penală, inculpatul I. I. V. nu a recunoscut faptul că l-a agresat pe D. I., arătând că partea vătămată l-a lovit cu piciorul în mâna dreaptă, când a vrut să se apere. De asemenea, a arătat că partea vătămată D. I. fiind în stare de ebrietate și-a pierdut echilibrul și a căzut pe asfalt. Inculpatul a precizat că niciun martor nu a fost prezent în fața barului și nici el și nici tatăl său nu a agresat-o pe partea vătămată.

Fiind audiat în faza de urmărire penală, inculpatul I. M. nu a recunoscut faptul că l-a agresat pe D. I., arătând că partea vătămată a fost cea care l-a amenințat pe el și pe fiul său, inculpatul I. I. V., după care l-a lovit cu piciorul în mâna dreaptă pe fiul său . Inculpatul a mai arătat că, partea vătămată s-a dezechilibrat și a căzut pe asfalt, cu fața în jos. A precizat că în momentul incidentului nu s-a aflat în afara barului, nicio persoană, cu excepția martorului C. V., care a ieșit afară din bar în momentul în care D. I. tocmai căzuse pe asfalt.

Aceeași poziție procesuală de nerecunoaștere a faptelor săvârșite, au avut cei doi inculpați, în faza de cercetare judecătorească.

Astfel, inculpatul I. I. V., a declarat că în barul Gambrinus a avut loc un incident între tatăl său, inculpatul I. M. și partea vătămată D. I., incident determinat de un joc de cărți. Inculpatul a arătat că după acest incident, împreună cu tatăl său a părăsit barul, dar întrucât își uitase pachetul de țigări, s-a întors în fața barului, unde s-a întâlnit cu partea vătămată. De asemenea, a precizat că partea vătămată a fost cea care a încercat să-i dea cu piciorul în zona feței și întrucât s-a dezechilibrat a căzut pe treptele scării de la .>

Aceleași aspecte au fost relevate și de către inculpatul I. M., care a relatat că în interiorul barului a avut un conflict determinat de un joc de cărți, cu partea vătămată D. I., iar după ce a părăsit barul împreună cu fiul său, inculpatul I. I. V., acesta din urmă a fost lovit de către partea vătămată cu piciorul în mâna dreaptă, fapt ce a determinat dezechilibrarea părții vătămate și lovirea acesteia de asfalt. În fața barului, a ieșit martorul C. V., care a rămas cu partea vătămată. A mai precizat inculpatul, că nu a observat ca partea vătămată să prezinte leziuni și că niciuna dintre persoanele din bar nu au observat incidentul petrecut în fața barului.

Aspectele relatate de către cei doi inculpați nu se coroborează cu declarația părții vătămate și a martorilor oculari audiați în faza de urmărire penală și de cercetare judecătorească.

Partea vătămată D. I., a relatat incidentul petrecut în barul Gambrinus între el și inculpatul I. M., arătând că inculpatul " i-a băgat mâinile în gât să-l strângă de gât " și martorul C. V. a fost cel care a intervenit, același martor fiind cel care i-a scos pe cei doi inculpați din bar. Partea vătămată a menționat că de teamă a părăsit barul după circa 10 minute de la incident, iar în fața barului se afla martorul C. V., împreună cu cei doi inculpați, iar inculpatul I. I. V., la îndemnul inculpatului I. M., l-a lovit peste față și i-a spart piramida nazală și arcada. Inculpatul I. I. V., a continuat să-l lovească cu pumnii și picioarele în toate zonele corpului, până când martorul C. V. l-a îndepărtat pe inculpat de partea vătămată. În declarația dată, partea vătămată a arătat că în timp ce se afla căzut pe scări ca urmare a loviturilor aplicate de către inculpatul I. I. V., a fost lovit cu pumnii și picioarele și de către inculpatul I. M..

Martorul C. V., audiat în faza de cercetare judecătorească a relatat despre incidentul care a avut loc în barul Gambrinus, între inculpatul I. M. și partea vătămată, arătând că pornind de la un joc de cărți, cei doi și-au adresat cuvinte injurioase reciproc, iar inculpatul I. M. l-a luat de gât pe D. I. și s-au îmbrâncit reciproc. Cu privire la conflictul care a avut loc în afara barului Gambrinus, martorul ocular C. V. a arătat că se afla în fața barului cu cei doi inculpați, în momentul în care din bar a ieșit partea vătămată D. I., iar când acesta din urmă se afla pe treapta a doua a scării, inculpatul I. I. V. i-a dat un pumn în zona feței, partea vătămată căzând pe scări. Din declarația aceluiași martor rezultă că în timp ce partea vătămată era doborâtă la pământ, inculpatul I. I. V. a mai lovit partea vătămată de două ori cu piciorul, fără ca martorul să poate preciza în ce zonă a corpului. Faptul că și inculpatul I. M. a lovit partea vătămată în timp ce aceasta se afla doborâtă pe scări, rezultă de asemenea din declarația martorului C. V.. Cu privire la faptul, dacă persoanele prezente în bar ar fi putut observa derularea conflictului din fața barului, martorul a precizat că există această posibilitate, chiar dacă cu o oarecare dificultate, ferestrele și ușa barului fiind prevăzute cu jaluzele orizontale de lemn.

Martorul ocular C. V., a declarat aceleași aspecte ca cele relevate în faza de urmărire penală, în sensul că în fața barului Gambrinus, inculpatul I. I. V. s-a apropriat de D. I. și l-a lovit cu pumnul în figură de două ori, provocând căderea acestuia pe trotuarul din fața barului, pe asfalt, după care a început să-l lovească cu picioarele în zona capului și corpului. În același timp și inculpatul I. M. a început să-l lovească cu picioarele pe D. I., care era căzut la pământ.

Din declarația martorului P. I., dată în faza de cercetare judecătorească, instanța reține că acesta a fost martor la discuțiile "aprinse " care au avut loc în bar, între inculpați și partea vătămată, dar fără să poată preciza cum s-a derulat conflictul din afara barului. Martorul a precizat că persoanele prezente în bar nu puteau observa ce se întâmplă în afara barului, decât dacă se apropriau de geam și ridicau jaluzele cu mâna. În faza de urmărire penală, același martor a declarat că a observat începutul conflictului din bar, pentru ca ulterior să afle de la alte persoane care frecventau același local că partea vătămată a fost agresată de către inculpați.

Martorul Moțîrliche I., a relatat în cursul cercetării judecătorești despre discuția inițială care a avut loc în bar între cei doi inculpați și partea vătămată,arătând că a privit pe fereastra de la ușa barului și a văzut cum inculpații îl loveau cu picioarele pe D. I., care era căzut în fața barului. A menționat, că a fost chemat a doua zi de partea vătămată D. I., care i-a arătat că era lovit la umăr și bandajat. De asemenea, a arătat că și inculpații și partea vătămată au consumat alcool, dar că nu se aflau în stare de ebrietate. Cu privire la vizibilitatea în afara barului, martorul a arătat că geamurile la bar sunt prevăzute cu jaluzele orizontale și că uitându-se prin distanța dintre jaluzele, a putut observa ce se întâmpla în fața localului.

Martorul Moțîrliche I. a păstrat aceeași poziție procesuală ca și în faza de urmărire penală, când a declarat că a observat conflictul și momentul în care partea vătămată era lovită de către inculpați, în timp ce era căzută la pământ. De asemenea, martorul a precizat că a privit de la fereastra localului ce se întâmplă, fiindu-i teamă să iasă în stradă și să intervină.

Cu privire la declarația martorului Ș. S. L., instanța a înlăturat-o întrucât este nesinceră și dată pro causa. Astfel, declarația martorului nu se coroborează cu declarațiile părții vătămate a martorilor prezenți la locul săvârșirii faptelor, precum și cu restul materialului probator administrat în cauză. Instanța reține că declarația martorului este subiectivă în contextul relațiilor de rudenie care există între inculpați și martor.

De asemenea, instanța a constată că declarația martorului F. M. nu exprimă adevărul, prezența martorului la locul faptei nefiind confirmată de alte persoane prezente. Declarația martorului nu se coroborează cu declarațiile părții vătămate a martorilor prezenți la locul săvârșirii faptelor, precum și cu restul materialului probator administrat în cauză. Instanța reține că declarația martorului este subiectivă în contextul relațiilor de prietenie care există între inculpați și martor.

Din material probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt: în seara zilei de 20.10.2012, partea vătămată D. I., în timp ce se afla pe . cartierul Rovine, din. Mun. C., în fața barului Gambrinus, a fost agresată fizic de către inculpații I. M. și I. I. V., cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale.

Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere declarațiile părții vătămate D. I. date în faza de urmărire penală și în faza de cercetare judecătorească, care se coroborează cu declarațiile martorilor Moțirlichie I., C. V., P. N. și concluziile raportului de expertiză medico legală nr. 903/A1/21.04.2014, prin care s-a stabilit că partea vătămată D. I. prezintă leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 50-55 zile îngrijiri medicale de la data producerii, prezintă deficiență de prehensiune, manipulație și locomoție ușoară cu incapacitate adaptativă 35%, nu prezintă infirmitate permanentă, are capacitate de muncă păstrată și nu se încadrează în grad de invaliditate. Din certificatul medico legal eliberat de IML C. nr. 2265/A2/22.10.2012, instanța reține că partea vătămată D. I. a suferit leziuni ce pot data din 20.10.2012, au putut fi produse prin lovire cu sau de corpuri dure și au necesitat 25-30 de zile de îngrijiri medicale.

În drept, fapta inculpatului I. M., de a lovi partea vătămată D. I., în mod repetat cu picioarele în zona feței și pe corp, în timp ce aceasta se afla căzută la pământ, provocându-i leziuni pentru a căror vindecare a necesitat 50 -55 zile de îngrijiri medicale, leziuni care nu au pus în primejdie viața părții vătămate elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 193 alin.2 C.p.

În drept, fapta inculpatului I. I. V., de a lovi partea vătămată D. I. în mod repetat cu picioarele în zona feței și pe corp, provocându-i leziuni pentru a căror vindecare a necesitat 50 -55 zile de îngrijiri medicale, leziuni care nu au pus în primejdie viața părții vătămate elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 193 alin.2 C.p.

Analizând textele de lege care incriminează fapta comisă de inculpatul I. M., prin prisma dispozițiilor art. 5 din actualul Cod penal - instanța a constatat că textul din actualul cod penal care incriminează această infractiune, respectiv art. 193 alin.2 C.pen. are un regim sancționator diferit față de vechea reglementare în sensul că spre deosebire de art. 181 alin.1 C.p. de la 1969, care prevedea pentru infracțiunea în cauză numai pedeapsa închisorii, de la 6 luni la 5 ani, art. 193 alin. 2 din actualul Cod penal prevede pentru această infracțiune atât pedeapsa închisorii, de la 6 luni la 5 ani cât și pedeapsa amenzii.

Analizând textele de lege care incriminează fapta comisă de inculpatul I. I. V., prin prisma dispozițiilor art. 5 din actualul Cod penal - instanța a constatat că textul din actualul cod penal care incriminează această infractiune, respectiv art. 193 alin.2 C.pen. are un regim sancționator diferit față de vechea reglementare în sensul că spre deosebire de art. 181 alin.1 C.p. de la 1969, care prevedea pentru infracțiunea în cauză numai pedeapsa închisorii, de la 6 luni la 5 ani, art. 193 alin. 2 din actualul Cod penal prevede pentru această infracțiune atât pedeapsa închisorii, de la 6 luni la 5 ani cât și pedeapsa amenzii.

Totodată, având în vedere Decizia CCR nr. 265/06.05.2014 publicată în M.Of. nr. 372/20.05.2014 potrivit căreia dispozițiile art. 5 C.p. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, instanța apreciază că față de pedeapsa pe care urmează să o aplice inculpaților, și modalitatea de individualizare a executării pedepsei, dispozițiile Codul penal de la 1969 sunt mai favorabile raportate la dispozițiile noului Cod penal.

La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 C.p. de la 1969, scopurile pedepsei prevăzute de art.52 C.p. de la 1969, reținând în acest sens gradul de pericol social al faptelor săvârșite de cei doi inculpați, conduita bună a inculpaților înainte de săvârșirea faptelor confirmată prin lipsa antecedentelor penale, astfel că aceștia vor putea înțelege gradul de pericol social al faptelor.

Față de aceste aspecte, instanța a apreciat cu privire la inculpații I. I. V. și I. M., că se impune aplicarea unor pedepse cu închisoarea, iar în ceea ce privește modalitatea de executare se impune suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În baza art.386 alin.1 C.p.p. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul I. M. a fost trimis în judecată, din infracțiunea prev. de art. art. 193 alin. 2 C.p. cu aplic. art.5 C.p. în infracțiunea prev. de art. 181 alin.1 C.p. cu aplic. art.5 C.p.

În baza art. 181 alin.1 C.p. cu aplic. art.5 C.p. a condamnat inculpatul I. M., la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În temeiul 71 C.pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 15 alin.2 din Legea nr.187/2012 rap. la art. 81 C.p. de la 1969 a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni, calculat potrivit art. 82 C.p. de la 1969 Cp

În baza art. 71 al. 5 C.p. de la 1969 cu aplic. art.5 Cp a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 C.p. de la 1969.

În baza art.386 alin.1 C.p.p. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul I. I. V. a fost trimis în judecată, din infracțiunea prev. de art. art. 193 alin. 2 C.p. cu aplic. art.5 C.p. în infracțiunea prev. de art. 181 alin.1 C.p. cu aplic. art.5 C.p.

În baza art. 181 alin.1 C.p. cu aplic. art.5 C.p. a condamnat inculpatul I. I. V. la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În temeiul 71 C.pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 71 al. 5 C.p. de la 1969 cu aplic. art.5 Cp a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 C.p. de la 1969.

LATURA CIVILĂ

La solicitarea instanței, S. C. Județean de Urgență C. nu a comunicat dacă se constituie parte civilă în cadrul procesului penal.

Partea vătămată D. I. s-a constituit parte civilă cu suma de 22.300 lei, din care 2300 reprezintă daune materiale și 20.000 lei daune morale.

De asemenea, a solicitat prestație periodică, întrucât capacitatea de muncă i-a fost diminuată în proporție de 35% .

La termenul din data de 20.02.2015, partea vătămată D. I. a precizat că solicită suma de 500 lei lunar, ca prestație periodică.

Referitor la latura civila instanta a retinut ca potrivit art. 1357 C. civ. cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, săvârșita cu vinovăție este obligat sa îl repare.

Din textul anterior menționat se desprind elementele răspunderii civile delictuale si anume:fapta ilicita comisa cu vinovatie, existenta unui prejudiciu cauzat prin aceasta si legatura de cauzalitate dintre prejudiciu si actiunea ilicita.

Instanța a reținut următoarea situație de fapt: în seara zilei de 20.10.2012, partea vătămată D. I., în timp ce se afla pe . cartierul Rovine, din. Mun. C., în fața barului Gambrinus, a fost agresată fizic de către inculpații I. M. și I. I. V., cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale.

Pentru dovedirea despăgubirilor privind daunele materiale solicitate, partea civilă nu a depus înscrisuri doveditoare. Au fost audiați doi martori pe latură civilă.

Martorul C. R., propus de către partea vătămată D. I., a arătat că în urma agresiunii, partea civilă mergea la tratament la spital și a avut concediu medical, timp de două luni. De asemenea, a arătat că partea civilă și familia acesteia au fost tulburate psihic în urma agresiunii.

În contraprobă, a fost audiat martorul C. G., propus de către inculpați, care a arătat că a aflat de la partea civilă despre altercația căreia i-a fost victimă și că nu a observat ca partea civilă să fi fost afectată de ceea ce s-a întâmplat.

Având în vedere declarația martorului C. R., propus de către partea vătămată D. I., în privința despăgubirilor pentru daunele materiale solicitate de partea civilă, instanta va retine ca fiind dovedită suma de 2000 lei, reprezentând cheltuieli cu tratamentul medical și recuperarea.

Față de aceste aspecte, instanța a constatat că prejudiciul, ca element al răspunderii civile delictuale nu a fost dovedit în totalitate, motiv pentru care acțiunea civilă având ca obiect daune materiale va fi admisă în parte.

În privința despăgubirilor pentru daune morale pretinse de către partea civilă D. I., instanța le-a admis în parte, pentru următoarele considerente: Daunele morale constau in atingerea adusa valorilor care definesc personalitatea umana, valori care se refera la existenta fizica a omului, la sănătatea si integritatea corporala, la cinste, demnitate si onoare, prestigiu profesional si alte valori similare.

Urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cel in cauza in plan psihic si fizic, importanta valorilor lezate si măsura lezării lor, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămarii, măsura afectării, precum si măsura in care parții vătămate i-a fost afectata viața sociala sau familiala, s-a apreciat ca suma de 10.000 lei reprezintă o recuperare justa patrimoniala a prejudiciului nepatrimonial suferit. Suma de 10.000 lei este considerata o reparație justa si integrala a prejudiciului moral produs, ținând seama de principiul reparației integrale si echitabile a oricărei daune si de necesitatea ca aceasta forma de reparație sa nu se convertească . de imbogatire fara justa cauza. De aceea suma solicitata de partea civila este mare si nu se justifica fata de împrejurările cauzei, acțiunea civila urmând a fi admisa numai in limitele arătate.

În baza art. 19 C. pr. pen, art. 397 C. pr.pen. rap. la art. 1.357 C.civ. instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă D. I. și obligă în solidar inculpații I. M. și I. I. V. la plata sumei de 12.000 lei, din care suma de 10.000 lei reprezintă daune morale și suma de 2000 lei reprezintă daune materiale.

Cu privire la cererea de acordare a unei prestații periodice, formulată de partea civilă D. I., instanța a respins-o din următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 20 alin.1 C.p.p., constituirea ca parte civilă se poate face până la începerea cercetării judecătorești. La alin.2 se prevede că, constituirea ca parte civilă se face în scris sau oral, cu indicarea naturii și a întinderii pretențiilor, a motivelor și probelor pe care acestea se întemeiază.

Potrivit dispozițiilor alin.4, în cazul nerespectării vreuneia dintre condițiile prev. la alin.1 și 2, persoana vătămată sau succesorii acesteia nu se mai pot constitui parte civilă în cadrul procesului penal, putând introduce acțiunea la instanța civilă.

La alin.5 lit.b se prevede că, până la terminarea cercetării judecătorești, partea civilă poate mări sau micșora întinderea pretențiilor.

Instanța constată că partea vătămată D. I. s-a constituit parte civilă cu suma de 22.300 lei, din care 2300 reprezintă daune materiale și 20.000 lei daune morale. De asemenea, a solicitat prestație periodică, întrucât capacitatea de muncă i-a fost diminuată în proporție de 35%.

La termenul din data de 20.02.2015, partea vătămată D. I. a precizat că solicită suma de 500 lei lunar, ca prestație periodică.

Instanța a reținut că partea vătămată avea posibilitatea ca la termenul din data de 20.02.2015, să mărească sau micșoreze întinderea pretențiilor. La termenul respectiv, partea vătămată a indicat pentru prima dată suma de 500 lei pe care o solicită ca prestație periodică.

De asemenea, instanța a apreciat că, chiar dacă partea vătămată ar fi respectat condițiile și termenele prevăzute de lege în mod imperativ pentru constituirea ca parte civilă, solicitarea privind prestația periodică ar fi fost neîntemeiată, întrucât din raportul de expertiză nr. 903/A1/21.04.2014, a rezultat că partea vătămată D. I. prezintă leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 50-55 zile îngrijiri medicale de la data producerii, prezintă deficiență de prehensiune, manipulație și locomoție ușoară cu incapacitate adaptativă 35%, nu prezintă infirmitate permanentă, are capacitate de muncă păstrată și nu se încadrează în grad de invaliditate.

Sa lua act că S. Județean C. de Urgenta C. nu s-a constituit parte civilă.

Cu privire la solicitarea părții vătămate de a i se acorda prestație periodică, instanța a reținut că partea vătămată la ultimul termen de judecată a cuantificat suma pe care o solicită ca prestație lunară.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel partea civilă D. I., inculpații I. M. si I. I. V..

Inculpații I. M. si I. I. V. prin apelul declarat solicita, in temeiul art. 421 pct. 2 lit. a NCPP, desfintarea sentinței atacate si rejudecând pronunțarea unei hotărâri prin care sa se dispună în ceea ce privește latura penala următoarele:

Inculpatul I. M. a solicitat într-o prima teza achitarea, in temeiul art. 16 lit. c NC.p.p, fapta nu a fost săvârșita de către inculpat.

■in cea de-a doua teza, solicită in temeiul art. 19 din Legea 255/2013, privind punerea in aplicare a N.C.p.p, raportat la art. 91 si art. 18 indice 1 C.p din 1969, aplicarea sancțiunii cu amenda administrativa motivat de împrejurarea ca fapta a fost săvârșita sub imperiul vechii legi penale.

■in cea de-a treia teza, in situația in care vor fi înlăturate toate apărările lor si se va dispune condamnarea, sa se rețină dispozițiile art. 73 lit b din C.p din 1969, săvârșirea infracțiunii sub o puternica emoție sau tulburare si art. 73 lit .a C.p din 1969, depășirea limitei legitimei apărări si unei pedepse care sa fie orientata spre minimul general al pedepsei, iar ca modalitate de executare sa faceți aplicarea dispozițiilor art. 81 C.p din 1969.

Inculpatul I. Iliuta V. a solicitat . temeiul art. 19 din Legea 255/2013, privind punerea in aplicare a NC.p.p, raportat la art. 91 si art. 18 indice 1 CP din1969, aplicarea sancțiunii cu amenda administrativa motivat de împrejurarea ca fapta a fost săvârșita sub imperiul vechii legi penale.

- în cea de-a doua teza, in situația înlăturării tuturor apărărilor să se dispune condamnarea cu reținerea dispozițiile art. 73 lit. b din C.p din 1969, săvârșirea infracțiunii sub o puternica emoție sau tulburare si art. 73 lit. a CP din 1969, depășirea limitei legitimei apărări si aplicarea unei pedepse ,care sa fie orientata spre minimul general al pedepsei, iar ca modalitate de executare sa faceți aplicarea dispozițiilor art. 81 C.p din 1969.

II.) In ceea ce privește latura civila să se respingă acțiunea civila pentru următoarele considerente:

a.)In ceea ce privește acordarea daunelor morale având in vedere circumstanțele comiterii acțiunii, atitudinea părtii vătămate la momentul săvârșirii faptei in stare avansata de ebrietate, recalcitranta si totodată raportat la dispozițiile art. 73 lit. a si b CP din 1969, respingerea acordării acestor daune.

b.)Cu privire la despăgubirile materiale solicită respingerea acestora ca nedovedite.

Critica sentința pronunța la fond sub următoarele aspecte:

l.)Prima instanța a avut in vedere numai declarațiile pârtii vătămate D. I., cat si a martorului Caprarin V., persoana aflata . prietenie si apropriere cu partea vătămata.

l.l.)Inculpatul lonescu M., nu a lovit cu picioarele in mod repetat partea vătămata in zona fetei, întrucât acesta se afla pe trotuarul situat in cealaltă parte a străzii N. J. (. amplasat barul Gambrinus), astfel ca nu putea sa lovească in niciun fel partea vătămata.

1.2.)Prima instanța nu a reținut provocarea si depășirea legitimei apărări.

Din declarațiile părtilor rezulta faptul ca in momentul incidentului partea vătămata D. I. se afla pe prima treapta lângă scările de la intrare in bar lângă ușa, iar inculpatul lonescu Iliuta V. se afla cu o treapta mai jos decât partea vătămata. Arătam faptul ca o treapta de la scara la intrare in bar are o lățime de 40 cm (potrivit declarațiilor pârtilor, iar cei doi inculpatul Ionesscu Uita V. si partea vătămata D. I. au aproximativ aceeași înălțime, astfel ca este absolut imposibil ca inculpatul sa fi lovit partea vătămata in zona fetei cu piciorul, iar acesta sa cada la pământ.

In realitate, partea vătămata D. I. a vrut sa-1 lovească pe I. Iliuta V., insa datorita stării avansate de ebrietate in care se afla, s-a dezechilibrat si a căzut pe scări dizlocandu-si brațul stâng.

1.3) Declarația părtii vătămate si a martorului Caprarin V., nu se coroborează cu declarațiile celorlalți martori oculari audiați nemijlocit de către instanța, cu privire la momentul izbucnirii conflictului. A reținut instanța faptul ca partea vătămata a fost scoasa din bar de cei doi inculpați si ca a fost agresata in fata barului.

Atât martorul Puca I., cat si martorul Motarliche I., au arătat ca cei doi inculpați au părăsit barul si după aceea, a părăsit barul si partea vatamata. Niciunul din cei doi martori nu au declarat faptul ca partea vătămata a fost forțată de inculpați sa părăsească barul pentru a fi agresata.

2.)In ceea ce privește latura civila, instanța a reținut declarația martorului C. R. in sensul ca partea vătămata a beneficiat timp de doua luni de concediu medical. Arata faptul ca ulterior datei de 21.10.2012, partea vătămata nu a beneficiat de concediu medical, iar la dosar nu s-au depus înscrisuri in acest sens. In acest sens ne-am adresat angajatorului pârtii vătămate, pentru a ne comunica daca partea vătămata a beneficiat de concediu medical in perioada mai sus precizata.

Partea civilă D. I. prin apelul declarat a solicitat admiterea apelului declarat împotriva sentinței penale nr.905 din 06.03.2015 a Judecătoriei C., desființarea sentinței atacate si pronunțarea unei noi hotărâri prin care sa dispuneți condamnarea inculpaților, la o pedeapsa cu închisoarea mai mare decât cea aplicata la instanța de fond, iar ca modalitate de executare sa dispuneți executarea pedepsei in regim de detenție: in ceea ce privește latura civila a cauzei, solicitam sa dispuneți obligarea inculpaților la plata sumei de 22.300 lei, reprezentând daune materiale si daune morale, precum si la plata unei prestații periodice in cuantum de 500 de lei lunar, ca urmare a pierderii parțiale a capacității de munca.

Apreciem ca, raportat la situația de fapt reținuta de instanța de fond, pentru faptele săvârșite de inculpați, se impune, in principal, aplicarea unei pedepse cu închisoarea mai mare decât cea aplicata la instanța de fond, iar modalitate de executare sa dispuneți executarea pedepsei in regim de detenție.

Așa cum a reținut in mod corect si instanța de fond, inculpații nu au avuto atitudine sincera si nu au recunoscut săvârșirea faptei.Mai mult decât atât, inculpații au propus in apărare 2 martori, ale căror declarații au fost înlăturate ca nesincere de către instanța de fond.

Pentru aceste motive, apreciem ca instanța de fond, in momentul in care a individualizat pedeapsa aplicata inculpaților, nu trebuia sa se orienteze către minimul acesteia, întrucat nici împrejurările in care a fost comisa fapta, nici conduita procesuala a acestora nu ar fi condus către un fel de rezultat.

Potrivit prevederilor art. 74 C. P.., criteriile generale de individualizare a pedepsei cuprind, printre altele, imprejurarile si modul de comitere a infracțiunii, starea de pericol creata, natura si gravitatea rezultatului produs si conduita in cursul procesului penal.

Referitor la primul aspect, arătam ca partea vătămata, aflându-se singura in fata barului, a fost agresata de către amândoi inculpații, aceștia fiind . fizica, din punct de vedere numeric, dar raportat la vârsta victimei si la vârsta acestora.

Starea pe pericol a rezultat tot din circumstanțele factuale, întrucât agresarea unei persoane, . octombrie, . si . circulata denota hotărârea si siguranța cu te aceștia au acționat, neținând cont de repercusiunile pe care fapta le putea avea supra celor care luau parte la evenimente. Nici faptul ca partea vătămată a căzut la pământ nu i-a făcut sa-si înceteze activitatea infracționala, continuând sa o lovească cu picioarele.

In ceea ce privește natura si gravitatea rezultatului produs, precizam stabilirea, de către cadrele medicale, a unui număr de 50-55 de zile de îngrijiri medicale are o importanta deosebita in procesul de individualizare pedepsei, întrucât o agresiune fizica ce are consecințe pe parcursul a aproximativ doua luni este foarte grava; practic victima a fost bătuta pana s-a mai putut ridica de jos.

Referitor la conduita inculpaților, astfel cum s-a reținut si de către instanța de fond, aceștia nu au recunoscut fapta imputata si nu au cooperat, niciun fel, cu organele de cercetare penala sau cu instanța, neavând intenția de a minimiza, in vreun fel, consecințele faptei lor.

Ori in condițiile in care patru dintre cele mai importante criterii ce se au în vedere la individualizare sunt îndeplinite nu se poate considera, sub nicio forma, ca pedeapsa trebuie orientata către minim. S-ar putea aprecia, astfel, ca in nicio situație nu se va aplica o pedeapsa orientata, daca nu către maxim, măcar către mijlocul intervalului prevăzut de lege.

Scopul pentru care legiuitorul a prevăzut o limita minima si una maxima a fost tocmai pentru a se acorda posibilitatea instanței da a aprecia in funcție de circumstanțele concrete in care fiecare fapta a fost săvârșita.

Referitor la latura civila a cauzei, solicită să se observe ca, așa cum rezulta din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, partea vătămata a făcut parțial dovada in ceea ce privește daunele materiale solicitate, fiind depuse la dosarul cauzei o . înscrisuri cu cheltuielile avansate de acesta pentru tratament etc, instanța de fond reținând, in mod greșit, ca partea vătămata nu a depus înscrisuri doveditoare.

In ceea ce privește daunele morale, s-a apreciat ca, raportat la numărul mare de îngrijiri medicale precum si la consecințele leziunilor produse de către inculpați părtii vătămate, in mod greșit instanța de fond a admis in parte, pretențiile părtii vătămate, obligând inculpații la plata sumei de_ lei daune morale.

De asemenea, să se observe ca in mod greșit instanța de fond a respins cererea părtii vătămate de acordare a prestației periodice in cuantum de 500 de lei lunar, reținând ca partea vătămata nu are capacitatea de munca afectata, in condițiile in care, asa cum rezulta din inscrisurile medico-legale aflate la dosarul cauzei, partea vătămata prezintă deficienta de prehensiune, manipulare si locomoție ușoara cu incapacitate adaptiva 35%. Chiar daca in raportul de expertiza s-a reținut ca victima nu are diminuata capacitatea de munca, este evident ca, in condițiile in care capacitatea funcționala este diminuata . 35%, este nevoie de un efort suplimentar considerabil. Cele doua noțiuni fiind in strânsa legătura, partea vătămata este îndreptățită sa solicite o prestație periodica, pentru compensarea acestui efort.

Or, este logic ca, in condițiile in care partea vătămata nu isi mai poate folosi la capacitate maxima mana stânga, acesteia ii este afectata capacitatea le munca si nu mai poate desfășura activități care sa implice folosirea mâinilor.

Astfel, apreciază ca instanța trebuie sa ii oblige pe inculpați si la plata unei prestații periodice către partea vătămata, care sa ii acopere acesteia prejudiciul cauzat de faptul ca nu îsi poate folosi la capacitate maxima membrul superior stâng.

Examinând apelurile prin prisma motivelor invocate, C. constată următoarele:

Potrivit art. 5 Cod procedură penală, în cadrul procesului penal organele judiciare au obligația de a asigura pe bază de probe, aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei precum și la persoana suspectului sau inculpatului.

În acțiunea penală potrivit art. 99 din Noul cod de procedură penală sarcina probei îi aparține în principal procurorului iar în cursul judecății instanța administrează probe la cererea procurorului, a persoanei vătămate sau a părților și în mod subsidiar, din oficiu atunci când consideră necesar pentru formarea convingerii sale.

Înfăptuirea justiției penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunță, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă.

Prezumția de nevinovăție este atât o regulă în materia probațiunii ce impune organelor de urmărire penală să dovedească vinovăția unei persoane dincolo de orice dubiu rezonabil, fiind astfel interzise prezumțiile privind răspunderea penală a unei persoane, atât obligația acesteia de a avea inițiativa probei cât și o regulă de fond, expresia unui veritabil drept subiectiv, ce trebuie respectat de legiuitor, de orice autoritate publică, de judecători.

În fapt s-a constatat în urma administrării probatoriului atât la instanța de fond cât și la instanța de apel că, în seara zilei de 20.10.2012, partea civilă D. I., în timp ce se afla pe . cartierul Rovine, din. Mun. C., în fața barului Gambrinus, a fost agresată fizic de către inculpații I. M. și I. I. V., cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale.

Cererea apelantului inculpat I. M. de a fi achitat pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art.181 C.p întrucât fapta nu a fost săvârșită de acesta este neântemeiată.

Instanța de fond în mod corect a constatat că declarațiile părții civile se coroborează cu declarațiile martorilor Motârlichie I., C. V., P. N. audiați în cauză și certificatul medico-legal prezentat de partea civilă .

Susținerea apelantului inculpat I. M. că nu a lovit pe partea civilă cu picioarele în zona feței întrucât se afla pe trotuarul situat în cealaltă parte a străzii N. J., este infirmată de martorul C. V. ce l-a văzut pe inculpat lovind odată sau de două ori pe partea civilă căzută la pământ iar martorul chiar s-a dus spre inculpat și l-a întrebat dacă vrea să-l omoare.

Același martor a perceput în mod direct atât faza inițială a conflictului verbal si fizic ce a avut loc în interiorul barului între partea civilă D. I. și inculpatul I. M. cât și conflictul din fața barului când inculpatul I. I. V. a lovit cu pumnul în zona feței pe partea civilă aflată pe scările barului.

Susținerea inculpatului I. I. V. că era imposibil să lovească partea civilă cu piciorul în zona feței întrucât se afla pe trepte mai jos decât aceasta este nefondată întrucât martorul afirmă că mai întâi inculpatul a lovit cu pumnul în zona fetei partea civilă aceasta s-a dezechilibrat, a căzut la pământ după care a continuat să îi aplice lovituri cu piciorul.

. exercitată de cei doi inculpați asupra părții civile este confirmată și de martorul Motârlichie I. care i-a văzut pe aceștia lovind-o cu picioarele.

Varianta prezentată de inculpați privind dezechilibrarea părții civile în momentul în care a ridicat piciorul pentru a lovi pe inculpatul I. I. V.,urmată de căderea pe scări, susținută de martorii F. M. și Ș. S. L. este neverosimilă având în vedere pe de o parte declarațiile martorilor Motârlichie I. și C. V. iar pe de altă parte certificatul medico-legal potrivit căruia leziunile au putut fi produse prin lovire sau de corpuri dure ceea ce implică o lovire activă urmată de căderea și lovirea de alte corpuri dure.

În mod corect a înlăturat instanța de fond declarațiile martorilor Ș. S. L. și F. M. ca fiind subiective și date pro causa.

În temeiul art.19 din Lg.255/2013, privind punerea în aplicare a N.C.p.p, rap. la art. 91 si art.18 ind. 1 C.p din 1969, inculpații au solicitat aplicarea sancțiunii cu amendă administrativă motivat de împrejurarea că fapta a fost săvârșită sub imperiul vechii legi penale.

Potrivit art.18 ind.1 C.p din 1969 nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.

C. constată că nu sunt îndeplinite condițiile menționate anterior având în vedere gravitatea infracțiunii săvârșite de inculpați –vătămare corporală prev. de art.181 C.p, numărul zilelor de îngrijiri medicale acordate părții civile pentru vindecare -50-55 de zile, atingerea adusă integrității corporale, împrejurările în care au fost comise infracțiunile precum și conduita inculpaților care nu au recunoscut infracțiunile săvârșite.

Simpla împrejurare că fapta a fost săvârșită sub imperiul vechii legi penale așa cum au susținut inculpații în motivarea apelului, nu determină incidența dispozițiilor art. 18 ind.1 C.p din 1969.

Ambii inculpați au solicitat în motivele de apel in situația înlăturării tuturor apărărilor să se dispune condamnarea cu reținerea dispozițiile art. 73 lit. b din C.p din 1969, săvârșirea infracțiunii sub o puternica emoție sau tulburare si art. 73 lit. a CP din 1969, depășirea limitei legitimei apărări si aplicarea unei pedepse ,care sa fie orientata spre minimul general al pedepsei, iar ca modalitate de executare aplicarea dispozițiilor art. 81 C.p din 1969.

Potrivit art.44 alin.3 C.p din 1969 este de asemenea în legitimă apărare și acela care din cauza tulburării sau temerii a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul.

Reținerea circumstanței atenuante a legitimei apărări prev. de art.73 lit.a C.p presupune existența unui atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc, și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc.

Din probatoriul administrat în cauză nu a rezultat existența unui atac material,direct și imediat al părții civile D. I. față de inculpații I. M. și I. I. V. care să justifice reținerea circumstanței atenuante prev. de art.73 lit.a C.p din 1969.

Pentru ca instanța să poată reține circumstanța prev. de art.73 lit b C.p din 1969 respectiv provocarea, trebuie ca infracțiunea să fie săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.

Starea de provocare invocată de inculpați în motivarea apelului este justificată de intenția părții civile D. I. de a lovi pe inculpatul I. I. V..

Instanța de apel nu poate reține circumstanța atenuantă prev. de art.73 lit.b C.p motivat de faptul că martorii audiați în cauză nu au confirmat intenția părții civile de a lovi pe inculpatul I. I. V. iar cei doi inculpați nu au recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru a se putea stabili că a existat o acțiune de provocare a părții civile.

Inculpații I. M. și I. I. V. au fost condamnați în baza art. 181 alin.1 C.p. cu aplic. art.5 C.p. la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În temeiul 71 C.pen. s-a interzis inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 15 alin.2 din Legea nr.187/2012 rap. la art. 81 C.p. de la 1969 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicate inculpaților pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni, calculat potrivit art. 82 C.p. de la 1969 Cp

În baza art. 71 al. 5 C.p. de la 1969 cu aplic. art.5 Cp s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpaților, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.p. din 1969, limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, împrejurările si modul de comitere a infracțiunii,lipsa antecedentelor penale pedeapsa aplicată fiind în mod corect individualizată și stabilită la minimul special de 6 luni închisoare.

Temeinică este soluția instanței de fond și în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, ea fiind stabilită în mod just prin raportare la criteriile de individualizare enumerate anterior și în concordanță cu necesitatea atingerii scopului preventiv și educativ al acesteia, prin aplicarea prevederilor art. 81 C.p

La acordarea daunelor materiale instanța de fond a avut în vedere înscrisurile depuse de partea civilă-chitanțe, bonuri, iar din cuprinsul certificatului de concediu medical eliberat la data de 20.11.2012 rezultă că acesta se emite în continuarea certificatului de concediu medical inițial seria_. Instanța de fond a reținut din declarația martorului C. R. împrejurarea că în urma agresiunii partea civilă a fost tulburată psihic, mergea la tratament la spital, durata concediului medical de care a beneficiat fiind nerelevantă sub aspectul stabilirii vinovăției și a cuantumului daunelor morale care se acordă raportat la numărul de zile de îngrijiri medicale precum și la suferințele fizice și psihice pe care partea civilă le-a suferit.

Pentru aceste considerente C., în baza art.421 alin.1 lit.b C.pr.p. va respinge apelurile declarate de inculpați ca nefondate.

Examinând apelul declarat de partea civilă D. I., C. de apel constată că în mod corect a stabilit instanța de fond că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1357 cod civil privind răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, în cauză fiind realizate condițiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale: existenta faptei ilicite, a prejudiciului, a raportului de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta ilicită.

Criticile apelantei părți civile privind cuantumul despăgubirilor materiale și a daunelor morale care i-au fost acordate, sunt nefondate.

Privitor la despăgubirile civile materiale acordate părții civile, se reține că soluția primei instanțe este legală și temeinică, prejudiciul material fiind dovedit în limita acordată, așa cum rezultă din înscrisurile existente la dosarul cauzei și declarațiile martorilor audiați în cauză motiv pentru care aceste dispoziții vor fi menținute.

Partea civilă a solicitat suma de_ lei daune morale iar instanța de fond a admis în parte cererea obligând inculpații la 10 000 lei.

La stabilirea cuantumului daunelor morale instanța de fond a avut în vedere atât textele de lege din Codul civil incidente în cauză dar și o . criterii recunoscute constant de jurisprudență referitoare la existența unor prejudicii decurgând din traumele fizice și psihice suferite de partea vătămată urmare a săvârșirii infracțiunilor de către inculpați, cu consecințe asupra participării acesteia la viața socială, curtea considerând că suma stabilită de instanța de fond este justă prin raportare la aceste prejudicii, numărul de zile de îngrijiri medicale fiind doar unul dintre criteriile ce trebuie avute în vedere, nu însă și singurul.

În cazul infracțiunilor contra integrității corporale sau sănătății, evaluarea despăgubirilor pentru daune morale - în scopul de a nu fi una pur subiectivă sau de a nu tinde către o îmbogățire fără just temei - trebuie să țină seama de suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârșită de inculpat, precum și de toate consecințele acesteia, relevate de actele medicale ori de alte probe administrate.

Cererea părții civile de obligare a inculpaților la plata unei prestații periodice în cuantum de 500 lei, a fost respinsă în mod corect de instanța de fond având în vedere concluziile raportului de expertiză medico legală potrivit căruia nu a nu prezintă infirmitate permanentă, are capacitate de muncă păstrată și nu se încadrează în grad de invaliditate.

Critica apelantei părți civile privind greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpaților și a modalității de executare a pedepsei este nefondată pedepsele fiind stabilite în mod just prin raportare la criteriile de individualizare prevăzute de art.72 C.p., în concordanță cu necesitatea atingerii scopului preventiv și educativ al acesteia având în vedere și lipsa antecedentelor penale ale acestora.

C., în baza art.421 alin.1 lit.b C.pr.p. va respinge apelul declarat de partea civilă ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art 421 alin 1 lit b Cpp respinge apelurile declarate de partea civilă D. I., inculpații I. M. si I. I. V. declarate de inculpatii I. M. si I. I. V., cât și de către partea civilă D. I., împotriva sentintei penale nr.905 din 06.03.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, ca nefondate.

În baza art.275 alin 2 Cpp obligă partea civilă și inculpații la câte 50 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 22 octombrie 2015.

Președinte, Judecător,

L. B. I. G.

Grefier,

M. N.

Red.jud. I.G.

j.f.S.C.M.

IB/14.12.2015

← Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr....		Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 1380/2015. Curtea de Apel... →

Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 1363/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 1363/2015. Curtea de Apel CRAIOVA