Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 2020/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2020/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 10-10-2012 în dosarul nr. 2020/2012
Dosar nr._ - OUG 195/2002 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 2020
Ședința publică de la 10 octombrie 2012
Completul compus din:
Președinte:- C. I.- vicepreședinte Curte
Membrii:- A. I.- judecător
- O. D.- judecător
Grefier:- S. C.
...............
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror V. N.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C..
x. x. x.
Pe rol, judecarea recursului formulat de inculpatul B. P. și de partea civilă B. M. E. împotriva s.p. nr. 877 din 25 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat P. S., din oficiu, reprezentând pe recurentul lipsă, fiind lipsă de asemeni și recurentul parte civilă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei după care, constatând dosarul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Av. P. S. pentru recurent a solicitat admiterea recursului declarat de inculpat, casarea sentinței și reducerea pedepselor aplicate.
S-a solicitat respingerea recursului părții civile.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea ambelor recursuri ca nefondate.
Se arată că în speță au fost reținute disp. art. 3201 C.p.p. iar individualizarea judiciară a pedepselor a fost făcută în mod corespunzător iar latura civilă a cauzei aceasta a fost corect rezolvată.
Dezbaterile fiind închise:
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor penale de față:
Constată că prin s.p. nr. 877 din 25 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosar nr._ s-a dispus, în baza art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată, cu aplicarea art.3201 alin.1-7 C.p.p. condamnarea inculpatului B. P., fiul lui P. și V., născut la data de 10.03.1983, în Dr.Tr.S., CNP_, cu domiciliul în com. Breznita Ocol, ., la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rep. cu aplicarea art.320 ind.1 alin.1-7 c.p.p. același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de doi ani închisoare iar în baza art. 184 alin. 1 și 3 C.p. cu aplicarea art.320 ind.1 alin.1-7 c.p.p. la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În temeiul art. 33, 34 C.p. s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.
Au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.p.
În baza art. 81 C.p. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, calculat conform art. 82 C.p.
În temeiul art. 71 al. 5 C.p. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă B. M. E. și a fost obligată partea responsabilă civilmente F. de Protecție a V. S. la plata către acesta a sumei de 2.500 lei reprezentând daune morale.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare statului.
În fapt prima instanță a reținut următoarele:
În ziua de 16.08.2011,în jurul orelor 18, inculpatul B. P. a condus o motocicletă marca Yamaha, pe . Drobeta Turnu Severin, fără a fi posesor de permis de conducere, accidentand cu această ocazie pe partea vătămată B. M. E. căruia i-a produs leziuni care au necesitat pentru vindecare un nr. de 40-45 zile de îngrijiri medicale, după care a părăsit locul accidentului fără încuviintarea organelor de politie rutieră.
Motocicleta a fost identificată la domiciliul acestuia iar inculpatul a fost recunoscut, din planșele foto, de partea vătămată și de martorii oculari ai accidentului.
Pentru reținerea acestei stări de fapt au fost avute în vedere probele administrate respectiv: declarații parte vătămată, declarații inculpat, declarații martori: D. M. F., M. G. C., F. S. D., proces verbal de cercetare la fata locului, proces verbal de identificare și ridicare vehicul, proces verbal de recunoaștere de pe planșă fotografică, adresă IPJ Mehedinti Serviciul Criminalistic, adresă Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor din cadrul Institutiei Prefectului Mehedinti nr._/17.08.2011, raport de expertiză medico-legală nr. 506/2011, adresă RAR Mehedinti și fisă de cazier judiciar.
S-a reținut că inculpatul a recunoscut comiterea faptelor și a solicitat desfășurarea judecății conform procedurii simplificate prev. de art. 3201 C.p.p., cerere acceptată de instanță.
În drept s-a stabilit că faptele comise de inculpatul B. P., în modalitatea mai sus expusă, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor „ conducere pe drumurile publice de către o persoană ce nu posedă permis de conducere”, prev. și ped. de art. 86 al. 1 din O.U.G nr. 195/2002, „ vătămare corporală din culpă”, prev. de art. 184 al. 1 și 3 Cp și „părăsirea locului accidentului în urma căruia a rezultat vătămarea integrității corporale a unei persoane sau care s-a produs ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni”, prev. de art. 89 al. 1 din O.U.G nr. 195/2002 rep. cu aplicarea art. 33 lit. a C.p.
La individualizarea judiciară a pedepselor prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.p., limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social concret, modul și mijloacele de săvârșire a faptei și persoana inculpatului, necunoscut cu antecedente penale, cu o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, recunoscând și regretând faptele pentru care a fost trimis în judecată.
Pe latură civilă prima instanță a constatat că partea vătămată B. M. E. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de_ lei, din care 2500 lei daune materiale și_ lei daune morale.
S-a reținut însă că nu s-a făcut dovada prejudiciului material pretins iar în ceea ce privește daunele morale cerute s-a considerat că acestea sunt justificate, în parte, datorită faptului că părții civile i s-a adus o vătămare a integrității corporale și sănătății.
Cuantumul acestor daune morale a fost apreciat de prima instanță la suma de 2.500 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs inculpatul și partea civilă.
Recurenții nu s-au prezentat la instanță pe parcursul judecării recursului iar pentru inculpat recursul a fost motivat de apărătorul din oficiu.
În motivele de recurs s-a invocat netemeinicia hotărârii sub aspectul individualizării pedepselor aplicate solicitându-se reducerea acestora ca urmare a reținerii de circumstanțe atenuante personale.
Partea civilă nu și-a motivat recursul.
La dosar s-a depus, de către partea responsabilă F. pentru Protecția V. S., un document intitulat „Precizări” în care își exprimă nemulțumirea față de faptul că au fost obligați în cauză la plata daunelor morale și au indicat BAAR-ul ca entitate ce garantează plata despăgubirilor în situația în care motocicleta implicată în accident era înmatriculată în Franța și nu avea asigurare valabilă.
La finalul documentului intitulat „Precizări” s-a menționat că FPVS, deși a solicitat, nu a primit de la prima instanță nici un fel de relații cu privire la acest accident de circulație și s-a cerut trimiterea cauzei pentru rejudecare (?!?) pentru reluarea procedurii de citare cu FPVS și BAAR și comunicarea de date din dosarul cauzei.
Instanța, analizând recursurile formulate constată următoarele:
Recursul inculpatului este nefondat.
Poziția de recunoaștere a faptei, valorificată de inculpat prin prisma dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., în raport cu dispozițiile art. 72 C. pen., nu justifică reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute în art. 74 alin. (1) lit. a, b sau c) C. pen. și nici reducerea pedepsei, astfel cum au fost solicitate de către apărare. Chiar dacă inculpatul a recunoscut faptele și și-a exprimat regretul solicitând aplicarea dispozițiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., pedepsele aplicate de prima instanță reflectă o individualizare temeinică, conform dispozițiilor art. 72 C. pen., mai ales că inculpatul a mai fost cercetat penal și sancționat pentru nerespectarea dispozițiilor privind circulația pe drumurile publice.
În ceea ce privește F. pentru Protecția V. S. se reține că această entitate nu a formulat recurs conform dispozițiilor Codului de procedură penală.
Cu toate că este adevărat ceea ce susține această entitate – în sensul că la fila 21 din dosarul instanței de fond se află cererea pe care a formulat-o pentru comunicarea de informații suplimentare privind această cauză - documentul intitulat „Precizări” nu poate fi considerat declarație de recurs cu atât mai mult cu cât ar fi și tardiv (fiind înregistrat direct la instanța de recurs la data de 31 mai 2012 în condițiile în care comunicarea a fost primită de Fond la data de 4 mai 2012) și nici nu s-a solicitat repunerea în termen ori să se invoce un recurs peste termen.
Instanța reține însă ca fiind fondat recursul declarat de partea civilă.
Părții civile nu i s-a pus în vedere că poate solicita administrarea de probe pentru dovedirea despăgubirilor civile prima instanță respingând astfel în mod eronat acțiunea civilă pentru nedovedirea existenței prejudiciului.
S-au încălcat astfel dispozițiile cu caracter general prevăzute d art. 3 și 4 C.p.p. fiind așadar incident cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C.p.p.
Față de acestea considerente, în conformitate cu disp. art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p. și al. 2 lit. d C.p.p. instanța va respinge ca nefondat recursul inculpatului și va admite recursul declarat de partea civilă.
Se va casa sentința în parte, numai pe latură civilă și se va trimite cauza pentru rejudecare la instanța de fond.
Cu ocazia rejudecării prima instanță va pune în vedere părții civile că are posibilitatea de a propune probe pentru dovedirea existenței prejudiciului material și moral și, totodată, va lămuri problema entității ce trebuie obligată la plata acestor despăgubiri – FPVS sau BAAR – după introducerea în cauză și comunicarea către cele două a datelor necesare pentru precizarea poziției lor procesuale.
Văzând și disp. art. 192 C.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMLE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul inculpatului B. P. împotriva s.p. nr. 877 din 25 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosar nr._ .
Admite recursul părții civile B. M. E. declarat împotriva aceleiași sentințe.
Casează sentința în parte, numai pe latură civilă și trimite cauza pentru rejudecare la instanța de fond, în acest sens.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 450 lei cheltuieli judiciare statului din care 300 lei onorariu avocat oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
C. IrizaAurel IlieOnița D.
Grefier,
S. C.
Red. Jud. A.I.
2 ex.
| ← Distrugerea. Art. 217 C.p.. Decizia nr. 2028/2012. Curtea de... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
