Ameninţarea. Art. 193 C.p.. Decizia nr. 2184/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2184/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 26-10-2012 în dosarul nr. 2184/2012
Dosar nr._ - Art.239 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.2184
Ședința publică de la 26 Octombrie 2012
PREȘEDINTE T. Mireajudecător
G. Vizirujudecător
C. Șeleajudecător
Grefier B. D.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. N. T.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
c.c.c.
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul I. S., împotriva sentinței penale nr.99 din 21 iunie 2012, pronunțată de Judecătoria S., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocat Protopoescu T., apărător ales, lipsind părțile vătămate N. L. G. și C. S..
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, se atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.70 alin.2 Cod pr.penală, în sensul că are dreptul să nu dea nicio declarație în cauză, iar în cazul în care consimte, tot ceea ce declară poate fi folosit împotriva sa și, fiind de acord, s-a procedat la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind atașată la dosarul cauzei.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat P. T. pentru inculpat, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și reținând cauza spre rejudecare, să se pronunțe o hotărâre legală și temeinică, întrucât probele administrate în cauză nu confirmă săvârșirea faptelor, prima instanță având în vedere doar probele în acuzare, ignorând pe cele în apărare, în condițiile în care martorii precizează că nu s-a spart niciun geam, ci doar a fost „șifonat puțin” plafonul, nefiind astfel justificată condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de distrugere, cu atât mai mult cu cât nu există o plângere a proprietarului autoturismului, respectiv societatea unde lucra partea vătămată, fapt pentru care se impune în primul rând, încetarea procesului penal pentru această infracțiune, iar în măsura în care se apreciază că există plângerea prealabilă, să se dispună achitarea, în baza art.11 pct.2 lit.a Cod pr.penală rap.la art.10 lit.a Cod pr.penală.
În ceea ce privește infracțiunea de amenințare a părții vătămate și a polițistului, se precizează că instanța a ignorat depozițiile martorilor, în condițiile în care polițistul a insistat să îi determine pe martori să consemneze aspecte ce nu corespund realității, polițistul fiind cel care i-a pus mâna în gât inculpatului, l-a injuriat și l-a amenințat că-l bagă în pușcărie, fapt ce are incidență și asupra infracțiunii prev.de art.239 alin.1 Cod penal, polițistul fiind cel care a avut comportamentul violent asupra inculpatului.
În ceea ce privește infracțiunea prev.de art.321 Cod penal, se solicită achitarea în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a Cod pr.penală, întrucât incidentul a avut loc pe pajiștea unde coseau iarba și nu într-un loc public, în care ar fi putut fi tulburată liniștea publică.
În măsura în care se apreciază că există probe privind săvârșirea faptelor, la individualizarea pedepsei să se țină cont de situația socială a inculpatului, care are în întreținere doi copii minori, nu are serviciu și este singurul întreținător al familiei, fiind îngrijitor la vite, cu consecința diminuării pedepsei până la minimul general și aplicării dispozițiilor art.81 Cod penal.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică, deoarece prima instanță a evaluat în mod corect materialul probator, în condițiile în care depozițiile martorilor N. A., O. I. și N. C. R. se coroborează și corespund adevărului, raportat la momentul conflictului, momentul aruncării pietrei și amenințării atât a persoanei vătămate, cât și a organelor de poliție cu diferite obiecte, ce au determinat folosirea armelor din dotare, iar în ceea ce privește infracțiunea de distrugere, aceasta nu presupune o distrugere totală a bunului, fiind suficientă o degradare, partea vătămată N. L. formulând plângere, inclusiv pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, deoarece a suferit contravaloarea reparațiilor autoturismului ce i-a fost încredințat de societatea angajatoare.
De asemenea, arată că raportat la criteriile generale de individualizare a pedepselor, prima instanță în mod corect a individualizat pedeapsa și modalitatea de executare, ținând cont că anterior inculpatul a mai fost condamnat.
Avocat P. T. pentru inculpat, în replică, precizează că nu există documente care să ateste o distrugere, respectiv un bon fiscal, o factură care să facă dovada contravalorii geamului pretins a fi spart de către inculpat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, își însușește concluziile, precizând că are în întreținere doi copii minori și o soție bolnavă.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.99 din 21 iunie 2012, Judecătoria S., în baza art.193 Cod penal, a condamnat pe inculpatul I. S. - fiul lui D. și Ș., născut la data de 09.02.1980, in loc. S., jud.D., domiciliat in . Horezu P., ..11, jud.D., cetățenie română, studii 8 clase, fără ocupație, căsătorit, CNP_ la o pedeapsă de 3 luni închisoare .
In baza art.217 alin.1 Cod penal, a fost condamnă același inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare .
În baza art.239 alin.1 si 5 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 9 luni închisoare.
In baza art.321 alin.1 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de un(1) an închisoare.
In baza art.33 lit. a, 34 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului I. S., acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 1(un) an închisoare.
In baza art.71 alin.2 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit a teza a II a și lit . b Cod penal.
S-a luat act că părțile vătămate N. L. G., domiciliată în . 116, D. și C. S., cu domiciliul ales în . 14 Poliție Rurală Bârca, nu se constituie părți civile.
A fost obligat inculpatul la 750 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria S. s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului I. S. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.193, art.239 alin.1 și 5, art. 321 alin.1 C.p., si art.1 ind.1 pct.1 din Legea nr.61/1991.
În ziua de 08.07.2009, numitul N. A. F. a sesizat organele de urmărire penală din cadrul Postului de Poliție Valea Stanciului, deoarece în timp ce se deplasa cu autoturismul societății la care este angajat, pe raza comunei Valea Stanciului, satul Horezu P., fiind în timpul serviciului, a fost amenințat de o persoană recalcitrantă și care a aruncat cu o piatră în autoturismul condus de partea vătămată ( N. L. G.-fratele său) .
În ziua de 08.07.2009, partea vătămată N. L. G. împreună cu fratele său - martorul N. A. F. - ambii angajați ai . C., s-au deplasat pe raza județului D. cu autoturismul societății, marca Peugeot, pentru a prezenta oferte la echipamentul TV Dolce, iar pe raza loc Horezu P., după ce au discutat cu un cetățean din comună, cei doi au fost acostați de inculpatul I. S. care, fără a fi provocat, a început să-i amenințe cu moartea pe cei doi și a lovit cu piciorul în autoturism.
Totodată, în urma pietrei care a fost aruncată de inculpat s-a distrus luneta autoturismului condus de partea vătămată.
Partea vătămată N. L. G. a sesizat incidentul Postului de Poliție Valea Stanciului, solicitând identificarea autorului.
În urma cercetărilor efectuate de organele de poliție s-a identificat persoana respectiv inculpatul din prezenta cauză, acesta consumând băuturi alcoolice împreună cu alte persoane, pe un teren viran, unde erau parcate trei căruțe.
La apariția părții vătămate și a organelor de poliție inculpatul, fără a fi provocat, a devenit violent, a început să adreseze injurii și amenințări agentului C. S. și s-a înarmat cu o coasă aflată în una dintre căruțe cu intenția de a-1 ataca pe polițist.
Deși somat de agentul C. S. că va folosi armamentul din dotare, inculpatul și-a continuat manifestările agresive, fiind oprit de persoanele prezente care au intervenit și l-au dezarmat .
Inculpatul s-a deplasat din nou la căruță, de unde s-a înarmat cu o furcă continuând să-1 amenințe cu moartea pe polițist, pe partea vătămată și pe fratele acesteia, fiind dezarmat din nou de aceleași persoane .
Pentru a nu fi condus la postul de poliție inculpatul a fugit, continuând să profereze aceleași cuvinte jignitoare, amenințătoare, atitudinea sa provocând indignare celor prezenți.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei S. sub nr._ .
Prin sentința penală nr.138/30.06.2011 a fost condamnat inculpatul I. S., la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru fapta prevăzută de art 193 Cp .
În baza art.217 alin.1 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 lună închisoare.
În temeiul art.239 alin.1 și 5 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsa de 9 luni închisoare.
În temeiul art.34 lit. b Cod penal, s-au contopit cele trei pedepse aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 9 luni închisoare.
În temeiul art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 2 ani și 9 luni, care constituie termen de încercare conform art. 82 Cod penal.
În temeiul art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II a și lit. b C.p., pe perioada executării pedepsei, pedeapsă accesorie a cărei executare o suspendă pe perioada termenului de încercare, conform art. 71 alin.5 C.p.
S-a luat act că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile în cauză.
A fost obligat inculpatul I. S. la plata sumei de 600 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei soluții s-a formulat recurs de către P. de pe lângă Judecătoria S., cauză înregistrată sub același număr, pe rolul Curții de Apel C..
Prin decizia penală nr 2039/25.11.2011, Curtea de Apel C., a admis recursul Parchetului de pe lângă Judecătoria S., a casat sentința de mai sus și a trimis cauza spre rejudecare la aceiași instanță, în esență, pe considerentul că instanța de fond nu s-a pronunțat pe infracțiunea prevăzută de art 321 alin 1 Cp .
La Judecătoria Segareca, cauza a fost înregistrată sub nr_ . La această instanță s-a procedat la luarea unei declarații inculpatului, prin care acesta a menționat că nu dorește să mai dea o nouă declarație și își menține declarația dată în primul ciclu procesual . Au fost audiați martorii O. N. G. și N. C. R. .
S-a solicitat o fișă de cazier judiciar actualizată a inculpatului și s-a luat act de solicitările reprezentantului Ministerului Public, de a renunța la audierea martorilor O. I. și M. J., martori ce au fost condamnați pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă( fila 20).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
În ziua de 08.07.2009, numitul N. A. F. a sesizat organele de urmărire penală din cadrul Postului de Poliție Valea Stanciului, deoarece în timp ce se deplasa cu autoturismul societății la care este angajat, pe raza comunei Valea Stanciului, satul Horezu P., fiind în timpul serviciului, a fost amenințat de o persoană recalcitrantă, care a aruncat cu o piatră în autoturismul condus de partea vătămată( N. L. G.-fratele său), fapt ce a dus la distrugerea lunetei autoturismului
Totodată, a reieșit că în ziua de 08.07.2009, partea vătămată N. L. G. împreună cu fratele său - martorul N. A. F. - ambii angajați ai . C., s-au deplasat pe raza județului D. cu autoturismul societății, marca Peugeot, pentru a prezenta oferte la echipamentul TV Dolce, iar pe raza loc Horezu P., după ce au discutat cu un cetățean din comună, cei doi au fost acostați de inculpatul I. S. care, fără a fi provocat, a început să-i amenințe cu moartea și a lovit cu piciorul în autoturism.
În urma cercetărilor efectuate de organele de poliție s-a identificat persoana, respectiv inculpatul din prezenta cauză, acesta consumând băuturi alcoolice împreună cu alte persoane, pe un teren viran, unde erau parcate trei căruțe.
La apariția părții vătămate și a organelor de poliție inculpatul, fără a fi provocat, a devenit violent, a început să adreseze injurii și amenințări agentului C. S. și s-a înarmat cu o coasă aflată în una dintre căruțe cu intenția de a-1 ataca pe polițist.
Deși somat de agentului C. S. că va folosi armamentul din dotare, inculpatul și-a continuat manifestările agresive, fiind oprit de persoanele prezente care au intervenit și l-au dezarmat .
Inculpatul s-a deplasat din nou la căruță, de unde s-a înarmat cu o furcă continuând să-1 amenințe cu moartea pe polițist, pe partea vătămată și pe fratele acesteia, fiind dezarmat din nou de aceleași persoane .
Pentru a nu fi condus la postul de poliție inculpatul a fugit, continuând să profereze aceleași cuvinte jignitoare, amenințătoare, atitudinea sa provocând indignare celor prezenți.
Partea vătămată N. L. G. a declarat că nu se constituie parte civile, partea vătămată suportând contravaloarea reparațiilor autoturismului avariat de inculpat .
Numitul N. A. F. a refuzat să formuleze plângere prealabilă împotriva inculpatului, precizând că înțelege să fie audiat în calitate de martor.
În acest sens instanța a reținut că nu există nici un dubiu că, în acea zi, partea vătămată N. L. G., împreună cu martorul N. A. F., s-au deplasat cu o mașină a societății la care lucrau și au ajuns în satul Horezu P. din . au încercat să le prezinte potențialilor doritori o . servicii ce intenționau să le presteze . Aspectele ce sunt negate de inculpat se referă la faptul că acesta nu a avut nici o discuție cu partea vătămată,nu a produs acestuia nici o distrugere, ci în fapt la acea dată, în timp ce se întorcea din serviciu de pază, s-a oprit în centrul comunei să bea o bere, iar la circa 5 minute organele de poliție au venit și i-au solicitat să se prezinte la postul de poliție fără un motiv anume.
Susținerile acestuia, nu pot fi primite și sunt contrazise de depozițiile martorilor N. A. F., date în faza de urmărire penală ( cu toate că în fața instanței - fila 69 dosar inițial, acesta a încercat să schimbe conținutul acesteia ), a părții vătămate și a martorului O. N. G., persoane care au precizat că partea vătămată fără un motiv anume a fost amenințată de către o persoană, în speță inculpatul, persoană care a aruncat și cu o piatră către luneta autoturismului pe care, l-a spart, fapt ce a determinat ca partea vătămată și fratele său să plece neîntârziat, datorită temerii .
În situația în care a reieșit că s-a produs distrugerea bunului, respectiv a lunetei de la autoturismul părții vătămate, nu se poate susține rezonabil că această distrugere ar fi fost provocată dintr-o cauză naturală sau din alte cauze care să nu aibă legătură cu acțiunea inculpatului .
Totodată, din depozițiile martorilor N. C. R., coroborate cu depozițiile martorului O. N. G., date în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței, a reieșit că, între inculpat și organele de poliție care au venit la fața locului pentru a-l lua pe inculpat și al duce la Postul de poliție a apărut o discuție contradictorie care ulterior a degenerat, în sensul că inculpatul a devenit agresiv a început să amenințe organele de poliție cu diferite obiecte ( o coasă și o furcă), fapt ce a dus la folosirea armamentului din dotare de către unul din polițiști.
Nu au putut fi primite nici susținerile inculpatului, în sensul că unul din polițiști ar fi avut un comportament abuziv, netolerant, deoarece chiar și în situația ipotetică în care aceștia ar fi intervenit fără respectarea normelor deontologice ( în sensul folosirii unui limbaj neadecvat), nu se poate justifica în nici un fel atitudinea agresivă a inculpatului și amenințările adresate într-un loc public, în prezența mai multor persoane, organelor de ordine .
Față de probatoriul administrat în cauză atât în faza de urmărire penală cât și in faza de judecată, instanța a apreciat că inculpatul I. S. se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor reținute in sarcina sa prin actul de sesizare, motiv pentru care va dispune condamnarea acestuia, pentru săvârșirea acestor infracțiuni.
În drept, faptele săvârșite de inculpatul I. S. în condițiile arătate întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de:amenințare, prev. de art. 193 Cod penal, distrugere, prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal, ultraj, prev. de art. 239 alin. 1 și 5 Cod penal și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal, toate cu apl. art. 33 lit. a Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a avut în vedere circumstanțele reale și personale în care au fost săvârșite infracțiunile, prevăzute in art.72 C.P, precum și scopul pedepsei prevăzut în art.52 C.p., și de asemenea limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a codului penal.
Astfel, s-a avut în vedere că inculpatul este o persoană cu o pregătire redusă, la acea dată, se afla sub influenta băuturilor alcoolice, este o persoană tânără și toate acestea au dus la adoptarea unui comportament necorespunzător, aducând atingere valorilor sociale .
S-a avut în vedere că față de situația personală a inculpatului, mai sus expusă, organele de poliție în calitate de autoritate a statului erau îndreptățite și obligate în același timp, să își exercite atribuțiile dar și să țină cont de situația fiecărei persoane cu care interacționează, pentru a se face înțeles.
S-a mai avut în vedere că inculpatul a mai fost condamnat în două rânduri la pedeapsa cu închisoarea de 1,9 ani, respectiv 2 ani fiind liberat condiționat din ambele, pentru ultima la data de 15.05.2003.
Ca atare, instanța a apreciat că în urma contopirii pedepselor aplicate o pedeapsă rezultantă de 1 ani închisoare, ce urmează să o execute în regim de detenție, este aptă să răspundă scopurilor prevăzute de legiuitor prin dispozițiile art 52 Cp
In baza art.71 alin.2 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit a teza a IIa și lit . b Cod penal.
S-a luat act că părțile vătămate N. L. G. și C. S. nu se constituie părți civile.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul I. S., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și reținând cauza spre rejudecare, să se pronunțe o hotărâre legală și temeinică, întrucât probele administrate în cauză nu confirmă săvârșirea faptelor, prima instanță având în vedere doar probele în acuzare, ignorând pe cele în apărare, în condițiile în care martorii precizează că nu s-a spart niciun geam, ci doar a fost „șifonat puțin” plafonul, nefiind astfel justificată condamnarea sa pentru infracțiunea de distrugere, cu atât mai mult cu cât nu există o plângere a proprietarului autoturismului, respectiv societatea unde lucra partea vătămată, fapt pentru care se impune în primul rând, încetarea procesului penal pentru această infracțiune, iar în măsura în care se apreciază că există plângerea prealabilă, să se dispună achitarea, în baza art.11 pct.2 lit.a Cod pr.penală rap.la art.10 lit.a Cod pr.penală.
În ceea ce privește infracțiunea de amenințare a părții vătămate și a polițistului, a arătat că instanța a ignorat depozițiile martorilor, în condițiile în care polițistul a insistat să îi determine pe martori să consemneze aspecte ce nu corespund realității, polițistul fiind cel care i-a pus mâna în gât, l-a injuriat și l-a amenințat că-l bagă în pușcărie, fapt ce are incidență și asupra infracțiunii prev.de art.239 alin.1 Cod penal, polițistul fiind cel care a avut comportamentul violent asupra sa.
În ceea ce privește infracțiunea prev.de art.321 Cod penal, a solicită achitarea în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a Cod pr.penală, întrucât incidentul a avut loc pe pajiștea unde coseau iarba și nu într-un loc public, în care ar fi putut fi tulburată liniștea publică.
În măsura în care se apreciază că există probe privind săvârșirea faptelor, la individualizarea pedepsei să se țină cont de situația socială a sa, care are în întreținere doi copii minori, nu are serviciu și este singurul întreținător al familiei, fiind îngrijitor la vite, cu consecința diminuării pedepsei până la minimul general și aplicării dispozițiilor art.81 Cod penal.
Verificând actele și lucrările dosarului atât prin prisma dispozițiilor art.3856 alin.3 Cod pr.penală, cât și a criticilor formulate, curtea constată recursul ca fondat, pentru următoarele considerente:
Se constată că, din probele administrate în cauză, respectiv proces-verbal de sesizare din oficiu, plângerea și declarația părții vătămate, declarațiile martorilor și ale inculpatului, prima instanță în mod corect a stabilit starea de fapt, în sensul că în data de 8 iulie 2009, partea vătămată N. L. G. împreună cu fratele său, martorul N. A. F., angajați ai . C., s-au deplasat cu autoturismul societății marca Peugeot Partner cu număr de înmatriculare_, pe raza județului D., pentru a prezenta oferte la echipamentul TV Dolce.
Ajunși pe raza satului Horezu-P. s-au oprit la poarta locuinței inculpatului I. S., fără a-l cunoaște și a discutat cu martorul O. I. despre ofertă, dar au fost refuzați, întrucât martorul locuia pe raza altui . și martorii M. J., C. G. și O. N. G., ce se găseau în curtea locuinței inculpatului.
La un moment dat, inculpatul a ieșit din curte și s-a deplasat la autoutilitară, adresându-le celor doi injurii și amenințări cu acte de violență, fapt ce i-a determinat să plece de urgență, însă au anunțat organele de poliție despre comportamentul persoanei, cărora le-a relatat că acea persoană a avut un comportament verbal violent aruncând cu o piatră, avariind partea superioară a autovehiculului.
Agentul de poliție C. S. I. însoțit de șeful de post, agent șef C. F., s-au deplasat împreună cu cele două persoane spre locuința identificată de către partea vătămată, însă în apropierea unui teren viran situat în apropierea barului „A.” l-au observat pe inculpat însoțit de martorii care se aflau inițial la locuința inculpatului consumând băuturi alcoolice.
Agenții de poliție i-au solicitat inculpatului să-i însoțească până la autoturismul cu care se deplasaseră, însă inculpatul i-a refuzat și a început să adreseze injurii și amenințări, luând o coasă din căruță. Văzându-l agitat, agentul de poliție, C. a scos pistolul, solicitându-i să înceteze, însă deși a fost deposedat de coasă de către martorul M. J., în timp ce ceilalți martori încercau să-l liniștească, acesta nu a încetat manifestările amenințătoare și a fugit la căruța cu care se deplasase și a luat o furcă, amenințând în continuare, inclusiv pe agentul de poliție, fiind calmat de martori.
Deși inculpatul susține că a fost provocat de către agentul de poliție, punându-i mâna în gât, adresându-i injurii și amenințări că-l va trimite la pușcărie, Curtea constată că aceste susțineri sunt nefondate și nu se coroborează cu depozițiile martorilor oculari.
De asemenea, nici susținerea inculpatului privind neîndeplinirea condițiilor privind infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, respectiv incidentul nu a avut loc într-un loc public, Curtea consideră critica ca nefondată, în condițiile în care din depozițiile martorilor audiați reiese că cel de-al doilea incident în care au fost implicate și organele de poliție a avut loc într-un spațiu verde, respectiv „un părculeț” situat pe aceeași stradă în apropierea unui bar – circa 100 metri, la fața locului fiind un număr apreciabil de persoane, pe lângă inculpat și părțile vătămate, respectiv martori care au încercat să-l calmeze pe inculpat și să stopeze comportamentul său violent, verbal și fizic, comportament amenințător prin ridicarea fie a unei coase, fie a unei furci. Ori, prin actele și gesturile, precum și manifestările inculpatului, s-a adus atingere normelor moralei care impun ca prin comportamentul lor participanții la viața socială trebuie să se manifeste pașnic, după norme de securitate personală și respect reciproc.
Potrivit art.193 Cod penal și art.217 alin.6 Cod penal, acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Potrivit art.284 alin.1 Cod pr.penală, în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede că este necesară o plângere prealabilă, aceasta trebuie să fie introdusă în termenul de 2 luni din ziua în care persoana vătămată a știut cine este făptuitorul.
Din declarațiile părții vătămate din data de 8 iulie 2009, aflate la filele 10 și 11 din dosarul de urmărire penală, partea vătămată descrie cele întâmplate și de care a luat la cunoștință nemijlocit, precizând că „a început să ne înjure”, să lovească cu piciorul în grilul mașinii… și a aruncat cu o piatră în direcția mașinii”, lovind partea superioară a caroseriei, solicitând a fi luate măsurile prevăzute de lege, pentru ca apoi în completarea declarației de 5 februarie 2010 să afirme că solicită trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare și insultă.
Se constată că inițial nu a existat o manifestare expresă de voință a părții vătămate prin declarația dată la 8 iulie 2009 privind tragerea la răspundere penală a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare și distrugere, ci ulterior, prin depășirea termenului de 2 luni, prev.de art.284 Cod pr.penală, apreciindu-se astfel ca tardivă plângerea părții vătămate N. L. G..
Cu toate acestea, reținând vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și ultraj, Curtea având în vedere gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, modalitatea și împrejurările concrete (pe fondul consumului excesiv de alcool, în mod repetat, fiind cunoscut ca o persoană cu comportament recalcitrant, a avut un comportament violent verbal și fizic față de persoanele care au avut un comportament corect în cadrul raporturilor sociale, dar și față de reprezentanții statului cu atribuții în asigurarea ordinii și liniștii publice), atitudinea procesuală, nerecunoscând faptele pentru care este trimis în judecată, în condițiile în care martorii oculari confirmă prezența inculpatului și activitatea infracțională, fiind cunoscut cu antecedente penale, Curtea constată că aceste aspecte se regăsesc în dozarea pedepsei, însă în privința modalității de executare, scopul educativ-preventiv putând fi realizat și fără privarea de libertate în condițiile prev.de art.81 Cod penal.
Pe considerentele sus-menționate și având în vedere și dispozițiile art.38515 pct.2 lit.d Cod pr.penală, Curtea va admite recursul declarat de inculpat, va casa în parte sentința penală și rejudecând, se va descontopi pedeapsa rezultantă în pedepsele componente.
În baza art. 11 pct.2 lit.b Cpp rap. la art. 10 lit. f Cpp., se va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului I. S. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 193 Cod penal și art. 217 Cod penal, pentru tardivitatea introducerii plângerii lui N. L. G..
În baza art. 33 lit.a, art. 34 lit.b Cod penal, se vor recontopi pedepsele aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 239 alin.1, 5 Cod penal și art. 321 alin.1 Cod penal, în pedeapsa cea mai grea, anume un an închisoare.
În baza art. 81 Cod penal, se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare compus din cuantumul pedepsei la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.
Se va atrage atenția asupra disp. art. 83 Cod penal.
Se vor aplica inculpatului art. 71 alin.5 Cod penal.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței penale.
Văzând și art.192 alin.3 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul I. S., împotriva sentinței penale nr.99 din 21 iunie 2012, pronunțată de Judecătoria S., în dosarul nr._ .
Casează în parte sentința penală și rejudecând.
Descontopește pedeapsa rezultantă în pedepsele componente.
În baza art. 11 pct.2 lit.b Cpp rap. la art. 10 lit. f Cpp.
Încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului I. S. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 193 Cod penal și art. 217 Cod penal, pentru tardivitatea introducerii plângerii lui N. L. G..
În baza art. 33 lit.a, art. 34 lit.b Cod penal;
Recontopește pedepsele aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 239 alin.1, 5 Cod penal și art. 321 alin.1 Cod penal, în pedeapsa cea mai grea, anume un an închisoare.
În baza art. 81 Cod penal;
Dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare compus din cuantumul pedepsei la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.
Atrage atenția asupra disp. art. 83 Cod penal.
Aplică inculpatului art. 71 alin.5 Cod penal.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 26 octombrie 2012.
T. MireaGabriel ViziruCamelia Ș.
Grefier,
B. D.
Red.jud.CȘ
j.f.D.G.
PS/1.11.2012
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1587/2012. Curtea de Apel... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
