Infracţiuni la normele de convieţuire socială. Legea 61/1991 art.1 ind.1. Decizia nr. 1582/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1582/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 05-07-2012 în dosarul nr. 1582/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 1582
Ședința publică de la 05 Iulie 2012
PREȘEDINTE M. C. G. Judecător
A. M. S. Judecător
C. L. Judecător
Grefier D. L.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. N. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de P. de pe lângă J. C. împotriva sentinței penale nr.932 din 29 martie 2012, pronunțată de J. C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul inculpat, S. D. P., asistat de avocat B. A., apărător din oficiu.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatând recursul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, a arătat că hotărârea recurată este nelegală întrucât au fost nesocotite prevederile art. 39 alin. 2 C.pen. atunci când pedeapsa pentru infracțiunea care formează obiectul judecății a fost contopită cu restul de pedeapsă neexecutat de 11 ani, 10 luni și 6 zile din pedeapsa de 20 ani aplicată prin sp.nr. 89/2005 a Tribunalului D.. Concluzionând, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și, în urma rejudecării cauzei, să se dispună contopirea restului de pedeapsă neexecutat de 11 ani, 10 luni și 6 zile din pedeapsa de 20 ani aplicată prin s.p. nr. 355/2009 Tribunalului D., cu pedeapsa aplicată pentru infracțiunea ce formează obiectul judecății urmând a se deduce din pedeapsa rezultantă perioada pe care recurentul a executat-o după comiterea noii infracțiuni și a se anula mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 387/2009 din 24.07.2009.
Avocat B. A., având cuvântul pentru intimatul inculpat a solicitat admiterea recursului și reformarea hotărârii în sensul aplicării în mod corect a prevederilor art. 39 alin. 2 C.pen.
Intimatul inculpat, având cuvântul, a arătat că este de acord ca recursul parchetului să fie admis.
Dezbaterile fiind încheiate,
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Prin sentința penală nr. 932 din 29 martie 2012, pronunțată de J. C. în dosarul nr._, în baza art. 2 alin.1 pct.1 din Lg.61/1991, cu aplicarea art. 320 indice 1 alin. 7 din C.p.p. și art. 37 alin. 1 lit. a C.pen., a fost condamnat inculpatul S. D. P., fiul lui I. și M., născut la data de 06.05.1973, în mun. C. jud. D., domiciliat în com. Celaru, ., jud. D., C.N.P.:_ la pedeapsa închisorii de 1 an, pentru săvârșirea infracțiunii de portul, fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a cuțitului, și folosirea în asemenea locuri sau împrejurări a armelor cu aer comprimat sau cu gaze comprimate, a obiectelor confecționate pe bază de amestecuri pirotehnice ori a dispozitivelor pentru șocuri electrice.
În temeiul 71 C.p., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.p. pe durata executării pedepsei.
S-a constatat că inculpatul S. D. P. este în executare unei pedepse de 20 de ani închisoare și 9 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit. a și b C.p. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.26 rap. la art.174, 176 lit.d C.p., cu aplic. art.75 lit. a și c C.p., condamnat prin sentința penală nr. 89/28.02.2005 a Tribunalului D. definitivă prin decizia penală a I.C.C.J. nr. 349/20.01.2006, pedeapsă din care a executat 8 ani 1 luna și 24 de zile, până la data de 15.01.2011 (data săvârșirii faptei în prezenta cauză).
În baza art. 39 alin. 2 C.pen., a fost contopită pedeapsa de 1 an închisoare aplicată în prezenta cauză cu restul rămas neexecutat din pedeapsa de 20 de ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 89/28.02.2005 a Tribunalului D. definitivă prin decizia penală a I.C.C.J. nr. 349/20.01.2006, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv restul rămas neexecutat din pedeapsa de 20 de ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute 11 ani 10 luni și 6 zile.
În temeiul 71 C.pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.p. pe durata executării pedepsei.
S-a dedus din pedeapsa contopită de 11 ani 10 luni și 6 zile perioada executată de la data de 15.01.2011 la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În temeiul art. 191 C.p.p., a fost obligat inculpatul S. D. P. la plata sumei de 600 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 de lei onorariul avocatului din oficiu va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. C. nr. 933/P/2011, s-a pus în mișcare acțiunea penală și a fost trimis în judecată inculpatul S. D. P., pentru săvârșirea infracțiunii de portul, fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a cuțitului, pumnalului, șișului, boxului, castetului ori a altor asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, împungere sau lovire, precum și folosirea în asemenea locuri sau împrejurări a armelor cu aer comprimat sau cu gaze comprimate, a obiectelor confecționate pe bază de amestecuri pirotehnice ori a dispozitivelor pentru șocuri electrice, faptă prev. și ped. de art.2 alin.1 pct.1 din Legea numărul 61/1991.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 15.01.2011, inculpatul S. D. P., deținut în Penitenciarul C., i-a solicitat supraveghetorului de pe secție P. C. un cuțit motivând că îi trebuie pentru tăierea conservelor, fapt ce a rezultat din declarațiile inculpatului și din declarațiile martorului P. C.. Pe fondul neînțelegerilor anterioare cu un alt deținut pe nume Uima D., din același penitenciar, și având în vedere că inculpatul avea cuțitul asupra sa, acesta l-a așteptat pe numitul Uima D. și l-a lovit cu cuțitul în zona abdomenului, împrejurare reținută din declarațiile inculpatului și a martorilor B. G. C. și Uima D.. În urma loviturilor primite, numitul Uima D. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare circa 8-9 zile de îngrijiri medicale, așa cum reise din certificatul medico-legal nr.107/A2/19.01.2011 eliberat de I.M.L. C.. În cursul actelor premergătoare, numitul Uima D. și-a retras plângerea pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului S. D. P., care la data de 15.01.2011 a avut asupra sa un cuțit și l-a folosit, lovind-o pe partea vătămată Uima D., în zona abdomenului, în timp ce se afla pe holul secției a VI-a B a Penitenciarului C., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de portul, fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a cuțitului, pumnalului, șișului, boxului, castetului ori a altor asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, împungere sau lovire, precum și folosirea în asemenea locuri sau împrejurări a armelor cu aer comprimat sau cu gaze comprimate, a obiectelor confecționate pe bază de amestecuri pirotehnice ori a dispozitivelor pentru șocuri electrice, faptă prev. și ped. de art.2 alin.1 pct.1 din Legea numărul 61/1991.
La individualizarea pedepsei pe care a aplicat-o inculpatului, instanța a avut in vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.p. respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator pentru faptele săvârșite, gradul de pericol social concret al faptelor, modul și timpul de săvârșire al acestora, precum si circumstanțele personale constând in atitudinea constant sinceră de recunoaștere a faptei, precum si faptul ca inculpatul are antecedente penale.
Având in vedere aceste criterii instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 320 1 alin. 7 C.p.p., și l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa închisorii de 1 an pentru savarsirea infractiunii de portul, fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a cuțitului, pumnalului, șișului, boxului, castetului ori a altor asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, împungere sau lovire, precum și folosirea în asemenea locuri sau împrejurări a armelor cu aer comprimat sau cu gaze comprimate, a obiectelor confecționate pe bază de amestecuri pirotehnice ori a dispozitivelor pentru șocuri electrice, faptă prev. și ped. de art.2 alin.1 pct.1 din Legea numărul 61/1991.
Analizând fișa de cazier judiciar a inculpatului instanța a constatat că inculpatul S. D. P. este în executare unei pedepse de 20 de ani închisoare și 9 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit. a și b C.p. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.26 rap. la art.174, 176 lit.d C.p., cu aplic. art.75 lit. a și c C.p., condamnat prin sentința penală nr. 89/28.02.2005 a Tribunalului D. definitivă prin decizia penală a I.C.C.J. nr. 349/20.01.2006, pedeapsă din care a executat 8 ani 1 luna și 24 de zile, până la data de 15.01.2011 (data săvârșirii faptei în prezenta cauză), această pedeapsă fiind contopită prin s.p.355/06.07.2009 a Tribunalului D..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. de pe lângă J. C..
Prin motivele de recurs, formulate în scris, parchetul a invocat următoarele critici de nelegalitate:
- în mod nelegal prima instanță a contopit pedeapsa pentru infracțiunea care formează obiectul judecății cu restul de pedeapsă neexecutat de 11 ani, 10 luni și 6 zile din pedeapsa de 20 ani aplicată prin sp.nr. 89/2005 a Tribunalului D. deși această pedeapsă a fost contopită cu alte pedepse prin s.p. nr. 355/2009 Tribunalului D. iar restul de 11 ani, 10 luni și 6 zile este rest rămas neexecutat din această sentință iar nu din sp.nr. 89/2005 a Tribunalului D.;
- prin hotărârea pronunțată instanța trebuia să deducă din pedeapsa rezultantă perioada efectiv executată, respectiv de la 22.11.2002 la zi și să mențină starea de arest;
- prin hotărârea pronunțată instanța trebuia să anuleze mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 387/2009 din 24.07.2009.
Curtea, examinând sentința recurată și actele dosarului, în raport de criticile formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele, conform art.3856 alin.3 C.pr.pen., constată că recursul declarat de parchet este întemeiat pentru următoarele considerente:
Analizând în mod coroborat probatoriile administrate în cauză instanța de prim grad a stabilit o situație de fapt corectă - necontestată de altfel de inculpat, care a solicitat ca judecata să se facă în procedură simplificată, conform art. 3201 C.pr.pen. iar ulterior nu a declarat recurs -, cu încadrarea juridică corespunzătoare.
În mod corect instanța de prim grad a reținut că infracțiunea ce a format obiectul judecății a fost comisă de inculpat în stare de recidivă postcondamnatorie. A apreciat însă greșit că primul termen al recidivei îl constituie pedeapsa de 20 de ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 89/2005 a Tribunalului D.. De fapt, această pedeapsă a fost contopită prin sentința penală nr. 355/2009 a Tribunalului D., definitivă prin nerecurare, la 24.07.2009 iar la data de 15.01.2011, când s-a comis infracțiunea ce a format obiectul judecății, inculpatul se afla în executarea pedepsei rezultante de 20 de ani închisoare, aplicată prin această din urmă sentință penală, pedeapsă care constituie în cauză primul termen al recidivei mari postcondamnatorii. Conform adresei PNT C. nr. N_/PCDJ/23.03.2012, în vederea executării acestei pedepse s-a emis mandatul de executare nr. 387/2009.
Față de aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 2 lit. b C.pr.pen. se va admite recursul parchetului, va fi casată în parte sentința, pe latură penală, va fi descontopită pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, în pedepsele componente și se va constată incidența art.37 lit.a C.p. față de pedeapsa de 20 de ani închisoare, aplicată prin s.p. 355/6.07.2009 a Tribunalului D., în dos. nr._ .
În baza art.39 alin.2 C.pen. va fi recontopită pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată în prezenta cauză, cu restul de 11 ani 10 luni și 6 zile închisoare din pedeapsa stabilită prin S.P. 355/2009 a Tribunalului D., în pedeapsa de 11 ani 10 luni și 6 zile închisoare.
Recursul parchetului este apreciat ca întemeiat și sub alt motiv decât cele invocate în scris și susținute oral de reprezentantul parchetului.
În acest sens curtea reține că prin S.P. 355/2009 a Tribunalului D., pe lângă pedeapsa principală stabilită, de 20 de ani închisoare, în baza art. 35 alin. 1 C.pen. s-a dispus ca inculpatul să execute și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b C.p. pe o durată de 9 ani, după executarea pedepsei principale. Or, în momentul în care a efectuat contopirea în baza art. 39 alin. 2 C.pen., prima instanță era obligată să se pronunțe și asupra pedepsei complementare aplicată prin hotărâri anterioare și să procedeze conform dispozițiilor art. 35 alin. 1 C.pen. Pentru aceste considerente hotărârea recurată va fi recurată și sub aspectul pedepsei complementare în sensul că se va dispune ca inculpatul să execute, după executarea pedepsei principale, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b C.pen. pe o durată de 9 ani, pedeapsă stabilită prin S.P. 355/2009 a Tribunalului D..
Motivul de recurs invocat de parchet referitor la perioada care urmează a se deduce din pedeapsă este însă nefondat întrucât, din moment ce contopirea s-a efectuat în baza art. 39 alin. 2 C.pen., între pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune și restul rămas neexecutat corect instanța de prim grad a dedus din pedeapsa rezultantă perioada pe care inculpatul a executat-o după data la care a comis noua infracțiune – 15.01.2011. Pentru aceste considerațiuni se va deduce în continuare perioada executată de la data pronunțării hotărârii recurate, 29.03.2012, la zi.
Este întemeiată însă critica referitoare la anularea mandatului de executare întrucât, atâta timp cât prin hotărârea pronunțată în cauză, sunt contopite pedepsele pentru a căror executare s-a dispus emiterea mandatului de executare nr. 387/2009, acest mandat se impune a fi anulat urmând a se emite un nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
În baza art. 192 alin. 3 C.pen. heltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, urmând ca suma de 200 lei, ce reprezintă onorariu avocat oficiu, să fie virată din fondul M.J. către B.D..
Văzând și prevederile art. 417 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de P. de pe lângă J. C. împotriva sentinței penale nr.932 din 29 martie 2009, pronunțată de J. C. în dosarul nr._ .
Casează în parte sentința, pe latură penală.
Descontopește pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului în pedepsele componente.
Constată incidența art.37 lit.a C.p. față de pedeapsa de 20 ani închisoare și 9 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b C.p. aplicată prin s.p. 355/6.07.2009 a Tribunalului D. în dos. nr._ .
În baza art.39 alin.2 C.p.
Recontopește pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată în prezenta cauză, cu restul de 11 ani 10 luni și 6 zile închisoare din pedeapsa stabilită prin S.P. 355/2009 a Tribunalului D., în pedeapsa de 11 ani 10 luni și 6 zile închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b C.p. pe o durată de 9 ani .
Deduce în continuare arestarea preventivă de la 29.03.2012 la zi.
Anulează mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 387/24.07.2009, emis în baza S.P. 355/2009 a Tribunalului D. și dispune emiterea unui nou mandat corespunzător.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, urmând ca suma de 200 lei, reprezintă onorariu avocat oficiu, să fie virată din fondul M.J. către B.D..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 5 iulie 2012.
M. C. G. A. M. S. C. L.
Grefier,
D. L.
Red.jud.AMS.
j.f..Gh.B.
IB – 12.07.2012
| ← Luare de mită. Art. 254 C.p.. Decizia nr. 171/2013. Curtea de... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
