Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 2212/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2212/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 14-11-2013 în dosarul nr. 2212/2013
Dosar nr._ - OUG nr.195/2002 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.2212
Ședința publică de la 14 Noiembrie 2013
PREȘEDINTE C. Șeleajudecător
A. C. Mitrachejudecător
M. C. Berceanujudecător
Grefier B. D.
Ministerul Public reprezentat de procuror V. N.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
c.c.c.
Pe rol, judecarea recursului declarat de P. de pe lângă J. S., împotriva sentinței penale nr.738 din 26 septembrie 2013, pronunțată de J. S., în dosarul nr._, privind pe inculpatul B. A..
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocat N. P., apărător oficiu, reprezentanții legali B. G. și B. A., lipsind S. de Probațiune de pe lângă T. O..
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și să fie reținută cauza spre rejudecare, întrucât în mod greșit prima instanță s-a orientat către o măsură educativă, în condițiile în care se impunea o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării acesteia, prima instanță având în vedere doar aprecierile pozitive, neluând în considerare și faptul că inculpatul ar mai fi săvârșit și o infracțiune de sustragere a unui autoturism, autoturism care aparținea tatălui său ce nu a formulat plângere în cauză, după care, deși era băut și nu stăpânea bine conducerea autoturismului, a lovit două autoturisme parcate.
În subsidiar, solicită aplicarea unei măsuri punitive, cu aplicarea art.81 Cod penal și art.74 lit.a și c Cod penal.
Avocat N. P. pentru inculpat, solicită în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod pr.penală, respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică, întrucât în mod corect a aplicat dispozițiile art.100 Cod penal, la alegerea sancțiunii ce urma a fi aplicată minorului ținând seama de criteriile prevăzute de acest articol, dar și de referatul de evaluare de la fila 17, caracterizările, fiind elev în clasa a XI-a care nu a creat probleme, declarațiile persoanelor ale căror autoturisme au fost avariate ce nu s-au constituit părți civile, dar și conjunctura, inculpatul fiind la balul bobocilor, neconsumând de regulă alcool, distanța parcursă fiind foarte mică, a recunoscut și i s-a reținut procedura simplificată.
Reprezentanții legali B. G. și B. A., solicită respingerea recursului ca nefondat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, își însușește concluziile apărătorului și îi pare rău pentru ceea ce s-a întâmplat.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.738 din 26 septembrie 2013, J. S., în baza art.101 alin.1 lit.a C.p. rap. la art.102 C.p. a aplicat inculpatului minor B. A. - fiul lui G. și A., născut la data de 31.03.1996, în mun. S., județul O., domiciliat în mun. S., E. T., nr. 9, ., ., J. O., CNP -_, măsura educativa mustrării pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 86 alin 1 și art. 87 alin 1 din OUG 195/2002 R cu aplic art. 33 lit a și art. 99 și urm C.p.
În baza art. 102 Cod penal, s-a atras atenția inculpatului minor ca daca va săvârși din nou o infracțiune se va lua față de el o măsura mai severa sau se va aplica o pedeapsă.
S-a făcut aplicarea art. 487 alin. 2 C.p.p si s-a fixat termen la 03.10.2013, ora 12.00 pentru când se va dispune citarea inculpatului minor precum si citarea părinților acestuia in vederea executării măsurii.
A fost obligat inculpatul minor la 400 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. S. nr. 7103/P/2012, a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul minor B. A., pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de o persoană care nu posedă permis de conducere și având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, fapte prev. și ped. de art. 86 alin. 1 și art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 Rep. cu aplic. art. 33 lit. b) C.p. și art. 99 și urm. C.p.
În fapt, s-a reținut că la data de 17.11.2012, în jurul orei 0310, inculpatul a condus autoturismul marca Chevrolet Aveo cu nr. de înmatriculare_ pe . mun. S., județul O. fără a poseda permis de conducere și având în sânge o alcoolemie de 1,20 – 1,05 g ‰.
Cu ocazia cercetării judecătorești, a fost audiat inculpatul minor, care a recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320 ind. 1 C.p.p. și a depus în circumstanțiere caracterizare.
Pe parcursul cercetării judecătorești s-a depus la dosar referatul de evaluare a inculpatului minor întocmit de S. de Probațiune de pe lângă T. O..
Din ansamblul probelor administrate în cauză, instanța a reținut următoarele:
Inculpatul B. A. este minor având vârsta de 17 ani, locuiește în S. și este elev în clasa a XI-a la Colegiul R. G., profil informatic.
În data de 17.11.2012, în jurul orei 0310, după ce inculpatul minor a fost la balul bobocilor organizat de colegiul unde este elev și a consumat băuturi alcoolice, a plecat și a luat autoturismul familiei, respectiv un autoturism marca Chevrolet Aveo cu nr. de înmatriculare_, pe care l-a condus fără permis pe . mun. S., unde a produs un eveniment rutier. La fața locului organele de poliție au constatat că în accidentul rutier au fost implicate autoturismul condus de inculpatul minor B. A. și două autoturisme marca Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare_ și_, care se aflau staționate în parcarea de pe marginea străzii C. V.. Organele de poliție după evenimentul rutier l-au condus pe inculpat la spital unde i-au fost recoltate două probe biologice de sânge, stabilindu-se că a avut o alcoolemie în sânge de 1,20 – 1,05 g ‰ (filele 6-10 d.u.p.).
Din verificările efectuate s-a constatat că inculpatul B. A. este minor în vârstă de 17 ani și nu poseda permis de conducere, aspecte confirmate și prin adresa nr. 3282/21.12.2012 a SPCRPC O. (fila 5 d.u.p.).
În drept, faptele inculpatului B. A., care la data de 17.11.2012, în jurul orei 0310, inculpatul a condus autoturismul marca Chevrolet Aveo cu nr. de înmatriculare_ pe . mun. S., județul O. fără a poseda permis de conducere și având în sânge o alcoolemie de 1,20 – 1,05 g ‰, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 86 alin. 1 și art. 87 alin. 1 din O.U.G. 195/2002 Rep., ambele în condițiile art. 33 lit. a și art. 99 și urm. C.p., infracțiuni săvârșite cu intenție directă.
La stabilirea acestei situații de fapt, precum și a vinovăției inculpatului, instanța a avut în vedere declarațiile acestuia pe parcursul procesului penal, declarațiile martorilor audiați, procesul verbal de constatare a infracțiunilor flagrante întocmit de organele de poliție, adresa nr. 3282/21.12.2012 a SPCRPC O., buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1655/1656/22.11.2012 emis de SJML O..
Instanța a reținut că scopul preventiv educativ și sancționator al legii penale poate fi atins în cauză prin aplicarea unei măsuri educative a mustrării inculpatului minor B. A. în vârstă de 17 ani.
Potrivit art.100 C.p. față de minorul care răspunde penal se poate lua o măsură educativă ori i se poate aplica o pedeapsă. Pedeapsa se aplică numai dacă se apreciază că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea acestuia. Însă din probele administrate la dosar a rezultat conduita deosebită a minorului atât pe plan social și școlar, fiind un elev cu rezultate meritorii la învățătură și care își îndeplinește cu bună credință obligațiile școlare ce-i revin. De asemenea, rezultă că acesta provine dintr-o familie organizată, părinții acestuia fiind cadre medicale și au depus toată diligența necesară pentru a asigura minorului un mediu propice de dezvoltare fizică și morală armonioasă. Așa cum se reține și în referatul de evaluare întocmit de S. de Probațiune de pe lângă T. O., comiterea faptei s-a realizat pe fondul teribilismului și imaturității caracteristice perioadei adolescentine în care se află inculpatul minor, chiar dacă familia acestuia a constituit un suport pentru minor și a luat toate măsurile necesare pentru dezvoltarea corespunzătoare a acestuia. De asemenea, din referatul de evaluare se reține că inculpatul minor deține resurse individuale care să-i orienteze comportamentul într-o direcție pozitivă, a conștientizat gravitatea faptelor comise și urmările acestor fapte pe plan social, conduita acestuia ulterioară săvârșirii faptelor fiind una pozitivă și de reintegrare socială (filele 16-18, 12-14 dosar).
În raport de aceste elemente care caracterizează pozitiv persoana inculpatului minor în vârstă de 17 ani, de toate celelalte probe administrate în cauză, și împrejurările în care au fost comise faptele, instanța apreciază că aplicarea unei pedepse, chiar neprivative de libertate, nu ar fi de natură să conducă la realizarea scopului legii penale față de inculpatul minor, constituind o sancțiune mult prea aspră în raport cu calitățile minorului și capacitatea acestuia de reintegrare în societate. Aplicarea unei pedepse unui elev meritoriu, care a conștientizat gravitatea faptelor comise, nu ar putea să facă altceva decât să-l debusoleze și să creadă că nu i se poate acorda și o a doua șansă în viață, în condițiile în care dacă i s-ar aplica o asemenea sancțiune, pedeapsă, ar constitui un stigmat pentru acesta.
Instanța a apreciat și în raport de conduita acestuia în fața organelor judiciare (și chiar a judecătorului) că măsura educativă a mustrării pentru inculpatul minor B. A. ar fi de natură să conducă la realizarea în mod benefic, pentru dezvoltarea ulterioară a acestuia, a scopului legii penale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. de pe lângă J. S., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și să fie reținută cauza spre rejudecare, întrucât în mod greșit prima instanță s-a orientat către o măsură educativă, în condițiile în care se impunea o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării acesteia, prima instanță având în vedere doar aprecierile pozitive, neluând în considerare și faptul că inculpatul ar mai fi săvârșit și o infracțiune de sustragere a unui autoturism, autoturism care aparținea tatălui său ce nu a formulat plângere în cauză, după care, deși era băut și nu stăpânea bine conducerea autoturismului, a lovit două autoturisme parcate.
În subsidiar, a solicitat aplicarea unei măsuri punitive, cu aplicarea art.81 Cod penal și art.74 lit.a și c Cod penal.
Verificând actele și lucrările dosarului, atât prin prisma dispozițiilor art.3856 alin.3 Cod pr.penală, cât și a criticilor formulate, Curtea constată recursul ca fondat, pentru următoarele considerente:
Se constată că din probele administrate în cauză, respectiv proces-verbal de depistare a infracțiunii, buletin de analiză toxicologică, declarația martorului Selu M. M. și declarațiile inculpatului, care a recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, însușindu-și întreg probatoriul stând în cursul urmăririi penale, beneficiind astfel de procedura simplificată, prima instanță în mod corect a stabilit starea de fapt, în sensul că în data de 17.11.2012, în jurul orei 3:10, inculpatul minor B. A. a condus autoturismul marca Chevrolet Aveo cu număr de înmatriculare_, după ce a sustras cheile autoturismului ce aparținea mamei sale, pe o stradă din municipiul S., fără a poseda permis de conducere și sub influența băuturilor alcoolice, având o concentrație alcoolică de 1,20 gr%o, intrând în coliziune cu un alt autoturism parcat, iar acesta din urmă proiectat apoi într-un alt autoturism.
Potrivit art.100 Cod penal, față de minorul care răspunde penal se poate lua o măsură educativă ori i se poate aplica o pedeapsă, la alegerea sancțiunii ținându-se seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală și morală, de comportarea lui, de condițiile în care a fost crescut și în care a trăit și de alte elemente de natură să caracterizeze persoana minorului.
Se constată că prima instanță a acordat o relevanță mult prea mare circumstanțelor personale ale inculpatului minor, în special faptului că este un elev meritoriu, care a conștientizat gravitatea faptelor, în detrimentul circumstanțelor reale, respectiv împrejurările concrete în care a avut loc săvârșirea celor două infracțiuni pentru care acesta a fost trimis în judecată.
Raportat la gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite (infracțiuni care pun în pericol siguranța pe drumurile publice), modalitatea și împrejurările concrete (inculpatul, deși minor, provenind dintr-o familie organizată ce a depus toată diligența necesară pentru a asigura minorului un mediu propice de dezvoltare fizică și morală armonioasă, a sustras cheile autoturismului mamei sale, pe care l-a condus pe o stradă din municipiul S., deși acesta nu poseda permis de conducere și avea o alcoolemie în sânge de 1,20 gr%o, alcoolemie determinată de o cantitate apreciabilă de alcool, raportat la vârsta inculpatului și constituția acestuia, după care, a lovit două autoturisme parcate regulamentar), circumstanțele personale ale inculpatului, vârsta, faptul că este elev, a recunoscut săvârșirea infracțiunilor, beneficiind de consecințele dispozițiilor art.3201 alin.7 Cod pr.penală, Curtea constată că o măsură educativă, mai ales cea a mustrării, nu este proporțională cu scopul legitim urmărit, prin tragerea la răspundere a inculpatului pentru infracțiunile săvârșite, în condițiile în care inculpatul minor a ignorat valorile primite prin educație, consumând alcool și fiind tentat să experimenteze ceva nou, ajungând până la comiterea unor infracțiuni.
Având în vedere și concluziile referatului de evaluare, comportamentul general pozitiv al inculpatului anterior săvârșirii faptelor, dar și atitudinea sa procesuală pe parcursul urmăririi penale și în cursul judecății, impun reținerea circumstanțelor atenuante prev.de art.74 lit.a și c Cod penal, așa încât în urma reținerii și a consecințelor prevăzute de art.3201 alin.7 Cod pr.penală și art.76 lit.e Cod penal, Curtea apreciază că față de inculpat se impune luarea sancțiunii pedepsei amenzii penale și nu a închisorii, deoarece inculpatul beneficiază de un suport parental adecvat, o situație materială bună, dar și faptul că acesta a analizat corect consecințele faptelor sale, asumându-și responsabilitatea, fiind motivat pentru schimbarea comportamentului deviant, sancțiune care este aptă să asigure îndreptarea conduitei inculpatului pe viitor, dar și realizarea unei prevenții generale și speciale împotriva săvârșirii unor astfel de infracțiuni, mai ales de către inculpații minori.
Pe considerentele sus-menționate și având în vedere și dispozițiile art.38515 pct.2 lit.d Cod pr.penală, se va admite recursul declarat de parchet, se va casa sentința penală și rejudecând, în baza art. 86 alin.1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal, art. 320 ind.1 Cpp, art. 74 lit.a și c Cod penal și art. 76 lit.e Cod penal, va fi condamnat inculpatul B. A. la pedeapsa de 500 lei amendă penală.
În baza art. 87 alin.1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal, art. 320 ind.1 Cpp, art. 74 lit. a și c Cod penal și art. 76 lit.c Cod penal, va fi condamnat același inculpat la pedeapsa de 500 lei amendă penală.
În baza art. 33 lit.a, art.34 lit.c Cod penal, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea anume 500 lei amendă penală.
Se va atrage atenția asupra dispozițiilor art. 631 Cod penal.
Văzând și art.191 Cod pr.penală, precum și art.192 alin.3 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de P. de pe lângă J. S., împotriva sentinței penale nr.738 din 26 septembrie 2013, pronunțată de J. S., în dosarul nr._ .
Casează sentința penală și rejudecând.
În baza art. 86 alin.1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal, art. 320 ind.1 Cpp, art. 74 lit.a și c Cod penal și art. 76 lit.e Cod penal;
Condamnă pe inculpatul B. A. la pedeapsa de 500 lei amendă penală.
În baza art. 87 alin.1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal, art. 320 ind.1 Cpp, art. 74 lit. a și c Cod penal și art. 76 lit.c Cod penal;
Condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 500 lei amendă penală.
În baza art. 33 lit.a, art.34 lit.c Cod penal;
Inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea anume 500 lei amendă penală.
Atrage atenția asupra dispozițiilor art. 631 Cod penal.
Obligă inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare statului efectuate la prima instanță.
Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 noiembrie 2013.
C. ȘeleaAndrei C. M. M. C. B.
Grefier,
B. D.
Red.jud.CȘ
j.f.P.D.
PS/21.11.2013
| ← Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 2094/2013.... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 2280/2013. Curtea de... → |
|---|
