Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1102/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1102/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 11-05-2012 în dosarul nr. 1102/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 1102/2012
Ședința publică de la 11 Mai 2012
PREȘEDINTE G. V. - judecător
C. Ș. - judecător
T. M. - judecător
Grefier B. D.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. S. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de P. de pe lângă J. C. și inculpatul G. S. împotriva sentinței penale nr. 23 din 28 februarie 2012, pronunțată de J. C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică,a răspuns inculpatul recurent, asistat de avocat M. O., apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, s-a luat declarație inculpatului, după care, constatând recursurile în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Reprezentantul Parchetului a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale arătând că aceasta este nelegală întrucât în mod greșit nu s-a reținut starea de recidivă prev. de art. 37 lit.a cod penal, inculpatul săvârșind fapta reținută în sarcina sa în termenul de încercare de 2 ani și 10 luni aplicat prin sentința penală nr. 162 din 19 noiembrie 2009 a Judecătoriei C..
Totodată, s-a arătat că în mod greșit au fost reținute circumstanțe judiciare atenuante în condițiile art. 74 lit. a cod penal, inculpatul fiind anterior condamnat pentru același gen de infracțiuni
Avocat M. O. a solicitat admiterea recursului inculpatului, casarea sentinței penale atacate și, rejudecând, aplicarea prev. art. 181 cod penal, în sensul că o amendă administrativă ar fi îndestulătoare pentru îndeplinirea scopului educativ și preventiv al sancțiunii. S-a arătat că instanța de fond nu a avut în vedere lipsa cu semnificație juridică a faptei săvârșite de inculpat în condițiile în care conducerea automobilului s-a realizat pe o uliță de pe malul Dunării, necirculată, automobilul inculpatului fiind abandonat de un prieten, acesta ducându-l acasă, distanța parcursă fiind de 200 m.
Cu privire la recursul Parchetului s-a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul a pus concluzii de respingere a recursului inculpatului, arătând că fapta acestuia prezintă un grad de pericol social ridicat, este infracțiune și în cauză nu sunt incidente disp. art. 181 cod penal.
Inculpatul având cuvântul își însușește concluziile apărătorului.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Prin sentința penală nr. 23 din 28 februarie 2012, pronunțată de J. C. în dosarul nr._, a fost condamnat inculpatul G. S., fiul lui S. și A., nascut la data de 03.03.1987 in C., jud. O., domiciliat in comuna Grojdibodu, ., identificat cu CI, ., nr._, CNP_, cu antecedente penale, la o pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev și ped de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 320 ind 1 alin. 1-7 Cod procedura penala, cu aplicarea art. 74 lit a, b, c și art. 76 lit d Cod penal.
In baza art. 83 Cod penal, s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicata prin sentința penala cu nr. 162/19.11.2009, pronunțata de J. C., in dosarul cu nr._, care nu se contopește cu pedeapsa pentru noua infracțiune, urmând ca, in total, inculpatul sa execute pedeapsa de 1 an și 1 luna închisoare, cu aplicarea art. 57 Cod penal.
Pe durata executării pedepsei închisorii inculpatului i s-au interzis drepturile prev de art. 64 alin. 1 lit a teza II - a și b Cod penal.
In baza dispozițiilor art. 191 alin. 1 Cod procedura penala, a fost obligat inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare in favoarea statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, inculpatul G. S.,a fost trimis în judecată în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002, prin rechizitoriul nr.297/P/2011 din 05.12.2011 al Parchetului de pe lângă J. C..
S-a arătat în esență că la data de 07.03.2011 inculpatul a condus un autoturism marca DACIA cu numărul de înmatriculare_, pe raza comunei Grojdibodu, județul O., pe drumurile publice, fără a poseda permis de conducere auto.
În faza de urmărire penală au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul – verbal de constatare a infracțiunii flagrante(f.7-8 din dosarul de U.P.), declarațiile învinuitului (f.15,18,23 dup), declarațiile martorilor (f.9-14), adresă Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor O. (f.20).
În faza de judecată, în ședința publică din 21.02.2012, inculpatul a solicitat să fie judecat potrivit procedurii simplificate introdusă prin Legea nr.202/2010, declarând, înainte de citirea actului de sesizare, că recunoaște în totalitate săvârșirea faptei reținută în rechizitoriu și că solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, pe care le cunoaște și le însușește.
Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile art.320, indice 1, din Cpp și, după ce a atras atenția inculpatului asupra consecințelor ce decurg din alegerea procedurii simplificate, a dat citire actului de sesizare după care a procedat la ascultarea inculpatului sub aspectul recunoașterii faptei din rechizitoriu și însușirii probelor administrate în cursul urmăririi penale.
După ascultarea inculpatului instanța a admis cererea de judecare potrivit procedurii prevăzute de art.320, indice 1 C.proc.pen având în vedere că din probele administrate în cursul urmăririi penale a rezultat că faptele inculpatului sunt stabilite dincolo de orice dubiu rezonabil și că sunt suficiente date cu privire la persoana inculpatului pentru a permite stabilirea unei pedepse.
La solicitarea inculpatului instanța a încuviințat proba cu înscrisuri în circumstanțiere, probă care a fost administrată la termenul de judecată din 28.02.2012, prin depunerea unei caracterizări a inculpatului (f.16) .
A mai fost depusă la dosarul cauzei fisa de cazier judiciar a inculpatului (fila 6)
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, relatând că a condus autoturismul Dacia în ., pe un drum comunal și că a coborât din autoturism și a intrat curtea numitului R. E., nesupunându-se controlului de frică, întrucât nu posedă permis de conducere (f.15,18,23 din dup și f.12 din dosarul instanței).
În drept, fapta inculpatului de a conduce un autovehicul pe drumuri publice de către o persoană care nu posedă permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Potrivit acestui text de lege, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.
Având în vedere că inculpatul a avut o conduită bună atât anterior cât și după săvârșirea infracțiunii, conduită dovedită atât prin atitudinea corespunzătoare, oferind declarații sincere atât în fața organelor de poliție, cât și în fața instanței, s-a apreciat că se impune reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a,c din Codul penal. În consecință, instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 76 alin. 1 lit. e din Codul penal.
În procesul complex de individualizare a pedepsei, instanța a avut in vedere criteriile prevazute de art.72 C.p., respectiv gradul de pericol social al infracțiunilor, raportat la împrejurările comiterii faptei, urmarile produse, natura si limitele pedepsei prevazute de lege, persoana si conduita inculpatului.
Conform art.52 C.p. pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul său este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, instanța apreciind că se impune în cauză aplicarea unor pedepse cu închisoarea.
F. de aceste aspecte, instanta a apreciat ca o pedeapsa în cuantum de 3 luni, este suficientă în cauză.
Instanța a constatat că inculpatul a săvârșit prezenta infracțiune în interiorul termenului de încercare stabilit prin sentința penală nr.162/19.11.2009 a Judecătoriei C., definitivă prin neapelare la 07.12.2009, prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 10 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru comiterea infracțiunilor prev de art.86, alin.1 și art.89,alin.1 CP. Față de dispozițiile art.83 C.p instanța a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei și va dispune executarea prezentei pedepse de 3 luni alăturat cu cea de 10 luni prevăzută prin sentința penală nr.162/19.11.2009, în total inculpatul având de executat 1 an și o lună închisoare.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că natura faptei săvârșite, ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care exercițiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepsei.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs P. de pe lângă J. C. și inculpatul G. S..
P. a criticat sentința penală sub aspectul legalității și temeiniciei, solicitând reținerea disp. art. 37lit.a cod penal și înlăturarea circumstanțelor judiciare atenuante.
Inculpatul recurent a solicitat reținerea disp. art. 181 cod penal, arătând că fapta reținută în sarcina sa nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Examinând hotărârea atacată în raport de actele și lucrările dosarului, de motivele invocate, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că instanța de fond a reținut o stare de fapt și o încadrare juridică în concordanță cu întreg probatoriul administrat în cauză, vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de conducere fără permis, prev. de art. 86 alin.1 din OUG nr. 195/2002, la data de 6/7 martie 2011, fiind dovedită inclusiv cu recunoașterea de către acesta a faptei reținute în sarcina sa așa cum a fost descrisă în actul de sesizare, inculpatul beneficiind de dispozițiile art. 3201 Cod procedură penală, privind procedura de judecată simplificată în cazul recunoașterii vinovăției.
Instanța va primi criticile formulate de către parchet, constatând că în mod greșit instanța de fond nu a reținut starea de recidivă prev. de art. 37 lit. a cod penal, inculpatul aflându-se în stare de recidivă postcondamnatorie.
Astfel din fișa de cazier a inculpatului existentă la dosarul cauzei, rezultă că acesta a fost condamnat anterior prin sentința penală nr. 161/19 noiembrie 2009 a Judecătoriei C., la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin.1 din OUG nr., 195/2002 cu aplic. art. 74, 76 cod penal și la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 89 alin.1 din OUG nr. 195/2002, în final inculpatului aplicându-i-se pedeapsa rezultantă de 10 luni închisoare în condițiile art. 81,82 cod penal, stabilindu-se termen de încercare de 2 ani și 10 luni.
Săvârșind o nouă infracțiune de același gen la data de 6/7 martie 2011, în termenul de încercare de 2 ani și 10 luni aplicat prin sentința penală nr. 162 din 19 noiembrie 2009 a Judecătoriei C., inculpatul se află în stare de recidivă prev. de art. 37 lit. a cod penal, în cauză urmând a fi aplicate disp. art. 83 cod penal privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei, de altfel corect aplicată de către prima instanță.
Totodată instanța de recurs apreciază ca fiind întemeiate criticile parchetului cu privire la greșita reținere a circumstanțelor judiciare atenuante în sarcina inculpatului.
Astfel, recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe judiciare atenuante este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblul sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului, încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.
În cauză nu se justifică aplicarea disp. art. 74 lit. b cod penal, infracțiunea dedusă judecății nefiind infracțiune de rezultat, nu a pricinuit o pagubă care să presupună stăruința inculpatului pentru a înlătura rezultatele acesteia.
Comportarea sinceră a inculpatului în cursul procesului penal a fost valorificată juridic prin reținerea disp. art. 3201 Cod procedură penală.
Totodată nu se poate vorbi de o atitudine de prezentare a inculpatului în fața autorităților și de o cooperare necondiționată, în condițiile în care acesta a refuzat să se supună controlului în momentul în care a fost surprins în trafic, fugind și intrând în curtea numitului R. E. conform procesului verbal de constatare a infracțiunii flagrante întocmit de organele de poliție la 7 martie 2011, existent la fila 7 din dosarul de urmărire penală.
În ceea ce privește conduita bună a inculpatului anterior săvârșirii faptei, instanța de recurs constată că, anterior inculpatul a fost condamnat pentru două infracțiuni la regimul circulației, printre care una de conducere fără permis a autovehiculului, dovedind astfel stăruință infracțională în săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni.
Caracterizările pozitive și circumstanțele personale ale acestuia așa cum rezultă din caracterizările depuse la dosarul cauzei atât în cursul urmăririi penale cât și la instanța de fond, urmează a fi valorificate în condițiile realizării individualizării judiciare a pedepsei aplicate, conform disp. art. 72 cod penal.
Instanța de recurs nu va primi criticile inculpatului cu privire la incidența disp. art. 181 cod penal.
Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul, fără a poseda permis de conducere și astfel fără a avea cunoștințele necesare acestei activități, inculpatul fiind condamnat anterior pentru același gen de infracțiuni, conducerea realizându-se pe un drum public, chiar dacă a fost realizată în jurul orelor 1 – 130, nu este o faptă care prin conținutul ei concret este lipsită de gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Susținerile inculpatului, că a condus autoturismul pe o distanță de 200 m, nu sunt susținute de probatoriul administrat în cauză, de altfel, activitatea de conducere a autoturismului a fost întreruptă de controlul efectuat de organele de poliție.
Datele personale favorabile ale inculpatului în acest caz vor fi luate în considerare la individualizarea pedepsei, nefiind relevante sub aspectul existenței pericolului social al faptei.
Pentru aceste considerente instanța va admite recursul parchetului și va respinge recursul inculpatului, se va casa în parte sentința penală, se va desface pedeapsa rezultantă aplicată prin sentința recurată în pedepsele componente.
Rejudecând instanța de recurs văzând și dispoz. art. 72 cod penal, va aplica inculpatului pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplic. art. 37 lit. a cod penal și art. 3201 alin.7 Cod procedură penală, apreciind că această pedeapsă, orientată la minimul special prevăzut de legea penală, corespunde gradului de pericol social concret al infracțiunii reținută în sarcina inculpatului.
În baza art.83 C.p., se va revoca suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate prin s.p. 162/19.11.2009 a Jud. C., respectiv 10 luni închisoare, pedeapsă ce se va adăuga la pedeapsa aplicată prin prezenta decizie penală, urmând să execute în total pedeapsa de un an și 6 luni închisoare.
Neconstatând alte motive de nelegalitate ori netemeinicie, se vor menține restul dispozițiilor sentinței penale privind pedeapsa accesorie și cheltuielile judiciare.
Văzând și disp. art. 192 alin.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul G. S. împotriva sentinței penale nr. 23 din 28 februarie 2012, pronunțată de J. C. în dosarul nr._ .
Admite recursul declarat de P. de pe lângă J. C..
Casează în parte sentința penală.
Desface pedeapsa rezultantă în pedepsele componente.
În baza art. 86 al.1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a C.p. și art. 320 ind.1 al.7 C.p.p.
Condamnă pe inc. G. S. la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În baza art.83 C.p.
Revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate prin s.p. 162/19.11.2009 a Jud. C., respectiv 10 luni închisoare, pedeapsă ce se va adăuga la pedeapsa aplicată prin prezenta decizie penală, urmând să execute în total pedeapsa de un an și 6 luni închisoare.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale privind pedeapsa accesorie și cheltuielile judiciare.
Obligă recurentul inculpat la 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11.05.2012.
G. V. C. Ș. T. M.
Grefier,
B. D.
Red.jud.T.M
j.f.Fl.R.D.
IB
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1074/2012.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 433/2012. Curtea de... → |
|---|
