Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1010/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1010/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 02-05-2012 în dosarul nr. 1010/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 1010
Ședința publică de la 02 Mai 2012
PREȘEDINTE C. I. - Vicepreședinte Curte
A. I. - Președinte Secție
O. D. - Judecător
Grefier S. C.
Ministerul Public reprezentat de procuror V. N. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de P. de pe lângă J. C. și inculpatul D. A., împotriva sentinței penale nr. 2925 din 23 noiembrie 2011, pronunțată de J. C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul recurent, asistat de avocat G. I. G., apărător din oficiu, lipsind partea responsabilă civilmente D. M., intimatul S. de Probațiune de pe lângă T. O., părțile civile B. D., G. F., M. G., Lacu V., părțile vătămate M. A. și S. A..
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, constatând recursurile în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Procurorul dezvoltă oral motivele scrise ale recursului în raport de care solicită, față de împrejurările în care au fost comise faptele, de persoana inculpatului, condamnarea acestuia, întrucât numai în acest mod se poate ajunge la îndeplinirea scopului educativ și preventiv al pedepsei. Totodată, învederează că prima instanță a omis să se pronunțe cu privire la prelevarea de probe biologice în vederea introducerii în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
Avocat G. I. G. cere respingerea recursului parchetului, considerând luarea unei măsuri educative este prioritară, singura care poate permite la acest moment reeducarea minorului, față de aplicarea unei pedepse care este mult mai coercitivă, mai ales dacă o raportăm la vârsta acestuia, la dezvoltarea sa fizică și intelectuală, la mediul familial, toate corect evidențiate în Referatul de evaluare întocmit de S. de probațiune de pe lângă T. D. și concretizate în sancțiunea aplicată.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului inculpatului ca nefondat, cu obligarea la cheltuieli judiciare statului, reiterând aceleași considerente care impun aplicarea unei pedepse în cauză, nu o măsură coercitivă chiar mai blândă așa cum se solicită.
Inculpatul lasă soluționarea recursurilor la aprecierea instanței.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față;
P. sentința penală nr. 2925 din 23 noiembrie 2011, pronunțată de J. C. în dosarul nr._, în baza art. 101 alin. 1 lit. c C.p. rap. la art. 104 și art. 106 C.p., s-a dispus internarea într-un centru de reeducare a inculpatului minor D. A., fiul lui natural și M., născut la data de 09.03.1997, în mun. C., jud. D., cetățean român, fără studii, fără ocupație, domiciliat în mun. C., ., jud. D., fără antecedente penale, C.N.P.:_ în prezent aflat în Arestul IPJ D. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă continuată prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin. 2/1 lit. a C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p și art. 99 și urm. C.p.
În temeiul art. 490 alin. 1 C.p. p, s-a dispus punerea în executare de îndată a măsurii internării într-un centru de reeducare a inculpatului minor D. A., în prezent aflat în Arestul IPJ D..
În temeiul art. 350 alin. 3 lit. d C.p.p, s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului minor D. A. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 146/04.10.2011 emis de J. C. în dosarul nr._/215/2011, în baza încheierii nr. 138/04.10.2011.
În temeiul art. 14, 16 și 16/1 rap. la art. 346 C.p.p, a fost obligat inculpatul D. A. în solidar cu partea responsabilă civilmente D. M. la plata sumei de 1000 lei reprezentând despăgubiri civile către partea civilă L. V., la plata sumei de 4200 lei reprezentând despăgubiri civile către partea civilă B. D., la plata sumei de 1500 lei despăgubiri civile către partea civilă G. F., la plata sumei de 2100 lei reprezentând despăgubiri civile către partea civilă M. G..
S-a luat act că părțile vătămate S. A. și M. A. nu s-au constituit părți civile în procesul penal, prejudiciul fiind recuperat.
În temeiul art. 191 alin. 3 C.p.p, a fost obligat inculpatul minor în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat din care suma de 200 lei ce reprezintă onorariu apărător oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. C. nr. 9874/P/2011 a fost trimis în judecată – în stare de arest preventiv – inculpatul D. A. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, infracțiune prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin. 2/1 lit. a din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p și art. 99 și urm. C.p., reținând în fapt următoarele:
1. În ziua de 08.09.2011 în jurul orelor 1900, partea vătămată M. A. a coborât din autobuz în stația de la Dunărea de pe bulevardul N. R., după care și-a continuat deplasarea pe bulevard spre intersecția cu . alee de lângă Regia de apă se afla inculpatul D. A., zis „S." împreună cu făptuitorul minor Bairam V. zis „M." care se hotărâseră să sustragă lănțișoare, împrejurări în care atunci când partea vătămată a trecut prin apropierea lor, inculpatul s-a repezit spre aceasta, cu intenția de a-i smulge lănțișorul de la gât, însă aceasta s-a ferit, acțiunea nefiind finalizată, după care cei doi au fugit. Partea vătămată a sesizat fapta la serviciul de urgență 112, iar organele de poliție au reușit să rețină pe cei doi pe . Romanești.
2. În ziua de 09.09.2011, în jurul orelor 1400, inculpatul D. A. și făptuitorul minor Bairam V. în timp ce se aflau pe aceeași alee de lângă Regia de apă a bulevardului N. R., în baza aceleiași rezoluții infracționale, observând-o pe partea vătămată B. D. care purta la gât două lănțișoare au hotărât să i le sustragă. Inculpatul s-a apropiat de aceasta și i-a smuls cele două lănțișoare după care a fugit împreună cu făptuitorul minor.
3. În ziua de 13.09.2011, în jurul orelor 2000, inculpatul D. A. în timp ce se afla pe bulevardul N. R., în zona magazinului B., observând-o pe partea vătămată G. F. care avea la gât un lănțișor, s-a apropiat în fugă prin spatele acesteia și i-a smuls lănțișorul după care a fugit.
4. În dimineața zilei de 18.09.2011, în jurul orelor 0945, inculpatul D. A. și făptuitorul minor Bairam V., în timp ce se aflau pe bulevardul N. R. au observat în stația de autobuz de la" Dunărea pe partea vătămată S. A. căreia au hotărât să-i sustragă lănțișorul de la gât.Astfel, inculpatul D. A. s-a repezit în fugă spre partea vătămată, i-a smuls lănțișorul de la gât după care și-a continuat deplasarea cu repeziciune, fiind prins la scurt timp de către organele de poliție. Cu ocazia controlului corporal efectuat asupra inculpatului a fost găsit lănțișorul care a fost restituit părții vătămate .
5. În ziua de 21.09.2011, în jurul orelor 1900, în timp ce se afla în zona fostei Autogări Sud, inculpatul a observat-o pe partea vătămată M. G. care avea la gât două lănțișoare și profitând că nu erau alte persoane, s-a apropiat în fugă de aceasta și i-a smuls lănțișoarele de la gât.
6. În ziua de 24.09.2011, în jurul orelor 1700, în timp ce inculpatul D. A. se afla pe bulevardul N. R. a observat în zona imobilului cu numărul 67 pe partea vătămată L. V. ce purta la gât un lănțișor. P. același mod de operare, profitând de faptul că partea vătămată avea în mână o plasă, s-a deplasat în fugă spre aceasta și i-a smuls lănțișorul după care a părăsit locul faptei.
Starea de fapt anterior expusă a rezultat din întregul material probator administrat în faza de urmărire penală.
Declarațiile inculpatului de recunoaștere a faptelor, s-au corobora cu declarațiile părților vătămate și cu procesele-verbale de prezentare pentru recunoaștere din grup părțile vătămate recunoscându-l pe inculpat ca fiind cel care le-a sustras sau a încercat să sustragă lănțișoarele de aur, cu procesul-verbal de prindere în flagrant pentru fapta din 18.09.2011, dovada de restituire, procesele-verbale de cercetare la fața locului, cu declarația minorului făptuitor Bairam V. și cu declarațiile martorilor audiați în cauză, martori în prezența cărora inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor.
In drept, fapta inculpatului D. A. de a încerca și de a deposeda părțile vătămate de lănțișoarelor de aur, prin smulgerea intempestiva a acestora de la gât, în perioada 08.09-24.09.2011, la unele dintre actele materiale participând și făptuitorul minor Bairam V., s-a apreciat că intrunește elementele constitutive ale infractiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c și alin. 2/1 lit a C.p cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 99 C.p.
Instanța a constatat că la data săvârșirii faptelor inculpatul avea vârsta de 14 ani și 5 luni, iar potrivit raportului de expertiză medico-legală întocmit în faza de urmărire penală nu prezintă tulburări psihice, concluzionând că la momentul comiterii faptelor a avut discernământul faptelor și al consecințelor format, reținând că în cauză sunt incidente disp. art. 99 și urm. C.p.
Cu privire la individualizarea măsurii educative s-a dispus ca inculpatul minor să fie internat într-un centru de reeducare, în care va beneficia de consiliere psihologică și pedagogică, apreciind că această măsură educativă este singura măsură care să permită reeducarea minorului, avându-se în vedere că a fost abandonat de către mama sa și este crescut de bunica Curte R..
În ceea ce privește latura civilă instanța a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente D. M., la plata sumelor de bani cu care părțile vătămate s-au constituit părți civile, având în vedere pe de o parte declarația inculpatului de recunoaștere a faptelor comise precum și faptul că sunt întrunite în ansamblu condițiile răspunderii civile delictuale.
Inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata contravalorii prejudiciilor produse părților vătămate care s-au constituit părți civile în procesul penal, întrucât săvârșirea faptei în stare de minoritate de către inculpat, angajează din punct de vedere civil, răspunderea părinților săi în condițiile art. 1000 alin. 2 C civ. Răspunderea mamei minorului se întemeiază tocmai pe neîndeplinirea obligației de educare a fiului său.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs P. de pe lângă J. C. și inculpatul D. A..
P., față de gravitatea faptelor comise, în loc public, împreună cu un minor, de numărul acestora, ritmicitatea lor și de perspectivele reduse de reintegrare în societate ale inculpatului, cere condamnarea prin privare de libertate întrucât numai în acest mod se poate realiza scopul educativ și preventiv al pedepsei. Totodată arată că instanța a omis să se pronunțe cu privire la prelevarea de probe biologice în vederea introducerii profilelor genetice ale inculpatului minor în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
Inculpatul, fără a preciza motivele avute în vedere solicită, oral, prin apărător, aplicarea unei măsuri educative mai blânde, din cele prev. de art. 101 cod penal.
Recursurile sunt nefondate și urmează a fi respinse în baza art. 38515 pct. 1 lit., b Cod procedură penală, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Față de minorul care răspunde penal, se poate aplica o măsură educativă, ori i se poate aplica o pedeapsă.
La alegerea sancțiunii, instanțele au obligația să țină seama de gradul de pericol social al faptelor comise, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală și morală, de comportarea minorului, de condițiile în care a fost crescut și în care a trăit și, în final, de orice alte elemente de natură să caracterizeze persoana acestuia.
Potrivit art. 100 alin.2 cod penal, pedeapsa se aplică numai dacă se constată că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea minorului.
Rezultă din însuși textul enunțat că măsura educativă este mai favorabilă minorului decât aplicarea pedepsei cu închisoarea.
De altfel măsura educativă, prevăzută în art. 104 cod penal – internarea într-un centru de reeducare – se ia în scopul reeducării minorului, căruia, potrivit legii, trebuie să i se asigure posibilitatea de a dobândi învățătura necesară și o pregătire profesională adecvată, potrivit cu aptitudinile sale.
Această măsură educativă se ia potrivit dispozițiilor legale, fără precizarea unei durate, deoarece sancțiunea este înlăturată prin atingerea vârstei majoratului dar, în același timp, potrivit art. 107 cod penal, dacă a trecut cel puțin un an de la data internării și minorul a dat dovezi temeinice de îndreptare, de sârguință la învățătură și pregătire profesională, poate fi pus în libertate.
Raportându-ne la speță, rezultă din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, dar mai ales din cuprinsul referatului de evaluare întocmit de S. de Probațiune de pe lângă T. D. că, minorul în prezent nu știe să scrise și să citească, deși este născut la 9 martie 1997, că suferă de astm, fiind internat de mai multe ori în spital pentru tratament, că mama sa este plecată din țară și l-a abandonat de mic fiind crescut de bunicii paterni iar tatăl execută o pedeapsă privativă de libertate. Se mai arată că la locul de detenție, unde are statutul de arestat preventiv, nu a avut abateri de la regulamentul de Ordine Interioară.
Toate aceste elemente coroborate și corect reținute de instanța de fond, impun concluzia că pedeapsa privativă de libertate se aplică numai dacă se apreciază că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea minorului, prezenta sancțiune constituind la acest moment o veritabilă atenționare pentru viitor, în caz de perseverență infracțională, cu posibilitatea aplicării unor sancțiuni mai severe. Măsura de clemență dispusă, va permite ca pe timpul internării minorul să dobândească cunoștințe elementare specifice învățământului primar și pe de altă parte, să se trateze de afecțiunile de care suferă.
Nu este întemeiată nici critica ce vizează prelevarea obligatorie probelor biologice, în condițiile în care art. 7 din Legea nr. 76/2008 statuează că această operațiune privește doar „persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii”, nu și cele pentru care s-a dispus măsura educativă că în speță iar, potrivit art. 5 pct. 3 din aceeași lege, se arată că în aceste situații, se cere consimțământul părinților ori reprezentantului legal, pentru minorii cu vârsta între 14 și 18 ani.
Văzând și disp. art. 192 alin.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de P. de pe lângă J. C. și inculpatul D. A., împotriva sentinței penale nr. 2925 din 23 noiembrie 2011, pronunțată de J. C. în dosarul nr._, ca nefondate
Obligă recurentul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare statului din care 200 lei cheltuieli reprezintă onorariu avocat oficiu ce va fi avansat din fondurile M.Justiției
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 2 mai 2012.
C. I. A. I. O. D.
Grefier,
S. C.
Red.jud.CI
j.f.L.M.P.
IB
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
