Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 2094/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2094/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 01-11-2013 în dosarul nr. 2094/2013
Dosar nr._ - Legea 571/2003 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 2094
Ședința publică de la 01 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. M. - Judecător
M. E. P. - Judecător
A. D. - Judecător
Grefier M. I.
Ministerul Public reprezentat prin procuror D. T. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
¤¤¤¤
Pe rol judecarea recursurilor declarate de recurentele Direcția G. R. A Finanțelor P. Timișoara, Direcția G. R. A Finanțelor P. C. și Agenția Națională De A. F. privind pe inculpatul P. G., împotriva sentinței penale nr.1324 din 17.06.2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._/225/2013, având ca obiect infracțiuni la alte legi speciale art.296 ind.1 alin.1 lit. l din Legea 571/2003.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic F. C. pentru recurenta parte civilă Agenția Națională de A. F., Direcția G. R. a Finanțelor P. C. și inculpatul P. G., lipsind Direcția G. R. a Finanțelor P. Timișoara.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, consilier juridic F. C. invocă excepția lipsei calității procesuale active a Direcției Generale Regionale a Finanțelor P. Timișoara, arătând că aceasta a avut doar calitatea de mandatar al Statului Român reprezentat de ANAF.
Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu admiterea excepției invocate.
Inculpatul arată că este de acord cu admiterea excepției.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic F. C. având cuvântul, solicită admiterea recursului și obligarea inculpatului la plata și a accesoriilor aferente debitului principal, calculate de la data producerii infracțiunii, până la achitarea debitului.
Indică faptul că ANAF s-a constituit parte civilă cu o sumă, iar instanța de fond a reținut o altă sumă, fiind posibil să fie o eroare materială.
În mod greșit, instanța a considerat că este prematur să se pronunțe în privința accesoriilor.
Accizele sunt datorate pentru deținerea de produse în afara antrepozitului fiscal și se datorează de la data dobândirii bunurilor, iar accesoriile trebuiau acordate de la data dobândirii bunurilor accizabile și până la data plății integrale a sumelor datorate bugetului.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea recursului formulat de Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara și obligarea inculpatului la plata accesoriilor.
Intimatul inculpat P. G. având cuvântul, arată că nu vede rostul accesoriilor întrucât a plătit prejudiciul și solicită respingerea recursului pentru acest motiv.
Dezbaterile fiind închise.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1324 din 17.06.2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._/225/2013, în temeiul art. 296 ind.1 alin.1 lit. l) cu aplicarea art. 320 ind.1 alin.7 C.p.p. din Legea nr. 571/2003, a condamnat pe inculpatul P. G., C.N.P._, fiul lui G. și A., născut la data de 03.06.1963 în Ghelmegioaia, județul M., domiciliat în Orșova, ., județul M., cetățean român, căsătorit, pensionar, fără antecedente penale la pedeapsa de 8 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.p.
În temeiul art. 118 lit. f) C.p., s-a confiscat de la inculpatul P. G. cantitatea de 309 litri de alcool.
În temeiul art. 81 C.p., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 8 luni.
În temeiul art. 71 alin.5 C.p., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
În temeiul art. 359 C.p.p., s-a atras atenția inculpatului P. G. asupra dispozițiilor art. 83 C.p.
În temeiul art. 14 și art. 346 C.p.p., s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de către partea civilă Ministerul Finanțelor P. prin Autoritatea Națională a Vămilor, județul M., municipiul Drobeta Turnu Severin, . și a obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 9024 lei cu titlu de accize.
În temeiul art.191 alin.1 C.p.p., a obligat inculpatul la plata sumei de 800 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Drobeta T. - S. la data de 11.03.2013 în cadrul dosarului de cercetare penală nr. 2175/P/2012 și înregistrat pe rolul Judecătoriei Drobeta T.-S. sub nr. de dosar_ a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul P. G. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.296 ind.1 alin.1 lit. l din Legea 571/2003 modif prin OUG 54/2010.
În expozitivul rechizitoriului a fost reținută următoarea situație de fapt:
În data de 04.05.2012 în jurul orelor 20,00 inculpatul P. G. a fost depistat de organele de poliție în timp ce transporta cu autoturismul marca Audi A4 cu numărul de înmatriculare_, 309 litri alcool etilic de proveniență sârbească. Recipienții în care era amplasată cantitatea de alcool nu erau marcați cu banderole fiscale emise de autoritățile fiscale române.
Potrivit procesului verbal încheiat la data de 04.05.2012 organele de poliție din cadrul Sectorului Poliției de Frontieră Drobeta Turnu Severin au oprit în trafic autoturismul marca Audi A4 cu numărul de înmatriculare_, condus de inculpatul P. G.. Cu ocazia controlului efectuat asupra autoturismului în care în calitate de pasager se mai afla și soția inculpatului, P. Lincușa A., a fost descoperită cantitatea de 204 litri de alcool etilic, în sticle de 1 litru, având aplicate etichete cu inscripția „ ALPIS” 88 de litri alcool etilic, în sticle de 1 litru, având aplicate etichete cu inscripția „ A. VRENJE” și 17 litri de alcool în alte trei bidoane de plastic.
În vederea stabilirii conținutului exact al sticlelor găsite și a concentrației de alcool etilic în cauză s-a solicitat Direcției de Sănătate M. - Laboratorul de diagnostic și investigare în sănătate publică –C. de chimie sanitară și toxicologică, efectuarea unei analize având ca obiect probele prelevate din cantitatea menționată. Prin buletinele de analiză alcool nr.175/08.10.2012, nr. 176/08.10.2012 și nr. 177/08.10.2012 s-a confirmat faptul că în sticlele găsite asupra inculpatului P. G. se afla alcool etilic. Fiind audiat, inculpatul P. G. a recunoscut că sticlele cu alcool etilic îi aparțineau, cumpărându-le din zona Pieței M. și alte zone din Drobeta Turnu Severin, de la persoane necunoscute, contra sumei de 9 lei pentru un litru de alcool etilic. Soția inculpatului, P. Lincușa A., fiind audiată în calitate de martor, a declarat că nu a ajutat la achiziționarea alcoolului și că nu cunoaște momentul în care soțul său a achiziționat cantitatea de alcool descoperită în autoturism.
La solicitarea instanței, la dosarul cauzei, s-a comunicat fișa de cazier judiciar a inculpatului din care rezultă că inculpatul nu are antecedente penale. În cursul urmării penale, Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale M. s-a constituit parte civilă cu suma de_ lei.
În cursul cercetării judecătorești a fost identificat inculpatul și după aducerea la cunoștință a drepturilor prev. de art. 6 și art. 70 C.p.p., a fost audiat, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei.
În cursul cercetării judecătorești, Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale M. s-a constituit parte civilă cu suma de_ lei plus obligații de plată accesorii.
Analizând întregul material probator administrat instanța a constatat următoarele:
În raport de dispozițiile art. 320 indice 1 Cod procedură penală judecata se face în baza probelor administrate la urmărirea penală.
În fapt, în data de 04.05.2012 în jurul orelor 20,00 inculpatul P. G. a fost depistat de organele de poliție în timp ce transporta cu autoturismul marca Audi A4 cu numărul de înmatriculare_, 309 litri alcool etilic de proveniență sârbească. Recipienții în care era amplasată cantitatea de alcool nu erau marcați cu banderole fiscale emise de autoritățile fiscale române.
Prin buletinele de analiză alcool nr.175/08.10.2012, nr. 176/08.10.2012 și nr. 177/08.10.2012 (filele 25-28 d.u.p.) s-a confirmat faptul că în sticlele găsite asupra inculpatului P. G. se afla alcool etilic.
Față de situația de fapt reținută, instanța a constatat că, în drept, fapta inculpatului în această modalitate întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.296 ind.1 alin.1 lit. l din Legea 571/2003.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.p., respectiv: limitele de pedeapsă reduse cu o treime ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320 ind.1 alin.7 C.p.p., cantitatea mare de alcool în cuantum de 309 litri în condițiile în care cantitatea minimă de alcool cerută de lege pentru ca fapta să fie infracțiune trebuie să fie mai mare de 40 de litri, dar și atitudinea cooperantă și sinceră pe parcursul fazei de urmărire penală și fazei de judecată, cât și lipsa antecedentelor penale, dispunând condamnarea acestuia la pedeapsa de 8 luni închisoare, în condițiile art.81 – 83 Cod penal..
În ceea ce privește pedepsele accesorii, instanța a făcut aplicare art. 71-64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.p.
În temeiul art. 118 lit. f) C.p., instanța a confiscat de la inculpatul P. G. cantitatea de 309 litri de alcool, astfel cum aceasta a fost individualizată prin procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante(fila 9 verso d.u.p.), respectiv 204 litri de alcool etilic marca „Alpis”, 88 litri de alcool etilic marca „A. Vrenje” și 17 litri alcool vărsat depozitat în trei bidoane de plastic, întreaga cantitate de alcool fiind reținută de către Autoritatea Națională a Vămilor cu adeverința de reținere . nr._ Nr. 09 din data de 19.02.2013(fila 22 d.u.p.)
În temeiul art. 71 alin.5 C.p., instanța a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
În ceea ce privește acțiunea civilă, instanța ținând seama de principiul disponibilității care guvernează acțiunea civilă exercitată în procesul penal, a reținut că partea civilă s-a constituit parte civilă cu suma de_ de lei la care s-au adăugat obligațiile de plată accesorii până la plata debitului principal, debitul principal fiind compus din taxe vamale, accize și taxa pe valoare adăugată.
În ceea ce privește taxele vamale, instanța de fond a reținut că nu se impune ca inculpatul să plătească taxele vamale, întrucât în actul de sesizare a instanței nu s-a reținut că acesta a introdus în teritoriul comunitar cantitatea de 309 litri de alcool, astfel încât să trebuiască să plătească taxele vamale în condițiile prevăzute de titlurilor II și III din Legea nr. 86/2006.
În ceea ce privește taxa pe valoare adăugată, instanța a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile titlului VI din Legea nr. 571/2003.
Astfel, una din condițiile prevăzute de art. 126 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 571/2003 pentru ca inculpatul să datoreze taxa pe valoare adăugată este aceea ca activitatea sa infracțională să poată fi încadrată în una dintre operațiunile care, în sensul art. 128 - 130, constituie sau sunt asimilate cu o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, în sfera taxei, efectuate cu plată.
Or, activitatea infracțională a inculpatului P. G., astfel cum a fost reținută în actul de sesizare a instanței și care, potrivit art. 317 C.p.p., a determinat și limitele sesizării instanței sub aspectul faptei, este aceea de a fi transportat cantitatea de 309 litri de alcool. Astfel cum a fost determinată activitatea infracțională a inculpatului P. G., aceasta nu se circumscrie nici uneia dintre activitățile prevăzute de art. 126 alin.1 lit. a) din Legea nr. 571/2003, astfel încât inculpatul să datoreze taxa pe valoare adăugată pentru cantitatea de 309 litri de alcool.
În temeiul art. 14 și art. 346 C.p.p., instanța a admis în parte acțiunea civilă exercitată de către partea civilă Ministerul Finanțelor P. prin Autoritatea Națională a Vămilor și a obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 9024 lei cu titlu de accize. În ceea ce privește obligarea inculpatului la plata obligațiilor accesorii debitului principal în cuantum de 9024 de lei, instanța de fond a reținut că este prematură soluționarea acestei chestiuni de către instanța de judecată, câtă vreme suma de 9024 de lei poate fi pretinsă de către partea civilă inculpatului numai de la data la care potrivit art.446 C.p.p., hotărârea judecătorească rămâne definitivă.
În temeiul art.191 alin.1 C.p.p., instanța a obligat inculpatul la plata sumei de 800 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs, în termen legal, Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara, în numele și pentru Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale M., recurs ce a fost motivat în scris de Direcția G. R. a Finanțelor P. C., ce a arătat că recursul este formulat în numele Statului Român și pentru Agenția Națională de A. F..
A solicitat citarea și conceptarea DGFRP C., în locul fostei DRAOV M. și a ANAF în locul fostei Autorități Naționale a Vămilor, întrucât cu data de 01.08.2013, aceasta a dobândit calitatea procesuală în locul DRAOV M. și în toate litigiile în care Autoritatea Națională a Vămilor era parte, calitate procesuală a dobândit ANAF.
A invocat în acest sens art 10 din OUG 74/2013, art 23 din HG 520/2013, art 11 alin 3 din OUG 74/2013.
Se indică în recursul formulat, faptul că Statul Român s-a constituit parte civilă cu suma de 12.266 lei, iar prin sentința penală cu numărul 1324/17.06.2013 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă ANAF și obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 9024 lei cu titlu de accize, iar în privința obligării inculpatului la plata accesoriilor debitului principal, instanța reținând că este prematură soluționarea acestei chestiuni câtă vreme suma de 9.024 lei poate fi pretinsă numai de la data la care hotărârea judecătorească rămâne definitivă.
Consideră recurenta că în cauză sunt incidente dispozițiile art 385 ind 8 pct 9 și art 385 ind 9 pct 17 ind 1 C. pr penală, motivarea hotărârii, în ceea ce privește cererea de constituire ca parte civilă fiind contradictorie.
Susține recurenta că sunt incidente dispozițiile art 296 ind 1 din Legea 571/2003 și art 206 ind 9 alin 1 lit b din Legea 571/2003.
În virtutea art 206 ind 6 alin 1 din Codul fiscal, accizele devin exigibile în momentul eliberării produselor accizabile pentru consum, adică la data când inculpatul a dobândit produsele accizabile, iar în conformitate cu dispozițiile art 119 din Codul de procesură fiscală obligațiile de plată accesorii se vor calcula de la data săvârșirii infracțiunii și până la data achitării acestora.
Concluzionează că respingerea parțială a cererii de constituire ca parte civilă, în ceea ce privește obligațiile accesorii debitului, calculate de la data săvârșirii infracțiunii și până la data achitării integrale a debitului.
Inculpatul a solicitat respingerea recursului formulat de partea civilă.
Curtea, examinând sentința recurată și actele dosarului, în raport de criticile formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. 3 Cod pr. pen., constată că recursurile sunt nefondate:
În privința corectei stabiliri a situației de fapt de către prima instanță, Curtea constată că inculpatul la primul termen de judecată în fața instanței de fond a recunoscut în totalitate fapta astfel cum a fost reținută în actul de sesizare al instanței și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, pe care și le-a însușit. Nu a solicitat administrarea de probe în cursul judecății.
În aceste condiții prima instanță analizând probele administrate în cursul urmăririi penale a reținut că situația de fapt reținută în rechizitoriu este corectă.
Curtea constată că edificatoare sunt în acest sens, procesul verbal încheiat la data de 04.05.2012 de organele de poliție din cadrul Secției Poliției de Frontieră Drobeta Turnu Severin, care cu ocazia controlului în trafic asupra autoturismului condus de inculpat, au descoperit cantitatea de 204 litri alcool etilic, în sticle de 1 litru, cu inscripția „Alpis”, 88 litru alcool etilic, în sticle de 1 litru, cu eticheta „A. VRENJE” și 17 litrii de alcool etilic în alte trei bidoane de plastic, conținutul recipientelor, alcool etilic, fiind confirmat cu buletinele de analiză alcool nr 175/08.10.2012, nr 176/08.10.2012 și nr 177/08.10.2012, precum și declarațiile inculpatului care a arătat că a cumpărat alcoolul de la persoane necunoscute.
În privința calității procesuale active a Direcției Generale Regionale a Finanțelor P. Timișoara, Curtea constată că după reorganizarea Agenției Naționale de A. F. și a Autorității Naționale a Vămilor, prin art 23 din HG 520/2013, Direcția G. R. a Finanțelor P. C. a preluat competența de a reprezenta Statul Român în litigiile în care parte a fost DRAOV M., ce a devenit birou în cadrul acestei direcții, astfel încât Direcția G. R. a Finanțelor P. Timișoara nu poate avea calitate în prezenta cauză, așa cum corect a susținut Direcția G. R. a Finanțelor P. C..
Conform art. 2961alin 1 lit l) Cod fiscal constituie infracțiune „deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limita a 10.000 țigarete, 400 țigări de foi de 3 grame, 200 țigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare de alcool peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere și vinuri, peste 300 litri;”, pedeapsa prevăzută de alin 2 al aceluiași articol, fiind închisoare de la 1 la 4 ani.
Cum inculpatul a deținut în afara unui antrepozit fiscal cantitățile de alcool etilic anterior enumerate, mai mult de 40 de litrii, corect a reținut prima instanță că inculpatul a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 2961alin 1 lit l) Cod fiscal.
Totodată, întrucât inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, înțelegând să uzeze de prevederile art 320 ind 1 alin 7 Cod pr penală, în mod corect prima instanță a redus limita minimului special al pedepsei de la 1 an închisoare la 8 luni închisoare, iar față de lipsa antecedentelor penale ale inculpatului a aplicat prevederile art 81 Cod penal.
Se constată astfel că pedeapsa aplicată inculpatului este legală și temeinică.
În privința modului de soluționare al laturii civile al cauzei, Curtea constată însă că prima instanță a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale, fiind incidente, prevederile art 385 ind 9 alin 1 pct 17 ind 2 Cod pr penală.
În soluționarea acțiunii civile, instanța este ținută și de respectarea principiului reparației integrale a prejudiciului cauzat, ceea ce presupune atât repararea pagubei efectiv încercată - lucrum cessans - cât și acoperirea folosului material, a unui câștig de care partea civilă a fost lipsită - damnum emergens, potrivit art 14 alin 3 și 4 Cod pr penală, iar potrivit art 119 Cod procedura fiscală, „pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere.”
În consecință, pentru repararea integrală a prejudiciului produs prin deținerea de alcool etilic în afara antrepozitului fiscal, inculpatul trebuia să plătească și dobânzi și penalități de întârziere, din moment ce trebuia să plătească și accizele la aceste produse, în calitate de deținător al produselor accizabile, conform art 206 ind 9 alin 1 lit b din Legea 571/2003.
Termenul la care inculpatul trebuia să achite aceste accize, termenul de scadență prevăzut de art 119 Cod pr fiscală, este data la care produsele au fost deținute de inculpat.
Întrucât nu se poate stabili cu certitudine data la care aceste produse au intrat în posesia, deținerea, inculpatului, se va reține faptul că termenul de scadență este cel la care au fost identificate produsele ca fiind în posesia inculpatului, data săvârșirii infracțiunii reținută în rechizitoriu.
În cauză, inculpatul a fost obligat doar la plata accizelor datorate pentru deținerea de alcool etilic în afara antrepozitului fiscal, în cuantum de 9.024 lei, dar nu și la plata dobânzilor și penalităților de întârziere (damnum emergens) aferente sumei achitate, calculate conform art 119, 120 și următoarele din Codul de procedură fiscală, de la data săvârșirii infracțiunii și până la data achitării efective a debitului principal.
Sub acest aspect, recursul părții civile este întemeiat, Curtea urmând a obliga inculpatul și la plata acestor sume, penalități și accesorii, calculate începând cu data săvârșirii infracțiunii.
În privința diferenței dintre suma cu care partea civilă s-a constituit parte civilă, cu titlu de accize, 9540 lei și suma pe care prima instanță a stabilit-o ca obligație a inculpatului, cu titlu de accize, 9024 lei, Curtea reține că susținerile părții civile privind greșita soluționare a cauzei sunt nefondate.
Astfel, din examinarea sentinței penale recurate se observă că prima instanță nu a indicat faptul că ar fi intenționat să diminueze cuantumul sumei pe care inculpatul trebuie să o plătească părții civile cu titlu de accize, admițând în totalitate cererea părții civile de obligare a inculpatului la plata accizelor, pentru întreaga cantitate de 309 litri, menționată atât în rechizitoriu, cât și în cererea de constituire de parte civilă.
În aceste condiții, susținerile părții civile reprezintă în fapt o cerere de îndreptare a erorii materiale a primei instanțe, în sensul menționării în dispozitiv a sumei de 9.540 lei, reprezentând accize, în loc de 9.024 lei, așa cum a consemnat prima instanță.
Conform art. 195 alin. 1 Cod procedură penală, erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se îndreaptă de însuși organul de urmărire penală sau de instanța de judecată care a întocmit actul, la cererea celui interesat ori din oficiu.
Această eroare privind cuantumul accizei, fiind făcută de prima instanță, va putea fi îndreptată tot de aceasta, art 195 alin 1 Cod pr penală neprevăzând ca instanța de control judiciar să aibă posibilitatea efectuării îndreptărilor erorilor materiale.
Ori, atâta timp cât prima instanță în mod corect a admis în totalitate capătul de cerere din acțiunea civilă privind accesoriile, Curtea nu poate pe calea recursului să constate că hotărârea ar fi greșită sub acest aspect și să îl oblige pe inculpat la plata sumei de 9540 lei cu titlu de accize, eroarea materială nefiind nici motiv de nelegalitate și nici motiv de netemeinice a hotărârii.
Partea civilă se va putea adresa primei instanțe, în condițiile art 194-195 Cod procedură penală, pentru a solicita îndreptarea erorii materiale cu privire la cuantumul accizelor.
Având în vedere aceste considerente, Curtea în temeiul art art 385 ind 9 alin 1 pct 17 ind 2 Cod pr penală, va admite în parte recursul Direcției Generale Regionale a Finanțelor P. C. formulat în numele Statului Român prin Agenția Națională de A. F., împotriva sentinței penale nr.1324 din 17.06.2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._/225/2013.
Va fi obligat inculpatul la plata obligațiilor accesorii ( majorări de întârziere, penalități, etc ) datorate conform art. 119, 120 și următoarele din OG 92/2003, calculate de la data săvârșirii infracțiunii până la achitarea debitului către Statul Român prin Agenția Națională de A. F..
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
În temeiul art 192 alin 3 Cod pr penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția lipsei calității procesuale a Direcția G. R. a Finanțelor P. C..
Admite în parte recursul Direcția G. R. a Finanțelor P. C. formulat în numele Statului Român prin Agenția Națională de A. F., împotriva sentinței penale nr.1324 din 17.06.2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._/225/2013.
Obligă inculpatul la plata obligațiilor accesorii ( majorări de întârziere, penalități, etc ) datorate conform art. 119, 120 și următoarele din OG 92/2003, calculate de la data săvârșirii infracțiunii până la achitarea debitului către Statul Român prin ANAF.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Noiembrie 2013.
Judecător, Judecător, Judecător,
T. M. M. E. P. A. D.
Grefier,
M. I.
Red.jud.M.E.P.
J.fond:Z.D.
G.S. -25 Noiembrie 2013/3ex.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 2114/2013.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 2212/2013.... → |
|---|
