Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1415/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1415/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 21-06-2013 în dosarul nr. 1415/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 1415/2013
Ședința publică de la 21 Iunie 2013
PREȘEDINTE A. C. M. Judecător
T. C. B. Judecător
A. I. S. Judecător
Grefier Ș. C. D.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. N. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de recurent P. de pe lângă J. Băilești și partea civilă S. A. împotriva sentinței penale nr. 55 din 28 februarie 2013, pronunțată de J. Băilești în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpatul intimat M. I., asistat de avocat D. D., apărător din oficiu, lipsind intimatul inculpat M. M. I., reprezentat de avocat E. G. V., apărător din oficiu, partea civilă P. I. și recurentul parte civilă S. A..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursului, casarea sentinței instanței de fond iar cu ocazia rejudecării să se dispună înlăturarea disp. art. 41 cod penal pentru infracțiunea de violare de domiciliu reținută în sarcina inculpatului M. I., înlăturarea stării de recidivă postcondamnatorie reținută în sarcina inculpatului M. M. I. în condițiile în care acesta era minor la data săvârșirii primelor fapte sancționate penal.
De asemenea, critică și modul în care a fost soluționată acțiunea civilă față de părțile civile P. I. și S. A., solicitând totodată admiterea recursului formulat de această din urmă parte civilă.
Avocat D. D. pentru inculpatul M. I. arată că este de acord cu admiterea recursului formulat de parchet în ceea ce privește înlăturarea disp. art. 41 cod penal pentru infracțiunea de violare de domiciliu.
Totodată, se arată că în mod greșit a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă P. I. în condițiile în care fapta săvârșită împotriva acestuia nu este infracțiune precum și acțiunea civilă formulată de partea civilă S. I., de aceea se solicită respingerea recursului formulat de această parte civilă.
Avocat E. G. V. pentru inculpatul M. M. I. solicită înlăturarea disp. art. 37 lit. a cod penal față de inculpat, precum și respingerea recursului formulat de partea civilă
Inculpatul având ultimul cuvânt, declară că regretă fapta comisă.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința penală nr. 55 din 28 februarie 2013, pronunțată de J. Băilești în dosarul nr._, în baza art.192 alin.2 din codul penal,cu aplicarea art.37 lit.a și a art.41 alin.2 din codul penal, a fost condamnat inculpatul M. I., fiul lui A. și M., născut la data de 28 ianuarie 1990 în C., județul D., cu domiciliul în .,cetățean român,cu stagiul militar neîndeplinit, fără ocupație, studii 8 clase,cu antecedente penale, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu săvârșită asupra părților vătămate P. I. și S. A., ambii cu domiciliul în ..
În baza art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a și g din codul penal,cu aplicarea art. 37 lit.a și a art.41 alin.2 din codul penal, a mai fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat săvârșită în dauna părților vătămate.
În baza art.33 lit.a și 34 lit.b din codul penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare.
În baza art.83 alin.1 din codul penal, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 80 din 25 martie 2010 a Judecătoriei Băilești, astfel încât inculpatul, va executa pedeapsa de 4 ani și 2 luni închisoare.
În baza art.192 alin.2 din codul penal,cu aplicarea art.37 lit.a și a art.41 alin.2 din codul penal, a fost condamnat inculpatul M. M.-I., fiul lui I. și A.,născut la data de 5 martie 1991 în .,cu domiciliul în .,cetățean român,cu stagiul militar neîndeplinit, fără ocupație,studii 8 clase,cu antecedente penale, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu săvârșită asupra părților vătămate P. I. și S. A., ambii cu domiciliul în ..
În baza art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a și g din codul penal,cu aplicarea art.41 alin.2 din codul penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat săvârșită în dauna părților vătămate.
În baza art.33 lit.a și 34 lit.b din codul penal, s-a dispus ca inculpatul să executa pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare.
În baza art.83 alin.1 din codul penal, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare aplicată prin sentința penală nr.70 din 18 martie 2010 a Judecătoriei Băilești,astfel încât inculpatul, finalmente, va executa pedeapsa de 4 ani și 2 luni închisoare.
În baza art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b și a art.71 din codul penal s-a interzis inculpaților dreptul de a fi aleși în autoritățile publice sau în funcții elective și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la terminarea pedepselor, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepselor.
S-a admis în parte acțiunile civile ale părților vătămate S. A. cu domiciliul în .>
Au fost obligați inculpații să plătească 450 lei despăgubiri părții vătămate S. A. și 200 lei părții vătămate P. I..
În baza art. 191 alin. 1 din codul de procedură penală, au fost obligați inculpații la plata sumei de 500 lei fiecare reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de câte 300 lei reprezentând onorarii apărători din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului D..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lîngă J. Băilești din 4.05.2012 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților M. I. pentru săvîrșirea infracțiunilor prev.și ped.de art.192 alin.2 c.p.,cu aplic.art.37 lit.a c.p. și art.208 alin.1,209 alin.1 lit.a și g c.p.,cu aplic.art.41 alin.2 c.p.și art.37 lit.a c.p.,în final cu aplic.art.33 lit.a c.p.și M. M. I. pentru săvîrșirea infracțiunii prev.și ped.de art.192 alin.2 c.p.,cu aplic.art.41 alin.2 c.p.și art.208 alin.1,209 alin.1 lit.a și g c.p.,cu aplic.art.41 alin.2 c.p.,în final cu aplic.art.33 lit.a c.p.
În fapt, s-a reținut că în noaptea de 7/8.11.2010 inculpații au hotărît de comun acord să sustragă păsări de la partea vătămată P. I.,ocazie cu care au pătruns în locuința acestuia pe poarta de acces neasigurată și dintr-o anexă au sustras o curcă și un curcan,cu care s-au deplasat la locuința inculpatului M. și în aceeași noapte le-au valorificat cumpărătorului de bună credință U. C. cu suma de 150 lei,bani pe care i-au împărțit în mod egal.
Prejudiciul cauzat a fost în sumă de 500 lei,fiind recuperat prin echivalent,partea vătămată P. neconstituindu-se parte civilă.
S-a mai reținut că în cursul lunii noiembrie 2010,pe timp de noapte,în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpații au hotărît să sustragă ovine de la partea vătămată S. A.,ocazie cu care au pătruns în curtea locuinței acestuia pe poarta de acces neasigurată și dintr-o anexă au sustras trei ovine de circa 5-6 ani.
De asemenea, s-a reținut că cu animalele sustrase cei doi s-au deplasat la locuința inculpatului M., valorificînd ulterior două ovine cumpărătorului de bună credință U. C. cu suma de 250 lei,iar pe cea de-a treia unei persoane din . de 200 lei,împărțind banii în mod egal.
Prejudiciul cauzat părții vătămate S. a fost în sumă de 900 lei și nu a fost recuperat,aceasta constituindu-se parte civilă cu suma respectivă.
În cauză,partea vătămată S. A. s-a constituit parte civilă cu suma de 3300 lei reprezentînd contravaloarea ovinelor și a mieilor rezultați în anii 2011 și 2012,s-au atașat la dosar de către reprezentanta Parchetului copii de pe sentințele penale nr.70 din 18.03.2010 și nr. 80 din 25.03.2010 pronunțate de J. Băilești privind pe inculpați .
De asemenea,în cauză au fost audiați inculpatul Monagă M. I., partea vătămată S. A. și martorii U. C.,B. O. și B. M. și a fost citat inculpatul M. I. cu mandat de aducere și prin afișare la ușa Consiliului Local O..
Din probele administrate în cauză,instanța reține următoarele:
Săvârșirea faptelor puse în sarcina lor de către cei doi inculpați a fost indiscutabilă și dovedită cu probele administrate atât în cursul urmăririi penale cât și nemijlocit în instanță.
De altfel, la urmărirea penală ambii inculpați au recunoscut săvârșirea faptelor.
În instanță, însă, inculpatul M. M. I. și-a schimbat atitudinea, negând săvârșirea infracțiunilor.
În ceea ce-l privește pe inculpatul M. I., acesta nu s-a prezentat în instanță pentru a fi ascultat, deși la prezentarea mandatului de către agentul de poliție N. Nicușor s-a obligat să se prezinte în instanță, ulterior plecând din domiciliu fără a da relații despre locul în care a plecat.
Așa fiind, inculpații au fost condamnați în regim de detenție pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina acestora urmând ca la individualizarea pedepselor aplicate fiecăruia să se țină cont de atitudinea fiecăruia pe parcursul procesului penal, de faptul că ambii inculpați au antecedente penale iar faptele au fost săvârșite înăuntrul termenului de încercare stabilit prin condamnarea lor anterioară pentru fapte similare, urmând ca suspendarea condiționată a pedepselor aplicate fiecăruia să fie revocate, cuantumul acestora urmând a fi cumulat cu cel al pedepsei rezultate din cele stabilite pentru cauza de față.
În ceea ce privește prejudiciul cauzat părților vătămate, cel produs în dauna părții vătămate P. I. a fost recuperat prin echivalent în cursul urmăririi penale astfel încât acesta a renunțat la cererea de constituire ca parte civilă formulată anterior.
Partea vătămată S. A. s-a constituit inițial parte civilă cu suma de 900 lei iar în faza judecății cu suma de 3.300 lei, adăugând la suma inițială și prăsila celor trei oi sustrase.
Partea civilă nu a făcut dovada valorii celor trei sustrase astfel încât instanța va reține ca valoare prețul obținut de cei trei inculpați.
În ceea ce privește valoarea prăsilei pretinse, aceasta a fost incertă, mai ales raportat la momentul sustragerii celor trei oi astfel încât aceasta nu va fi acordată de instanță.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs partea civilă S. A. și P. de pe lângă J. Băilești.
Recursul Parchetului vizează netemeinicia și nelegalitatea hotărârii primei instanțe, în condițiile în care, în mod greșit, s-a reținut în sarcina inculpatului M. I., forma continuată a infracțiunii de violare de domiciliu, deși actul de sesizare al instanței are ca obiect o singură infracțiune prev. de art. 192 alin.2 cod penal, faptă ce prejudiciază pe partea vătămată S. A..
În mod greșit s-a reținut starea de recidivă postcondamnatorie pentru inculpatul M. M. I., în condițiile în care acesta suferise condamnări în perioada minoratului.
O altă critică a Parchetului vizează nelegalitatea soluționării laturii civile, în condițiile în care s-a dispus obligarea inculpaților la plata prejudiciului suportat de partea civilă P. I., deși partea civilă recuperase paguba încă din faza de urmărire penală.
Este criticată și obligarea în solidar a inculpaților M. I. și M. M. I. la plata prejudiciului suportat de partea civilă S. A., sub aspectul cuantumului.
În condițiile în care partea civilă face dovada unui prejudiciu în cuantum de 900 lei, instanța, în mod nefondat, acordă numai o parte din acesta, respectiv 450 lei.
Recursul părții civile S. A. nu a fost motivat potrivit disp. art. 38510 cod pr.penală.
Analizând motivele de recurs invocate cât și hotărârea primei instanțe potrivit disp. art. 3856 alin.3 Cod procedură penală, se constată că recursurile formulate în cauză sunt fondate astfel încât, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, se vor admite recursurile, se va casa în parte sentința penală în sensul că: se va înlătura aplicarea dispozițiilor art.41 alin.2 C.p. pentru infracțiunea prevăzută de art.192 alin.2 C.p. cu aplicarea art.37 lit.a C.p. reținută în sarcina inculpatului M. I.; se va înlătura aplicarea dispozițiilor art.37 lit.a C.p. pentru infracțiunea prevăzută de art.192 alin.2 C.p.cu aplicarea art.41 alin.2 C.p., reținută în sarcina inculpatului M. M. I.; se va înlătura obligarea inculpaților la plata sumei de 200 lei către partea vătămată P. I..
Se vor obliga inculpații în solidar la plata sumei de 900 lei, reprezentând despăgubiri materiale către partea civilă S. A. și se vor menține restul dispozițiilor sentinței penale.
Observând actul de sesizare a instanței se constată că acțiunea penală pornită împotriva inculpatului M. I. are ca obiect săvârșirea infracțiunii prev. de art. 192 alin.2 cod penal, respectiv pătrunderea fără drept, pe timp de noapte și împreună cu o altă persoană, în curtea locuinței părții vătămate S. A., cu intenția de a sustrage bunuri.
Prima instanță, în condițiile în care în cauză nu a făcut aplicare disp. art. 334 - 337 Cod procedură penală, a dispus condamnarea aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 192 alin.2 cod penal, cu aplic. art. 41 alin.2 cod penal.
Ori, în raport de dispozițiile art. 317 Cod procedură penală, judecata se mărginește la fapta și persoana arătată în actul de sesizare a instanței, iar în caz de extinderea procesului penal și la fapta și persoana la care se referă extinderea. Fiind o dispoziție relativă la sesizarea instanței, aceste limite trebuie respectate sub sancțiunea nulității hotărârii de condamnare și pentru alte fapte.
Constatând astfel că prima instanță a dispus condamnarea și pentru o altă faptă, decât cea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, se apreciază că primul motiv de recurs invocat de către P. este întemeiat astfel încât, se va înlătura disp. art. 41 cod penal pentru infracțiunea de violare de domiciliu reținută în sarcina inculpatului M. I..
Observând fișa de cazier judiciar a inculpatului M. M. I. se constată că acesta a fost condamnat la pedeapsa de an închisoare cu aplic. art. 81 și 110 cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 alin.2 lit. b și alin. 21 lit. c cu aplic. art. 99 și următoarele cod penal, prin sentința penală nr. 70 din 18 martie 2010 a Judecătoriei Băilești.
Însă, față de dispozițiile art. 38 cod penal, se constată că în cauza de față inculpatul M. M. I. nu se regăsește în stare de recidivă postcondamnatorie, cum greșit a reținut prima instanță, eroare ce urmează a fi înlăturată.
De asemenea, constatând că partea civilă P. I. și-a recuperat prejudiciul, astfel cum rezultă din declarația acestuia dată în faza de urmărire penală, fila 15 d.u.p., se constată că în mod greșit prima instanță a dispus obligarea inculpaților la plata prejudiciului către această parte civilă.
Față de declarația părții civile, instanța de fond trebuia să ia act că acțiunea civilă a rămas fără obiect, în condițiile recuperării integrale a prejudiciului.
În ceea ce privește soluția adoptată de către prima instanță asupra acțiunii civile formulată de partea civilă S. A., se constată că aceasta este greșită, atâta timp cât probele administrate în cauză fac dovada unui prejudiciu în cuantum de 900 lei, sumă cu care partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză, fila 10 d.u.p..
De aceea, apreciind ca întemeiate pretențiile părții civile S. A., sub aspectul cuantumului, cei doi inculpați urmează a fi obligați în solidar la plata prejudiciului solicitat de aceasta.
Văzând și disp. art. 192 alin.2 și 3 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de partea civilă S. A. și P. de pe lângă J. Băilești împotriva sentinței penale nr. 55 din 28 februarie 2013, pronunțată de J. Băilești în dosarul nr._ .
Casează în parte sentința penală în sensul că:
Înlătură aplicarea dispozițiilor art.41 alin.2 C.p. pentru infracțiunea prevăzută de art.192 alin.2 C.p. cu aplicarea art.37 lit.a C.p. reținută în sarcina inculpatului M. I..
Înlătură aplicarea dispozițiilor art.37 lit.a C.p. pentru infracțiunea prevăzută de art.192 alin.2 C.p.cu aplicarea art.41 alin.2 C.p., reținută în sarcina inculpatului M. M. I..
Înlătură obligarea inculpaților la plata sumei de 200 lei către partea vătămată P. I..
Obligă inculpații în solidar la plata sumei de 900 lei, reprezentând despăgubiri materiale către partea civilă S. A..
Menține restul dispozițiilor sentinței penale.
Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului, din care 600 lei reprezintă onorariu apărător oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Iunie 2013.
A. C. M. T. C. B. A. I. S.
Grefier,
Ș. C. D.
Red.jud.TCB
j.f.M.P.
IB
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1414/2013.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
