Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 2030/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2030/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 10-10-2012 în dosarul nr. 2030/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 2030
Ședința publică de la 10 Octombrie 2012
PREȘEDINTE M. M. Ș.- judecător
A. D.- judecător
L. B.- judecător
Grefier M. N.
Ministerul Public reprezentat prin procuror C. C. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
***
Pe rol, soluționarea recursului declarat de P. de pe lângă J. C. împotriva sentinței penale nr. 1014 din data de 05 aprilie 2012 pronunțată de J. C. în dosarul nr._ /2011, privind pe inculpatul G. M..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpatul G. M., asistat de avocat B. L. care substituie pe avocat B. M., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se că nu au fost depuse alte cereri la dosar, apoi la interpelarea instanței, inculpatul a arătat că își menține declarațiile date în fața instanței de fond, cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 320 ind.1 C.pr.pen., după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, a arătat că susține recursul declarat de parchetul de pe lângă J. C.. A arătat că recursul vizează un singur, și anume că pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată inculpatului este prea mică în raport de alcoolemia mare relevată și împrejurările comiterii faptei. Astfel, inculpatul prezenta la ora prelevării primei probe biologice o alcoolemie de 2, 40 % 0 g alcool pur în sânge, iar expertiza medico-legale a indicat o alcoolemie teoretică de 2, 60 g %0 alcool în sânge, în descreștere. A arătat că, totuși, parchetul nu susține această valoare a alcoolemiei, ci cea mai apropiată de momentul depistării în trafic, respectiv cea de 2, 40 % 0 g alcool pur în sânge.
În consecință, a apreciat că, în cauză este incident cazul de casare prev. de art. 385 ind.9 pct.14 C.pr.pen., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate, sub aspectul pedepsei aplicate și majorarea pedepsei de la 4 luni la 1 an închisoare.
Avocat B. L. pentru inculpatul G. M., având cuvântul, a solicitat respingerea recursului ca nefundat, menținerea sentinței penale atacate, întrucât pedeapsa a fost corect individualizată, în raport de limitele de pedeapsă reduse, ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320 ind.1 C.pr.pen. și ale art. 74 lit.a) C.pen. – arătând că inculpatul a avut un comportament corespunzător în societate, anterior săvârșirii faptei, a lucrat în cadrul poliției locale.
Inculpatul G. M., având ultimul cuvânt, a arătat că regretă săvârșirea faptei și este de acord cu concluziile apărătorului.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1014 din data de 05 aprilie 2012 a Judecătoriei C., în baza art. 87 alin.1 din OUG 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 74 lit. a C.p. rap. la art. 76 lit. e C.p. cu aplicarea art. 3201 alin. 7 C.p.p. a fost condamnat inculpatul G. M., fiul lui P. și M., născut la data de 22.09.1981 în mun. C., jud. D., cu domiciliul în C., ..14, jud. D., CNP_, la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În temeiul art. 71 C.p. a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a și lit. b C.p.
În temeiul art. 81-82 Cp. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 2 ani și 4 luni închisoare.
În temeiul art. 359 C.p.p. s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C.p. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art. 71 alin. 5 C.p. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În baza art. 191 alin.1 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 810 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu a fost avansată din fondurile Ministerului de Justiție.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul nr. 211/P/2012 din 16.03.2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. a fost trimis în judecată inculpatul G. M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ și constituie prezentul dosar penal.
Din actul de sesizare a instanței s-a reținut următoarea situație de fapt: în data de 29.08.2010, în jurul orelor 14:42, după ce a consumat o cantitate importantă de băuturi alcoolice, inculpatul G. M. a condus autoturismul marca Volkswagen Golf cu nr. de înmatriculare_ pe . C., unde, din cauza neatenției, pe fondul consumului de alcool, nu a păstrat o distanță suficientă față de autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ (condus de martorul M. G.) care circula în fața sa, intrând în coliziune cu acesta. În urma impactului a rezultat avarierea celor două autoturisme
Conform rezultatului cuprins în buletinul de analiză toxicologică –alcoolemie nr. 465/09.06.2010 emis de IML C., s-a stabilit că la ora recoltării primei probe (prelevată în 29.08.2010, la ora 15:40) inculpatul G. M. a avut o alcoolemie de 2,40 g‰ alcool în sânge, iar la ora recoltării celei de-a doua probe (prelevată în 29.08.2010, la ora 16:40) inculpatul a avut o alcoolemie de 2,2 g ‰ alcool în sânge.
În cauză a fost dispusă o expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, fiind întocmit de către IML C. raportul de expertiză nr. A12/1922/21.09.2011, din ale cărui concluzii s-a reținut că în data de 29.08.2010, la ora 14:41 inculpatul G. M. ar fi putut avea o alcoolemie teoretică în descreștere de 2,60 g % alcool în sânge.
În cursul cercetării judecătorești, la termenul de ședință din data de 05.04.2012, inculpatul a declarat în fața instanței că se prevalează de dispozițiile art. 3201 C.p.p., conform cărora „până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
În acest caz judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de judecată”.
În cauză prima instanță a dispus emiterea unei adrese către IPJ D. pentru a se elibera fișa de cazier judiciar a inculpatului, aceasta fiind depusă la data de 29.03.2012.
De asemenea, la dosarul cauzei a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri în circumstanțiere, fiind depusă o caracterizare a inculpatului de la locul de muncă.
Situația de fapt, așa cum a fost prezentată rezultă din următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare, declarații martori, declarații învinuit, fișa eliberată de aparatul etilotest, buletin de analiză toxicologică – alcoolemie nr. 465/2010 emis de IML C., raport de expertiză medico-legală nr. A12/1922/21.09.2011 emis de IML C., privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei.
Declarațiile inculpatului de recunoaștere a săvârșirii faptei se coroborează cu întregul material probator, motiv pentru care instanța apreciindu-le ca sincere, urmează a le acorda valoare probatorie, în acord cu dispozițiile art. 69 C.pr.pen
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului G. M., care la data de 29.08.2010, în jurul orelor 14:41 a condus pe raza municipiului C. autoturismul marca Volkswagen Golf cu nr. de înmatriculare_, având o alcoolemie teoretică în descreștere de 2,60 g ‰ alcool pur în sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, faptă prevăzută de art.87 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată
Elementul material al laturii obiective a infracțiunii s-a realizat prin acțiunea inculpatului de a conduce pe drumurile publice un autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, iar urmarea imediata a faptei a constat în violarea relațiilor sociale care ocrotesc siguranța circulației pe drumurile publice, precum și crearea unei stări de pericol pentru participanții la traficul rutier, legătura de cauzalitate dintre aceasta si urmarea socialmente periculoasa rezultând din materialitatea faptei.
Prima instanță a reținut că sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit fapta cu forma de vinovăție a intenției indirecte, în accepțiunea disp. art. 19 pct. 1 lit. b C.p., întrucât, chiar dacă nu a urmărit rezultatul faptei sale, respectiv starea de pericol pentru siguranța circulației și depistarea sa de organele de poliție, el a prevăzut și a acceptat acest rezultat.
Conducerea unui autovehicul pe drumurile publice sub influența alcoolului constituie o activitate de natură să pună în pericol viața și integritatea corporală a persoanelor participante la traficul rutier și a bunurilor acestora. Aceasta este o infracțiune de pericol și pentru aceste considerente legiuitorul a stabilit că conducerea unui autovehicul cu o alcoolemie peste 0,80 gr/l alcool pur în sânge constituie o infracțiune și nu o contravenție.
Pericolul unei astfel de fapte este obiectiv, legal și efectiv.
Pericolul social nu rezultă doar din expunerea pur și simplu a cifrelor ce reprezintă alcoolemia, ci și faptul că aceasta duce (în situații de peste 0,80 gr/l alcool pur sânge) la o stare virtual periculoasă prin ea însăși.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.p., scopurile pedepsei prevăzute de art. 52 C.p., reținând în acest sens gradul de pericol social al faptei săvârșite, conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea faptei confirmată prin lipsa antecedentelor penale, astfel că va putea înțelege gradul de pericol social al faptelor sale, reținându-se totodată și faptul că acesta a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, recunoscând și regretând fapta.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 74 lit. a C.p. rap. la art. 76 lit. e C.p. și art. 320 indice 1 C.p.p, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În temeiul art. 71 C.p., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a, teza a II-a și b C.p., pe durata executării pedepsei principale.
Având în vedere întrunirea cumulativă a condițiilor legale pentru aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei, anume cuantumul pedepsei aplicate, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, precum și aprecierea instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea pedepsei în regim de detenție, prima instanță în baza art. 81 C.pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 4 luni, ce constituie termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C.pen.
În conformitate cu dispozițiile art. 359 C.p.p., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.p., a căror nerespectare va avea ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei. Astfel, această atenționare urmează a avea pentru inculpat semnificația unui avertisment serios asupra consecințelor pe care le va suporta în eventualitatea nerespectării în viitor a legii și a regulilor de conviețuire socială, nu numai în cursul termenului de încercare, dar și de-a lungul vieții. În acest context, instanța apreciază că reglementarea acestui text de lege are semnificația creării pentru inculpat a unei profunde conștiințe moral-juridice referitoare la garantarea echilibrului firesc care trebuie să existe între drepturile și obligațiile fiecăruia raportate atât la el însuși, cât și la societate, în ansamblul său.
În temeiul art. 71 alin. 5 C.pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei a fost suspendată și pedeapsa accesorie prev. de art.71 alin.1 rap. la art.64 lit. a teza a II-a și b C.p.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. de pe lângă J. C., criticând-o pentru netemeinicie, întrucât pedeapsa aplicată inculpatului este prea mică în raport de alcoolemia mare stabilită în urma analizei toxicologice, instanța de fond dând prea mare eficiență dispozițiilor art. 74-76 C.pen. și art. 81 C.pen. S-a arătat că instanța trebuia să aibă în vedere gradul de pericol social la faptei, exprimat prin limitele de pedeapsă de la 1 la 5 ani, precum și împrejurările în care a fost comisă fapta, producerea unui accident rutier, chiar dacă persoanele implicate nu au suferit leziuni grave.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate, Curtea constată că, în cauză, este incident cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. pentru următoarele considerente:
Instanța de fond, făcând aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C.pr.pen., a reținut în mod corect situația de fapt, în deplină concordanță cu probele administrate în cauză în faza de urmărire penală, din care rezultă vinovăția inculpatului, încadrarea juridică a faptei fiind de asemenea, corectă.
Astfel, în speță, se reține că, la data de 29.08.2010, în jurul orelor 14,41 inculpatul G. M. a condus pe raza municipiului C. autoturismul marca Volkswagen Golf cu nr. de înmatriculare_, având o alcoolemie teoretică în descreștere de 2,60 g %o alcool pur în sânge.
Curtea constată că, în mod corect, au fost reținute în beneficiul inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.a) C.pen., însă pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată de prima instanță, fiind orientată mult sub minimul special al pedepsei prevăzute de lege, redus cu o treime (de 8 luni închisoare), ca urmare a reținerii dispozițiilor art. 320 1 alin.7 C.pr.pen, nu este de natură să dea eficiență elementelor de agravare care justificau aplicarea unui tratament sancționator mai sever.
Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea unei pedepse se ține seama de dispozițiile părții generale ale acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate de legiuitor, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pentru atingerea dublului scop - educativ și preventiv - al pedepsei, esențiale sunt caracterul adecvat al acesteia corelarea optimă între gravitatea faptei și periculozitatea socială a infractorului, pe de o parte și durata, natura și modalitatea de executare a pedepsei, pe de altă parte.
Aplicarea unei pedepse vizează reeducarea inculpatului în scopul prevenirii săvârșirii unor noi infracțiuni, fiind necesar ca pedeapsa să fie adaptată persoanei celui căruia îi este destinată.
Pe de altă parte, pedeapsa are și o finalitate de exemplaritate, aceasta concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce o privește fapta penală săvârșită, cât și în privința comportamentului făptuitorului.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte, atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, observând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.
Curtea apreciază ca fiind întemeiată critica formulată de P. de pe lângă J. C., în sensul că pedeapsa aplicată inculpatului G. M. nu este îndestulătoare, având în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., limita minimă a pedepsei pentru infracțiunea săvârșită, cât și gravitatea faptei săvârșite.
Curtea reține că, în speță, pedeapsa aplicată trebuia să reflecte gradul de pericol social al faptei săvârșite, dedus atât din împrejurarea că inculpatul a condus autoturismul pe drumurile publice din municipiul C. având o îmbibație alcoolică extrem de ridicată ( de 2,40 g 0% alcool în sânge la ora recoltării primei probe și respectiv de 2,20 0% alcool în sânge la ora recoltării celei de a doua probe, în urma expertizei medico-legale privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei întocmită de IML C. rezultând o alcoolemie teoretică în descreștere de 2,60% alcool în sânge), la o oră când se presupune că traficul nu este tocmai redus, cât și din împrejurarea că, acesta a provocat și un accident de circulație, pe fondul consumului de alcool, intrând în coliziune cu autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ condus de martorul M. G..
Astfel fiind, Curtea apreciază că pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată inculpatului nu ar fi în măsură să asigure reeducarea acestuia în sensul dispozițiilor art. 52 C. pen. și să dea eficiență principiului proporționalității între gravitatea faptei, respectiv datele personale ale inculpatului, pe de o parte și sancțiunea aplicată, pe de altă parte.
Față de considerentele expuse anterior, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Curtea va admite recursul declarat de P. de pe lângă J. C., apreciind ca aceste este întemeiat, va casa, în parte, sentința penală nr. 1014/05.04.2012 pronunțată de J. C. în dosarul nr._, numai sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei principale aplicate inculpatului G. M., cu privire la cuantumului acesteia.
Pe cale de consecință, pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin.1 din O.U.G.nr.195/2002 rep. cu aplicarea art. 74 lit.a) raportat la art. 76 lit.e) C.pen. și art. 320 ind.1 alin.7 C.pr.pen., va fi majorată de la 4 luni închisoare la 7 luni închisoare, urmând a fi menținută modalitatea de executare, prin aplicarea dispozițiilor art. 81 C.pen. referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei, termenul de încercare stabilit potrivit art. 82 C.pen. fiind de 2 ani și 7 luni.
Pentru dispozițiile sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii, se vor aplica dispozițiile art. 38517 alin. 2 cod procedură penală și vor fi menținute
În baza art. 192 alin. 3 C. pr.pen., cheltuielile judiciare rămând în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei se va avansa din fondurile M.J.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de P. de pe lângă J. C. împotriva sentinței penale nr. 1014 din data de 05 aprilie 2012 pronunțată de J. C. în dosarul nr._ /2011.
Casează în parte sentința, cu privire la cuantumul pedepsei.
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului la 7 luni închisoare.
Menține aplicarea art.81 cp, termenul de încercare stabilit conform art.82 cp fiind de 2 ani și 7 luni.
Menține celelalte dispoziții din sentința.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariu avocat oficiu în cuantum de 200 lei va fi suportat din fondurile M.J.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Octombrie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. M. Ș. A. D. L. B.
Grefier,
M. N.
Red.jud.A.D.
j.f.C.D.
O.A. 12 Octombrie 2012
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 2223/2012. Curtea de Apel... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 2037/2012.... → |
|---|
