Luare de mită. Art. 254 C.p.. Decizia nr. 171/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 171/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 10-05-2013 în dosarul nr. 171/2013
Dosar nr._ - art. 254, L 78/2000 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIE PENALĂ Nr. 171/2013
Ședința publică de la 10 Mai 2013
PREȘEDINTE - A. C. M. - Judecător
Judecător A. I. S.
Grefier Ș. C. D.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. N., de la P. de pe lângă Curtea de Apel C..
.................
Pe rol, soluționarea apelurilor declarate de P. de pe lângă T. D. și inculpatul K. H., împotriva sentinței penale nr. 539 de la 14 decembrie 2012 pronunțată de T. D. în dosarul cu nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelantul inculpat K. H. asistat de avocat ales C. G..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, învederându-se instanței de control judiciar faptul că la data de 09.05.2013, prin Serviciul Registratură, apărătorul inculpatului a depus la dosar motive de apel, după care a fost audiat, în condițiile prevăzute de lege, apelantul inculpat, declarația acestuia fiind consemnată, semnată și depusă la dosar.
Nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Având cuvântul, reprezentantul parchetului susține că hotărârea este nelegală și netemeinică deoarece inculpatul a fost condamnat pentru patru infracțiuni de luare de mită la aceeași pedeapsă, deși individualizarea judiciară ar fi trebuit să se facă în funcție de obiectul mitei pentru fiecare pedeapsă. Este aceeași situație și în cazul pedepselor aplicate pentru cele două infracțiuni de primire de foloase necuvenite, deși sumele primite erau diferite. Mai apreciază că în mod netemeinic a fost reținută în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. a C.p., deoarece lipsa antecedentelor penale și o bună reputație în societate sunt aspecte ce țin de comportamentul obișnuit, normal. De asemenea, neoportun s-au aplicat dispozițiile art. 81 C.p. privind suspendarea condiționată a executării pedepsei principale. Solicită majorarea pedepselor aplicate inculpatului și alegerea unei alte modalități de executare a pedepsei, aceea în detenție, față de numărul și gravitatea infracțiunilor comise de inculpat.
Reprezentantul parchetului mai arată că hotărârea instanței de fond este nelegală, deoarece s-a omis aplicarea în cauză, ca pedeapsă accesorie, pe durata prev de art. 71 alin. 2 C.p. și a dreptului prev. de art. 64 lit. c C.p.; de asemenea, instanța de fond a omis aplicarea pedepsei complementare prev de art. 64 lit. c Cod penal, deși aceasta era obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 254 Cod penal.
Avocat C. G., având cuvântul pentru inculpatul K. H., solicită respingerea apelului parchetului și admiterea propriului apel, pentru motivele ce urmează a fi expuse. Precizează că este relevantă pentru stabilirea stării de fapt discuția inculpatului cu C. A., aceasta din urmă intenționând să facă intervenția medicală la o clinică privată, unde se achita contravaloarea prestației medicale, în Spitalul Calafat nefiind posibilă efectuarea acestei intervenții, însă organele de urmărire penală s-au grăbit în a organiza flagrantul, când în realitate ar fi trebuit să observe că suma înmânată de denunțătoarea C. reprezenta tocmai prețul serviciului medical efectuat în acea clinică, deși discuțiile se purtau în spital. Insistența investigatorului ca inculpatul să primească banii a fost remarcată de judecătorul ce a analizat propunerea de arestare preventivă și de către instanța de recurs, ținându-se seama de acest aspect în luarea hotărârii cu privire la măsura preventivă. De asemenea, se susține că declarațiile martorilor sunt contradictorii șu nu demonstrează vinovăția inculpatului. Martorii au arătat însă disponibilitatea doctorului de a se prezenta la orice solicitare, chiar dacă au susținut că au dat diferite sume de bani după prestarea serviciului medical.
În teză subsidiară, solicită ca instanța să aibă în vedere la pronunțarea soluției datele ce caracterizează persoana inculpatului (familie, carieră profesională deosebită, stabilit de 20 de ani în România, foarte bun comportament anterior faptelor deduse judecății) și să se reducă pedeapsa aplicată inculpatului sau să se mențină soluția pronunțată de prima instanță.
În replică reprezentantul parchetului solicită respingerea apelului declarat de inculpat ca nefondat, deoarece activitatea infracțională a inculpatului este demonstrată chiar în lipsa unor probe directe. De asemenea, convorbirile telefonice demonstrează o preocupare constantă a inculpatului în acest sens. Nu se poate vorbi de o provocare, deoarece inculpatul putea refuza oferta investigatorului cu identitate reală. În convorbirile cu martora denunțătoare C. nu s-a vorbit despre un cabinet particular, pentru a trage concluzia că suma de bani ce ar fi trebuit plătită de aceasta reprezenta contravaloarea prestației medicale la un astfel de cabinet.
Apelantul inculpat K. H., în ultimul cuvânt, declară că își însușește concluziile formulate de apărător. Arată că nu a avut impresia că banii ce urma să-i primească erai bani necuveniți, ci reprezentau plata chiuretajelor la cerere, care trebuie plătite de către paciente. I s-a prezentat o situație dramatică, o relație extraconjugală și a crezut că intervine ca să protejeze două familii în cazul în care efectuează întreruperea de sarcină. Arată că este integrat în societate și locuiește de multă vreme în această țară, astfel că se consideră mai mult român. Își iubește meseria și nu motivele financiare au stat la baza hotărârii sale de a deveni medic.
Dezbaterile fiind încheiate,
CURTEA
Asupra apelurilor de față:
Prin sentința penală nr. 539 de la 14 decembrie 2012 pronunțată de T. D. în dosarul cu nr._, în baza art. 254 alin. 1 C.p. rap. la art. 6 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 74 lit. a C.p. și art. 76 lit. c C.p., a fost condamnat inculpatul K. H. (fiul lui M. și M., născut la data de 27.12.1970 în localitatea Hawali, Kuwait, cu domiciliul în C., .. 41, .. 2, ., cetățenie română, studii superioare, medic ginecolog, necăsătorit, CNP_) la pedeapsa de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II-a, lit. b C.p., pe o durată de 2 ani ca pedeapsă complementară (fapta descrisă la punctul 1 din rechizitoriu); în baza art. 254 alin. 1 C.p. rap la art. 6 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 cu aplic art. 74 lit. a, art. 76 lit. c C.p., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II-a, lit. b C.p., pe o durată de 2 ani ca pedeapsă complementară (faptă descrisă la punctul 2 din rechizitoriu); în baza art. 254 alin. 1 C.p. rap. la art. 6 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 74 lit. a C.p. și art. 76 lit. c C.p., a fost condamnat inculpatul K. H. la pedeapsa de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II-a, lit. b C.p., pe o durată de 2 ani ca pedeapsă complementară (faptă descrisă la punctul 4 din rechizitoriu); în baza art. 254 alin. 1 C.p. rap. la art. 6 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 74 lit. a C.p. și art. 76 lit. c C.p., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II lit. b C.p. ca pedeapsă complementară (fapta descrisă la punctul 5 din rechizitoriu); în baza art. 256 alin. 1 C.p. rap. la art. 6 alin. 1 din Legea nr. 78/200 cu aplic. art. 74 lit. a C.p. și art. 76 lit. e C.p., a fost condamnat același inculpat la pedepsele de câte 5 luni închisoare pentru fiecare din cele două infracțiuni de primire de foloase necuvenite (fapte descrise la punctele 3 și 6 din rechizitoriu).
În baza art. 33 lit. a C.p., art. 34 C.p., s-a dispus ca inculpatul K. H. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II-a, lit. b C.p., pe o durată de 2 ani, ca pedeapsă complementară; în baza art. 81 C.p., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 4 ani și s-a atras atenția inculpatului asupra art. 83 C.p. privind revocarea beneficiului suspendării; în baza art. 71 alin. 2 C.p., s-a dispus interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II, lit. b C.p. ca pedeapsă accesorie; în baza art. 71 alin 5 C.p., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii, pe durata suspendării executării pedepsei principale; în baza art. 88 C.p., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de la 22 .03. 2012 până la 23. 03. 2012.
S-a constatat că martorii denunțători C. E. A. C., P. I. L., F. F. E., nu au solicitat restituirea sumelor de bani date inculpatului; în baza art. 254 alin. 3 C.p. rap. la art. 19 din Legea nr. 78/2000 și art. 118 lit. e C.p., s-a dispus confiscarea de la inculpatul K. H. a sumei de 200 lei primită de la denunțătoarea C. E. A. C.; a sumei de 100 lei primită de la denunțătoarea P. I. L. și a sumei de 120 lei primită de la denunțătoarea F. F. E.; în baza art. 256 alin. 2 C.p. rap. la art. 19 din Legea nr. 78/2000 și art. 118 lit. e C.p. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 300 lei primită de la denunțătoarea P. I. L.; s-a constatat să sumele de 500 lei respectiv 100 lei, au fost puse la dispoziție de organele de urmărire penală cu prilejul organizării celor două acțiuni de prindere în flagrant.
A fost obligat inculpatul la 1.000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului (urmărire penală și fond), din care 200 lei onorariu avocat oficiu.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 125/P/2012 al P. de pe lângă T. D., s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului K. H. pentru săvârșirea a patru infracțiuni prev. de art. 254 alin. 1 C.p. rap. la art. 6 alin. 1 din Legea 78/2000 și două infracțiuni de primire de foloase necuvenite prev. de art. 256 alin. 1 C.p. rap. la art. 6 alin. 1 din Legea 78/2000, constând în fapt în aceea că la data de 24.02.2012, denunțătoarea C. E. A. C. a sesizat organele judiciare cu privire la faptul că în ziua de 23.11.2011 i-a dat inculpatului K. H., medic ginecolog la Spitalul municipal Calafat, suma de 200 lei pentru a-i efectua o întrerupere de sarcină. În baza sesizării și declarației denunțătoarei s-a solicitat Tribunalului D. autorizarea interceptării și înregistrării convorbirilor stocate în mediul ambiental de către inculpat pentru o perioadă de 20 de zile, începând cu data de 13.03.2012.
La data de 20.03.2012, denunțătoarea C. E. A. C. s-a deplasat la locul de muncă al inculpatului și a purtat o discuție cu acesta, ocazie cu care inculpatul a recunoscut că a primit suma de 200 lei de la denunțătoare pentru a efectua întreruperea de sarcină, denunțătoarea solicitându-i inculpatului să mai efectueze un astfel de act medical și în favoarea unei cunoștințe de-a sa.
Investigatorul a avut o discuție cu inculpatul, în cursul căreia i-a solicitat sprijinul constând în efectuarea unei intervenții chirurgicale de întrerupere a sarcinii pentru o presupusă prietenă a investigatorului. Investigatorul i-a solicitat inculpatului să efectueze intervenția cu maximă discreție și dacă este posibil intervenția să nu fie înscrisă în registrul de evidență al spitalului în care lucrează inculpatul. Din conținutul discuțiilor purtate de către investigator cu inculpatul la data de 20.03.2012 rezultă că inculpatul percepea „tarifele” pentru efectuarea acestui gen de intervenții chirurgicale în funcție de vârsta fătului.
În baza înțelegerii avute cu inculpatul la data de 20.03.2012, investigatorul s-a deplasat din nou la locul de muncă al inculpatului la data de 22.03.2012, având asupra sa suma de 500 lei marcată criminalistic. Investigatorul a purtat o discuție cu inculpatul în cursul căreia i-a solicitat efectuarea intervenției chirurgicale prietenei sale în ziua de 25.03.2012, lucru cu care inculpatul a fost de acord. Investigatorul i-a oferit inculpatului suma de 500 lei în contul acestei intervenții și i-a solicitat ca activitatea să nu fie înregistrată în evidența spitalului. Deși a afirmat că obișnuiește să primească banii după efectuarea actului medical, inculpatul a primit banii de la investigator.
Cu ocazia surprinderii în flagrant, inculpatul a negat că în schimbul acestei sume de bani urma să efectueze intervenția chirurgicală solicitată de către investigator susținând că banii au fost primiți cu titlu personal, deși înregistrarea convorbirilor purtate de cei doi denotă fără echivoc faptul că banii au fost primiți de către inculpat în vederea efectuării actului medical solicitat de investigator.
Cercetările efectuate în cauză au mai stabilit că, în luna decembrie 2011, inculpatul a primit de la denunțătoarea S. V. G. suma de 300 lei pentru faptul că inculpatul a asistat-o la naștere. Denunțătoarea a declarat că, pe parcursul sarcinii a fost supravegheată medical de către inculpat, acesta primind lunar de la denunțătoare câte 70 lei, iar pentru faptul că în seara de 10.12.2011 a asistat-o la naștere, inculpatul a primit în ziua de 10.12.2011 suma de 300 lei de la aceasta. În acest sens sunt declarațiile denunțătoarei S. V. G. și a martorilor S. I. și S. G..
La data de 08.02.2012 inculpatul a primit de la denunțătoarea P. I. L. suma de 100 lei pentru a efectua o întrerupere de sarcină. După primirea banilor de la denunțătoare, inculpatul a efectuat actul medical solicitat.
La data de 16.02.2012, inculpatul a pretins suma de 200 lei de la denunțătoarea F. F. E., tot pentru efectuarea unei întreruperi de sarcină și după primirea sumei de 120 lei de la denunțătoare, inculpatul a efectuat actul medical solicitat.
La data de 18.04.2012, denunțătoarea P. I. L. s-a deplasat la locul de muncă al inculpatului pentru efectuarea unui control de specialitate, având asupra sa suma de 100 lei marcată criminalistic. După efectuarea controlului ginecologic, inculpatul a primit de la denunțătoare suma de 100 lei, bani ce au fost găsiți în buzunarul halatului inculpatului cu ocazia activității de surprindere în flagrant.
Din adresele cu nr. 1538 din 20.03.2012 și respectiv 202 din 18.04.2012 emise de Spitalul municipal Calafat, a rezultat faptul că numitele C. E. A., S. V. G., P. I. L. și F. F. E. au beneficiat de servicii medicale la Spitalul municipal Calafat, acestea fiind efectuate de către inculpatul K. H.. Pentru aceste servicii medicale, persoanele respective nu aveau obligația de plată a contravalorii acestora și nici nu există vreo dovadă a efectuării vreunei plăți.
Din fișa cu atribuțiile postului inculpatului, a rezultat că acesta avea ca atribuții efectuarea de intervenții chirurgicale în specialitatea obstetrică-ginecologie și controale medicale de specialitate.
Față de probatoriul administrat prima instanță a reținut că activitatea infracțională desfășurată de inculpatul K. H. în modalitatea expusă la punctele 1, 2, 4 și 5 din rechizitoriu, constând în pretinderea și primirea unor sume de bani de la martorele denunțătoare C. E. A. C., P. I. L., F. F. E. precum și de la investigatorul cu identitate reală cu prilejul flagrantului organizat la data de 20 martie 2012, se circumscrie conținutului constitutiv al infracțiunii de luare de mită.
Obiectul mitei a constat în sumele de 200 lei primiți de la denunțătoarea C. E. A. pentru a efectua o întrerupere de sarcină la data de 23 noiembrie 2011, a sumei de 500 lei primiți de la investigatorul sub acoperire la data de 22.03.2012 cu prilejul organizării flagrantului, a sumei de 100 lei primiți de inculpat la data de 08.02.2012 de la denunțătoarea P. E. pentru efectuarea unei întreruperi de sarcină și a sumei de 120 lei primită de la denunțătoarea F. F. E., acești bani fiind necuveniți, pretinderea și primirea efectuându-se anterior sau concomitent îndeplinirii atribuțiunilor de serviciu ale inculpatului constând în intervenții chirurgicale în specialitatea obstetrică-ginecologie și controale medicale de specialitate așa cum rezultă din fișa postului inculpatului.
În ceea ce privește apărarea inculpatului că acesta ar fi fost provocat să săvârșească faptele, cu referire în special la primirea sumei de bani de 500 lei de la investigatorul sub acoperire cu prilejul flagrantului organizat la data de 22.03.2012, tribunalul a constatat că, potrivit doctrinei și practicii judiciare, inclusiv jurisprudența CEDO se comite o provocare ori o instigare de către agenții statului, ori de câte ori organele de urmărire penală nu se limitează la a cerceta în mod pasiv activitatea infracțională cu privire la care există indicii că este desfășurată de inculpat, ci exercită o anumită influență asupra persoanei vizate încât să o determine să săvârșească o faptă penală care, fără această intervenție nu ar fi fost săvârșită, cu scopul de a constata o infracțiune, respectiv de a obține probe. De asemenea, conform art. 261 din Legea 78/2000, provocarea din partea agenților statului poate avea loc prin desfășurarea activității investigatorilor sub acoperire cu depășirea limitelor cadrului legal.
Însă, pentru a exista provocarea, se impune ca inițiativa să aparțină investigatorului și să nu existe nici un indiciu că inculpatul a săvârșit sau se pregătește să săvârșească infracțiuni. Or, în cauza de față prima instanță a constatat că încă înainte de data de 20.03.2012 când instigatorul a inițiat o discuție cu inculpatul solicitându-i efectuarea unei intervenții chirurgicală pentru o presupusă prietenă a acestuia și i-a oferit suma de 500 mii lei, sumă pe care i-a și înmânat-o inculpatului K. H. la data de 22.03.2012 cu prilejul flagrantului (fără ca inculpatul să refuze primirea acestei sume), în ceea ce îl privește pe acesta se formulaseră deja denunțuri de la pacientele cărora inculpatul în calitate de medic la secția de obstetrică-ginecologie le pretinsese diverse sume de bani pentru serviciile medicale efectuate conform atribuțiunilor sale de serviciu.
Instanța de fond a mai constatat că faptele săvârșite de inculpatul K. H., în modalitățile expuse la punctele 3 și 6 din actul de inculpare, constând în primirea sumei de 300 lei de la martora denunțătoare S. V. G. după ce inculpatul în luna decembrie 2011 a asistat-o la naștere, respectiv primirea sumei de 100 lei de la denunțătoarea P. I. L. după ce i-a efectuat acesteia un control ginecologic anterior, întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni de primire de foloase necuvenite în forma prev. de art. 256 alin. 1 C.p. rap. la art. 6 alin. 1 din L 78/2000.
La individualizarea pedepselor, s-au avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C.p., respectiv natura și gradul de pericol social al faptelor dată de modalitatea și împrejurările concrete în care au fost săvârșite – inculpatul acționând în timpul exercitării atribuțiunilor de serviciu și folosindu-se de profesia sa în realizarea activității infracționale, valoarea modică a sumelor care au făcut obiectul infracțiunilor precum și circumstanțele personale ale inculpatului.
Avându-se în vedere că anterior săvârșirii faptelor, inculpatul era o persoană integrată social – acesta fiind cetățean palestinian care în anul 2002 a dobândit și cetățenia română, a absolvit cursurile facultății de medicină din C. și în final a practicat profesia de medic pentru care s-a pregătit în cadrul Spitalului Municipal Calafat din anul 2005, manifestând disponibilitate pentru muncă și o evoluție pozitivă până la vârsta actuală, așa cum a rezultat din referatul de anchetă socială întocmit de serviciul de probațiune din cadrul Tribunalului D., nu are antecedente penale, aceste aspecte au impus concluzia reținerii în favoarea acestuia de circumstanțe atenuante prev. de art. 74 lit. a C.p., cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege conform art. 76 C.p., pentru fiecare din faptele săvârșite de inculpat.
Prin urmare, s-a apreciat că o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare (cu privire la care s-a dispus suspendarea condiționată a executării, pe durata termenul de încercare de 4 ani) va fi în măsură să realizeze scopul de exemplaritate și cel educativ, să îl determine pe inculpat să conștientizeze consecințele faptelor sale, impunându-se respectarea tuturor valorilor ocrotite de lege și deci să îl determine ca, în viitor, să evite comiterea de noi infracțiuni.
Totodată, s-a aplicat inculpatului - ca pedeapsă complementară - pe lângă fiecare pedeapsă principală în condițiile art. 35 alin. 3 C.p. - și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II, lit. b C.p., apreciindu-se de instanța de fond că nu se impune și interzicerea dreptului de a mai practica profesia ca medic, ținând seama de circumstanțele reale ale faptelor și de circumstanțele personale ale inculpatului, care a ales să rămână în România pentru a practica medicina, astfel încât, prin interzicerea practicării acestei profesii impunându-i-se practic să părăsească țara, mai ales că va întâmpina dificultăți pentru a-și găsi o altă calificare din care să își câștige existența, având în vedere statul său de cetățean străin.
De asemenea, în baza art. 71 alin 2 C.p., instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza II, lit. b C.p. iar în baza art. 71 alin. 5 C.p., dispunând suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel atât P. de pe lângă T. D., cât și inculpatul K. H..
Parchetul de pe lângă T. D. a arătat că hotărârea instanței de fond este nelegală, deoarece s-a omis aplicarea în cauză, ca pedeapsă accesorie, pe durata prev. de art. 71 alin. 2 C.p. și a dreptului prev. de art. 64 lit. c C.p.; de asemenea, instanța de fond a omis aplicarea pedepsei complementare prev. de art. 64 lit. c C.p., deși aceasta era obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 254 C.p.; s-a criticat sentința instanței de fond și pentru netemeinicie, întrucât, în mod neoportun s-au reținut dispozițiile art. 74, 76 C.p., cu consecința coborârii pedepsei aplicată inculpatului cu mult sub minimul special și, totodată, s-au reținut neoportun dispozițiile art. 81 Cod penal.
Inculpatul K. H. a susținut că este relevantă pentru stabilirea stării de fapt discuția inculpatului cu C. A., aceasta din urmă intenționând să facă intervenția medicală la o clinică privată, unde se achita contravaloarea prestației medicale, în Spitalul Calafat nefiind posibilă efectuarea acestei intervenții, însă organele de urmărire penală s-au grăbit în a organiza flagrantul, când în realitate ar fi trebuit să observe că suma înmânată de denunțătoarea C. reprezenta tocmai prețul serviciului medical efectuat în acea clinică, deși discuțiile se purtau în spital. Insistența investigatorului ca inculpatul să primească banii a fost remarcată de judecătorul ce a analizat propunerea de arestare preventivă și de către instanța de recurs, ținându-se seama de acest aspect în luarea hotărârii cu privire la măsura preventivă. De asemenea, s-a susținut că declarațiile martorilor sunt contradictorii șu nu demonstrează vinovăția inculpatului. Martorii au arătat însă disponibilitatea doctorului de a se prezenta la orice solicitare, chiar dacă au susținut că au dat diferite sume de bani după prestarea serviciului medical. În teză subsidiară, inculpatul a solicitat ca instanța să aibă în vedere la pronunțarea soluției datele ce caracterizează persoana sa (familie, carieră, foarte bun comportament anterior faptelor deduse judecății) și să reducă pedeapsa aplicată de către prima instanță.
Soluția adoptată de către prima instanță se constată că este temeinică și legală, criticile aduse de inculpat și parchet urmând a fi înlăturate ca neîntemeiate. Starea de fapt și vinovăția inculpatului au fost corect reținută de către prima instanță, respectă imperativele impuse de art. 62 și următoarele Cod procedură penală, interpretarea fiind rezultatul coroborării tuturor probelor administrate pe parcursul procesului penal.
În ceea ce privește apelul declarat de inculpat, curtea nu poate reține susținerea acestuia că suma de 500 lei, primită de la investigatorul cu identitate reală ar fi reprezentat în realitate prețul serviciului medical pe care inculpatul urma să îl efectueze în cabinetul său particular situată lângă Spitalul Municipal Calafat. Această apărare a fost formulată prima dată de către inculpat în timpul soluționării recursului declarat de către parchet împotriva încheierii prin care s-a respins propunerea de arestare preventivă a inculpatului. În cadrul convorbirii purtate între investigatorul cu identitate reală și inculpat, redate în procesul-verbal din 20.03.2012 inculpatul solicită ca „prietena” investigatorului să se prezinte pentru întreruperea de sarcină la Spitalul Calafat, cu buletinul asupra ei, duminică, atunci când inculpatul este de gardă și „nu e nimeni în spital, pot să nu o înregistrez” sau „eu prefer duminică, pentru că nu vine nimeni duminică la spital, e o zi liniștită”, astfel cum precizează chiar inculpatul (fila 110 dos. u.p.). Cât timp inculpatul nu o consultase pe pacienta sa și nu cunoștea cel puțin vârsta sarcinii, este greu de crezut că ar fi primit în avans prețul unei proceduri medicale, fără a avea măcar certitudinea că o poate efectua, chiar și în propriul său cabinet particular, așa cum a susținut în apel.
În mod corect prima instanță a apreciat că în cauză nu există o provocare a agenților statului, deoarece anterior zilei de 20 martie 2012 când investigatorul cu identitate reală l-a contactat pe inculpat în vederea efectuării unui avort la cerere, se formulaseră denunțuri de către C. E. A., la data de 23.02.2012 și de către S. V. G. la data de 07.03.2012 cu privire la faptul că inculpatul le-ar fi pretins diferite sume de bani pentru prestarea unor servicii medicale. În plus, se constată din discuția purtată între investigator și inculpat că acesta din urmă este cel care menționează prima dată că este necesar să fie plătită o sumă de bani („Dar nu știu la preț, să vedem cât este sarcina. Nu știu ce preț v-a spus… (denunțătoarea C. n.n.)” sau „Deci dacă este mai mare de două luni, este mai mare suma” (fila 111 dos. u.p.).
Criticile apelanților sunt nefondate și în ce privește cuantumul pedepselor aplicate. Prima instanță a făcut o justă individualizare a pedepselor și a apreciat corect modalitatea de executare a pedepsei rezultante, luând în considerare atât pericolul social concret al faptelor comise și numărul infracțiunilor, cât și elementele favorabile inculpatului, respectiv valoarea modică a sumelor care au făcut obiectul infracțiunilor precum și circumstanțele personale ale inculpatului, acesta manifestând disponibilitate pentru muncă și o evoluție pozitivă până la vârsta actuală, conform referatului de evaluare întocmit de către Serviciul de Probațiune de pe lângă T. D..
O altă critică a parchetului a vizat omisiunea primei instanțe de a aplica inculpatului pedeapsa complementară și pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a exercita profesia de medic. Prima instanță a arătat însă motivele pentru care apreciază ca prin aplicarea acestei pedepse, ar pune inculpatul într-o situație mult prea grea față de circumstanțele reale ale cauzei. Curtea reține din caracterizările depuse de inculpat de la colegii de muncă că acesta are reputația unui profesionist, este perceput ca o persoană conștiincioasă, gata să-și îndeplinească prompt atribuțiile de serviciu. Este corectă susținerea parchetului că din probele dosarului se desprinde o preocupare constantă a inculpatului în obținerea unor sume de bani pentru serviciile medicale prestate, însă curtea reține că niciunul dintre martorii audiați în cauză, foste paciente sau persoane apropiate ale acestora, nu au susținut că inculpatul ar fi condiționat aceste servicii de primirea sumelor de bani. Față de circumstanțele reale ale faptelor și de circumstanțele personale ale inculpatului, curtea apreciază, în acord cu prima instanță, că aplicarea pedepsei privind interzicerea dreptului de a exercita profesia de medic apare ca excesivă și că pronunțarea unei condamnări penale, perioada de timp ce constituie termen de încercare, consecințele săvârșirii unei noi infracțiuni în acest termen sunt suficiente să realizeze scopul de exemplaritate și cel educativ, să-l determine pe inculpat să conștientizeze consecințele faptelor sale și să îl determine să evite comiterea de noi infracțiuni.
Față de cele expuse și, văzând și art. 192 alin. 2 și 3 C.p.p.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate în cauză de inculpat K. H. și de P. de pe lângă T. D., împotriva sentinței penale nr. 539 de la 14 decembrie 2012 pronunțată de T. D. în dosarul cu nr._ .
Obligă inculpatul K. H. la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, suma de 100 lei reprezentând 50% din valoarea onorariului avocat din oficiu (delegația nr. 1555/2013), urmând a se avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică de la 10 mai 2013.
Președinte, Judecător,
A. C. M. A. I. S.
Grefier,
Ș. C. D.
Red. jud. A. I. S.
Jud. fond: V. T.
Dact./A.T.
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1170/2013. Curtea de Apel... | Infracţiuni la normele de convieţuire socială. Legea 61/1991... → |
|---|
