Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1223/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1223/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 25-05-2012 în dosarul nr. 1223/2012
Dosar nr._ - Legea nr.241/2005 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.1223
Ședința publică de la 25 Mai 2012
PREȘEDINTE T. Mireajudecător
G. Vizirujudecător
C. Șeleajudecător
Grefier B. D.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. S.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
c.c.c.
Pe rol, judecarea recursului declarat de P. de pe lângă J. T. J., împotriva sentinței penale nr.2138 din 7 decembrie 2011, pronunțată de J. T. J., în dosarul nr._, privind pe inculpata V. C. A..
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpata, asistată de avocat P. G., apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, se atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.70 alin.2 Cod pr.penală, în sensul că are dreptul să nu dea nicio declarație în cauză, iar în cazul în care consimte, tot ceea ce declară poate fi folosit împotriva ei și, fiind de acord, s-a procedat la audierea inculpatei, declarația acesteia fiind atașată la dosarul cauzei.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât aceasta în mod greșit a procedat la individualizarea pedepsei, în condițiile în care aceasta a rulat importante sume de bani, dar nu a virat la bugetul consolidat a impozitului pe venituri și contribuțiile aferente, deși aceasta a avut posibilități financiare, întrucât au fost achitați furnizorii și alte datorii ale societății, dar și în ceea ce privește greșita obligare a inculpatei doar la o parte din cheltuielile judiciare stabilite în faza de urmărire penală, în condițiile în care în actul de sesizare se precizează că acestea au un cuantum de 700 lei, incluzând chiar și contravaloarea expertizei.
Avocat P. G. pentru inculpată, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică, întrucât pedeapsa a fost corect individualizată, prin aplicarea unei amenzi, cuantumul acesteia fiind suficient pentru a asigura îndreptarea inculpatei, întrucât aceasta nu a plătit impozitul, deoarece se afla în imposibilitate de plată, ca urmare a plăților efectuate creditorilor, societatea intrând chiar în stare de insolvență, nefiind vorba de rea credință.
A mai arătat că în măsura în care se constată un cuantum al cheltuielilor judiciare de 700 lei, este de acord cu acest motiv de recurs.
Inculpata, având ultimul cuvânt, își însușește concluziile apărătorului, precizând că a preluat societatea și că trebuia să achite furnizorilor sumele de bani, fiind disponibilă să acopere prejudiciul cauzat statului.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.2138 din 7 decembrie 2011, J. T. J., a admis cererea formulată de inculpata V. C. A. privind judecarea sa potrivit procedurii prevăzută de art 3201 C.p.p.
În baza art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplic. art 3201 C.p.p., cu aplic. art 41-42 Cod penal, a fost condamnată inculpata V. C. A.- fiica lui T. și E., născută la data de 21.03.1968 în Tg-J., jud. Gorj, cu domiciliul în Bumbești-J., .. ., jud. Gorj, CNP_, la 1.000 lei amendă penală.
S-a atras atenția inculpatei asupra disp. art. 631 Cod penal.
În baza art.3201 alin 5 Cod pr.penală, s-a dispus disjungerea acțiunii civilă formulată de A.N.A.F. București - DGFP Gorj, cu sediul în Tg-J., ., jud. Gorj.
În baza art. 13 din Legea nr.241/2005, după rămânerea definitivă a prezentei sentințe, aceasta se va comunica Oficiului Național al Registrului Comerțului.
A fost obligată inculpata la 550 lei, cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. Tg-J. din 04.10.2011, inculpata V. C. A., a fost trimisă în judecată, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art 6 din Legea nr.241/2005, reținându-se în sarcina sa următoarele:
Prin plângerea adresată organelor de urmărire penală, DGFP Gorj - Activitatea de Inspecție Fiscală a solicitat efectuarea de cercetări față de inculpata V. C.-A., administrator la . PRODUCTION SRL Bumbești-J., constând în aceea că nu a virat impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă către bugetul de stat, în cuantum total de 50.956 lei, la care au fost calculate dobânzi și penalități până la suma de 61.452 lei.
S-a mai reținut că inculpata V. C.-A. avea calitatea de administrator al . PRODUCTION SRL Bumbești-J., ce avea ca principal obiect de activitate comerț cu amănuntul a benzilor și discurilor magnetice, iar în această calitate, a reținut și nu a virat impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă datorate bugetului consolidat al statului, în sumă de 50.956 lei (la care au fost calculate majorări de întârziere până la suma totală de 61.452 lei) formate din impozitul pe veniturile din salarii -_ lei, CAS asigurați -_ lei, șomaj asigurați - 1349 lei și CASS asigurați -_ lei.
Echipa de inspecție fiscală din cadrul DGFP Gorj a constatat faptul că în perioada martie 2009 - aprilie 2010, societatea a calculat și reținut pe statele de plată ale salariaților sumele reprezentând impozitul pe veniturile din salarii la asigurări sociale, unitatea neefectuând virarea integrală la bugetul general consolidat al statului în conformitate cu normele legale, la data scadenței obligației bugetare.
Având în vedere cuantumul prejudiciului, în cursul urmăririi penale s-a dispus efectuarea unei expertize financiar-contabile, care a concluzionat că în perioada martie 2009 - aprilie 2010, . PRODUCTION SRL Bumbești-J. a reținut și nu a virat la bugetul consolidate ai statului impozite și contribuții cu reținere la sursă în sumă totală de 50.956 lei din care impozit pe veniturile din salarii în sumă de_ lei, CAS asigurați în sumă de_ lei, șomaj asigurați în sumă de 1349 lei și CASS asigurați în sumă de_ lei.
Expertiza a mai stabilit că aceste impozite și contribuții cu reținere la sursă au fost efectiv reținute de la salariații . PRODUCTION SRL Bumbești-J. și că valoarea totală a încasărilor . PRODUCTION SRL Bumbești-J. începând cu data scadenței plăților, impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă este de 1.480.740 lei, iar valoarea totală a plăților efectuate în aceeași perioadă a fost de 1.654.767 lei;
Totodată, s-a mai arătat că inculpata V. C.-A. a avut posibilități financiare să achite impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, având în vedere că au existat operațiuni prin casă și prin bancă, au fost achitați furnizori, precum și alte datorii ale societăți, deși trebuiau achitate inițial debitele ce reprezentau stopajul al sursa, iar ulterior trebuiau făcute alte plăți necesare desfășurării activității economice;
Ulterior, după data formulării plângerii ce reprezintă obiectul cauzei, în contul reprezentând impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă a fost plătită suma de 10.053 lei, astfel că prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului este de 40.903 lei;
În drept, s-a reținut că fapta inculpatei V. C. A. care în calitatea sa de administrator al . SRL Tg-J. a reținut și nu a vărsat cu intenție în 30 de zile de la scadență sumele reprezentând impozite sau contribuție cu reținere la sursă, în cuantumul stabilit în cursul urmăririi penale întrunește elementele constitutive ale infracțiuni de evaziune fiscală prev. de art 6 din L.241/2005, cu aplic art 41-42 C.pen., pentru care instanța urmează a o condamna la suma de 1.000 lei amendă penală, urmând a-i atrage atenția supra disp. art 631 C.pen.
La individualizarea pedepsei, instanța avut în vedere modalitatea și împrejurările săvârșirii faptei, natura infracțiunii (infracțiune de rezultat), cuantumul prejudiciului, limitele de pedeapsă, dispozițiile art 3201 alin 7 C.p.p., persoana inculpatei care a recunoscut și regretat fapta atât pe parcursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății și nu este cunoscută cu antecedente penale.
S-a mai avut în vedere la individualizare buna conduită a inculpatei, care în cursul urmăririi penale a încercat să diminueze valoarea prejudiciului, în sensul că așa cum s-a arătat în raportul de expertiză a achitat suma de_ lei .
Referitor la sancțiunea penală patrimonială aplicată, instanța a constatat ca aptă în a-și atinge scopul în raport de modalitatea săvârșirii infracțiunii neimpunându-se o pedeapsă cu închisoarea, chiar și cu suspendarea condiționată, odată avându-se în vedere disp. art.3201 C.p.p. și în plus prejudiciul adus bugetului consolidat al statului, datorându-se modului managerial al societății, reieșind în mod evident blocajul financiar, lucru care de altfel a determinat, conform actelor depuse la dosar deschiderea procedurii de insolvență la cererea DGFP Gorj, mai reieșind din sentința comercială nr. 1010/08.02.2011 a Tribunalului Gorj – Secția Comercială și alte datorii către alți creditori.
Totodată, instanța a dispus ca în baza art.13 din Legea nr.241/2005, după rămânerea definitivă a prezentei sentințe penale, o copie a acesteia să fie înaintată Oficiului Național al Registrului Comerțului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. de pe lângă J. T. J., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât aceasta în mod greșit a procedat la individualizarea pedepsei, în condițiile în care aceasta a rulat importante sume de bani, dar nu a virat la bugetul consolidat a impozitului pe venituri și contribuțiile aferente, deși aceasta a avut posibilități financiare, întrucât au fost achitați furnizorii și alte datorii ale societății, dar și în ceea ce privește greșita obligare a inculpatei doar la o parte din cheltuielile judiciare stabilite în faza de urmărire penală, în condițiile în care în actul de sesizare se precizează că acestea au un cuantum de 700 lei, incluzând chiar și contravaloarea expertizei.
Verificând actele și lucrările dosarului, atât prin prisma dispozițiilor art.3856 alin.3 Cod pr.penală, cât și a criticilor formulate, Curtea constată recursul ca fondat pentru următoarele considerente:
Se constată că din probele administrate în cauză, respectiv plângere AFP Bumbești J., note contabile, balanțe de verificare, rulaj conturi bancare, expertiză de specialitate, fișă sintetică, declarațiile inculpatei, prima instanță în mod corect a stabilit starea de fapt în sensul că inculpata V. C. A., având calitatea de administrator al . PRODUCTION SRL Bumbești J., având ca principal obiect de activitate comerț cu amănuntul al benzilor și discurilor magnetice, nu a virat impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă datorate bugetului consolidat al statului, pentru perioada martie 2009 – aprilie 2010, în cuantum total de 50.956 lei, la care au fost calculate și majorări de întârziere, respectiv impozitul pe venituri din salarii - 11.198 lei, CAS asigurați – 25.058 lei, șomaj asigurați – 1349 lei și CASS asigurați – 13.351 lei.
Se constată că inculpata a efectuat un rulaj lunar foarte mare de bani, potrivit notelor contabile, iar din balanțele de verificare rezultă plăți mari efectuate către furnizori, dar și sume de bani încasate de la clienți, rulajul conturilor bancare și sumele de bani încasate și plătite prin casieria unității, astfel încât avea posibilitatea reală de a achita obligațiile ce au fost reținute prin stocaj la sursă, depășind astfel termenul de 30 de zile de la scadență de când trebuiau virate aceste contribuții, deși au fost reținute pe ștatele de plată.
Ca atare, în drept, fapta inculpatei de a reține și a nu vărsa cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, sumele reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, acte materiale săvârșite în perioada martie 2009- aprilie 2010, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii prev.de art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal.
Conform art.52 Cod penal, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni, iar, potrivit art.72 Cod penal, la stabilirea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Având în vedere gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, modalitatea concretă (inculpata, administrator al unei societăți comerciale, având resurse financiare pentru a achita contribuțiile către bugetul de stat reprezentând impozit de salarii, contribuții individuale de asigurări sociale, contribuții de asigurări pentru șomaj și contribuții pentru asigurări de sănătate, nu și-a îndeplinit obligațiile de plată a acestor sume pe perioada martie 2009 – aprilie 2010, neavând relevanță achitarea cu prioritate a datoriilor către furnizori), faptul că anterior a mai fost cercetată pentru același gen de fapte, fiind sancționată administrativ, prejudiciul în prezent nefiind recuperat, atitudinea sinceră, beneficiind de consecințele aplicării dispozițiilor art.3201 alin.7 Cod pr.penală, Curtea apreciază că prima instanță în mod corect a stabilit ca pedeapsă amenda penală, însă cuantumul acesteia fiind prea mic raportat la aspectele menționate mai sus, încât se impune majorarea cuantumului, apreciindu-se că numai astfel poate fi realizat scopul educativ-preventiv al pedepsei aplicate.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, referitor la cheltuielile judiciare, Curtea constată că prin actul de sesizare, cuantumul acestora este de 700 lei, din care 500 lei reprezentând contravaloarea expertizei, iar din dispozitivul sentinței atacate se constată că prima instanță a stabilit un cuantum doar de 550 lei, fără a motiva reținerea acestuia, înlăturând astfel o parte din cheltuielile efectuate la urmărirea penală.
Raportat la cuantumul cheltuielilor judiciare stabilite în faza de urmărire penală, dar și actele procesuale efectuate de către prima instanță, Curtea constată că motivul de casare este fondat, urmând ca inculpata să fie obligată atât la achitarea sumei de 700 lei, cheltuieli judiciare efectuate în faza de urmărire penal, din care 500 lei reprezentând contravaloarea expertizei tehnice, cât și achitarea sumei de 200 lei reprezentând cheltuielile judiciare efectuate în cursul cercetării judecătorești la prima instanță.
Pe considerentele susmenționate și având în vedere și dispozițiile art.38515 pct.2 lit.d Cod pr.penală, Curtea va admite recursul, va casa în parte sentința penală și rejudecând, va majora cuantumul amenzii penale de la 1.000 lei la 4.000 lei și va obliga inculpata V. C. A. la 900 lei cheltuieli judiciare ocazionate de efectuarea urmăririi penale și cercetării judecătorești la prima instanță, din care 500 lei reprezintă contravaloarea expertizei.
Văzând și art.192 alin.3 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de P. de pe lângă J. T. J., împotriva sentinței penale nr.2138 din 7 decembrie 2011, pronunțată de J. T. J., în dosarul nr._,
Casează în parte sentința penală.
Majorează cuantumul amenzii penale de la 1.000 lei la 4.000 lei.
Obligă inculpata V. C. A. la 900 lei cheltuieli judiciare ocazionate de efectuarea urmăririi penale și cercetării judecătorești la prima instanță, din care 500 lei reprezintă contravaloarea expertizei.
Cheltuielile judiciare efectuate în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 mai 2012.
T. MireaGabriel ViziruCamelia Ș.
Grefier,
B. D.
Red.jud.CȘ
j.f.M.M.
PS/28.05.2012
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 162/2012. Curtea de... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1066/2012. Curtea... → |
|---|
