Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1556/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1556/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 02-07-2012 în dosarul nr. 1556/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 1556
Ședința publică de la 02 Iulie 2012
PREȘEDINTE G. V. Judecător
C. M. Judecător
G. C. A. Judecător
Grefier S. V.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. N. T. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul C. B. Ș. împotriva încheierii din 29 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul, asistat de avocat G. M., apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatând recursul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat G. M., pentru inculpat, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și revocarea măsurii arestării preventive iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligația de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât în mod corect a fost menținută de prima instanță arestarea preventivă a inculpatului, procesul penal fiind în fază incipientă.
Având ultiumul cuvânt, inculpatul a declarat că-și însușește concluziile apărătorului său.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Prin încheierea din 29 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în baza art.3001 al.1 și 3 Cod procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului C. B., fiul lui D. C. și A., născut la data de 10.08.1987 în C., jud.D., cu domiciliul în C., ..103, ..1,., jud.D., CNP -_, măsură dispusă prin încheierea din data de 03 iunie 2012 a Tribunalului D., în prezent deținut în ARESTUL I.P.J.- D..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul nr. 380/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul D., s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului C. B. Ș. cercetat sub aspectul comiterii infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 174, art.175 lit.i C.p.
În fapt, s-a reținut că în data de 03 iunie_, în jurul orei 3,45 în timp ce se afla la o discotecă în aer liber organizată pe raza comunei Bucovăț, . victimei Gogîltan D. N. o lovitură cu un obiect tăietor înțepător, posibil cuțit în zona abdominală cauzându-i leziuni ce au necesitat un număr de 25-30 zile îngrijiri medicale și i-au pus viața în primejdie.
Prin încheierea din 03.06.2012, dată în dosarul nr._, Tribunalul D. a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 zile, de la 03.06.2012 până la data de 01.07.2012, inclusiv, emițându-se mandatul de arestare nr. 58 din data de 03 iunie 2012, în baza art. 1491 cod procedură penală rap la art. 148 alin.1 lit.f cpp.
Potrivit art. 300/1 alin.1 cod pr.penală după înregistrarea dosarului la instanță, aceatsa este datoare să verifice din oficiu, în camera de Consiliu legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Instanța de fond a constatat că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate.
Astfel, s-a constatat ca au fost realizate condițiile impuse de art.143 cod pr.penală și art.148 lit.f cod pr.penală.
Din probatoriul administrat, respectiv proces - verbal de cercetare la fața proces verbal de cercetare la fața locului, acte medico-legale, declarațiile părții vătămate, declarațiile inculpatului, au rezultat indicii temeinice de natură a justifica bănuiala că inculpatul a comis fapta prevăzută de legea penală reținută în sarcina sa.
De asemenea, s-a constatat probată existența cazului prevăzut de art. 148 lit. f cpp. atât cu privire la limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru infracțiunea pentru care este trimis în judecată inculpatul cât și cu privire la pericolul cu care acesta îl prezintă pentru ordinea publică.
Sub acest ultim aspect s-a retinut că violența manifestată de inculpat și lipsa oricărui autocontrol alături de lipsa atașamentului față de normele elementare de conviețuire socială justifică temerea că și în alte circumstanțe conflictuale inculpatul ar reacționa în aceeași manieră violentă ceea ce constituie un evident pericol pentru ordinea publică și un risc pentru comunitate.
Mai mult, pe parcursul cercetărilor penale inculpatul a avut o atitudine nesinceră negând comiterea faptei și chiar prezența sa la locul savarsirii acesteia, deși partea vătămată și martorii oculari au confirmat atât prezența sa cât și faptul că este autorul infracțiunii.
Totodată ținând seama de dispozițiile art. 136 alin.1 Cod pr.penală, instanța de fond a apreciat că lăsarea în liberate a inculpatului, chiar și sub condiția respectării unor obligații stabilite de instanța de judecată ar afecta buna desfășurare a procesului penal, astfel că s-a dispus menținerea arestării preventive a inculpatului C. B. Ș..
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, solicitand casarea încheierii și revocarea măsurii arestării preventive iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligația de a nu părăsi localitatea.
Recursul este nefondat.
Examinând actele și lucrările dosarului, se constată că, inculpatul este trimis în judecată pentru infracțiunea prev. de 20 rap. la art. 174, art.175 lit.i C.p.
În fapt, s-a reținut că în data de 03 iunie_, în jurul orei 3,45 în timp ce se afla la o discotecă în aer liber organizată pe raza comunei Bucovăț, . victimei Gogîltan D. N. o lovitură cu un obiect tăietor înțepător, posibil cuțit în zona abdominală cauzându-i leziuni ce au necesitat un număr de 25-30 zile îngrijiri medicale și i-au pus viața în primejdie.
Potrivit art. 3001 Cod procedură penală, după înregistrarea dosarului ca instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datorare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive.
Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate.
Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheierea motivată, arestarea preventivă.
Curtea constată că în mod corect instanța de fond a reținut faptul că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă și în prezent, astfel încât se impune menținerea acestei măsuri.
Astfel, Curtea constată din probele administrate până în prezent, respectiv proces - verbal de cercetare la fața proces verbal de cercetare la fața locului, acte medico-legale, declarațiile părții vătămate, declarațiile inculpatului rezulta presupunerea rezonabila că inculpatul a comis fapta pentru care a fost trimis în judecată.
În plus, în cauză este incidentă ipoteza prev. de art. 148 lit. f C.p.p., în sensul că inculpatul este cercetat pentru comiterea de infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în liberate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Curtea apreciază că pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă inculpatul rezidă din împrejurările și modul concret de comitere a faptelor.
Pericolul concret pentru ordinea publica este dat in cazul inculpatului de gravitatea faptei comise de acesta, rezultat atat din limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor pentru această faptă (închisoare de la 10 la 20 de ani), având în vedere valoarea supremă protejată de lege – respectiv viața persoanei, dar si din starea de temere si insecuritate pe care o asemenea faptă o induce în rândul opiniei publice.
Ca atare, fără a se aduce atingere prezumției de nevinovăție a inculpatului, cercetarea în stare de arest preventiv a unei persoane acuzate de săvârșirea unei asemenea fapte este justificată de existența unei veritabile exigențe de interes public și pentru prezervarea ordinii publice, ceea ce face necesar derogarea de la regula cercetării în stare de libertate. Jurisprudența CEDO în materie admite că prin gravitatea deosebită a acuzațiilor și prin reacția publicului la acestea se justifică o detenție provizorie cel puțin o perioadă de timp.
Totodată, față de timpul scurs de la data arestării preventive a inculpatului, aproximativ 30 zile, nu se poate aprecia că pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a acestuia s-ar fi estompat, nefiind oportună în acest moment, dispunerea unei alte măsuri preventive neprivative de libertate, raportat la gradul ridicat de pericol social al faptei pentru care este judecat inculpatul, modalitatea, împrejurările de comitere, dar si faptul ca, cercetarea judecatoresca in fata instantei de fond nu a debutat inca.
Față de considerentele expuse, Curtea apreciază ca fiind corectă soluția instanței de fond privind menținerea stării de arest preventiv a inculpatului și în consecință va respinge ca nefondat recursul declarat de acesta.
Așa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod pr.penală, recursul declarat urmează a fi respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.192 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul C. B. Ș. împotriva încheierii din 29 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, ca nefondat.
Obligă inculpatul la 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.07.2012.
G. V. C. M. G. C. A.
Grefier,
S. V.
Red.jud.GCA
j.f.G.C.
IB
| ← Infracţiuni la normele de convieţuire socială. Legea 61/1991... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1587/2012. Curtea de Apel... → |
|---|
