Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 2090/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2090/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 18-10-2012 în dosarul nr. 2090/2012
Dosar nr._ - art. 184 cod penal - latura civilă -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 2090
Ședința publică de la 18 Octombrie 2012
PREȘEDINTE M. C. G. - Judecător
Judecător C. L.
Judecător A. M. S.
Grefier F. U.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. N., de la P. de pe lângă Curtea de Apel C..
..............................
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul C. F. împotriva sentinței penale nr. 198 de la 22 iunie 2012, pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul cu nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat ales V. R. reprezentând pe intimatul parte civilă P. I. (lipsă), totodată, lipsind recurentul inculpat C. F., intimații părți civile S. Județean de Urgență O., S. C. Județean de Urgență C., precum și intimatul parte responsabilă civilmente F. de Protecție a V. S..
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, instanța de control judiciar a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat V. R., pentru intimatul parte civilă P. I., a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că soluția este în acord cu probele administrate, iar inculpatul nu a motivat recursul declarat; s-a solicitat onorariu de avocat.
Având cuvântul, reprezentantul parchetului a formulat concluzii de respingere a recursului ca nefondat, arătând că nu există motive de casare care să poată fi examinate din oficiu, sentința recurată soluționând, prin disjungere, numai latura civilă a cauzei.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Constată că, prin sentința penală nr. 198 de la 22 iunie 2012, pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul cu nr._, în baza art. 14 C.p.p. raportat la art.998, 999 și 1000 alin.1 C.Civil, s-a admis în parte acțiunea civila privind pe partea civilă P. I., domiciliat în .., iar în baza art. 14 C.p.p. raportat la art.998, 999 și 1000 alin.1 C.Civil și cu aplicarea Deciziei nr.3/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost obligată partea responsabilă civilmente F. de Protecție a V. S. la plata sumei de 7515,6 lei, către partea civilă P. I., reprezentând daune materiale.
În baza art. 14 C.p.p. raportat la art.998, 999 și 1000 alin.1 C.Civil,, a fost obligată partea responsabilă civilmente F. de Protecție a V. S. la plata sumei de_ lei către partea civilă P. I., reprezentând daune morale.
În baza art.998, 999 C.Civil, s-a respins cererea părții civile P. I. de acordare a unei prestații periodice în cuantum de 1000 lei.
În baza art.346 alin 1 raportat la art.14 și art.15 C.p.p. si la art. 313 alin.1 din Legea nr.95/2006, s-a admis acțiunea civilă privind pe partea civilă S. Județean de Urgență Slatina și a fost obligat inculpatul C. F., domiciliat în ., să plătească unității spitalicești suma de 197,546 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate P. I..
În baza art.346 alin 1 raportat la art.14 și art.15 C.p.p. si la art. 313 alin.1 din Legea nr.95/2006, s-a admis acțiunea civilă privind pe partea civilă S. C. Județean de Urgență C. și a fost obligat inculpatul C. F. să plătească unității spitalicești suma de_,26 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții civile P. I., sumă ce s-a dispus a fi reactualizată la data plății efective a debitului.
În baza art. 193 alin.1 C.p.p., a fost obligat inculpatul C. F. la plata sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către partea civilă P. I.; în baza art. 191 alin.1 și 3 C.p.p., a fost obligat inculpatul C. F. la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr.826/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul O., s-a dispus punerea în mișcarea a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului C. F. pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 86 alin. l C.p. din O.U.G. nr.195/2002 rep. și art. 184 alin.2 și 4 C.p., cu aplic. art. 33 lit. a C.p., iar prin sentința penală nr.74/24.02.2012, în baza art.184 al.2 și 4 C.p. cu aplicarea art.320¹ alin.7 C.p.p., a fost condamnat inculpatul C. F. la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare din culpă împotriva părții vătămate P. I..
În baza art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 cu aplicarea art.320¹ alin.7 C.p.p., inculpatul C. F. a fost condamnat la pedeapsa 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere.
În baza art. 34 alin.1 lit. b rap. la art.33 alin.1 lit.a C.p. a fost contopită pedeapsa închisorii de 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare din culpă cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere, și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
Prin aceeași sentință, în baza art 320¹ alin. 5 C.p.p., s-a dispus disjungerea acțiunii civile, formându-se dosarul nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, s-a constatat că în ziua de 11.02.2011, in jurul orei 11,30, inculpatul C. F. se deplasa pe drumul public din com. D., . conducand autoturismul proprietatea sa marca Opel Astra cu nr.de înmatriculare_, fara a poseda permis de conducere.
În central localitatii a observat pe carosabil pe partea vatamata P. I. care ținea de lanț o vacă si se deplasa in aceeași direcție de mers. Inculpatul nu a putut evita impactul datorita lipsei de experienta si a acrosat bovina, accidentandu-l pe P. I. iar ulterior a lovit si auto marca Dacia Break cu nr. de înmatriculare_, apartinand numitului Ș. I..
În urma accidentului, bovina apartinand partii vatamate a decedat, iar acesta a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 150 zile de îngrijiri medicale.
Din probele administrate in cauza, în principal din bonurile fiscale depuse la dosar, instanța de fond a constatat că partea civila a suferit un prejudiciu in cuantum de 7515,6 lei, calculat de instanta astfel: suma de 2968,43 lei contravaloare medicamente necesare pe perioada spitalizarii, partea civila dovedind achizitionarea acestora prin bonurile aflate la filele 31-37, suma de 547,19 lei medicamente necesare pentru perioada ulterioara spitalizarii conform bonurilor fiscale si facturilor aflate la filele 12-25, suma de 100 lei cheltuieli cu lucratorii angajati sa desfasoare activitati in gospodaria victimei, aspect atestat de declaratia martorilor A. I. si G., suma de 899,98 lei cheltuieli de transport pe perioada spitalizarii partii civile efectuate de membrii familiei pentru a se deplasa la spital conform bonurilor fiscale aflate la filele 38-39 si suma de 3000 lei contravaloarea unei vite gestante potrivit declaratiei martorului A. G..
Raportat la daunele morale solicitate de partea civila, prima instanță a reținut că acestea sunt drepturi nepatrimoniale și că aceste drepturi subiective civile sunt apărate prin Constituția României ce vizează drepturile fundamentale ale cetățeanului, Codul civil în ce privește drepturile reale și de creanță dar și Codul de procedură penală prin art.14 alin. final. Deoarece si în prezent, partea civila este inca afectata, ramanand cu infirmitate permanenta, aspect atestat de raportul de constatare medico legala aflat la filele 57-58 si de declaratile martorilor audiați în cauză, instanta de fond a considerat ca aceasta este indreptatita la repararea prejudiciului moral suferit si a apreciat ca suma de_ lei este suficienta pentru acoperirea lui, prin acordarea daunelor morale neurmărindu-se crearea unei imbogatiri nejustificate a partii, ci ameliorarea unei suferinte.
În ceea ce priveste prestatia periodica in cuantum de 1000 lei lunar, solicitata de partea civila, instanta de fond a constatat ca nu este justificata, P. I. nedepunand inscrisuri (retete emise de medic cu caracter periodic) din care sa rezulte o cheltuială periodica a victimei cu medicamente, mai ales în condițiile în care aceasta beneficiază de compensări la medicamente, si nici nu a justificat necesitatea repetată de a angaja lucratori, mai ales in condițiile în care pe întreaga perioadă (mai mare de 1 an) de la data accidentului, a fost necesară angajarea unor lucratori doar o zi (incompletă), acest aspect rezultand din declarația martorului A. I..
In ceea ce priveste cheltuielile cu regimul de alimentatie, consultatiile medicale, transportul, lapte si produse lactate si solicitarea contravalorii unui vitel anual, detaliate prin concluziile scrise, instanța de fond a apreciat ca acestea nu sunt întemeiate, simpla sustinere a martorei A. I. cu privire la efectuarea acestor cheltuieli, nefiind de natura a le proba, în condițiile in care martora este evident subiectivă, fiind fiica părții civile, iar declarațiile sa nu a fost susținută de alte probe, ca în cazul celorlalte cheltuieli efectuate.
Pentru toate aceste considerente, in baza art. 14 C.p.p. raportat la art.998, 999 și 1000 alin.1 C.Civil, instanța de fond a amid in parte actiunea civila a partii civile P. I. si, prin aplicarea Deciziei nr.3/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a obligat partea responsabilă civilmente F. de Protecție a V. S. la plata sumei de 7515,6 lei către partea civilă P. I., reprezentând daune materiale si la plata sumei de_ lei către partea civilă P. I., reprezentând daune morale; de asemenea, in baza art.998, 999 C.Civil, s-a respins cererea părții civile P. I. de acordare a unei prestații periodice în cuantum de 1000 lei, ca neântemeiata.
Din probele administrate (adresa nr._/30.06.2011 și decontul de cheltuieli, instanța de fond a constatat că partea civilă S. Judetean de Urgență Slatina a dovedit daune materiale în cuantum de 197,546 lei reprezentând cheltuieli efectuate cu spitalizarea părții vătămate P. I. și, în baza art. 14 alin. 3 lit. b) C.p.p. și art. 346 alin. 1 C.p.p. raportate la art. 998,999 C.civ. și art. 313 alin.1 din Legea 95/2006, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. Judetean de Urgență Slatina, obligându-l pe inculpat la plata către unitatea spitalicească, cu titlul de despăgubiri civile, a sumei de 197,546 lei.
De asemenea, din adresa nr.146/03.01.2012 și decontul de cheltuieli s-a reținut că partea civilă S. C. Judetean de Urgență C. a dovedit daune materiale în cuantum de_,26 lei reprezentând cheltuieli efectuate cu spitalizarea părții vătămate P. I., în perioada 11.02-14.03.2011.
Pentru aceste motive, în baza art. 14 alin. 3 lit. b) C.p.p. și art. 346 alin. 1 C.p.p. raportate la art. 998,999 C.civ. și art. 313 alin.1 din Legea 95/2006, s-a admis de prima instanță acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. de Urgență C. și a fost obligat inculpatul la plata către unitatea spitalicească, cu titlul de despăgubiri civile, a sumei de 1202,83 lei, sumă ce s-a dispus a fi reactualizată la data plății efective a debitului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs - în termenul prevăzut de lege - inculpatul C. F., fără a indica motive de recurs prin cererea de declarare a căii de atac sau la termenul acordat în acest scop.
În aceste condiții, în cauză se va proceda conform art. 38510 alin. 21 cod procedură penală, prin analizarea numai a motivelor de casare ce pot fi examinate din oficiu, conform art. 3859 alin. 3 cod procedură penal; cum însă motivele de casare prev de art. 3859 alin. 1 pct. 1 - 7, 13, 14, 19, 20, 11, 12, 15, 17 și 18 cod procedură penală vizează soluționarea laturii penale a cauzei, iar în prezenta speță au fost soluționate prin disjungere, conform art. 3201 alin. 5 cod procedură penală, acțiunile civile promovate în procesul penal, va fi analizată în cele ce urmează incidența motivelor de casare prev de art. 3859 alin. 1 pct. 10 și pct. 172 cod procedură penală.
Inculpatul recurent a fost condamnat prin sentința penală nr. 74/2002 pronunțată de Judecătoria Caracal la o pedeapsă rezultantă de 1 an închisoare, pentru comiterea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2, 4 cod penal față de partea civilă P. I., și de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prev de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002.
Corespunzător declarației de constituire de parte civilă în procesul penal, soluționat în procedura simplificată prev de art. 3201 cod procedură penală, în baza declarației inculpatului de recunoaștere a vinovăției, prima instanță a reținut că inculpatul urmează să răspundă pentru fapta sa, conform art. 998, 999 cod civil, fiind dovedite cauzei: „existența unui prejudiciu; legătura de cauzalitate dintre fapta culpabilă a inculpatului și dauna produsă; vinovăția inculpatului”.
În ceea ce privește natura și întinderea prejudiciului, instanța a reținut corect că partea civilă P. I. a suferit un prejudiciu material - constituit din cheltuielile necesare pentru restabilirea stării de sănătate (cheltuieli cu medicamentele pe perioada spitalizării și ambulatoriu, cheltuieli de transport pentru efectuarea examenelor medicale pe perioada de imobilizare la pat și deplasările rudelor care i-au acordat asistență și din angajarea forței de muncă în gospodărie, perioada cât s-a aflat în incapacitate temporară de muncă - cât și un prejudiciu moral, corespunzător alterării regimului normal de viață al părții civile, care a fost silită să suporte regimul de spitalizare, fiind expusă unor suferințe fizice prelungite culminând cu o infracțiune fizică permanentă.
Totodată, se constată că inculpatul nu era asigurat R.C.A. la data producerii accidentului rutier soldat cu vătămarea corporală a părții civile, situație în care, în speță, a fost introdus F. de protecție a V. S., în calitate de parte responsabilă civilmente care, în raport de prevederile art. 3 alin. 1 din Ordinul de punere în aplicare a Normelor privind FPVS (publicat în Monitorul Oficial nr. 287/14.04.2008), acordă despăgubiri persoanelor păgubite prin accidente de autovehicule, dacă vehiculul era neasigurat pentru răspundere civilă, atât pentru daune materiale, cât și pentru vătămări corporale sau decese.
Față de aceste dispoziții și în acord cu decizia nr. 3/2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, partea responsabilă civilmente a fost obligată la plata de daune morale și despăgubiri către partea civilă în limita prejudiciilor moral și material reținut în speță în baza probelor administrate.
În ceea ce privește însă cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea părții civile P. I. la S. C. de Urgență C., unde a beneficiat de asistență medicală de urgență, se constată că prima instanță a obligat în mod corect pe inculpat la repararea prejudiciului suferit de unitatea medicală, fiind aplicabile prevederile art. 5 alin. 4 din Ordinul citat - conform cărora „nici o entitate care a oferit persoanei păgubite servicii în legătură cu prejudiciile suferite, în baza unor contracte încheiate ori în baza legii, nu are dreptul să solicite de la fond recuperarea cheltuielilor efectuate - și ale art. 313 alin. 1 din Lg. 95/2006 - conform cărora, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată”.
Astfel, spre deosebire de asigurătorul de răspundere civilă care răspunde, conform art. 57 din Lg. 136/1995, pentru toate daunele produse de accidentul rutier pentru care răspunde penal și civil asiguratul său, FPVS răspunde doar în calitate de parte responsabilă civilmente, exclusiv față de persoana a cărei sănătate a fost vătămată în accidentul rutier provocat de o persoană care nu a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă.
Față de acestea, se constată că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică, astfel că, nefiind incident nici unul dintre motivele de casare prev de art. 3859 alin. 1 pct. 10 sau 172 cod procedură penală, recursul inculpatului este nefondat și, în acord cu prevederile art. 38515 pct. 1 lit. b cod procedură penală, va fi respins.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul C. F. împotriva sentinței penale nr. 198 de la 22 iunie 2012, pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul cu nr._, ca nefondat.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocat, către partea civilă P. I..
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 80 lei, cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Octombrie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. C. G. C. L. A. M. S.
Grefier,
F. U.
Red. jud. M. C. G.
Jud. fond: F. C. V.
Dact. 2 ex./A.T. - 08.11.2012
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 2020/2012.... | Distrugerea. Art. 217 C.p.. Decizia nr. 2115/2012. Curtea de... → |
|---|
