Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1414/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1414/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 21-06-2013 în dosarul nr. 1414/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR. 1414
Ședința publică de la 21 iunie 2013
PREȘEDINTE A. C. M.- judecător
T. C. B.- judecător
A. I. S.- judecător
Grefier Ș. C. D.
Ministerul Public reprezentat prin procuror C. N. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
***
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de inculpatul R. L. și părțile civile S. T. și B. S. împotriva sentinței penale nr. 45 din data de 21 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Corabia în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat R. L., asistat de avocat P. M., apărător ales, lipsind recurenții părți civile S. T. și B. S., pentru care se prezintă avocat V. D., apărător ales, lipsind și asigurătorul B. Național carte V. din S. (Oficina Espanola de Aseguradores de Automoviles) – prin mandatar B.A.A.R., pentru care se prezintă avocat C. E., apărător ales.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se că au fost depuse motivele scrise de recurs pentru părțile civile și pentru inculpat, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat V. D. pentru recurenții părți civile S. T. și B. S., având cuvântul, solicită admiterea recursurilor, casarea sentinței penale atât sub aspectul laturii penale cât și sub aspectul laturii civile și rejudecându-se cauza să se dispună majorarea pedepselor aplicate și executarea rezultantei în regim de detenție, apreciindu-se că pedeapsa este prea mică în raport de gravitatea faptei și urmările produse.
Sub aspectul laturii civile solicită admiterea integrală a pretențiilor părților arătând că prima instanță în mod greșit a acordat doar 2.800 euro daune materiale, ignorând celelalte probe administrate în cauză. Arată că în asemenea condiții nimeni nu preconstituie dovezi.
Solicită și acordarea daunelor morale arătând că instanța trebuia să aibă în vedere declarațiile date de părți în ședință și nu conținutul unei chitanțe, încheiate în afara procesului și precizează că trauma suferită de părțile civile este mare, B. S. încercând în mod repetat să se sinucidă.
Solicită respingerea recursului inculpatului.
Avocat P. M. pentru recurentul inculpat R. L., având cuvântul, solicită admiterea recursului inculpatului, casarea sentinței sub aspectul laturii penale și schimbarea modalității de executare a pedepsei prin aplicarea art. 81 Cp. și suspendarea condiționată. Arată că inculpatul era bun prieten cu victima, regretă enorm ceea ce s-a întâmplat, a făcut demersuri pentru plata prejudiciului vânzându-și casa și muncind în Italia pentru a plăti prejudiciul și are un minor în întreținere. Solicită respingerea recursului declarat de părțile civile.
Avocat C. E. pentru intimatul asigurător B. Național carte V. din S. (Oficina Espanola de Aseguradores de Automoviles) – prin mandatar B.A.A.R., având cuvântul, solicită respingerea recursurilor părților civile sub aspectul laturii civile precizând că daunele au fost plătite parțial prin înțelegerea părților aspect menționat în înscrisul întocmit de acestea, iar celelalte daune materiale nu pot fi acordate întrucât constituie un prejudiciu viitor și incert. Arată că la daunele morale părțile civile au renunțat în mod expres. Lasă la aprecierea instanței soluția cu privire la recursurile părților civile.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea recursurilor părților civile și casarea sentinței exclusiv sub aspectul laturii penale în vederea înlăturării circumstanțelor atenuante reținute de prima instanță. Arată că nu poate fi reținută nici una din circumstanțele prev. de art. 74 Cp. inculpatul fiind condamnat anterior pentru alte infracțiuni, având o conduită nepotrivită după producerea accidentului, despăgubind numai parțial victimele. Recunoașterea faptei nu poate fi valorificată de două ori în procesul penal atât în condițiile art. 320/1 C.p.p cât și în condițiile art. 74 Cp.
Consideră însă că modalitatea de executare este bine aleasă de prima instanță, nefiind necesară nici executarea în regim de detenție și nici suspendarea condiționată.
Sub aspectul laturii civile consideră că soluția primei instanțe este legală și temeinică, nefiind dovezi pentru suplimentarea despăgubirilor materiale, iar sub aspectul daunelor morale constatându-se existența tranzacției părților.
Solicită respingerea recursului inculpatului ca nefondat.
Recurentul inculpat R. L., având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta și era prieten bun cu victima.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 45 din data de 21 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Corabia în dosarul nr._, a fost condamnat inculpatul R. L. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 178 alin 1, 2 Cp, cu aplicarea art. 3201 al 1 - 7, art. 74 lit. a, b, c Cp si art. 76 lit. d C.p.
A fost condamnat inculpatul R. L. la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 86 alin 1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 3201 al 1 - 7, art. 74 lit. a, c Cp si art. 76 lit. e C.p.
A fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an si 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 89 alin 1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 3201 al 1 - 7, art. 74 lit. a, c Cp si art. 76 lit. d C.p.
În baza art. 85 Cp s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare ,aplicată prin sentința penală nr. 67/12.06.2012, pronunțată de Judecătoria Corabia în dosarul_, definitivă prin nerecurare la data de 02.07.2012.
S-a constatat că inculpatul a săvârșit în concurs real prevăzut de art. 33 lit. a C.p. infracțiunile din prezenta cauza si cea prev de art. 208 - 209 C.p. pentru care a fost condamnat la 1 an închisoare prin sentința penală nr.67/12.06.2012, pronunțată de Judecătoria Corabia în dosarul_, definitivă prin nerecurare la data de 02.07.2012.
În baza art. 36 al 1 rap. la art. 33- art. 34 C.p. au fost contopite pedepsele aplicate dispunându-se ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 1 (un) an si 2 (doua) luni închisoare.
În baza disp. art.71 al.1 Cp, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art.64 lit. a teza II și b Cp.
În baza art. 86 ind. 1 Cp. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe o durată de 4 (patru) ani, termen de încercare conf. art. 86 ind. 2 Cp.
În baza art. 86 ind. 3 alin 1 Cp. s-a dispus ca inculpatul pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri: să se prezinte la Serviciul de Probatiune din cadrul Tribunalului O. ori de câte ori este chemat; să anunțe în prealabil orice schimbare a domiciliului, deplasare peste 8 (opt) zile precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În baza art. 86 ind. 3 alin 2 Cp. s-a dispus ca inculpatul pe durata termenului de încercare să nu conducă nici un vehicul.
În baza art. 359 C.p.p. s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86 ind. 4 Cod penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza disp. art. 14, 15 C.p.p. și art. 346 C.p.p. coroborat cu art. 998 - 999 C.civil, art. 251 din Lg.32/2000, art. 3 și art. 11 din Ordinul nr. 1/2008, a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente B. Național C. V. din S. (Oficina Espanola de Aseguradores de Automoviles), prin mandatar B. Asigurătorilor de Autovehicule din România, cu sediul la mandatarul sau, respectiv in București, .. 40 - 40 bis, ., să plătească părților civile B. S. și S. T. suma de 2800 euro echivalent în lei daune materiale.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei către părțile civile, reprezentând onorariu apărător.
În baza art. 88 Cp. s-a dedus din pedeapsa durata reținerii si arestării preventive de la de la 12.07.2011 până la 13.07.2011.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că la data de 12.07.2011 în jurul orei 10:00 organele de poliție din cadrul IPJ O. – Poliția Corabia au fost sesizate prin SNAU 112 despre faptul că pe DC 124 km 4 județul O. s-a produs un accident de circulație soldat cu victime. În baza sesizării, organele de poliție s-au deplasat la fața locului unde au identificat autovehiculul marca Nissan Primera cu nr. de înmatriculare 6715 DPV, poziționat în afara părții carosabile a DC 124 județul O. în direcția de mers Corabia - T V., pe partea stângă orientat cu fața către DC 124 și contorsionat cu partea dreaptă, în jurul unui copac, autoturismul fiind avaria în proporție de 80%..În interiorul autoturismului ca pasager pe locul din dreapta față a fost identificat decedat numitul S. VENUS.
D. verificările efectuate în cauză a rezultat că în seara zilei de 11/12.07.2011 în jurul orei 00:40, inculpatul R. L. a luat autoturismul Nissan Primera cu nr. 6715-DPV, proprietatea numitului S. C. care lucra în S., a scos autoturismul în cauză din garajul unde se afla în păstrare în localitatea Corabia, conducându-l pe drumurile publice până la domiciliul prietenului său S. VENUS, întrucât anterior cei doi stabiliseră să meargă în localitatea T V.. Inculpatul R. L. a declarat că de la domiciliul lui S. VENUS autoturismul a fost condus de S. VENUS care promovase examenul de conducere iar pe DC 124, victima a refuzat că mai conducă, motivând că îi era teamă să nu se producă vreun accident, context în care inculpatul a trecut la volan, ambii ocupanți ai autoturismului purtând centurile de siguranță.În jurul orei 0:40 în deplasare pe DC 124, inculpatul a observat în lumina farurilor autoturismului că se termină zona asfaltată a drumului și că urma o porțiune de drum acoperită cu pietriș, drumul fiind ud, întrucât plouase. În aceste condiții, inculpatul a inițiat procesul de frânare timp în care autoturismul a derapat din cauza bălților cu apă de pe drum, deplasându-se pe câmpul din stânga drumului și izbindu-se violent cu partea laterală dreapta de un copac gros aflat la acel nivel. În urma impactului autoturismul a fost distrus în proporție de 80%, iar S. VENUS a decedat.
După producerea acestui eveniment rutier, inculpatul a părăsit locul accidentului, victima rămânând pe scaun, prinsă în centura de siguranță, până în jurul orei 06:00 a dimineții de 12.04.2011, când a fost descoperit accidentul de organele de poliție ca și inculpatul care a fost identificat de organele de anchetă în extravilanul localității Vișina, județul O. în data da 12.07.2011 în jurul orelor 11:00.
Raportul de constatare medico-legală nr. 182/A/24.11.2011 emis de SJML O. a confirmat că moartea victimei S. VENUS a fost violentă, ea datorându-se contuziei de bulb rahidian consecință a unui politraumatism de fractură atlanto-occipitală și hemoragie meningo-ventriculară, contuzii pulmonare, ruptură de ficat cu hemoragie internă minimă. Se mai concluzionează că leziunile traumatice au fost produse cu și de corpuri dure, compresiune între două planuri dure în condițiile unui accident rutier și au legătură directă și necondiționată cu cauza morții, acestea fiind incompatibile cu viața, decesul victimei producându-se într-un interval de până în 5 minute.
Inculpatul R. L. a fost testat cu aparatul alcooltest și i s-au prelevat probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, rezultatul fiind negativ, iar potrivit raportului de constatare medico-legală alcoolemia victimei a arătat rezultate negative.
În vederea stabilirii mecanismului și dinamicii producerii accidentului, a cauzelor și condițiilor care au generat producerea lor, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice auto. Conform concluziilor raportului de expertiză tehnică auto viteza autoturismului la momentul la care inculpatul R. L. a inițiat procesul de frânare a fost de 113,09 km/h în condițiile în care viteza maximă admisă pe drumurile comunale pentru autoturisme în afara localităților este de 90 km/h. Conducătorul autoturismului, în persoana inculpatului R. L., ar fi avut posibilitatea de a evita producerea accidentului, dacă în locul în care a fost inițiat procesul de frânarea ar fi circulat cu viteza maximă legală de 90 km/h, astfel încât impactul pom autoturism nu ar mai fi avut loc, iar decesul victimei nu s-ar mai fi produs.
Starea de pericol în producerea accidentului a fost creată de inc. R. L. prin inițierea procesului de frânare la autoturism, dar prin necontrolarea direcției auto, prin rotirea volanului, rezultat al lipsei cunoștințelor despre circulația auto precum și a lipsei de minimă experiență rezultată cu prilejul obținerii unui permis de circulație auto.
Conform aceluiași raport, inculpatul a încălcat următoarele texte de lege: capitolul 3, secția 1, art. 21 din OUG 195/2002 care prevăd că: ,,conducătorii de autovehicule trebuie să aibă cunoștințele și îndemânarea necesară conducerii și să fie apți din punct de vedere mental și psihologic; capitolul 4, secția a doua, art. 49, (4) c ) din OUG 195/2002 care prevăd că ,, limita maximă din afara localităților este de 90km/h pe alte categorii de drumuri”; capitolul 6, art. 86, (1) din OUG 195/2002 care prevăd că: ,,conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, se pedepsește cu închisoare de a 1 la 5 ani”; și capitolul 5, secția a cincea, art. 77 (1) din OUG 195/2002 care prevăd că :,,conducătorul de vehicul implicat într-un accident de circulație, în urma căruia a rezultat moartea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății unei persoane, este obligat să ia măsuri de anunțare imediată a poliției, să nu modifice sau să șteargă urmele accidentului și să nu părăsească locul faptei”.
Fiind audiat în cursul judecății, inculpatul a recunoscut faptele pentru care a fost trimis în judecată, făcându-se aplicarea disp. art. 320 ind. 1 C.p.p.
În drept, având în vedere starea de fapt reținută si modalitatea de săvârșire a faptelor, instanța de fond a constatat ca, în speță, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de: ucidere din culpă, conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere și părăsirea locului accidentului, fapte prevăzute și pedepsite de art. 178 alin.1 și 2 C.pen., art. 86 alin 1 din OUG 195/2002 rep. și art. 89 alin 1 din OUG 195/2002 rep. cu aplic art. 33 lit a C.p., prin aceiași acțiune săvârșită de către inculpat, datorita împrejurărilor întrunește elementele constitutive ale celor trei infracțiuni.
D. punct de vedere subiectiv, instanța de fond a reținut ca uciderea victimei a fost săvârșită din culpa. Deși este săvârșită din culpa, fapta este periculoasa, fiind săvârșită de inculpat prin conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, cu depășirea limitei legale de viteză și cu părăsirea locului accidentului.
Acțiunea inculpatului care a acceptat să conducă autoturismul în cauză, în condițiile în care nu posedă permis de conducere, a determinat crearea unei stări de pericol iminent de producere a accidentului rutier soldat cu decesul victimei. Sub aspectul laturii subiective, forma de vinovăție reținută în sarcina inculpatului este culpa cu prevedere întrucât acesta având în vedere lipsa sa de experiență și pregătire profesională (nu deține permis de conducere de nici o categorie) trebuia și putea să prevadă rezultatul negativ.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cp, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social concret al faptei relevat de modul de săvârșire al acesteia, reținerea culpei exclusive a inculpatului în producerea accidentului. Cât privește persoana inculpatului, s-a reținut că este de reliefat ca acesta nu este la primul contact cu legea penala, fiind condamnat anterior la 1 an închisoare cu aplic art. 81-82 C.p. prin sentința penală nr.67/12.06.2012, pronunțată de Judecătoria Corabia în dosarul_, definitivă prin nerecurare la data de 02.07.2012. Cu toate acestea, instanța va retine disp. art. 74 lit. a, b, c Cp având în vedere că inculpatul a achitat părților civile suma de 6.200 euro, așa cum rezultă din declarațiile acestora, a urmat cursurile unei scoli de șoferi, așa cum rezultă din fișa depusă la fila 21 din dosarul instanței și este elev al Colegiului Tehnic Danubius din Corabia fiind caracterizat de diriginte (fila 23 din dosarul instanței) ca fiind un elev disciplinat fiind apreciat de colegi și profesori, fără abateri disciplinare.
Având în vedere cele expuse anterior, prima instanță a dispus condamnarea inculpatului R. L. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 178 alin. 1, 2 Cp., cu aplicarea art. 3201 alin. 1 - 7, art. 74 lit. a, b, c Cp. si art. 76 lit. d C.p.; la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 3201 alin. 1 - 7, art. 74 lit. a, c Cp. si art. 76 lit. e C.p. și la o pedeapsă de 1 an si 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 3201 alin. 1 - 7, art. 74 lit. a, c Cp. si art. 76 lit. d C.p.
În baza art. 85 Cp., s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 67/12.06.2012, pronunțată de Judecătoria Corabia în dosarul_, definitivă prin nerecurare la data de 02.07.2012.
Prima instanță a constatat că inculpatul a săvârșit în concurs real prevăzut de art. 33 lit. a C.p. infracțiunile din prezenta cauza si cea prev. de art. 208 - 209 C.p. pentru care a fost condamnat la 1 an închisoare prin sentința penală nr. 67 din data de 12.06.2012, pronunțată de Judecătoria Corabia în dosarul_, definitivă prin nerecurare la data de 02.07.2012.
În baza art. 36 al 1 rap. la art. 33- art. 34 C.p. au fost contopite pedepsele aplicate dispunându-se ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 1 (un) an si 2 (doua) luni închisoare.
În baza disp. art.71 al.1 Cp., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art.64 lit. a teza II și b Cp
În baza art. 86 ind. 1 Cod penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe o durată de 4 (patru) ani, termen de încercare conf. art. 86 ind. 2 Cod penal. În baza art. 86 ind. 3 alin 1 Cod penal s-a dispus ca inculpatul pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri: să se prezinte la Serviciul de Probatiune din cadrul Tribunalului O. ori de câte ori este chemat, să anunțe în prealabil orice schimbare a domiciliului, deplasare peste 8 (opt) zile precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În baza art. 86 ind. 3 alin 2 Cp., s-a dispus ca inculpatul pe durata termenului de încercare să nu conducă nici un vehicul. În baza art. 359 C.p.p., s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86 ind. 4 Cod penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Pedeapsa finala de 1 an si 2 (doua) luni închisoare, cu aplic art. 86 ind. 1 Cod penal este rezultatul unei judicioase valorificări a dispozițiilor art. 72 Cod penal, fiind necesara si suficienta pentru a-si atinge scopul prevăzut de art.52 Cod penal.
Cu privire la calitatea de parte responsabilă civilmente a Biroului Național C. V. din S. (Oficina Espanola de Aseguradores de Automoviles), prin mandatar B. Asigurătorilor de Autovehicule din România, s-a constatat că la termenul din data de 31.01.2013 Reprezentantul Biroului Asigurătorilor de Autovehicule din România (BAAR) avocat F. S. a solicitat introducerea în cauză a B. Național C. V. din S. (Oficina Espanola de Aseguradores de Automoviles) în calitate de garant, având în vedere că se angajează obligația de garantare pentru despăgubirea persoanelor prejudiciate din accidentul produs de inculpat, așa cum rezultă din prevederile art. 54 coroborate cu art.48 din Legea nr. 136/1995 și nu în calitate de parte responsabilă civilmente sau de asigurător. Instanța a admis cererea.
La termenul din data de 14.02.2013, instanța a revenit asupra dispozițiilor de introducerea în cauză a B. Național C. V. din S. (Oficina Espanola de Aseguradores de Automoviles) în calitate de garant și, având în vedere că în procesul penal se aplică regulile de procedură penală, a dispus cu privire la B. Național C. V. din S. (Oficina Espanola de Aseguradores de Automoviles), prin mandatar B. Asigurătorilor de Autovehicule din România că acesta să aibă în proces calitate de parte responsabilă civilmente.
Cu privire la aceste aspecte, prima instanță a constatat că B. Național C. V. din S. (Oficina Espanola de Aseguradores de Automoviles), prin mandatar B. Asigurătorilor de Autovehicule din România răspunde pentru pagubele provocate în situația în care autoturismul condus de inculpat nu are asigurare obligatorie, fiind înmatriculat în S.. Ca urmare, prima instanță a constatat că B. Național C. V. din S. (Oficina Espanola de Aseguradores de Automoviles) este un organism similar Fondului de protecție al Victimelor Străzii din România, aplicându-i-se aceleași reguli.
În cauza de fată, s-a reținut că inculpatul a condus autoturismul marca Nissan Primera cu nr. de înmatriculare 6715 DPV aparținând numitului S. C., autoturism înmatriculat în S.. D. adresa nr. 2439/17.10.2012 emisă de B.A.A.R (f. 44, 45), prima instanță a constatat B.A.A.R nu a identificat vreo societate de asigurare la care să fie asigurat acest autoturism, motiv pentru care a fost introdus în cauză B. Național C. V. din S. (Oficina Espanola de Aseguradores de Automoviles), prin mandatar B. Asigurătorilor de Autovehicule din România.
Potrivit dispozițiilor art. 24 aliniat 3 C.p.p., persoana chemata în procesul penal sa răspundă, potrivit legii civile pentru pagubele provocate prin faptele inculpatului, se numește parte responsabilă civilmente. Instituirea acestei calități procesuale are menirea de a proteja persoana care a suferit un prejudiciu material împotriva insolvabilității autorului prejudiciului. Aceasta calitate procesuala reglementează o răspundere civila complementara, indirecta, si anume răspunderea civila a unei alte persoane, decât inculpatul pentru prejudicii materiale cauzate prin infractiune.
În decizia nr.3/2010 a Înaltei Curți de casație si Justiție - Secțiile Unite s-a arătat ca "în interpretarea si aplicarea unitara a dispozițiilor art. 25/1 din Legea nr. 32/2000 privind societățile de asigurare si supravegherea asigurărilor cu modificările si completările ulterioare, coroborate cu cele ale art.24 Cod procedura penala, în procesul penal, Fondul de protecție a victimelor străzii are calitatea de parte responsabil civilmente ..." Prin urmare, s-a reținut că în speță suntem în prezenta unei răspunderi pentru fapta altuia, fundamentul juridic al acestei răspunderi constituindu-l ideea de garanție fata de victima (a se vedea în acest sens art.3 si art.11 din Ordinul nr.1/2008 pentru punerea în aplicare a Normelor privind Fondul de protecție a victimelor străzii). D. punct de vedere al dreptului procesual penal, partea responsabil civilmente B. Național C. V. din S. (Oficina Espanola de Aseguradores de Automoviles), prin mandatar B. Asigurătorilor de Autovehicule din România fiind subiect în latura civila a procesului penal, are, sub aspectul răspunderii civile aceeași poziție ca si inculpatul. Art.25/1 pct.12 din Legea nr.32/2000 prevede ca "fondul are legitimitate procesuala activa în orice proces împotriva persoanei aflate într-o relație juridica cu el pentru obligații de plata achitate sau care urmează cu certitudine sa fie achitate de Fond". Fondul este organism de plata a despăgubirilor, astfel cum rezulta din economia art.1 aliniat 4 din Directiva 84/5/CEE coroborate cu prevederile art.4 aliniat 1 din Ordinul nr.1/2008 pentru punerea în aplicare a Normelor privind Fondul de protecție a victimelor străzii emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Astfel fiind, aplicând prin analogie aceste dispoziții legale, partea responsabil civilmente B. Național C. V. din S. (Oficina Espanola de Aseguradores de Automoviles), prin mandatar B. Asigurătorilor de Autovehicule din România răspunde singur daca vehiculul care a provocat accidentul a rămas neidentificat si în solidar cu inculpatul, care deși avea obligația de a-si asigura autovehiculul a nesocotit aceasta norma imperativa, fata de persoanele păgubite prin accidente de vehicule.
În cauza, partea responsabil civilmente B. Național C. V. din S. (Oficina Espanola de Aseguradores de Automoviles), prin mandatar B. Asigurătorilor de Autovehicule din România, s-a reținut că trebuie obligata în solidar cu inculpatul la despăgubiri civile.
Sub aspectul laturii civile, prima instanță a reținut că părțile vătămate s-au constituit părți civile cu suma de 200.000 lei daune morale și 40.000 lei daune materiale.
Conform art. 14 alin. 1 Cod procedură penală, acțiunea civilă în procesul penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum și a părții responsabile civilmente, iar potrivit dispozițiilor cuprinse în alin. 3 al aceluiași articol repararea pagubei se face potrivit legii civile. Față de aceste prevederi, temeiul juridic al răspunderii civile a inculpatului pentru paguba cauzată prin infracțiune îl constituie reglementarea din art. 998-999 cod civil și art. 14 Cod procedură penală. Răspunderea civila delictuala pentru fapta proprie este instituita prin articolele 998 si 999 Cod civil, care constituie temeiuri pentru stabilirea condițiilor generale ale răspunderii.
În acest scop, se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: a)existența unui prejudiciu; b)existența unei fapte ilicite; c)existenta unui raport de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu; d)existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.
În ce privește existența vinovăției, a faptei ilicite și a persoanei care a săvârșit-o, s-a reținut că aceste condiții au fost verificate anterior Astfel fapta ilicită a constat într-o fapta prevăzută de legea penala, si anume art.184, alin.2 și 4 Cod penal, respectiv fapta prevăzută de art.89 alin 1 din OUG 195/2002 rep. Legătura de cauzalitate directa si indirecta dintre fapta ilicita si urmarea imediată a rezultat din raportul de expertiză medico-legal întocmit în cauză, și în ceea ce privește vinovăția, fapta a fost săvârșită sub forma culpei cu prevedere (usurinta).
Având în vedere cele menționate mai sus la stabilirea răspunderii delictuale prima instanță a cercetat doar îndeplinirea condiției existenței unui prejudiciu.
S-a constatat că este fără relevanță că părțile civile au decontat contravaloarea transportului cu avionul pentru rudele care au venit din S. pentru a participa la înmormântare, aceste aspecte nefiind dovedite cu biletele de avion.
Prima instanță, având în vedere înscrisul intitulat “chitanță” de la fila 19 din dosarul instanței care reprezintă o tranzacție ce a avut loc între părți, a admis în parte acțiunea civilă respingând cererea părților civile cu privire la acordarea de daune morale și obligând inculpatul la plata sumei de 2.800 lei cu titlu de daune materiale.
Astfel prima instanță a constatat că, prin chitanța depusă la fila 19 din dosarul instanței, inculpatul a achita părților civile suma de 5.000 de euro, obligându-se totodată să mai achite suma de 4.000 euro. Aceasta echivalează cu recunoașterea de către inculpat a pretențiilor materiale ale părților civile în privința celor 4000 euro. În declarațiile lor părțile civile recunosc că au primit de la inculpat suma totală de 6200 euro (f. 53, 54). Prin concluziile puse cu privire la fondul cauzei, partea responsabilă civilmente B. Național C. V. din S. (Oficina Espanola de Aseguradores de Automoviles), prin mandatar B. Asigurătorilor de Autovehicule din România, și-a însușit tranzacția intervenită între inculpat și părțile civile. Și din conținutul concluziilor scrise depuse la dosarul cauzei de partea responsabilă civilmente (f. 91), prima instanță a constatat că partea responsabilă civilmente și-a însușit tranzacția de la fila 19 din dosarul instanței. Astfel, în cuprinsul acestor concluzii scrise s-a arătat că: “ în susținerea certerii noastre de respingere a daunelor morale vă rugăm să observați înscrisul sub semnătură privată aflat la fila 19 din dosarul instanței……….”.
Fiind lămurită problematica însușirii tranzacției (chitanței) intervenite între inculpat și părțile civile, s-a constatat că, la punctul 3 al înscrisului (chitanței) aflat la fila 19 din dosarul instanței se arată că: “ referitor la daunele morale, noi S. T. șI B. S. nu mai avem nici o pretenție de la învinuitul R. L.” motiv pentru care instanta nu va corda daune morale.
Cu privire la daunele materiale, prima instanță a constatat că, prin însușirea acestei tranzacții, partea responsabilă civilmente și-a însușit și daunele materiale recunoscute de inculpate, în cuantum de 9000 euro din care părțile civile recunosc că au primit suma de 6200 euro. Practic, din suma de 9000 de euro recunoscută rămâne de achitat suma de 2800 euro.
Conform art. 16 ind. 1 alin 3 C.p.p, “ în cazul recunoașterii pretențiilor civile, instanța obligă la despăgubiri în măsura recunoașterii” deci daunele recunoscute prin tranzacție nu trebuie probate, urmând ca instanța să le acorde în integralitatea lor.
Cu privire la diferența între suma de 2.800 euro și suma de 40.000 euro (sumă cu care persoanele vătămate s-au constituit părți civile în cauză), prima instanță având în vedere lipsa dovezilor produse de către acestea, a respins această diferență.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei către părțile civile, reprezentând onorariu apărător.
În baza art. 88 Cp., având în vedere că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în cursul urmăririi penale, s-a dedus din pedeapsa durata reținerii si arestării preventive de la de la 12.07.2011 până la 13.07.2011.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs inculpatul R. L. și părțile civile S. T. și B. S..
Părțile civile S. T. și B. S., au criticat sentința sub aspectul laturii civile și penale, solicitând în principal majorarea pedepselor și executarea acestora în regim de detenție, precum și acordarea integrală a daunelor materiale și morale solicitate.
S-a invocat în motivele de recurs scrise că prima instanță trebuia să aibă în vedere cu prioritate declarațiilor părților în ședință și nu înscrisul prezentat de inculpat, și să evalueze prejudiciul moral în raport de suferința celor două părți civile, și în principal modul în care acestea resimt pierderea suferită.
Inculpatul R. L. a solicitat casarea sentinței penale în parte sub aspectul laturii penale pentru a se schimba modalitatea de executare din suspendarea sub supraveghere în suspendarea condiționată făcând trimitere la conduita sinceră pe care avut-o în proces, situația sa familială și demersurile făcute pentru despăgubirea părților civile.
Recursurile părților civile sunt fondate și urmează să fie admise pentru următoarele considerente de fapt și de drept.
Sub aspectul situației de fapt prima instanța a făcut o judicioasa apreciere a probelor existente la dosar, dând valoare declarației de recunoaștere a inculpatului pe care a coroborat-o cu procesul verbal de cercetare la fața locului, procesul verbal de depistare, conținutul rapoartelor de constatare medico legală și de expertiză tehnică auto și declarațiile martorilor L. G. și R. C. care nu au fost contestate de recurent.
Sunt întemeiate însă criticile părților civile cu privire la individualizarea sancțiunilor aplicate inculpatului și a modalității de executare a pedepsei rezultante, prima instanță neavând în vedere toate criteriile impuse de art. 72 Cp. pentru o judicioasă stabilire a pedepselor în cazul concret dedus judecății.
Procesul de individualizare al sancțiunilor penale nu poate fi rezultatul unei aprecieri arbitrare a organelor judiciare, instanța fiind datoare să se raporteze la datele despre faptă, urmările produse, modul în care a fost săvârșită, dar și la datele despre inculpat astfel încât pedeapsa aplicată prin cuantum și mod de executare să fie aptă să atingă scopurile impuse de art. 52 Cp. respectiv constrângerea și reeducarea condamnatului, și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. De asemenea, reținerea circumstanțelor atenuante fie că sunt legale fie că sunt judiciare trebuie în mod corect motivată, astfel încât orice împrejurare reținută ca circumstanță să fie indicată în mod corespunzător în conținutul sentinței de condamnare.
În cauză, în mod greșit s-a reținut incidența disp. art. 74 lit. a, b și c Cp., trimiterile primei instanțe la faptul că inculpatul nu are abateri disciplinare la Colegiul Tehnic Danubius, că a urmat cursurile unei școli de șoferi și a făcut demersuri pentru a despăgubi parțial părțile civile fiind irelevante în contextul datelor despre faptele săvârșite și a datelor despre condamnările sale anterioare.
Art. 74 lit. a Cp. stabilește că poate constitui circumstanță atenuantă conduita bună a infractorului înainte de comiterea infracțiunii însă în cauză se constată că la data de 20 octombrie 2010 inculpatul a săvârșit o infracțiune de furt calificat de folosință sustrăgând un motoscuter pe care l-a condus pe drumurile publice, fiind trimis în judecată în acel dosar la data de 22 mai 2012, cu numai două luni înainte de comiterea faptelor ce fac obiectul prezentului proces. Faptul că inculpatul, deși implicat deja într-un proces penal a decis să săvârșească noi infracțiuni dintre care una soldată cu decesul unei alte persoane demonstrează mai de grabă a predispoziție a acestuia spre implicarea în activități infracționale decât o conduită bună, caracterizarea activității sale la cursuri fiind irelevantă în aceste condiții.
În ceea ce privește dispozițiile art. 74 lit. c Cp. Curtea constată că atitudinea sinceră a inculpatului în proces a fost deja valorificată în condițiile art. 320/1 C.p.p. Deși judecarea în procedură simplificată nu exclude de plano posibilitatea reținerii simultane și a circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c Cp., acest lucru este posibil doar dacă se constată incidența celorlalte situații prevăzute în norma de drept substanțial, respectiv înlesnirea descoperirii ori arestării participanților, prezentarea sinceră în fața autorităților. Ori, în cauză, imediat după producerea accidentului inculpatul a încercat să se sustragă de la cercetări părăsind locul faptei, abandonându-și prietenul grav lovit fără a-i acorda primul ajutor și fără a solicita intervenția ambulanței, fiind găsit ulterior ca urmare a eforturilor organelor de poliție la aproximativ 10 ore după producerea accidentului pe un câmp, la 2 km de locul faptei (procesul verbal de depistare de la fila 32 d.u.p.).
În cele din urmă prevederile art. 74 lit. b Cp. reținute de asemenea de prima instanță sunt de asemenea nejustificate în condițiile în care inculpatul nu a asigurat decât o despăgubire parțială a victimelor, pentru o parte din prejudiciul material, și nu prin eforturi proprii ci prin eforturile familiei sale.
Oricum, reținerea unei împrejurări ca circumstanță atenuantă legală se face doar atunci când reducerea pedepselor sub minimul special apare ca absolut necesară pentru a asigura realizarea imperativelor stabilite prin disp. art. 52 Cp., apărând ca nejustificată în contextul comiterii a trei infracțiuni în concurs real.
Pentru aceste considerente urmează a fi înlăturate disp. art. 74 Cp. și art. 76 Cp., se vor repune în individualitatea lor pedepsele și se vor majora fiecare dintre acestea la minimul special redus potrivit art. 320/1 C.p.p.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei instanța reține că suspendarea sub supraveghere nu se justifică în raport de modul în care inculpatul a acționat atât pentru a pregăti comiterea infracțiunilor cât mai ales în raport de atitudinea adoptată după producerea accidentului.
Era previzibil pentru inculpat că în condițiile în care conduce un autoturism pe drumurile publice fără permis de conducere există un risc accentuat de implicare a sa într-un eveniment rutier, risc pe care l-a ignorat punând în pericol grav nu numai viața sa dar mai ales viața pasagerilor din autoturism și a altor participanți la trafic. Acest risc a fost mărit prin conducerea autoturismului cu o viteză care a făcut imposibilă efectuarea manevrelor în condiții de siguranță, ignorându-se condițiile de trafic și lipsa propriilor cunoștințe necesare manevrării unui autoturism, toate aceste împrejurări conjugate ducând la decesul unei persoane tinere. Mai mult, ulterior acestei fapte inculpatul nu a făcut nici un demers pentru a încerca salvarea vieții pasagerului din dreapta, nu a chemat ambulanța, fiind preocupat doar să își asigure scăparea prin părăsirea locului faptei.
Toate aceste împrejurări se impun a fi avute în vedere la stabilirea modalității de executare a pedepsei mai ales în condițiile în care în dosarul anterior în care a fost condamnat inculpatul (_ ) acesta a fost implicat tot într-un eveniment rutier avariind un motoscuter sustras pe care ulterior l-a abandonat. Pentru a se asigura prevenția specială dar și prevenția generală se impune ca pedeapsa rezultantă să fie executată în regim de detenție, singura modalitate aptă să asigure reeducarea inculpatului, să îl facă să conștientizeze gravitatea faptelor comise și necesitatea conformării unor norme imperative menite să îl protejeze nu neapărat pe el cât pe ceilalți membri ai comunității.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei Curtea constată că în cauză nu a intervenit în nici un moment o renunțare a părților civile la despăgubirile pentru daune morale, în chitanța atașată la fila 19 dosar fond făcându-se mențiunea expresă că nu mai există nici o pretenție pentru daunele materiale (punctul 2 partea finală) însă cu privire la daunele morale banii vor să îi recupereze de la asigurător sau Fondul de Protecție a Victimelor Străzii.
În aceste condiții, având în vedere și declarațiile constante în cursul cercetării judecătorești prin care cei doi au solicitat acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral, făcând demersuri pentru a administra inclusiv probe pe acest aspect (înscrisuri de la filele 63 – 86 prin care se dovedește trauma suferită de B. S., încercările de suicid ale acesteia ulterior decesului victimei) este nejustificată concluzia primei instanțe că părțile au renunțat la pretenții în totalitate.
În cauză o corectă interpretare a înscrisului atașat la dosar o reprezintă constatarea intervenirii unei tranzacții parțiale, exclusiv sub aspectul despăgubirilor materiale, urmând ca daunele morale să facă obiectul judecății în procesul penal aflat în derulare, acesta fiind și motivul pentru care în finalul înscrisului părțile au făcut trimitere la sumele pe care „instanța de judecată” le va stabili.
Pe fondul problemei analizate Curtea reține că este evident că prin fapta inculpatului s-a produs părților civile, părinții victimei, un prejudiciu constând tocmai în trauma suferită prin decesul fiului lor, fiind astfel iremediabil afectate sentimentele de afecțiune specifice oricărei legături atât de apropriate. Evaluându-se prejudiciul moral instanța nu are la îndemână criterii obiective, apreciind astfel fapta în abstract pentru a stabili o sumă care să ofere o satisfacție echitabilă pentru cei prejudiciați. Se va avea în vedere astfel vârsta victimei, modul în care a intervenit decesul acesteia, faptul că și victima a acceptat să se urce într-un autoturism condus de o persoană care nu avea permis, dar și situația familială a celor două părți civile apreciindu-se că o sumă de 20.000 lei pentru fiecare dintre acestea reprezintă o justă și echitabilă reparație.
Pentru considerentele expuse în paragrafele anterioare se apreciază că recursul inculpatului prin care s-a solicitat aplicarea în cauzăm a disp. art. 81 Cp. este nefondat, urmând a fi admise doar recursurile părților civile în sensul mai sus arătat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul R. L. împotriva sentinței penale nr. 45 din data de 21 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Corabia în dosarul nr._ .
Admite recursurile declarate de părțile civile S. T. și B. S..
Casează în parte sentința penală și rejudecând:
Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 86 ind. 1 C.p. pentru pedeapsa rezultantă de 1 an și 2 luni închisoare.
Repune în individualitatea lor pedepsele.
Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a, c C.p., art. 76 C.p.
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului în baza art. 178 alin. 1, 2 C.p. cu art. 320 ind. 1 alin. 7 C.p.p. la 1 an și 4 luni închisoare.
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului în baza art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 cu art. 320 ind. 1 alin. 7 C.p.p. la 8 luni închisoare.
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului în baza art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002 cu art. 320 ind. 1 alin. 7 C.p.p. la 1 an și 4 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b, 36 alin. 1 C.p.
Contopește pedepsele de mai sus cu pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală 67/12.06.2012, a Judecătoriei Corabia, definitivă prin nerecurare, în baza art. 208 alin. 4, 209 lit. e C.p. cu art. 320 ind. 1 alin. 7 C.p.p., art. 74 lit. b, c C.p. și art. 76 lit. d C.p., pentru care s-a anulat beneficiul suspendării condiționate, inculpatul urmând să execute în final 1 an și 4 luni închisoare.
Aplică art. 64 lit. a teza a II - a, lit. b C.p., art. 71 C.p.
În baza art. 88 C.p.
Deduce din pedeapsa rezultantă de mai sus perioada reținerii de 24 ore din 12.07.2011.
Obligă asigurătorul B. Național Carte V. din S. prin mandatar BAAR la câte 20.000 lei daune morale către fiecare dintre recurentele părți civile.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale.
Obligă inculpatul la 150 lei cheltuieli judiciare statului, din care 50 lei reprezentând 25 % din onorariul apărător oficiu.
Restul cheltuielilor judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 iunie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. C. M. T. C. B. A. I. S.
Grefier,
Ș. C. D.
Red.jud.A.C.M.
j.f.A.P.
O.A. 09 iulie 2013
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 2313/2013. Curtea de Apel... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1415/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
